Contestaţie la executare. Sentința nr. 481/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 481/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 8904/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 433/A
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-contestatoare NEW C. RECYCLING SRL împotriva sentinței civile nr. 481/04.02._ pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. D. pentru apelanta-contestatoare, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că apelanta-contestatoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța, în baza art. 392 C.proc.civ., declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. D., pentru apelanta-contestatoare solicită admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și reținerea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, în luna martie 2014, suma a fost achitată integral, iar suma de_ lei prin care au fost somați nu se regăsește în înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 04.07.2014, sub nr._, contestatoarea NEW C. RECYCLING SRL, în contradictoriu cu intimata Administrația F. pentru Mediu, a formulat contestație la executare împotriva Titlului executoriu nr. 386/12.06.2014 și Somației nr._ din 12.06.2014 emise de Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea acestora.
În motivarea contestației în fapt, a arătat că în data de 19.06.2014 a primit Titlul executoriu nr. 386/12.06.2014 și Somația nr._ din 12.06.2014 emise de Administrația F. pentru Mediu, conform cărora înregistra un debit de 31.205 lei aferent declarației din 03.2014. La aceste înscrisuri au fost anexate: fișa contribuabili, fișa declarații la fondul pentru mediu și fișa firmei - încasări la fondul pentru mediu.
Conform primului document, la fila 26 din 27, pe rândul cu luna 03.2014 este menționată la coloana sumă declarație: 50.533,00, pe același rând la coloana data scadente este menționat: 25.04.2014, pe coloana doc este menționat Ordin de plată 579/104, pe coloana Val OP este menționat 50.633,00, pentru ca pe coloana Observații să se menționeze: Destinație_ d TZ_-obligație fond mediu, iar la același rând pe coloana, sumă stinsă, este menționată suma de 9.962,69.
Deși a achitat întreaga sumă înscrisă în declarație, organul fiscal a stins din respectiva creanță doar suma de 9.962,69 lei, încălcând prevederile art. 115 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 115, alin. (4) din OG nr. 92/2003: "Organul fiscal competent va comunică debitorului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor prevăzută la alin. (1), cu cel puțin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligațiilor fiscale.""
Deși nu înregistrează restanțe de plată la Fondul pentru Mediu, organul fiscal a reținut doar o parte din suma de bani achitată cu acest titlu, fără a preciza ce s-a întâmplat cu diferența până la concurența sumei de 50.633,00 achitată cu OP, având ca destinație expresă obligațiile la fondul pentru mediu, cu atât mai mult cu cât pe rândul total aferent lunii 02.2014 la coloana rest de plată este înscrisă cifra 0 (zero). Sub acest aspect Titlul executoriu contestat este unul nemotivat, iar lipsa acestor motive echivalează cu nulitatea absolută a titlului contestat.
Prin urmare, a precizat că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile trebuie motivată, nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act administrativ, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu. A accepta teza potrivit căreia emitentul deciziei nu trebuie să-și motiveze decizia echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației, a statului de drept bazat pe principiul legalității. De altfel, și în jurisprudența comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea să permită Curților Comunitare competența să efectueze revizuirea actului (cauza C367/1995).
Așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C-41/1969).
O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și în același timp permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicțional (cauza C.509/1993).
Față de cele expuse, a susținut că actul administrativ atacat este nemotivat, motivarea reprezentând astfel cum s-a arătat o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol: acela de transparență în profitul beneficiarului actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, precum și acela de a conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ.
În concluzie, a solicitat anularea Titlului executoriu nr. 386/12.06.2014 și a Somației nr._ din 12.06.2014
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri precum și orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri, iar în conformitate cu prevederile art. 223, alin. 3 din codul de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către contestatoare, a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere contestatorului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ.
La data de 25.09.2014 contestatoarea a depus la dosar dovada de plată a taxei de timbru solicitată.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatei un exemplar al cererii de chemare in judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 07.11._ intimata Administrația F. pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulata de contestatoarea NEW C. RECYCLING SRL.
A susținut că motivele invocate de S.C. New C. Recycling S.R.L. nu sunt de natură a atrage anularea actelor de executare emise de subscrisa intimată în Dosarul execuțional nr. 386/2014 si nici exonerarea de la plată a obligației constatate în sarcina societății, reprezentând obligații de plată la Fondul pentru mediu asumate de contestatore prin declarația depusă la organul fiscal, aferentă lunii martie 2014, în raport de disp. art. 85 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Pe de altă parte, art. 110 alin. (3) din același act normativ statuează în sensul că „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii", enumerând printre astfel de titluri decizia de impunere (lit. a) si declarația fiscala (f. b), precum si decizia referitoare la obligații de plată accesorii (lit. c).
Interpretând aceste dispoziții legale, rezultă că reprezintă titluri de creanță nu doar deciziile de impunere, ci si declarațiile fiscale. De altfel, art. 83 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 prevede ca „nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale". Așadar, din acest text legal rezultă cu claritate concluzia că doar în ipoteza în care nu este îndeplinită obligația de către contribuabil de a depune declarație fiscală, organul fiscal procedează la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale, evident, prin emiterea unor decizii de impunere.
În ce privește creanța care face obiectul Titlului executoriu nr. 386/2014 și Somației nr. 386/_/12.06.2014, contrar celor susținute de contestatoare, dorim sa se retina ca aceasta a fost determinată ținându-se cont de obligațiile asumate de contestatoare prin declarația lunii martie 2014 privind obligațiile la Fondul pentru mediu si de plățile efectuate. In acest sens, amintim ca in formularul de declarație aprobat prin Ordinul M.M.G.A nr. 549/05.06.2006 exista mențiunea « Prezenta declarație reprezintă titlu de creanța si produce efectele juridice ale înștiințării de plata de la data depunerii acesteia, in condițiile legii». In conformitate cu prevederile acestui act normativ, in conținutul formularelor de declarații aprobate se face mențiunea potrivit căreia declarația privind veniturile la Fondul pentru mediu se întocmește pe propria răspundere, de către reprezentantul contribuabilului in numele societății, cu respectarea prevederilor art. 292 Cod penal privind falsul in declarații si constituie titlu de creanța.
Așa fiind, a solicitat instanței să rețină că declarația fiscală, aferentă lunii martie 2014, depusă la subscrisa intimată de către contestatoare reprezintă titlu de creanță care, conform art. 141 alin. (2) din OG nr. 92/2003, devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lese.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art.411 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin rezoluția din data de 10.11.2014 s-a comunicat întâmpinarea către contestator, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare
La data de 24.11.2014 contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, iar prin rezoluția din data de 27.11.2014 s-a fixat termen de judecată la data de 07.01.2015 cu citarea părților.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți și s-a solicitat intimatei să înainteze la dosar documentația care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr. 386/2014.
Prin sentința civilă nr. 481/04.02._, Judecătoria Drobeta T. S. a respins contestația la executare pentru următoarele considerente:
Prin contestația dedusă judecății, contestatoarea a solicitat anularea titlului executoriu nr.386/12.06.2014 și a somației nr._/12.06.2014 emise de intimată, motivând că nu datorează suma supusă executării silite.
Conform art.711 alin.1 C.proc.civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor si formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot adresa instanței competente in vederea desființării sau anularii formelor sau actelor de executare nelegale.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că suma ce face obiectul executării silite este în cuantum de 31.2015 lei și reprezintă obligații de plată pentru luna martie 2014.
Contestatoarea susține că a achitat suma de 50.633 lei, reprezentând obligații de plată conform declarației lunii martie 2014, cu ordinul de plată nr.579/29.04.2014, depus în copie la fila 26 dosar, aspect infirmat de către intimată.
Ori, pentru verificarea susținerilor contestatoarei, instanța a apreciat că era necesară efectuarea unei expertize de specialitate, probă ce nu a fost solicitată prin contestația formulată, iar părțile nu s-au prezentat în instanță pentru a se pune în discuție această probă.
Prin urmare, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea NEW C. RECYCLING SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat în esență că în mod eronat prima instanță face trimitere la disp. art. 711 al.1 c.p.civ. când de fapt în cauză sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură fiscală, că hotărârea instanței de fond este nemotivată, instanța de fond dispunând doar respingerea contestației la executare ca neîntemeiată fără a preciza motivele pe care se bazează această soluție. Prima instanță nu a mai făcut mențiunea că era necesară administrarea probei cu expertiza așa cum a solicitat prin prima cerere de chemare în judecată, nu a citat apelanta pentru a discuta administrarea acestei probe trecând direct la soluționarea cauzei.
A susținut că suma de 31,205 lei este una nedatorată, că deși a achitat întreaga sumă înscrisă în declarație, organul fiscal a stins din respectiva creanță dor suma de 9962,69 lei încălcând prevederile art. 115 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală.
Deși nu înregistra restanțe la plata la Fondul de mediu, organul fiscal a reținut doar o parte din suma achitată cu acest titlu, fără a preciza ce s-a întâmplat cu diferența până la concurența sumei de 50.633,00 lei achitată cu O.P. având ca destinație expresă obligațiile la fondul pentru mediu, cu atât mai mult cu cât la coloana rest de plată aferent lunii a doua 2014 este înscrisă cifra 0.
A solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei.
Intimata administrația fondului pentru mediu a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului. A apreciat inadmisibile apărările formulate de apelantă referitoare la faptul că instanța nu a dispus din oficiu efectuarea unei expertize în cauză, că apelanta nu a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă, că potrivit codului fiscal reprezintă titluri de creanță nu doar deciziile de impunere ci și declarațiile fiscale că în ceea ce privește creanța care face obiectul titlului executoriu nr. 386/2014 și a somației 386/_/12.06.2014, aceasta a fost determinată ținându-se seama de obligațiile asumate de apelantă prin declarația lunii martie 2014 privind obligațiile la fondul pentru mediu și de plățile efectuate.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor aduse, având în vedere probatoriul administrat și dispozițiile aplicabile în cauză se apreciază apelul întemeiat.
Articolul 22 din noul cod de procedură civilă consacră principiul aflării adevărului în procesul civil, în ipoteza în care nu este pe deplin lămurit de circumstanțele faptice ale cazului dedus judecății sau a apărărilor părților judecătorul are dreptul de a cere explicații în scris sau oral. În privința probelor, instanța are dreptul de a le administra din oficiu, aspect ce rezultă din disp. art. 254 al.(6) NCPC.
Potrivit disp. art. 254 al.5 din NCPC dacă probele nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să le completeze, de asemenea instanța poate din oficiu să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. În același context, instanța de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță în cazul în v’care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
În cauza dedusă judecății, contestatoarea a solicitat anularea titlului executoriu nr. 386/12.06.2014 și a somației nr._/12.06.2014 emisă de inttimată motivând că nu datorează suma suspusă executării silite.
Contestatoarea a susținut că a achitat suma de 50.633 lei reprezentând obligații de plată conform declarației lunii martie 2014 cu ordinul de plată nr. 579/29.04.2014(fila 26 dosar).
Prima instanță, reținând că în cauză era necesară efectuarea unei expertize contabile, probă ce nu a fost solicitată de părți, a respins contestația.
Motivarea mai mult decât sumară a hotărârii judecătorești, nu corespunde exigențelor art. 425 NCPC lipsa de consistență a acesteia făcând imposibilă realizarea controlului judiciar.
Față de susținerile contestatoarei din acțiune care contestă suma datorată conform titlului executoriu nr. 386/12.06.2014 și a somației nr._/12.06.2014, a probatoriului administrat la fond se apreciază că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, cu consecința anulării hotărârii și a reținerii cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, care să stabilească în funcție de înscrisurile depuse: fișă contribuabil, declarații, etc., care este debitul datorat, dacă aceasta a fost achitat, dacă datoria a fost stinsă în întregime sau parțial.
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică și că motivele de apel sunt întemeiate, apelul urmează să fie admis, anulată sentința și reținută cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-contestatoare NEW C. RECYCLING SRL, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului M. sub nr. J_, având CUI: R09668764, cu sediul în localitatea Drobeta - T. S., ., jud. M., cu domiciliul ales în Dr. Tr. S., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 481/04.02._ pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, cod fiscal_, având ca obiect contestație la executare.
Anulează sentința.
Reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen la 30.06.2015.
Cu citarea părților.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, M. B. |
Red. B.L./Tehnored. B.M.
4 ex./4 pag/29.06.2015
Jud. fond G. L.
Cod op. 2626
| ← Abţinere. Sentința nr. 33/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 422/2015. Tribunalul... → |
|---|
