Acţiune în constatare. Decizia nr. 317/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 317/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 317/R
Ședința publică din 29.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-T. A.
JUDECĂTORI: P. M. B.
G. B.
GREFIER: M. R.
Pe rol este pronunțarea soluției în recursul civil declarat de pârâții Dumitru Maria și M. V. ambii cu domiciliul procesual ales în ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 165 din 15.04.2015, pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare - stabilire masă succesorală.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 08.10.2015, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în vederea deliberării, s-a amânat succesiv pronunțarea la 15.10.2015, 22.10.2015, iar apoi la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.
Tribunalul
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 165 pronunțată la data de 15 aprilie 2015, Judecătoria Târgu Lăpuș a fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâții D. M. și M. V. având ca obiect partaj judiciar, și în consecință s-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul M. G., decedat la data de 9 august 1992, este inclusă cota de ½ parte din imobilul compus din casă de locuit și anexă gospodărească (șură cu grajd și bucătărie), precum și cota de 1/1 parte din terenul intravilan în suprafață de 6020 mp, ambele imobile situate administrativ în localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș, a constatat că moștenitorii defunctului M. G. sunt: M. V. în calitate de descendent de gradul I, având o cotă de ¼ parte, pârâtul M. V., în calitate de descendent de gradul I, având o cotă de ¼ parte, pârâta D. M., în calitate de descendent de gradul I, având o cotă de ¼ parte, și defuncta M. S., în calitate de soție supraviețuitoare, având o cotă de ¼ parte.
Instanța a constatat că în masa succesorală după defuncta M. S., decedată la data de 29.02.2012, este inclusă cota de 5/8 parte din imobilul compus din casă de locuit și anexă gospodărească (din care cota de ½ parte cu titlu de bun propriu dobândit prin construire și cota de 1/8 parte cu titlu de bun dobândit după succesiunea defunctului soț M. G.), precum și cota de ¼ parte din terenul intravilan în suprafață de 6020 mp, ambele imobile situate administrativ în localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș, a constatat că reclamanții P. A. și M. I., descendenți de gradul I ai defuncților M. G. și M. S., sunt străini de moștenirile acestora prin renunțarea în fața instanței de judecată la însuși dreptul pretins conform încheierii de ședință publică pronunțată la termenul din 28.06.2012.
De asemenea, s-a constatat că unicul moștenitor al defunctei M. S. este reclamanta M. V., în calitate de legatar universal și s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul compus din casă de locuit (în valoare de 55.900 lei, exclusiv îmbunătățirile aduse de pârâți) și anexă gospodărească (în valoare de 13.600 lei, exclusiv îmbunătățirile aduse de pârâți), identificate și evaluate conform raportului de expertiză tehnică întocmit de către d-na expert ing. C. E. R., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și terenul intravilan în suprafață de 6020 mp (în valoare de 15.464 lei) - identificat și evaluat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către d-na expert Ing. S. E. M., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, ambele situate administrativ în localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș, prin atribuirea imobilelor în favoarea pârâților M. V. și D. M., în indiviziune.
Pârâții M. V. și D. M. au fost obligați la plata în solidar către reclamanta M. V., a unei sulte în cuantum de 59.857,2 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că defunctul M. G., cu ultimul domiciliu în localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș, a decedat la data de 9 august 1992.
Potrivit actelor de stare civilă existente la dosar, începând cu data de 01 noiembrie 1946 (fila 10), acesta a fost căsătorit cu defuncta M. S., din căsătoria celor doi rezultând copiii P. A., M. V., M. I., D. M. și M. V. - părțile din proces.
Prin urmare, moștenitorii defunctului M. G. sunt: M. V. în calitate de descendent de gradul I, având o cotă de ¼ parte, pârâtul M. V., în calitate de descendent de gradul I, având o cotă de ¼ parte, pârâta D. M., în calitate de descendent de gradul I, având o cotă de ¼ parte, și defuncta M. S., în calitate de soție supraviețuitoare, având o cotă de ¼ parte.
În ceea ce privește bunurile supuse partajului, ținând cont de recunoașterile părților, proba testimonială, expertizele judiciare, înscrisurile depuse în probațiune, instanța reține că masa partajabilă este compusă din casa de locuit și anexă gospodărească (șură cu grajd și bucătărie), precum și terenul intravilan în suprafață de 6.020 mp, ambele imobile situate administrativ în localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș.
Casa de locuit (edificată fără autorizație de construire și înscrisă extratabular în Registrul Agricol începând cu anul 1960) și anexa gospodărească (edificată fără autorizație de construire și înscrisă în Registrul Agricol începând cu anul 1972) au fost dobândite de către soții M. G. și S. în timpul căsătoriei, astfel încât în masa succesorală rămasă după defunctul M. G. s-a reținut că face parte numai cota de 1/2 parte, prin efectul prezumției potrivit căreia soții au contribuit fiecare cu o cotă egală la dobândirea celor două construcții.
În ceea ce privește suprafața de teren intravilan de 6.020 mp situat în localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș, inclusă sub denumirea ,,Acasă’’ în Titlul de proprietate nr. 6046/54 din 16.09.2010, aceasta a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului M. G. de pe urma autoarei M. M..
În temeiul dispozițiilor anterioare ale art. 31 lit. b din Codul familiei (incidente prin raportare la momentul deschiderii succesiunii în discuție) această suprafață de teren fiind un bun dobândit prin moștenire nu este un bun comun ci un bun propriu, astfel încât va intra în întregime în masa succesorală ce se va atribui moștenitorilor titularului.
În consecință, în masa succesorală rămasă după defunctul M. G., decedat la data de 9 august 1992, intră cota de ½ parte din imobilul compus din casă de locuit și anexă gospodărească (șură cu grajd și bucătărie), precum și cota de 1/1 parte din terenul intravilan în suprafață de 6020 mp, ambele imobile situate administrativ în localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș.
Potrivit testamentului autentificat prin încheierea nr.3570/05 august 2011 emisă de B.N.P. Asociați C. N.- S. I. A., autoarea M. S. (decedată ulterior la 29.02.2012 - lasă copiilor săi P. A., M. V. și M. I., în calitate de legatari universali, întreaga sa avere mobilă si imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la momentul decesului, în părți egale de câte 1/3 parte fiecare.
În actul de testare, se face mențiune că în cazul în care unul dintre cei trei legatari nu va putea sau nu va dori să moștenească, întreaga avere va fi moștenită de către ceilalți legatari.
Tot în cuprinsul testamentului, deși autoarea recunoaște că mai are 2 copii-M. V. și D. M., intenția de gratificare a celorlalți descendenți este întemeiată pe faptul că cei trei legatari o îngrijesc din anul 2008, în ideea că aceștia vor continua să îi acorde sprijin și îngrijire în caz de boală sau orice alte nevoi, iar la decesul său se vor ocupa de cheltuielile și înmormântare și funerariile aferente.
Renunțarea exprimată de reclamanții P. A. și M. I. constituie o renunțare in favorem, respectiv o înstrăinare între vii a drepturilor succesorale în favoarea reclamantei M. V..
Sub aspect procesual, poziția exprimata de cei doi pârâți în fața instanței de judecată reprezintă renunțarea la dreptul pretins (în procesele de partaj părțile având dublă calitate de reclamant și pârât), conform art. 247 Cod din vechiul Cod de procedură civilă.
Sub aspect material, actul lor de dispoziție reprezintă o donație indirectă care profită persoanei chemate în puterea legii sau a voinței defunctului (cum este cazul în speță) de a beneficia de dreptul respectiv. Renunțarea fiind in favorem, rezultă că reclamanta M. V. va beneficia de cotele-părți ideale ale celorlalți doi legatari universali gratificați prin testamentul autentic nr.3570/05.08.2011.
Instanța a reținut că această renunțare este un act de dispoziție perfect valabil, care constituie în fapt o înstrăinare a drepturilor succesorale consolidate prin acceptarea anterioară a succesiunii.
De asemenea, împrejurarea că prin legatul lăsat de către defuncta M. S. în favoarea reclamanților P. A., M. V. și M. I., fost atinsă rezerva descendenței nu are relevanță atâta timp cât ceilalți moștenitori rezervatari, pârâții M. V. și D. M. nu au formulat în termenul legal o acțiune în reducțiunea testamentului.
Reducțiunea fiind o sancțiune civilă care atrage ineficacitatea liberalităților excesive care încalcă rezerva succesorală cuvenită moștenitorilor rezervatari, nu operează de drept, ci ea trebuie să fie invocată de către cei care beneficiază de efectele ei și cărora legea le recunoaște acest drept.
Potrivit regimului juridic reglementat la art. 1091-1099 Cod civil, acțiunea în reducțiune este o acțiune personală patrimonială, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani, prescripția începând să curgă de la data deschiderii moștenirii sau, după caz, de la data la care moștenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităților.
Fiind înlăturați de la moștenire ca urmare a exheredării indirecte pe de o parte ca moștenitori legali și respectiv ca urmare a împlinirii prescripției extinctive a dreptului de a cere întregirea rezervei în baza calității de moștenitori rezervatari (descendenți de gradul I) pârâții nu mai pot beneficia de niciun bun ce formează obiectul masei succesorale rămase după defuncta lor mamă, deci nu mai pot beneficia de exercitarea drepturilor care li se cuvin în calitate de moștenitori legali rezervatari dar totodată nu pot fi obligați nici la exercitarea îndatoririlor care decurg din aceeași calitate.
În condițiile arătate, adăugând renunțarea la însuși dreptul pretins, expres formulată în fața instanței de judecată de către reclamanții P. A. și M. I., reclamanta M. V. devine legatarul universal al testatoarei M. S. fiind îndreptățită să pretindă toate drepturile ce intră în patrimoniul succesoral de pe urma defunctei sale mame, și anume: cota de 5/8 parte din imobilul compus din casă de locuit și anexă gospodărească (din care cota de ½ parte cu titlu de bun propriu dobândit prin construire și cota de 1/8 parte cu titlu de bun dobândit după succesiunea defunctului soț M. G.), precum și cota de ¼ parte din terenul intravilan în suprafață de 6020 mp, ambele situate în localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de către d-na expert Ing. C. E. R., valoarea imobilului casă, la preț de circulație actual (prin raportare la starea în care s-a aflat la data deschiderii succesiunii) este de 55.900 lei, iar valoarea îmbunătățirilor aduse de pârâții este de 38.900 lei; valoarea anexei șură cu grajd și bucătărie, rezultată prin aplicarea prețului actual de circulație la stadiul în care se aflau la momentul deschiderii succesiunii, este de 13.600 lei, iar valoarea îmbunătățirilor este de 9.300 lei;
Celelalte anexe existente în incinta imobilului casă respectiv: garaj,
lemnărie, porți la . gard cu lumina electrică, amenajare fântână, (cimentare, acoperire) nu fac parte din masa partajabilă, ele fiind realizate în totalitate de către pârâtul M. V., prin contribuție proprie. (filele 176 - 190)
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către d-na expert Ing. S. E. M., valoarea terenului intravilan de 6020 mp, aferent casei de locuit și anexelor gospodărești gospodărească, a fost actualizată la suma de 15.464 lei. (filele 288 - 289)
În materia partajului regula stabilită potrivit art. 741 cod civil de la 1864 și art. 6735 vechiul Cod procedura civilă este aceea a împărțirii în natură a bunurilor ce compun masa partajabila.
Posibilitatea unui acord între părți cu privire la modul de lichidare a stării de indiviziune, chiar numai în privința unuia/unora dintre bunurile supuse împărțelii, nu este interzis de lege, dimpotrivă, o astfel de împărțeală fiind în deplină concordanță cu principiul disponibilității si cu prevederile art. 6739 vechiul Cod procedură civilă care dispune că la formarea și atribuirea loturilor instanța ține seama, după caz, și de acordul părților.
Ținând cont de poziția pârâților, în sensul obținerii casei și a terenului aferent de 6020 mp din localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș, reclamanta achiesând pe parcursul procesului cu aceste pretenții, s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul compus din casă de locuit (în valoare de 55.900 lei, exclusiv îmbunătățirile aduse de pârâți) și anexă gospodărească (în valoare de 13.600 lei, exclusiv îmbunătățirile aduse de pârâți)-identificate și evaluate conform raportului de expertiză tehnică întocmit de către d-na expert ing. C. E. R., ce face parte integrantă din hotărâre, precum și terenul intravilan în suprafață de 6020 mp (în valoare de 15.464 lei) - identificat și evaluat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către d-na expert Ing. S. E. M., ce face parte integrantă din hotărâre, ambele situate administrativ în localitatea B., nr. 94, jud. Maramureș, prin atribuirea imobilelor în favoarea pârâților M. V. și D. M., în indiviziune.
În ceea ce privește sulta pe care pârâții M. V. și D. M. vor fi obligați să o achite reclamantei M. V., aceasta are o valoare de 59.857,2 lei, fiind compusă din suma de 8.687,5 lei corespunzătoare cotei de 1/8 parte din casă și anexe gospodărești, respectiv suma de 3866,1 lei corespunzătoare cotei de 1/4 parte din terenul intravilan (cuvenite de pe urma defunctului M. G.), suma de 43.437,5 lei corespunzătoare cotei de 5/8 parte din casă și anexe gospodărești, respectiv suma de 3866,1 lei corespunzătoare cotei de 1/4 parte din terenul intravilan (cuvenite de pe urma defunctei M. S.).
Instanța a mai reținut că în condițiile în care supraedificatele revin pârâților și raportat la faptul că aplicarea cotelor succesorale s-a realizat asupra valorii calculate în funcție de stadiul în care construcțiile s-au aflat la momentul deschiderii succesiunii defunctului M. G., așa cum au fost redate în mod detaliat prin expertiza judiciară de specialitate, petitul reconvențional privind dreptul de creanță al pârâților ce derivă din îmbunătățirile ulterioare efectuate la casă rămâne fără obiect.
Instanța apreciază că, în situația dată, dreptul de creanță trebuia să fie corelativ unei obligații născute în patrimoniul defunctului la epoca la care s-au realizat cheltuielile de amenajare a construcțiilor.
Or, aceste îmbunătățiri, au survenit după deschiderea succesiunii astfel că pretinsa datorie nu poate avea natura unei componente a pasivului succesoral, și implicit nu poate fi transmisă celorlalți moștenitori, cărora nu le poate fi imputată contravaloarea îmbunătățirilor efectuate asupra unor bunuri pe care nu le-au folosit și de care nici nu vor beneficia în urma partajului.
Având în vedere soluția dată în cauză, instanța, văzând obiectul acțiunii și dispozițiile art. 274 vechiul Cod de procedură civilă, a reținut că se impune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți în prezenta cauză, în cuantum total de 9.174,5 lei, potrivit chitanțelor doveditoare de la dosar (filele 5, 29, 43, 70, 72, 91, 102, 103, 106, 107 155, 164, 207, 296), din care 4.874,5 lei reprezintă taxă judiciară de timbru și 4.300 lei, contravaloarea expertizelor efectuate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs D. M. și M. V., aceștia solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, iar în subsidiar modificarea sentinței.
S-a arătat că prima instanță nu a respectat prevederile art. 105 C.proc.civ., în sensul că nu s-a comunicat corect completarea raportului de expertiză în ceea ce o privește pe D. M., iar M. V. nu a fost legal citat pentru termenul la care s-a dezbătut în fond cauza.
În privința solicitării subsidiar formulate s-a arătat că instanța a aplicat greșit legea fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ. Astfel, prima instanță a reținut că din masa succesorală rămasă după defunctul M. G. face parte cota de 1/1 din terenul care face obiectul prezentului dosar, însă în privința construcției edificate pe acest teren, doar cota de ½ parte este cuprinsă în masa succesorală. S-a susținut că defunctul M. G. a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcției.
S-a mai arătat că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că renunțarea la însuși dreptul dedus judecății de către P. A. și M. I. s-a făcut în favoarea intimatei M. V.. În cuprinsul încheierii din data de 26.03.2012 nu se face o astfel de mențiunea, astfel că renunțarea este una pură și simplă.
De asemenea s-a mai arătat că în mod greșit s-a reținut că s-a împlinit termenul de prescripție pentru exercitarea acțiunii în reducțiunea legatului raportat la termenul de prescripție, deoarece acest termen începe să curgă pentru moștenitorii sezinari doar de la data la care aceștia au pierdut posesia, astfel că recurenții sunt în drept să solicite pe cale separată reducțiunea legatului. Raportat la acest fapt cotele părți ce revin moștenitorilor sunt diferite de cele stabilite deprima instanță.
Recurenții au mai contestat faptul că prima instanță a dispus reactualizarea valorii terenului intravilan, însă a avut în vedere evaluarea imobilului-construcție, făcută în cursul anului 2012. S-a susținut că părțile au fost de acord cu valoarea indicată, astfel că instanța a încălcat principiul disponibilității.
S-a mai arătat că instanța în mod greșit a stabilit obligația de plată a sultei în solidar și nu a stabilit cota a dreptului dobândit prin partaj.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5 și 9, respectiv art. 3041 C.proc.civ..
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata M. V. a solicitat în esență respingerea recursului declarat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin memoriul de recurs, D. M. și M. V. au arătat că invocă prevederile art. 105 alin. 2 C.proc.civ., susținând că nu s-a realizat în mod corect, în fața primei instanțe, procedura de citare pentru termenul la care s-a dezbătut cauza și nici nu a fost comunicat în mod corect completarea raportului de expertiză întocmit în cauză. Raportat la aceste susțineri s-a arătat că li s-a încălcat dreptul la apărare, solicitând instanței în recurs casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța constată că prin cererea de chemare în judecată pârâților-recurenți D. M. și M. V. li s-au indicat domiciliile ca fiind din SUA, St. Louis, Missouri, respectiv B. nr. 94, jud. Maramureș
La termenul din data de 9 decembrie 2010, pârâta D. M., prezentă în fața instanței a arătat că își indică domiciliul în România în localitatea B. nr. 94.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la dosarul cauzei la data de 27 ianuarie 2010, D. M. și M. V. au arătat că își aleg domiciliul procesual în Baia M. ./38.
S-a susținut că instanța nu a dispus comunicarea raportului de expertiză recurentei D. M. la domiciliul procesual ales. Analizând dovada de îndeplinire a procedurii de citare (f.293 din dosarul Judecătoriei) se constată că fila de comunicare s-a trimis la adresa Baia M. ./38. La această adresă a fost ales domiciliul procesual ales prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 27 ianuarie 2010. În cuprinsul înscrisului aflat la fila 293 din dosar se menționează faptul că s-a comunicat „supliment la raportul de expertiză”.
În ceea ce privește susținerea că recurentul M. V. nu a fost legal citat pentru termenul la care s-a dezbătut cauza, instanța va înlătura și această susținere. Dezbaterea cauzei s-a realizat în ședința din data de 2 aprilie 2015. Pentru termenul din data de 2 aprilie 2015, M. V. a fost citat în Baia M. ./38 (f. 308 din dosarul Judecătoriei) și la adresa din B. nr. 94 jud. Maramureș (f.306 din dosarul Judecătoriei).
Reținând aceste considerente, instanța reține că părțile au fost legal citate, iar comunicarea actelor s-a realizat cu respectarea prevederilor legale. Pe de altă parte se consideră că viciul privind citarea sau comunicarea unor înscrisuri în timpul procesului sunt aspecte care trebuie invocate cel mai târziu la primul termen de judecată următor la care procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru termenul de judecată din data de 2 aprilie 2015 când a fost dezbătută cauza se constată că atât recurentul M. V. cât și recurenta D. M. au fost citați atât în Baia M., ./38 cât și în localitatea B. nr. 94.
Raportat la aceste considerente, instanța consideră că în prezenta cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., astfel cum se menționează în memoriul depus.
În privința solicitării de a se dispune modificarea sentinței atacate, instanța constată că au fost formulate critici sub mai multe aspecte.
S-a arătat că terenul care face pate din masa succesorală rămasă după defunctul M. G., ia-a aparținut defunctului în cota de 1/1, însă în privința casei s-a reținut cota de ½ pentru fiecare dintre antecesorii părților, respectiv M. G. și M. S..
Instanța reține că această soluție a primei instanțe, în sensul de a nu constata că și contracția edificată de soți în timpul căsătoriei este bunul propriu al defunctului M. G. este corectă. În situația în care soții, din veniturile comune edifică construcția pe terenul care este proprietatea unuia dintre ei, construcția este dobândită în coproprietate de cei doi. Soțul care nu deține în proprietate terenul dobândește dreptul de superficie, prezumându-se existența unui acord între cei doi constructori-soți, la ridicarea construcției.
Astfel, susținerea recurenților va fi înlăturată, considerând că soția care nu avea nici un drept asupra terenului a dobândit cota parte din casa edificată în timpul căsătoriei de către cei doi soți, cota de participare fiind de ½ pentru fiecare dintre aceștia.
Recurenții au mai arătat că soluția primei instanțe este greșită în ceea ce privește faptul că renunțarea s-a realizat în favoarea reclamantei M. V.. S-a mai arătat că în cuprinsul încheierii din data de 26.03.2012 nu se face mențiunea că renunțarea s-a realizat în favoarea reclamantei-intimate M. V..
Instanța constată că într-adevăr nu se menționează faptul că renunțarea este în favoarea reclamantei M. V.. Cu toate acestea se constată că prima instanță a reținut faptul că P. A. și M. I. sunt străini de moștenirile defuncților M. G. și M. S.. Această dispoziție a instanței de judecată nu a fost criticată, astfel că acesta a devenit irevocabilă.
Raportat la acest fapt se consideră că în situația în care P. A. și M. I. sunt străini de moștenirea defunctei M. S., se prezumă că aceștia nu au fost niciodată moștenitorii defunctei. Raportat la mențiunea din testament potrivit căreia în situația în care unul dintre legatari nu va putea sau nu va dori să vină la moștenire de acest fapt beneficiază ceilalți legatari, instanța apreciază că unicul moștenitor al defunctei M. S. este M. V..
În privința susținerii că nefiind împlinit termenul de prescripție pentru formularea unei cereri de reducțiune a legatului, nu se poate dezbate succesiunea astfel cum a făcut prima instanță, se consideră că și această apărare este nefondată. Într-adevăr recurenții au posibilitatea să formuleze pe cale separată cererea de reducțiune a legatului. Cu toate acestea se constată că în prezenta cauză nu a fost formulată o astfel de cerere nici în cadrul prezentului dosar și nici pe cale separată. Raportat la acest fapt, instanța consideră că solicitarea de a se realiza partajul nu poate fi suspendată sau soluționată în sensul că există posibilitatea (deși nu s-a optat pentru formularea acțiunii, deși părților li s-a pus în discuție acest fapt) formulării unei cereri în reducțiunea legatului.
În privința susținerii că instanța a încuviințat în mod nelegal cererea de actualizare a valorii terenului, instanța apreciază că nici acest fapt nu poate fi reținut și nu poate fi avut în vedere ca și motiv de modificare a sentinței atacate. Instanța se pronunță asupra cerilor formulate de părți. În condițiile în care nu s-a formulat cerere pentru actualizarea construcțiilor și instanța, în temeiul art.129 C.proc.civ., nu a considerat necesară o astfel de operațiune nu s-a dispus efectuarea unei alte completări a raportului de expertiză.
Nici susținerea că părțile s-au înțeles asupra valorii terenului nu poate fi avută în vedere. Astfel, la termenul din data de 27.10.2011 s-a solicitat de către reprezentantele recurenților „reevaluarea” terenurilor în funcție de criterii obiective (f.136 din dosarul Judecătoriei). În urma încuviințării obiecțiunilor formulate de recurenții M. V. și D. M. s-a realizat completarea raportului de expertiză înregistrat la data de 11.12.2014 la dosarul cauzei.
Instanța constată că recurenții nu au solicitat partajarea bunurilor atribuite, astfel că aceștia au dobândit în indiviziune cota de 1/1 din bunurile partajate care le-au fost atribuite. Raportat la acest fapt recurenții datorează sultă celui de-al treilea coproprietar care nu a primit bunuri în natură, astfel că se consideră corectă soluția primei instanțe și sub acest aspect.
Reținând considerentele anterior expuse, instanța consideră recursul declarat de M. V. și D. M. nefondat, astfel că în temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., acesta va fi respins.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii de recurs, constatând că intimata M. V. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în prezentul recurs, constatând îndeplinite condițiile art. 274 și urm. C.proc.civ., instanța va obliga recurenții la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de D. M. și M. V. cu domiciliul procesual ales în B., nr. 94, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 165 pronunțată la data de 15 aprilie 2015 de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei M. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
S.-T. AlinaPop M. BogdanGiuroiu BrîndușaMăndicescu R.
Red./Tehn P.M.B./28.01.2016
2 ex./2015
Judecător la fond: A. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 110/2016. Tribunalul... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 4/2016. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
