Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 537/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 537/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 537/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.537/A
Ședința publică din 19 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: W. D.
Judecător: S.-T. N.
Grefier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta G. V. în contradictoriu cu intimații C. L. R. de S. și P. C. R. de S..
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 18.11.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 29.07.2015 sub nr._, reclamanta G. V., prin madatar G. G., a chemat în judecată pe pârâtele C. L. R. de S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și pe P. C. R. de S. solicitând, pe calea ordonanței președințiale: obligarea Comisiei locale și a primarului să procedeze la punerea în posesia a reclamantei cu privire la terenul situat în R. de S., în locul numit „Stejăreț”, format din . 2,84 ha, înscrisă în CF nr. 1424 R. de S. și din . ha înscrisă în CF nr. 1151 R. de S., cota de 2,9 parte din terenul în suprafață de 3,56 ha, situat în locul numit „Za Obcina”, înscris în Cf nr. 1066 R. de S. și cota de ¼ din terenul în suprafață de 11,79 ha, situată în locul numit „Pud Pogur”, înscris în Cf nr. 2514 și 2621 R. de S., terenuri pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei prin sentința civilă nr. 1162 din 5 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._, rămasă definitivă, prin nerecurare la data de 15.06.2011; obligarea Primarului C. R. de S. la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în cuantum de 100 lei/zi, începând cu data de 15 iunie 2011( data rămânerii definitve a sentinței civile nr. 1162 din 5 mai 2011 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Sighetu Marmației ) până la punerea efectivă în posesie, respectiv eliberarea procesului-verbal de punere în posesie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în R. de S., în locul numit „Stejăreț”, format din . 2,84 ha, înscrisă în CF nr. 1424 R. de S. și din . ha înscrisă în CF nr. 1151 R. de S., cota de 2,9 parte din terenul în suprafață de 3,56 ha, situat în locul numit „Za Obcina”, înscris în Cf nr. 1066 R. de S. și cota de ¼ din terenul în suprafață de 11,79 ha, situată în locul numit „Pud Pogur”, înscris în CF nr. 2514 și 2621 R. de S. prin sentința civilă nr. nr. 1162 din 5 mai 2011 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Sighetu Marmației.
Cu toate că deși, de la data rămânerii definitive a sentinței civile prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul prezentei cereri au trecut mai mult de 4 ani, pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile ce le incumbă cu privire la punerea în posesie a reclamantei, respectiv de a întocmit procesul verbal de punere în posesie și de a elibera titlul de proprietate pe seama acesteia.
Învederează că a efectuat numeroase demersuri în vederea punerii sale în posesie, adresându-se pârâtei C. L. R. de S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aceasta însă refuzând să întocmească documentația legală în vederea punerii sale în posesie, îngrădindui astfel atributele dreptului de proprietate.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 și următoarele din Codul de procedură civilă, raportat la faptul că pârâții au procedat la întocmirea documentației și chiar la punerea în posesie a altor persoane cu privire la terenul asupra căruia reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Învederează că, potrivit disp. art. 5 lit. c din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, aprobată prin H.G. nr. 890/2005, comisiile locale, după delimitarea în teren, pun în posesie persoanele îndreptățite să primească terenul, întocmind procesul verbal de punere în posesie, iar în baza documentației întocmite de comisiile locale vor fi eliberate titlurile de proprietate de către C. Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
În drept a invocat disp. art. 996 din următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În probațiune a depus copii după următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 1162 din 5 mai 2011 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Sighetu Marmației, plângeri adresate pârâtei C. L. R. de S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, adrese înaintate Ocolului Silvic Sighet și Instituției Prefectului Județului Maramureș, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Fornvald A., extrase hartă cadastrală pentru terenul situat în locul numit „Stejăreț”.( f. 8-26)
Pârâții au depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea cererii formulate de reclamantă pe calea ordonanței președințiale ca fiind inadmisibilă.
În motivare, pârâții învederează că nu sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de disp. art. 997 alin. 1 C. proc. civilă, respectiv nu este îndeplinită cerința urgenței măsurii solicitate și nici cea a vremelniciei măsurii solicitate pe calea ordonanței președințiale.
Astfel, precizează că nu corespund adevărului aserțiunile reclamantei conform cărora au fost puse în posesie alte persoane, învederând că la punerea în posesia a proprietarilor nu pot fi create suprapuneri, fiecare persoană fiind pusă în posesie pe un anumit amplasament, acceptat și validat în prealabil de către proprietar precum și de ocolul Silvic pe raza căruia urmează să fie efectuată punerea în posesie.
De asemenea susține că nu sunt întrunite condițiile referitoare la vremelnicia măsurii solicitate, precum și a neprejudecării fondului, prin formularea prezentei cereri urmărindu-se de fapt soluționarea acțiunii formulate de reclamantă în dosar nr._ .
Apreciază că obligarea pârâților la îndeplinirea unei obligații de a face este incompatibilă cu procedura ordonanței președințiale, întrucât, în speță, instanța ar fi nevoită să analizeze nu doar aparența dreptului în favoarea reclamantei, ci chiar analizarea și soluționarea fondului.
Învederează că pârâții nu „au stat în pasivitate” astfel cum susține reclamanta, ci s-a procedat la parcurgerea etapelor specifice procedurii de punere în posesie a reclamantei, fiind propus și validat prin hotărârea nr. 3255 din 31.01.2013 al Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, terenul cu privire la care reclamanta urmează a fi pusă în posesie, teren însă pe care reclamanta refuză să îl preia în posesie, motivând că “ pădurea a fost tăiată de Ocolul Silvic Poieni”.
Față de cele învederate, solicită respingerea cererii formulate de reclamantă ca inadmisibilă.
În probațiune anexează adresele nr. 3807/13.07.2015 și nr. 1898/R/22.05.2015, hotărârea nr. 3255/31.01.2013.
În drept invocă disp. art. 223, art. 997 C. proc. civilă.
Analizând cererea dedusă judecății în raport cu înscrisurile depuse la dosar, prima instanță reține următoarele:
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Dispozițiile art. 996 din Codul de procedură civilă, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind urgența măsurii ce se solicită a fi luată de instanță, neprejudecarea fondului dreptului și caracterul vremelnic al măsurii ordonate.
Cu privire la caracterul provizoriu al măsurilor solicitate pe calea ordonanței președințiale instanța a reținut că, pe de o parte acesta se referă la conținutul reversibil al măsurilor luate ( pe calea ordonanței președințiale nu se pot luat măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt ), iar pe de altă parte se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri.
În practica judiciară s-a arătat că prin ordonanța președințială se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Astfel, o obligație de a face, astfel cum se solicită în speța dedusă prezentei judecăți, nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate.( Trib. Suprem, decizia civilă 779/1982)
În speță, instanța a reținut că nu se poate discuta despre existența unor acte abuzive ale pârâților, cu atât mai mult cu cât aceștia au dovedit parcurgerea etapelor necesare punerii în posesie conform hotărârii nr. 3255/31.01.2013 depusă la dosarul cauzei conform căreia s-a validat pe seama reclamantei suprafața de 9,74 ha teren cu vegetație forestieră, asupra căruia i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate conform sentinței civile nr._11.
De asemenea, instanța reține că prin acțiunea înregistrată sub dosar nr._, privind fondul dreptului, reclamanta a solicitat obligarea Comisiei locale să procedeze la punerea în posesia a reclamantei cu privire la terenurile care fac obiectul prezentei cereri, obligarea Primarului C. R. de S. la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în cuantum de 100 lei/zi, începând cu data de 15 iunie 2011 până la punerea efectivă în posesie, respectiv eliberarea procesului-verbal de punere în posesie, precum și obligarea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș.
Or, faptul că reclamanta a solicitat luarea acelorași măsuri atât pe calea ordonanței președințiale, cât prin acțiunea privind fondul dreptului sunt de natură să contrazică caracterul vremelnic al măsurii solicitate.
Nici apărarea reclamantei conform căreia caracterul vremelnic reiese din faptul că, în măsura în care C. locală își va îndeplini obligația de punere în posesie a acesteia, în dosarul de fond va reformula petitele cu privire la aceste aspecte, nu sunt de natură să conducă instanța spre o altă concluzie.
Instanța reține că, în speță, nu sunt îndeplinite nici condițiile privind urgența măsurii solicitate pe calea ordonanței preșdințiale și nici cea a neprejudecării fondului.
Urgența luării măsurilor se apreciază în concret, atât prin raportare la conținutul subiectiv și obiectiv al situației judidice generatoare, cât și prin raportare la data judecării cererii.
S-a decis astfel că trecerea unui interval mare de timp de la momentul producerii evenimentului ori al nașterii situației care justifică urgența și până la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială constituie motiv de respingere a acesteia pentru lipsa urgenței.
Astfel, pentru a fi admisibilă cererea, este nevoie de reacția promptă a persoanei care solicită luarea unei măsuri provizorii, într-un caz grabnic.
În speță, instanța a reținut că sentința civilă nr. 1162 din 5 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ prin care s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate asupra terenului, a rămas definitivă, prin nerecurare, la data de 15.06.2011, iar reclamanta a formulat prezenta cerere de ordonanța președințială la data de 29.07.2015, după un interval de aproximativ 4 ani.
Nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită în speță, instanța apreciind că pentru a dispune obligarea pârâților la îndeplinirea unei obligații de a face, în speță la punerea în posesie a reclamantei, nu este suficientă doar verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamantă, astfel cum impun în mod imperativ disp. art. 996 alin. 5 teza I C. proc. civilă, ci dispunerea măsurii solicitate ar echivala cu soluționarea litigiului în fond.P. urmare, nefiind îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 996 C.p.c. privitoare la caracterul urgent, vremelnic și periclitarea vreunui drept prin întârziere, instanța consideră cererea formulată de reclamantă neîntemeiată, urmând a o respinge potrivit dispozitivului.
Prima instanță a luat act de renunțarea la petitele privind obligarea primarului C. R. de S. la plata daunelor cominatorii și acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de considerentele arătate, instanța a dispus respingerea cererii prin sentința civilă nr. 1342/2015.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat ulterior în apel, în termenul prevăzut de lege, reclamanta G. V. solicitând schimbarea hotărârii în tot în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a principiului disponibilității raportat la poziția de neopunere manifestată de P. C. R. de S. în calitate de președinte al Comisiei Locale, că instanța nu a luat în considerare adresa nr. R/601.106/2015 a Poliției Rurale Sighetu Marmației, că de la data reconstituirii dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească au trecut mai bine de 4 ani, iar pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, iar prin aceasta i-au îngrădit exercitarea atributelor dreptului de proprietate, că amplasamentul este liber conform adresei nr. 2500/2014 însă între timp s-a procedat la întocmirea documentației și chiar punerea în posesie a altor persoane, că urgența cererii a fost dovedită și rezultă din sesizările multiple și că în urma plângerilor de la poliție a reieșit că aspectele sesizate îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
În concluzie, apelanta a învederat că procedura ordonanței președințiale este compatibilă cu punerea în posesie conform legilor fondului funciar, că a fost prezentă prin mandatar la fașa locului în vederea punerii în posesie însă persoane străine propuse a fi pune în posesie l-au amenințat cu sapa, cu furca, nefiind posibilă efectuarea măsurătorilor.
Apelanta nu a formulat alte cereri în probațiune și a solicitat judecarea cauzei și în lipsa ei.
P. întâmpinarea formulată inițial față de cererea de recurs ce a fost ulterior recalificată în apel, C. L. și primarul C. R. de S. au solicitat respingerea lui ca nefundat, învederând că sunt de acord cu punerea în posesie a apelantei, dar nu pe calea procedurii ordonanței președințiale și că cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile vremelniciei și a neprejudecării fondului cauzei, astfel că măsura solicitată are caracter definitiv.
Intimata a mai precizat că a solicitat de mai multe ori prezența unui reprezentant al Ocolului Silvic Sighet pentru punerea în posesie, comisia deplasându-se de mai multe ori la fața locului însă din cauza unui conflict ivit între mandatarul apelantei și unele persoane prezente la fața locului, nu s-a putut proceda în consecință.
Intimata nu a solicitat administrarea altor probe și a cerut judecarea cauzei și în lipsa ei.
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Procedura ordonanței președințiale, reglementată de codul de procedură civilă (Legea 134/2010) prin art. 996 și urm., are un domeniu de aplicare extins, invocarea ei fiind condiționată de întrunirea condițiilor speciale de admisibilitate privind urgența cererii, caracterul vremelnic al măsurii, neprejudecarea fondului.
Așadar, instanța de judecată învestită cu soluționarea unei astfel de cereri, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Cererea de obligarea a pârâților la punerea în posesie în privința imobilului indicat, formulată de reclamantă pe calea ordonanței președințiale, nu poate fi primită.
Acceptând faptul că reclamanta a probat existența aparentă a dreptului, respectiv interesul în promovarea acțiunii de față, prin prisma formulării acțiunii de fond având același obiect, instanța apreciază că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor speciale de admisibilitate a cererii. Astfel, probațiunea administrată în cauză a relevat faptul că reclamanta are temerea că pârâta va proceda la punerea în posesie a unor terți în privința imobilului teren menționat în dispozitivul sentinței civile nr. 1162/2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației, însă probațiunea administrată în fața primei instanțe a relevat că după emiterea HCJ 3255/2013 de către C. Județeană Maramureș, au fost inițiate demersuri în vedere punerii în posesie a reclamantei, iar la data de 29.08.2013, mandatarul acesteia prezent la fața locului ar fi refuzat punerea în posesie pe motiv că Ocolul Silvic Poieni ar fi tăiat pădurea, iar punerea în posesie într-o altă locație nu ar fi posibilă raportat la dispozitivul sentinței civile nr. 1162/2011 (f. 39-adresa 1898/R/25.05.2015 a RNP Romsilva). Din această perspectivă se mai reține că intimata a solicitat la data de 13.07.2015 prezența unui reprezentant al Ocolului Silvic Sighet la fața locului la data de 15.07.2015 în vederea punerii în posesie a reclamantei, demers rămas fără efect ca urmare a refuzului părții îndreptățite de a fi pusă în posesie.
Instanța reține că urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, iar instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cauze trebuie să analizeze aceste fapte, iar nu eventualități sau probabilități, or în cauză reclamanta nu a probat presupusa stare de pericol care i-ar produce prejudicii greu de reparat constând în punerea în posesie a unor terți în privința amplasamentului reconstituit prin hotărâre judecătorească. De altfel, se reține că reclamanta ar fi putut solicita eventual sistarea punerii în posesie a terților, iar nu punerea sa efectivă în posesie, măsură având caracter definitiv, incompatibilă cu prezenta procedură.
Tribunalul mai reține că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile privind neprejudecarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii, instanța constatând că în cauză se solicită luarea unei măsuri cu caracter definitiv într-o procedură specială sumară caracterizată prin verificarea aparenței dreptului, respectiv prin dispunerea unor măsuri provizorii, urgente, până la soluționarea definitivă a procesului de fond. Astfel, se reține că legile reparatorii vizând fondul funciar și normele metodologice de aplicare a acestora nu prevăd posibilitatea efectuării unor puneri în posesie provizorii sau posibilitatea aplicării unor amenzi reprezentând daune cominatorii până la îndeplinirea obligațiilor, toate acestea putând fi solicitate și obținute doar într-o procedură de drept comun, aflată deja pe rolul instanței competente.
Raportat la aceste considerente, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând în mod corect inadmisibilitatea cererii formulate pe calea ordonanței președințiale.
P. aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va dispune respingerea apelului conform dispozitivului prezentei decizii, reținând că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta G. V., cu domiciliul în . nr. 48, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimații C. L. R. De S. P. Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor și P. C. R. de S., ambii cu sediul în ., ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1342/20.08.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11. 2015.
Președinte Judecător Grefier
W. D. S.-T. N. O. V.
Red/tehnored STN/19.11.2015
5 ex.
.>
Judecător la fond: S. C. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 407/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 114/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
