Ordin de protecţie. Decizia nr. 2/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 2/2016
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/R
Ședința publică din 6 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: W. D.
Judecător: S.-T. N.
Judecător: P. G. G.
Grefier: O. V.
Reprezentantul Ministerului Public procuror O. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului formulat de reclamanta P. M. cu domiciliul în Rozavlea nr. 388 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 643/16.11.2015 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ , având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei P. M., avocat B. I. și reprezentantul intimatului P. G., avocat Șuștic T. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 05.01.2016 cerere prin care solicită fixarea orei de judecată pentru acest dosar la ora 10 motivat de faptul că mijlocul de transport cu care efectuează deplasarea din Cluj-N. are ora de sosire 9,00, iar datorită condițiilor meteo de iarnă este posibil să aibă întârziere.
Reprezentantul recurentei Patreuș M., avocat B. I. depune la dosar împuternicire avocațială. Întrebat fiind de către instanță arată că recurenta este plecată în Olanda, moment la care i-a lăsat o procură specială de reprezentare din care un exemplar îl depune la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Reprezentantul intimatului P. G., avocat Șuștic T. P. depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 605 din 20.11.2015 privind plata onorariului avocațial.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului, raportat la prevederile art. 457 al. 3 din Noul Cod de procedură civilă în se sentința atacată se menționează calea de atac a recursului iar recurenta a promovat recurs.
Reprezentantul recurentei Patreuș M., avocat B. I. arată că raportat la dispozițiile art. 457 al. 3 din Noul Cod de procedură civilă calea de atac este apelul și nu recursul.
Reprezentantul intimatului P. G., avocat Șuștic T. P. de asemenea apreciază că raportat la dispozițiile legale calea de atac este apelul.
Reprezentanta Ministerului Public procuror T. O. apreciază că recursul este inadmisibil, iar raportat la dispozițiile art. 7 al. 3 din Legea 76/2012, art. 457 al. 3 Noul Cod de procedură civilă și față de mențiunea din dispozitivul hotărârii atacate recursul este inadmisibil urmând ca de la data comunicării prezentei decizii să curgă un nou termen de declarare a apelului dacă părțile mai doresc acest lucru.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilitatea căii de atac a recursului.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 643/16.11.2015 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul P. G., având ca obiect ordin de protecție. Onorariul avocatului din oficiu O.-I. A. în sumă de 300 lei a rămas în sarcina Statului. Fără cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că: Din probele de la dosar rezultă că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 20.06.2000, căsătorie din care a rezultat minora P. M. A., născută la data de 27.06.2001.
Din luna februarie a acestui an cei doi soți au locuit împreună în Olanda, până la data de 31 octombrie 2015, când, în urma unor agresiuni din partea soțului ce s-au soldat cu 8-9 zile de îngrijiri medicale, reclamanta a venit în Cluj-N., iar pârâtul s-a întors la domiciliul comun din Rozavlea, nr. 388, jud. Maramureș, unde locuiește împreună cu minora și cu soacra în aceeași curte.
Reclamanta s-a întors la scurt timp în Olanda, unde locuiește în prezent.
Pârâtul a recunoscut că pe fondul consumului de alcool a agresat-o pe reclamantă și că s-a internat benevol la Secția Psihiatrie din cadrul Spitalului Municipal Sighetu-Marmației, însă în prezent este sub tratament medicamentos și nu mai consumă alcool.
Chiar dacă reclamanta susține că pârâtul s-a manifestat violent de mai multe ori, din probele de la dosar, respectiv certificatul medico-legal nr. 5775/I/a/1478/03.11.2015, din care rezultă că leziunile necesită pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale și că pot data din 31.10.2015 și din Procesul-verbal din data de 11.11.2015 întocmit de dl. procuror în urma discuțiilor purtate cu șeful de post al comunei Rozavlea și din verificările în sistemul Ecris al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, din care rezultă că la Poliția . fost înregistrate plângeri care să privească acte de violență, sau amenințare săvârșite de pârât împotriva reclamantei, rezultă că incidentul este unul izolat.
Pârâtul a arătat în fața instanței că de la data incidentului nu a mai discutat deloc cu reclamanta și că a primit citație din care rezultă că a intentat divorț împotriva sa.
Cu toate că reacția impulsivă a pârâtului din ziua de 31.10.2015 nu poate fi justificată în nici un fel, raportat la faptul că în prezent pârâta locuiește în Olanda, iar pârâtul în Rozavlea, împreună cu minora, cu care are relații foarte bune, între ei existând sentimente de afecțiunene reciprocă, apreciem că acesta nu prezintă un pericol real și iminent pentru reclamantă, sau pentru copilul lor.
Acest aspect confirmat de probele testimoniale administrate se poate deduce și din atitudinea reclamantei care nu a înțeles să solicite evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei, în condițiile art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 217/2003 ori ale art. 581 și urm. Cod procedură civilă (până la soluționarea dosarului de divorț).
De altfel, o atare măsură de protecție nu ar putea fi pusă în executare de îndată, sub supravegherea Poliției Rozavlea, așa cum prevăd dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 și nici nu face posibilă supravegherea modului în care este respectată sau nu, în condițiile art. 31 alin. 4 din lege, atâta timp cât reclamanta locuiește în Olanda, iar pârâtul în Rozavlea.
Cu privire la cererea reclamantei de încredințare a minorei P. M. A., bunicii de materne, instanța de fond a aprecit că atâta timp cât nu s-a dovedit în prezenta cauză că integritatea corporală, normala dezvoltare fizică, psihică, sau educația minorei ar fi afectate în vreun fel de către pârât, instanța o va respinge, motivat prin aceea că este în interesul superior al minorei să aibă legături personale și cu tatăl ei, această legătură neputând fi îngrădită, sau restrânsă decât în situații excepționale, motivat pe prevederile art. 262, alin. 1 cod civil potrivit cărora copilul nu poate fi separat de părintele său fără acordul acestuia decât în situații excepționale, situații care nu s-au dovedit în prezenta cauză.
Cum în această cauză nu există nici starea de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, reclamanta nefiind în prezența unei situații care necesită instituirea măsurilor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. d și f, văzând și prevederile art. 27 și urm. din lege, instanța a respins cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată, ca fiind neîntemeiată.
Având în vedere că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată, nu s-au acordat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. M. care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii privind emiterea ordinului de protecție așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că pârâtul prezintă un pericol real pentru reclamantă, mai mult, în fața instanței, la interogatoriul luat nu a vrut să recunoască că a comis acte de violență și anterior datei de 31.10.2015, însă Legea nr. 217/2003 este de prevenire a violenței domestice, fiind necesar doar existența unor indici temeinice că integritatea corporală a reclamantei este în pericol, lucru de astfel susținut tocmai de certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei.
Deși acest ordin are un caracter temporar, reclamanta având temerea că astfel de acte s-ar putea repeta într-o eventuală întâlnire cu soțul pârât, dorește să fie protejată legal, solicitarea ei fiind îndreptățită.
Deoarece acțiunea reclamantei a fost înregistrată după data de 30.08.2013, deci după . dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă, iar împotriva sentinței judecătoriei care menționează greșit calea de atac a recursului s-a declarat recurs, tribunalul din oficiu a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.
Cu privire la excepția inadmisibilității căii de atac se rețin următoarele:
Potrivit Legii 76/2012 Titlul II art. 7 „dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară”, iar potrivit al. 2 „dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
Potrivit art. 457 al. (1) Noul Cod de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunilor inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege”.
Pe cale de consecință, deoarece calea de atac care a fost formulată în cauză este recursul și nu apelul, în temeiul art. 457 Noul Cod de procedură civilă urmează a se admite excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, excepție invocată de tribunal din oficiu și se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta P. M..
După comunicarea prezentei decizii, recurenta poate exercita, în termenul legal, calea corectă de atac prevăzută de lege și anume aceea a apelului potrivit art. 457 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de P. M. CNP_ domiciliată în Rozavlea nr. 388 jud. Maramureș, în contra sentinței civile nr. 643 din data de 16 noiembrie 2015, pronunțate de Judecătoria Dragomirești, județul Maramureș.
Obligă apelanta la plata sumei de 900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.01.2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
W. D. S. T. N., P. G. G. O. V.
Red.P.G.G./06.01.2015
Tred. O.V. / 06.01.2016 - 5 ex
Judecător la fond: V. E. G. T.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
