Contestaţie la executare. Decizia nr. 780/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-06-2012 în dosarul nr. 780/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 780/R
Ședința publică de la 15 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Judecător A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta contestatoare P. D. T. S. împotriva sentinței civile nr.2142 din 21.03.2012 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimații B. P. F. C. și . SRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat F. R., pentru recurenta contestatoare, cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică și avocat O. M., pentru intimatul B. P. F. C., lipsă fiind intimata . SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat F. R., pentru recurenta contestatoare, depune la dosar copia certificatului de înregistrare fiscală și arată că nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat F. R., pentru recurenta contestatoare, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei solicită admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul nr.21/E/2012. Cu privire la cuantumul onorariul executorului judecătoresc arată că a acesta a fost stabilit eronat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat O. M., pentru intimatul B. P. F. C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că somația a fost emisă în februarie și de la momentul emiterii somației începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din Ordonanța nr. 22/2002. Somația este singurul act de executare efectuat, iar onorariul executorului judecătoresc a fost legal stabilit. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 16.02.2012, sub nr._, contestatoarea P. Municipiului D. T. S. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite de către B. P. F. C. la cererea intimatului . SRL solicitând instanței anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 21/E/2012, respectiv somația din 08.02.2012 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 08.02.2012, ca fiind nelegale; suspendarea executării silite pornite în dosarul 21/E/2012 al B. P. F. C., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații la executare; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt a arătat că la data de 09.02.2012 i s-a comunicat de către B. P. F. C., somația și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise în 08.02.2012 în dosarul de executare nr. 21/E/2012 și titlurile executorii în baza cărora a fost pornită executarea silită, respectiv, sentința civilă nr.4075/29.06.2010, pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._/225/2009 și Decizia nr. 160/A/_ pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/225/2009*, în dosarul nr. 21/E/2012.
Prin aceste acte de executare, contestatoarea arată că a fost somată ca în termen de o zi de la primirea somației, să se conformeze titlurilor executorii menționate, în sensul de a achita suma de 155.739,70 lei, reprezentând contravaloare imobil și cheltuieli de judecată la care se adaugă și suma de 7155 de lei reprezentând cheltuieli de executare, conform procesului verbal stabilire a cheltuielilor de executare.
Față de executarea silită pornită în dosarul nt.21/E/2012 al B.E.J. P. F. C. a formulat următoarele apărări:
Contestatoarea a invocat excepția prematurității începerii executării silite cu privire la sumele cuprinse în titlurile executorii menționate anterior, considerând că executarea silită a fost pornită prematur, cu nesocotirea prevederilor art.1, 2 și 3 din Ordonanța nr.22/30.01.2002, actualizată, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Din cuprinsul acesto texte de lege, rezultă că executarea silită cu privire la creanțele stabilite prin titluri executorii nu pot începe în mod legal decât după trecerea termenului de 6 luni de la comunicarea somației de plată către debitor.
În speță, la cererea intimatei . SRL, executarea silită a fost pornită de către B.E.J. P. F. C., în dosarul nr. 21/E/2012 înainte de trecerea termenului de 6 luni prevăzut de Ordonanța nr. 22/2002, motiv pentru care apare cu puterea evidenței faptul că executarea silită a fost pornită prematur, iar actele de executare efectuate în acest dosar sunt nelegale, impunându-se anularea lor.
A mai arătat că executarea silită a fost pornită împotriva Primăriei Municipiului D. T. S., fiind greșit îndreptată, întrucât acesta nu are personalitate juridică, nu are conturi în Trezorerie și prin urmare nu poate avea calitatea de debitor în dosarul de executare nr. 21/E/2012. În acest sens se invocă prevederile art. 215/2001, în special art. 21 și art. 77 din acest act normativ.
Personalitate juridică are doar unitatea administrativ teritorială, în speță Municipiul D. T. S., unitate ce este reprezentată în justiție prin primar.
Pe fond a arătat că înțelege să conteste procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul nr. 21/E/2012 al B. P. F. C. și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, respectiv 6800 lei, onorariu care este în mod evident exagerat de mare, nejustificat, de natură a împovăra aducerea la îndeplinire a creanței stabilite prin titlurile executorii în baza cărora s-a început executarea silită și mai mult, urmând a fi achitate din veniturile publice aceleași venituri din care se plătesc căldura din școli, grădinițe și licee, iluminatul public, salariile la asistenții personali ai persoanelor cu handicap.
În drept a invocat anexa la Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției prin care se stabilesc onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
În concluzie, a solicitat admiterea contestație la executare, anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul nr.21/E/2012, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații la executare, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată
În drept, contestația la executare a fost motivată pe dispozițiile art.309 și următoarele din C.p.c, precum și prevederile Ordonanței nr 22/2002 și ale Ordinului nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției.
La dosar a depus: împuternicire avocațială nr._/15.02.2012, Ordonanța nr. 22/2003, Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției și sentința civilă nr. 6514/2011 a Judecătoriei D. T. S..
La termenul din data de 28.02.2012 s-a depus la dosar, dosarul de executare nr. 21/E/2012 al B. P. F. C. și s-a luat act că a avut loc precizarea cadrului procesual, de către apărătoarea contestatoarei, prin aceea că au calitate de intimați, atât B. Purcaruu F. C., cât și . SRL.
În apărare B. P. F. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică și nefondată a contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția prematurității invocată de contestatoare a solicitat respingerea acesteia, deoarece nu au fost nesocotite de către intimat dispozițiile prevăzute de art. 1,2 sau 3 din Ordonanța nr.22/2002 ci, din contră, intimata a întocmit în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, actele necesare emiterii somației și punerii în executare a titlului executoriu, respectiv a solicitat la data de 02.02.2012 încuviințarea executării silite, iar la data de 08.02.2012 a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor și a emis somația către contestatoare, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 188/2000.
Față de excepția lipsei personalității juridice a Primăriei Mun. Dr. Tr. S. și cum că această instituție nu poate avea calitatea de debitor în dosarul de executare, arată că susținerile contestatoarei sunt inadmisibile, în cadrul contestație la executare și, prin urmare, pe calea contestație la executare nu se pot repune în discuție și administra probe pentru a combate situația de fapt, soluționată cu ocazia procesului de fond, nefiind posibil a se schimba fondul soluției cuprinse în titlul executoriu.
În ceea ce privește diminuarea cheltuielilor stabilite prin procesul verbal, arată că s-au respectat dispozițiile prevăzute de art. 39 alin.1 lit. d și art. 40 din Legea 188/2000, iar cu privire la cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, a arătat că acestea sunt potrivit, art. 371 ind.7 alin.2 C.p.c. în sarcina debitorului urmărit.
Cât privește diminuarea cheltuielilor de executare, solicitate de către reclamantă, arată că diminuarea acestora este nelegală întrucât s-ar încălca mai multe principii de drept.
În concluzie, a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nefondată și menținerea formelor de executare ce formează obiectul dosarului 21/E/2012; cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimata . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, motivând că această executare se face în urma unui proces care a durat 3 ani, iar în luna noiembrie 2011 s-a luat legătura telefonic cu biroul juridic și cel contabil din cadrul Primăriei Municipiului D. T. S., iar ca urmare a refuzului acesteia la dialog, intimata a apelat la un birou judecătoresc.
A mai arătat că potrivit legii nr. 215/2001 P. are calitate de persoană juridică pentru unitățile administrativ-teritoriale precum și faptul că Primarul este autoritate executivă, iar consiliul local autoritate deliberativă.
În concluzie a solicitat respingerea contestației.
În scop probator, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Judecătoria D. T. S. prin sentința supusă recursului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. P. F. C., a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatoarea P. Municipiului D. T. S., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a fost admisă în parte cererea intimatului B.E.J. P. F. C. de obligarea a contestatoarei P. Municipiului D. T. S. la plata cheltuielilor de judecată, a fost obligată contestatoarea P. Municipiului D. T. S. să plătească intimatului B.E.J. P. F. C., 100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu redus de avocat, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea P. Municipiului D. T. S., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatoarei P. Municipiului D. T. S. de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată și a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că art.137 alin.1 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea, în totul sau în parte, a fondului pricinii.
În ceea ce privește excepțiile invocate în prezenta cauză, instanța reține că au fost invocate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. P. F. C. de către instanța de judecată, din oficiu, precum și excepția inadmisibilitățiiapărărilor de fond invocate de către contestatoare pe calea contestației la executare, această, din urmă excepție, fiind invocată de către intimatul B.E.J. P. F. C..
În temeiul art.137 alin.1 C.p.c., instanța reține că între cele două excepții invocate trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. P. F. C., întrucât în cazul în care se va admite această excepție este de prisos a se mai examina celelalte excepții și apărări de fond invocate de către acest intimat.
Calitatea procesuală pasivă reprezintă transpunerea pe plan procesual a calității de subiect pasiv în raportul juridic de drept material.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. P. F. C. este o excepție de fond, întrucât privește una dintre condițiile generale de exercițiu a dreptului la acțiune civilă, absolută, deoarece interesează ordinea publică să nu fie parte în proces o persoană care nu are calitatea de subiect pasiv în raportul juridic de drept material și peremptorie, admiterea acestei excepții conducând la stingerea acțiunii civile exercitate în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitatea procesuală pasivă.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, dispozițiile art.57 și 58 din legea nr.188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
De asemenea, instanța reține că, din art.2 alin.1 și art.7 alin.1 lit. a din Legea nr. 188/2000, reiese că executorul judecătoresc este un mandatar convențional sui-generis al celui care îi cere să pună în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii, limitele acestui mandat fiind date de dispozițiile legale care reglementează validitatea actelor de executare, precum și de faptul că, legea îl învestește pe executor să îndeplinească un serviciu de interes public, însă la cererea părții, în realizarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, inclusiv faza executării silite. Consecința unui asemenea raționament este că între debitor și executorul judecătoresc care este mandatarul creditorului și care trebuie să îndeplinească mandatul său în limitele legii, nu se stabilesc raporturi juridice, aceste raporturi stabilindu-se numai între creditor și debitor, ca părți ale dosarului de executare.
Problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza prevăzută de art. 399 alin. 1 ultima teză C.p.c., atunci când motivul contestației la executare îl constituie împrejurarea că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de asigurător al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În același sens a statuat și art. 399 alin. 2 C.p.c. potrivit căruia nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În temeiul considerentelor expuse anterior, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. P. F. C., iar pe cale de consecință va respinge contestația la executare formulată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității apărărilor de fond invocate de către contestatoare pe cale contestației la executare, această excepție fiind invocată de către intimatul B.E.J. P. F. C., instanța nu se va mai pronunța, întrucât, în caz contrar, ar însemna să soluționeze o excepție procesuală invocată de către o persoană care nu poate să aibă calitatea de parte în raportul juridic de drept procesual.
În ceea ce privește cererea intimatului B.E.J. P. F. C. prin care acesta a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. P. F. C., contestatoarea P. Municipiului D. T. S. a căzut în pretenții față de acest intimat.
În drept, instanța reține că potrivit art.274 alin.1 C.p.c., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Instanța reține că a cădea în pretenții în accepțiunea art.274 alin1. C.p.c., nu vizează numai situația în care dispozitivul hotărârii cuprinde o condamnare a uneia dintre părți la executarea către cealaltă a unui prestații pozitive, ci și situația în care una dintre părți este condamnată să se abțină de la o anumită conduită, întrucât îi revine obligația de a nu face, dar și situația în care părții care a avut inițiativa acțiunii civile i s-au respins pretențiile pe care aceasta le avea în contra celeilalte părți fie ca neîntemeiate, urmare a cercetării fondului pretențiilor deduse judecății, fie ca inadmisibile, urmare a admiterii unei excepții procesuale de fond sau de procedură.
Astfel, instanța reține că în temeiul art.274 alin.1 C.p.c. contestatoarea îi datorează intimatului B.E.J. P. F. C. cheltuieli de judecată, însă, în ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli de judecată, instanța va face aplicarea art.274 alin.3 teza a II-a C.p.c.
Potrivit art.274 alin.3 teza a II-a C.p.c., instanța reține că judecătorul cauzei are dreptul de a micșora onorariul avocaților, ori de câte ori va constata motivat că este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat.
În prezenta cauză, intimatul B.E.J. P. F. C. a fost reprezentat de avocat O. M., care a fost prezentă înaintea instanței pentru un singur termen de judecată, respectiv cel din data de 20.03.2012. De asemenea, instanța reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. P. F. C. și în temeiul căreia a fost respinsă acțiunea civilă exercitată în contra intimatului a fost invocată de către instanța de judecată, din oficiu, iar nu de către avocatul intimatului, astfel cum reiese din încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din data de 20.03.2012, avocatul intimatului punând concluzii orale asupra acestei excepții.
În temeiul art.274 alin1. și alin.3 teza a II-a C.p.c., instanța va admite cererea intimatului P. F. C. de obligare a contestatoarei P. Municipiului D. T. S. la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 de lei reprezentând onorariu redus de avocat de la suma de 500 de lei plătită prin chitanța . ABC_(fila 61).
În ceea ce privește fondul contestației la executare, instanța va analiza contestația la executare formulată de către contestatoare în contradictoriu cu intimatul S.C. A. C. S. S.R.L.
În ceea ce privește excepția prematurității începerii executării silite, instanța a calificat, prin încheierea de dezbateri din data de 20.03.2012, acest motiv de nulitate a formelor de executare ca fiind o apărare de fond.
Astfel, prin cererea (fila 25) adresată B.E.J. P. F. C., creditoarea S.C. A. C. S. S.R.L. a solicitat, în data de 25.01.2012, executorului judecătoresc să pună în executare titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 4975/29.06.2010 (filele 26-28) și decizia civilă nr. 160/A/20.05.2011 (filele 29-33), executarea acestor două titluri executorii fiind încuviințată în data de 02.02.2012, astfel cum reiese din încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată în dosarul nr._ (fila 36), executarea urmând a fi realizată în dosarul numărul 21/E/2012 (filele 25-39).
În ceea ce privește actele de executare îndeplinite în dosarul nr.21/E/2012, instanța reține că s-a înfăptuit de către executorul judecătoresc un singur act de executare, respectiv somația din data de 08.02.2012 (fila 38) și care a fost comunicată debitorului P. Municipiului D. T. S. în data de 09.02.2012, astfel cum reiese din procesul-verbal de la fila 39.
În ceea ce privește procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat în data de 08.02.2012 (fila 37) în dosarul nr.21/E/2012 și comunicat debitorului în data de 09.02.2012, astfel cum reiese din înscrisul de la fila 39, instanța reține că acest proces-verbal nu este un act de executare, ci un titlu executoriu în privința cheltuielilor de executare și care va constitui temei pentru efectuarea actelor de executare în realizarea dreptului de creanță al creditorului, astfel cum reiese și din art.371 indice 7 alin.4 C.p.c.
În drept, instanța reține că potrivit art.2 din O.G. nr. 22/2002 „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Or, în dosarul de executare nr. 21/E/2012, singurul act de executare îndeplinit este somația de plată din data de 08.02.2012 și comunicară debitorului în data de 09.02.2012, astfel că, potrivit art.2 teza a II-a din O.G. nr. 22/2002, de la această dată va curge termenul de șase luni la care face referire teza I a art.2 din O.G. nr.22/2002, motiv pentru care instanța reține că nu se impune anularea somației de plată menționată mai sus, acest act de executare nefiind interzis, ci din contră fiind permis de art.2 din O.G. nr.22/2002.
Pe de altă parte, instanța reține că ipoteza de aplicare a art.2 din O.G. nr. 22/2002 este imposibilitatea de executare datorată lipsei fondurilor publice, astfel că pentru a fi fost aplicabil acest text de lege la situația de fapt din dosarul nr. 21/E/2012, contestatoarea trebuia să facă dovada imposibilității de executare a obligației izvorâtă din cele două titluri executorii, ca urmare a lipsei fondurilor publice. Or, în prezenta cauză, contestatoarea, deși potrivit art.129 alin.1 C.p.c. și art.1169 C.civ., trebuia să probeze susținerile și pretențiile sale, nu a propus și nu a administrat nicio probă în dovedirea imposibilității de executare din lipsa fondurilor publice.
În ceea ce privește apărarea de fond constând în lipsa capacității de folosință a debitorului P. Municipiului D. T. S., instanța va înlătura ca inadmisibilă această apărare de fond pentru următoarele considerente.
Astfel, din cele două titluri executorii, respectiv sentința civilă nr. 4975/29.06.2010 (filele 26-28) și decizia civilă nr. 160/A/20.05.2011(filele 29-33), instanța reține că debitorul P. Municipiului D. T. S. trebuie să execute obligația de plată stabilită în sarcina sa, astfel cum a fost statuat irevocabil în procesul ce s-a finalizat cu obținerea titlurilor executorii în contra debitorului (fila 32).
Pe de altă parte, instanța reține că atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, nu se pot face apărări de fond în contra titlului executoriu, art.399 alin.3 C.p.c. prohibind implicit astfel de apărări de fond în contra titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, prin aceea că permite astfel de apărări numai în contra titlurilor executorii care nu sunt reprezentate de hotărârile judecătorești.
Totodată, trebuie observat că art.399 alin.3 C.p.c. prohibește apărările de fond în contra titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească nu numai când această apărare este formulată direct în contra titlului executoriu, ci și atunci când această apărare de fond este formulată implicit în contra titlului executoriu, așa cum este cazul apărării de fond formulată de către contestatoare. Astfel, contestatoarea P. Municipiului D. T. S. nu critică direct cele două titluri executorii sub aspectul capacității procesuale de folosință a sa, ci le critică implicit prin aceea că invocă nulitatea singurului act de executare reprezentat de somația de plată din data de 08.02.2012 emis în executarea celor două titluri executorii pentru motivul de nulitate menționat anterior.
Rațiunea inadmisibilității apărărilor de fond în contra titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească rezultă din principiul autorității de lucru judecat consacrat de art.1200 pct.4 și art.1201 C.civ., acest principiu interzicând prin efectul său negativ să se repună în discuție chestiuni litigioase soluționate irevocabil. Mai mult decât atât, instanța reține că inadmisibilitatea apărării de fond constând în lipsa capacității de folosință a debitorului P. Municipiului D. T. S. rezultă și dintr-un alt efect al autorității de lucru judecat, respectiv executorialitatea, care face ca hotărârea judecătorească să poată fi pusă în executare la cererea părții care a câștigat. Or, dacă ar fi admisibilă această apărare de fond în contra celor două titluri executorii reprezentate de cele două hotărâri judecătorești, executorialitatea ca efect al autorității de lucru judecat, ar fi lipsită de eficiență practică și ar goli de conținut principiul de ordine publică al autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește apărarea de fond în contra procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare constând în aceea că acesta cuprinde un onorariu de executor cu depășirea limitelor legale, instanța va înlătura ca neîntemeiată această apărare de fond.
Astfel, titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 160/A/20.05.2011 (filele 29 – 33) cuprinde obligația de plată a sumei de_ de lei reprezentând contravaloare imobil, precum și a sumei de 501,7 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În drept, instanța reține că potrivit art.39 alin.1 lit. d) din Legea nr. 188/200 „În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.”, precum și că potrivit art.371 indice 7 alin.1 C.p.c., cheltuielile de executare se face anterior începerii executării silite.
Astfel, onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 6800 de lei stabilit prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 08.02.2012 respectă limita maximă prevăzută de art.39 alin1. lit. d) din Legea nr. 188/2000.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de suspendare a executării silite în cadrul contestației la executare, instanța va respinge această cerere ca fiind rămasă fără obiect.
Astfel, art.403 C.p.c. permite suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, data soluționării contestației la executare fiind data pronunțării de către instanța de fond asupra contestației la executare, de vreme ce art.403 C.p.c. nu se referă la soluționarea irevocabilă a contestației la executare. Or, dacă prezenta contestație la executare a fost soluționată de către instanța de judecată în data de 21.03.2012, este firesc ca cererea de suspendare a executării silite să fi rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs contestatoarea P. Municipiului D. T. S. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs contestatoarea a relatat faptul că instanța de fond nu a dat eficiență apărărilor reclamantei privind prematuritatea începerii executării silite cu privire la sumele cuprinse în titlurile executorii menționate, respectiv sentința civilă nr.4075/2010 și decizia nr.160/A/2011.
In speță la cererea intimatei . SRL, executarea silită a fost pornită de către B. P. F. C. în dosarul nr.21/E/2012 înainte de trecerea termenului de 6 luni prevăzut de Ordonanța nr. 2/2001, motiv pentru care se constată că executarea silită a fost pornită prematur iar actele de executare în acest dosar sunt nelegale, impunându-se anularea lor.
Instanța a considerat că acest termen de 6 luni începe să curgă de la comunicarea somației de plată atâta timp cât prin somația de plată au fost somați ca în termen de o zi de la primirea somației să se conformeze titlurilor executorii menționate, consideră contestatoarea că somația a fost emisă cu nesocotirea prevederilor OG nr._, cu nesocotirea legii, fiind deci nelegală și impunându-se anularea acestei somații.
Deși s-a contestat faptul că executarea silită a fost pornită împotriva Primăriei Municipiului D. T. S., fiind greșit îndreptată, întrucât P. Municipiului D. T. S. nu are conturi în Trezorerie, titulari de conturi fiind unitatea administrativ teritorială Municipiul D. T. S. și prin urmare nu poate avea calitate de debitor în dosarul de executare nr.21/E/2012 în mod netemeinică, instanța de fond a considerat că aceste apărări sunt inadmisibile în faza contestației la executare.
Personalitate juridică are doar unitatea administrativ teritorială, în speță Municipiul D. T. S., unitate ce este reprezentată în justiție prin primar.
De asemenea, în mod netemeinic au fost înlăturate de către instanța de fond apărările privind cheltuielile de executare în dosarul nr.21/E/2012 al B. P. F. C..
A mai invocat faptul că cuantumul onorariului executoriului judecătoresc, respectiv 6800 lei este foarte mare, demersul executorului judecătoresc se poate încadra la punctul 1 sau 12 din anexa la Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției prin care se stabilesc onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, iar potrivit acestei anexe, onorariul maximal al executorului judecătoresc care se poate percepe pentru actele de executare efectuate până la data comunicării somației și procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare este de 400, respectiv 200 lei.
Intimata . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 304 c.pr.civ., tribunalul constată că este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Recurenta contestatoare a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei, ca instituție publică, să plătească intimatului o sumă de bani respectiv suma de 155.739,70 lei, reprezentând contravaloare imobil și cheltuieli de judecată la care se adaugă și suma de 7155 de lei reprezentând cheltuieli de executare, conform procesului verbal stabilire a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește primul motiv de recurs tribunalul reține că potrivit art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002 ,,dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Raportat la aceste dispoziții rezultă că, numai după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002, creditorul putea trece la executarea silită a debitorului Colegiul Tehnic Domnul T., în modalitățile prevăzute de Codul de procedură civilă, termenul fiind instituit de legiuitor pentru a da posibilitatea ordonatorului principal de credite să dispună de toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Astfel, pornirea executării silite anterior termenului de 6 luni putea avea loc exclusiv în măsura dovedirii posibilităților financiare de plată ale contestatorului, care nu a fost făcută.
Tribunalul constată astfel că somația de plată efectuată prin executorul judecătoresc constituie un act de executare cerut de însăși dispozițiile art. 2 teza finală a OG 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de grație în favoarea contestatoarei astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune anularea somației de plată .
Referitor la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare cum termenul de 6 luni de la momentul comunicării somației de executare nu s-a împlinit, orice act de executare ulterior îndeplinit de executor înlăuntrul acestui termen este nelegal, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare fiind prematur întocmit atâta vreme cât la împlinirea termenului de 6 luni nu se poate anticipa poziția debitorului care poate executa de bună voie obligația stabilită în titlu .
Pentru aceste considerente se apreciază recursul fondat astfel că, în baza art. 312 alin. 2 c. pr.civ, se va admite, se va modifica sentința și admite în parte contestația în sensul că anulează procesul verbal de cheltuieli de executare .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta contestatoare P. D. T. S. împotriva sentinței civile nr.2142 din 21.03.2012 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimații B. P. F. C. și . SRL.
Modifică sentința.
Admite în parte contestația în sensul că anulează procesul verbal de cheltuieli de executare din 08.02.2012 emis în dosarul de executare nr. 21/E/2012.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2012.
Președinte, S. C. | Judecător, A. M. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, T. I. |
OMC/L.I. – 2 ex.
Jud. fond Z. D.
22 Iunie 2012- cod operator 2626
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 81/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 677/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
