Contestaţie la executare. Decizia nr. 443/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 443/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DC nr. 443/R/09.10.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 443/R
Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
Judecător: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de contestatoarea C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Ieud prin Primar, cu sediul în Ieud, nr. 147, județul Maramureș, în contra sentinței civile nr. 308 din 04.04.2013 a Judecătoriei Dragomirești pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare,
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 25 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 2 octombrie 2013 și 9 octombrie 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 308 din 04.04.2013 a Judecătoriei Dragomirești pronunțată în dosarul nr._, se respinge excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, invocată de către contestatoare.
Se respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Ieud, județul Maramureș în contradictoriu cu intimatul D. V., domiciliat în localitatea Ieud, nr.884, județul Maramureș, având ca obiect anularea actului de executare numit *Proces verbal* încheiat la data de 04.02.2013 și a tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 708/2012 al B. M. C. L..
Obligă pe contestatoare să plătească intimatului suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, între C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Ieud și intimatul D. V. s-au purtat mai multe procese la legile fondului funciar, unele fiind soluționate definitiv.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 1165 din 28.12.2005 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosar nr. 1400/2005, definitivă și irevocabilă la data de 22.05.2006, pârâții C. L. de aplicare a L. fondului funciar Ieud și Primarul comunei Ieud, în calitate de președinte al comisiei, au fost obligați să-i pună în posesie pe reclamanții D. V. senior și D. V. junior pe terenurile validate și menționate în adeverințele de proprietate nr. 990 și 991 din 20.03.1991, precum și să întocmească documentația tehnică prealabilă pe care să o înainteze la C. Județeană de A. a L. fondului funciar Maramureș în vedere întocmirii titlului de proprietate. Pârâta C. Județeană de aplicare a L. fondului funciar a fost obligată ca, după îndeplinirea obligațiilor de a face de către pârâți, să completeze și să emită titlu de proprietate pe numele reclamanților pentru terenurile validate prin Hotărârea nr. 990 din 01.10.1991.
Pentru că nu s-au realizat cele dispuse prin sentință, D. V. a formulat cerere de executare silită la data de 28.11.2012, înregistrată la B. M. C. L., în dosarul execuțional nr. 708/2012.
Executorul a solicitat încuviințarea executării silite, astfel că prin Încheierea nr.694/05.12.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești, cererea a fost admisă.
Ulterior, la data de 06.12.2012, a fost trimisă somație, copie de pe titlul executoriu și adeverințele de proprietate nr. 990 și 991 din 20.03.1991 la C. L. de aplicare a L. fondului funciar Ieud și Primarul comunei Ieud. Tot atunci s-a întocmit și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. Potrivit procedurii de comunicare, actele au fost primite de către contestatoare la data de 11.12.2012.
Potrivit art. 5 lit. *i* din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor de aplicare a legii nr. 18/1991, aprobat prin HG nr. 890/2005, modificata prin HG nr. 1120/2005, comisiile locale după delimitarea in teren procedează la punerea in posesie a persoanelor îndreptățite să primească terenul si întocmesc procesele verbale de punere in posesie, iar pe baza documentației întocmită de comisiile locale vor fi eliberate titlurile de proprietate de către C.J.M., conform art. 36 alin. 1 din același act normativ.
Aceleași mențiuni s-au făcut și în dispozitivul sentinței civile a cărei executare a solicitat-o intimatul din cauza pendinte.
Înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesul verbal din 04.02.2013 si tabelul nominal nr. nr.347/04.02.2013, rezulta că documentația necesara eliberării titlului de proprietate a fost întocmita după formularea cererii de executare silita de către intimat și înregistrată cu nr.708/2012 la B. M. C. L..
De altfel cererea de executare silită s-a înregistrat la data de 08.11.2012(f.45), ulterior la data de 29.11.2012 s-a solicitat încuviințarea executării silite la judecătorie, apoi s-a înaintat comisiei locale o somație în 06.12.2012(f.40) prin care i s-a cerut contestatoarei și primarului - în calitate de președinte, ca în termen de 10 zile de primirea acesteia să-și îndeplinească obligația *de a face* cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1165/2005 a Judecătoriei Dragomirești. S-a menționat că în caz contrar se va trece la executarea silită a titlului.
Contestatoarea, prin adresa nr. 3798/07.12.2012 înaintată la B. M. C. L. arată că punerea în posesie nu s-a putut realiza pentru că parte din terenuri reprezintă curți și construcții ale altor cetățeni, iar cu o altă parte petentul este în litigiu, având procese pe rolul instanței. A precizat că terenurile cuprinse în titlu executoriu sunt măsurate încă din anul 2004, dar suprafața este mai mare decât ce i s-a reconstituit. Solicită titlu pe terenuri care nu i s-au retrocedat.
Continuând actele de executare, la data de 31.01.2013, executorul judecătoresc a cerut ajutorul Poliției Ieud, sens în care a trimis o adresă.
Ca urmare la data de 04.02.2013, împreună cu agentul principal – șef D. I. și cu creditorul D. V. s-a deplasat la sediul debitorilor, unde l-a găsit pe reprezentantul primăriei – inginer C. Ș.. Acesta din urmă a precizat că actele necesare înaintării la comisia județeană pentru eliberarea titlului de proprietate sunt întocmite, dar nu sunt semnate de către primar și nu s-au înaintat.
Executorul a mai acordat un termen pentru înaintarea documentației la CJM, a întocmit cu acea ocazie și procesul verbal atacat(f.26-27) și a stabilit cheltuielile de executare in cuantum de 7490 lei in sarcina de plata a debitorului. Aceasta reprezintă 6.000 lei onorariu + 1440 TVA(24%)+ 50 lei contravaloarea combustibilului.
Potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/C/_, onorariul a fost stabilit legal, fără a depăși limita impusă.
A se observa că procesele verbale de punere în posesie s-au întocmit în ziua imediat următoare, respectiv în 05.02.2013. Interesant de reținut că adresa de înaintare a lor s-a făcut cu o zi înainte, la data de 04.02.2013, posibil după plecarea executorului de la sediul Primăriei comunei Ieud.
Dacă în luna decembrie 2012 motivul neîndeplinirii dispozițiilor date prin titlul executoriu a fost acela că terenurile sunt de natură curți și construcții aflate în posesia altor cetățeni sau că sunt în litigiu, la data de 04.02.2013 a fost posibilă punerea în posesie, ceea ce duce la concluzia că această obligație putea fi îndeplinită oricând, fără a fi nevoie să se apeleze la executare silită.
În ce privește excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, invocată de către contestatoare, judecătoria reține că susținerea se întemeiază pe dispozițiile art.405 al.1, teza întâi Cod procedură civilă. Considerând cererea de executare silită ca având ca obiect *obligația de a face* consideră că termenul de prescripție este de trei ani. Iar prin raportare la momentul în care a început dreptul de a cere executarea silită – 22.05.2006, înregistrarea cererii în noiembrie 2012 este tardivă.
Contestatoarea nu a avut în vedere și teza a doua potrivit căreia titlul emis în materia drepturilor reale imobiliare se prescrie în termen de 10 ani.
De asemenea, nu a ținut seama de faptul că în materia reconstituirii dreptului de proprietate există o procedură specială, în care nu se prevede nici un termen de prescripție pentru punerea în posesie asupra terenurilor retrocedate și nici cu privire la eliberarea titlurilor de proprietate.
Contestația la executare este o cale de atac deschisa contra masurilor de executare nelegale și de aceea părțile care au figurat . in executare trebuie să se poată sprijini, in contestația lor, pe vicii si nelegalități ale actelor de executare, ulterioare hotărârii ce se execută. Ori în cauza pendinte nu există astfel de neregularități.
Ceea ce solicita contestatoarea, in esența, in cadrul contestației, este de fapt exonerarea acesteia de cheltuielile de executare, astfel cum rezulta din procesul verbal de cheltuieli întocmit in dosarul de executare nr. 708/2012.
Din întreg ansamblul probator reiese că debitorii au determinat aceste cheltuieli și se impune plata lor.
În concluzie, contestația este neîntemeiată, întrucât actele de executare întocmite de executorul judecătoresc nu încălcă dispozițiile legale din materia executării silite, iar anularea actelor de executare se aplica atunci când nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la aceasta.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Ieud prin Primar în calitate de președinte al comisiei, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului de a cere executarea silită și anularea actului de executare denumit proces verbal din data de 04.02.2013 și a tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 708/2012 al executorului judecătoresc M. C. L., cu obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea căii de atac.
În motivarea recursului se susține că, că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită deoarece în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 405 alin. 1 teza a doua Cod procedură civilă deoarece aceste prevederi vizează hotărârile judecătorești ce au ca obiect acțiunile reale imobiliare, iar prezentul litigiu are ca obiect o acțiune personală, împrejurare care înlătură incidența termenului de prescripție de 10 ani a dreptului de a cere executarea silită. Pe fond, apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii, astfel instanța a preluat susținerile contestatorului, potrivit cărora punerea în posesie nu se poate realiza pentru că o parte din terenuri reprezintă curți și construcții ale altor cetățeni, iar altă parte de teren este în litigiu, dar aceste precizări vizează un alt titlu executoriu și nu hotărârea judecătorească a cărei executare silita s-a cerut, deci instanța de fond în mod greșit a reținut culpa debitorului în neaducerea la îndeplinire a titlului executoriu. Recurenta susține de asemenea că potrivit dispozițiilor art.116 din legea 18/1991, se instituie o competență specială și exclusivă în sarcina comisiilor locale de a efectua operațiunile de punere în posesie, după o anumită procedură, astfel că aducerea la îndeplinire pe calea executării silite directe a obligației de a face, nu intra în competența executorului judecătoresc, iar onorariul corespunzător unei activități care nu intră în competența executorului și consemnat în procesul verbal din 04.02.2013, doar aparent este un onorariu legal, astfel că și sub acest aspect hotărârea instanței de fond nu este întemeiată.
Intimatul D. V. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de la fond, arătând că într-adevăr există două sentințe, iar terenurile le deține el, dar recurenta a așteptat să se prescrie acțiunea pentru a-i fi confiscate și comasate, tendențios nu i-a fost eliberat titlul de proprietate.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurenți, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca fondat în parte recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
În privința excepției prescrierii dreptului de a cere executarea silită, tribunalul apreciază că soluția reținută de instanța de fond este cea corectă și legală.
Potrivit art. 405 cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.
În cauză suntem în prezența unui titlu care vizează drepturi reale imobiliare, a căror dobândire se realizează potrivit procedurii speciale reglementată de legile fondului funciar, care nu prevăd nici un termen de prescripție pentru punerea în posesie asupra terenurilor retrocedate și nici cu privire la eliberarea titlurilor de proprietate, chiar și atunci când aceste operațiuni nu se realizează de bună voie de către comisiile de fond funciar și este nevoie de promovarea unei acțiuni în obligație de a face.
În ce privește cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal care face obiectul contestației, tribunalul apreciază că acest petit nu a fost cercetat de instanța de fond. Simpla reținere în sensul că nu au fost depășite limitele stabilite în Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/C/_ nu este de natură a putea stabili dacă acestea sunt justificate. Din procesul verbal încheiat la 04.02.2013, nu se poate reține cum au fost stabilite cheltuielile de executare și ce reprezintă acestea, în acesta făcându-se mențiunea că, cheltuielile sunt în cuantum de 7490 lei compusă din 6000 lei la care se adaugă 24% TVA adică 1440 + 50 lei cheltuieli cu combustibilul pentru deplasarea la fața locului.
În condițiile în care, în ceea ce privește posibilitatea reducerii onorariilor practicate de către avocați exista un text legal constituit de dispozițiile art. 274 alin. 4 Cod procedura civilă, instanța apreciază ca, pentru identitate de rațiuni, aceste dispoziții pot fi aplicate și în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc. Aceasta întrucât, acolo unde exista aceleași rațiuni se aplica aceleași principii. Or, activitatea prestată de executorii judecătorești este similară activității prestate de avocați, executarea silită fiind o etapa a procesului civil.
Ca și în cazul avocaților, aprecierea instanței este aceea că nu se intervine în contractul de executare silita încheiat între intimat și avocat, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care solicita punerea în executare trebuie suportat de către debitor.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești și nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit.
Față de considerentele reținute, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, impunându-se casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în rejudecare, instanța de fond urmând să facă verificări și să se pronunțe motivat cu privire la cuantumul cheltuielilor ocazionate de executarea silită efectuată în dosarul execuțional 708/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Ieud prin Primar în calitate de președinte al comisiei, în contra sentinței civile nr. 308 din 4.04.2013 a Judecătoriei Dragomirești, județul Maramureș, pe care o casează în temeiul art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi, 9.10.2013.
Președinte Judecători Grefier
P. G., P. M. B., C. V., B. M.
Red./T.red C.V./03.12.2013
Ex. 2
Judecător fond: B. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 201/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 270/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
