Contestaţie la executare. Decizia nr. 43/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-01-2012 în dosarul nr. 43/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 43/2012
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier D. Boșog
Pe rol judecarea recursului civil formulat de contestatorul V. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1634 din 24.03.2011 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimata D.- A. T. S., intimații terți popriți B. T. S., B. post și C. B.,având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul contestator, lipsă intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Instanța respinge cererea de amânare, având în vedere că, recurentuluzi i-a mai fost acordat un termen pentru pregătirea apărării.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului:
Recurentul contestator solicită admiterea recursului cum a fost formulat. Precizează că A. nu a comunicat somația de plată emisă în 2006, iar firma este închisă din anul 2002 .
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 13.12.2010, contestatorul V. Ș., în contradictoriu cu intimatul D. – A. D. T. S., a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi nr._/25.10.2010, comunicată la data de 09.11.2010, pentru suma de 3.852 lei.
Motivând acțiunea, contestatorul învederează că până în anul 2002 a deținut o asociație familială, autorizația de funcționare fiind anulată de Primăria Șimian, conform adresei nr. 3103/15.04.2002.
Afirmă că din anul 2002 și până la data de 25.10.2010, intimatul nu i-a comunicat niciodată că ar avea vreo obligație de plată restantă la buget, ci abia la 22.11.2010, la solicitarea sa, intimatul i-a comunicat situația analitică debite plăți, cu suma de 4.311 lei.
În fine, apreciază că, întrucât de la data de 15.04.2002 – data anulării autorizației de funcționare și până la data de 25.10.2010 – data emiterii adresei de poprire nu s-a efectuat nici un act de executare silită, dreptul intimatului de a cere executarea silită împotriva sa este prescris.
Cererea nu a fost motivată în drept, iar în dovedire s-au anexat înscrisuri, respectiv adresa de înființare a popririi nr._/25.10.2010 (f.3), plic corespondență ( f.4), adresa nr. 3103/15.04.2002 emisă de Primăria .), autorizație nr. 1/24.01.2000 ( f.6), situația analitică debite plăți solduri ( f. 7 – 10) și situație obligații de plată ( f.11).
Ulterior, la data de 10.03.2011, contestatorul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat introducerea în cauză a terților popriți C. B., B. P. și B..
Intimatul D. – A. D. T. S., legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă la solicitarea instanței a înaintat actele de executare îndeplinite împotriva contestatorului.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către V. E., instanța apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 49 și art. 50 c.p.civ., în condițiile în care potrivit art. 402 c.civ., contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.
Așadar, părți într-o contestație la executare sunt persoanele implicate într-o executare silită, iar lărgirea cadrului procesual prin intervenirea în proces a unei persoane care urmărește valorificarea unui drept propriu nu este posibilă, V. E. având la îndemână promovarea pe cale principală a propriei contestații, în cazul său întocmindu-se un alt dosar execuțional.
Potrivit art. 167 c.p.civ., instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, depuse la dosarul cauzei de către părți.
Judecătoria D. T. S., prin sentința suspusă recursului a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul V. Ș., în contradictoriu cu intimatul D. – A. D. T. S. și terții popriți C. B., B. P. și B., împotriva actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr._.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin titlul executoriu nr._/11.05.2006 ( f. 40-42) s-au calculat obligațiile de plată la bugetul de stat datorate de către contestator, stabilindu-se cuantumul acestora la suma de 2.507 lei.
Ca atare, la data de 11.05.2006 s-a emis somația de plată nr._ ( f. 39), prin care contestatorului i s-au pus în vedere obligațiile de plată, învederându-se că împotriva sa a fost începută executarea silită în temeiul titlului executoriu precizat.
Cum contestatorul - debitor nu a achitat sumele de bani menționate, pentru care termenul legal de plată a expirat, dar nici nu a formulat vreo contestație la executare împotriva acestui prim act de executare silită, intimatul – creditor a continuat executarea silită împotriva sa, comunicându-i la intervale regulate de timp somații de executare, însoțite de titlul executoriu ce a stat la baza emiterii lor.
Ultima somație de executare poartă nr._/20.12.2010 (f. 20), fiind emisă în temeiul titlului executoriu nr._/20.12.2010 ( f. 21), prin care s-au calculat obligații fiscale în sumă de 199 lei.
Pentru executarea sumelor de bani datorate, intimatul a pornit procedurile de executare silită împotriva contestatorului, prin poprire, conform dispozițiilor art. 149 alin. 5 din OG 92/2003, indisponibilizându-se sumele existente, dar și viitoare în conturile contestatorului deschise la terții popriți C. B., B. P. și B., despre această modalitate de executare silită, contestatorul fiind înștiințat prin adresa nr.,_/25.10.2010 (f.3), comunicată la data de 08.11.2010.
Contrar susținerilor contestatorului, în sensul că executarea silită împotriva sa este prescrisă, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 128 pct. 1 din OG 92/2003, potrivit cu care executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Ori, raportând aceste dispoziții legale la data ultimului act de executare silită, respectiv somația nr._/20.12.2010, apare cu evidență că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție pretins de dispozițiile legale incidente.
Conform art. 399 c.p.civ., contestația la executare are drept scop verificarea legalității executării silite. În situația în care se constată, de instanța de executare, că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, potrivit art. 404 c.p.civ., judecătorul poate anula actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a susținut că titlul executoriu nr._/11.05.2006 și somația de plată nr._ nu i-au fost comunicate, astfel că intimata Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S. nu poate pretinde că i s-au pus în vedere obligațiile de plată înscrise în acesta.
A susținut și că despre executarea silită a avut cunoștință doar de la momentul primirii somației nr._/20.12.2010, dată la care a și procedat la contestarea în instanță a înștiințărilor de plată, prin urmare, în opinia sa, față de debitul urmărit se impune constatarea prescripției executării.
În cauză s-a dispus întocmirea unei adrese către intimata D.-A. Dr Tr S. pentru a comunica dacă titlurile executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită au fost comunicate contestatorului debitor, răspunsul intimatei fiind comunicat instanței cu înscrisurile aferente.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticii aduse și în raport de dispozițiile art. 304 ind.1 c.pr.civ, se constată că recursușl este fondat, pentru următoarele considerente:
Verificând, în raport de înscrisurile existente în dosarul de executare, susținerile contestatorului privind prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silita a sumelor datorate cu titlu de impozit pe venit si majorări de întârziere calculate până la data de 22.03.2010, instanța constată ca executarea silita s-a pornit în vederea recuperarii unor creante reprezentând impozit pe venit pentru anii 2000 si 2001, conform declarațiilor de impunere anticipate depuse de petent, precum si majorari de întârziere stabilite prin deciziile de calcul accesorii emise ulterior ca urmare a neachitării la scadență a creanțelor principale( filele 17-54 dosar recurs).
Pe baza declarațiilor de impunere, sumele principale datorate trebuiau plătite în data de 15.12.2000(369 lei),15.06.2001(95 lei), 15.09.2001(95 lei), 15.12.2001(95 lei), 15.03.2002(81 lei), 15.06.2002(81 lei), 15.09.2002, respectiv 15.12.2002 la expirarea acestui interval de timp luând nastere dreptul organului fiscal de a cere executarea silita.
În conformitate cu dispozitiile art.131 alin.1 din O.G.nr.92/2003, „ dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care a luat nastere acest drept”, astfel ca prescriptia a început sa curga la 1 ianuarie 2001 pentru suma de 369 lei datorata pentru decembrie 2000, la 1 ianuarie 2002 pentru sumele stabilite a fi scadente în anul 2001, respectiv 01 ianuarie 2003 pentru sumele scadente în anul 2002.
Din înscrisurile depuse de intimată urmare a solicitării instanței, rezultă că, deși aceasta a procedat la întocmirea, începând cu mai 2006,a unor somații și titluri executorii pentru a recupera creanța principală, acestea nu pot fi asimilate unor acte de executare câtă vreme, nu au fost comunicate debitorului contestator la domiciliul său fiscal, comunicarea prin publicitate potrivit art.44 alin.2 lit d din OG 92/2003 fiind valabilă doar pentru actele administrativ fiscale și, în acest caz, condiționată de imposibilitatea comunicării în modalitățile reglementate la art.44 alin.2 lit.a-c
Astfel fiind, cum înștiințarea de poprire contestată reprezintă, în ce privește creanța principală, singurul act de executare ce a fost comunicat în conformitate cu dispozițiile legale la data de 08.11.2010, însă cu încălcarea termenului de 5 ani în care putea fi demarată procedura executării silite a acestei creanțe, se constată întemeiată prescripția dreptului de a cere executarea silită a sumelor datorate cu acest titlu.
Cât privește creanțele accesorii aferente debitului principal mai sus arătat, calculate până la data de 22.03.2010, se reține că, în privința acestora nu a operat prescripția dreptului intimatei de a obține executarea silită, însă procedura realizată în scopul recuperării silite a acestora până la momentul sesizării instanței, nu are la bază titluri de creanță( decizii de calcul accesorii) care să fi fost comunicate contribuabilului cu respectarea dispozițiilor art.44 din OG 92/2003, în cauză nefăcându-se dovada unor astfel de comunicări, aspect ce atrage inopozabilitatea acestora față de debitor(art.45 din OG 92/2003) și, în consecință, nelegalitatea actelor de executare întocmite.
În temeiul considerentelor expuse, sentința fiind dată cu aplicarea greșită a legii, va fi admis recursul, modificată sentința în sensul admiterii contestației la executare .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de contestatorul V. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1634 din 24.03.2011 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimata D.- A. T. S., intimații terți popriți B. T. S., B. P. și C. B..
Modifică sentința.
Admite contestația la executare.
Constată prescrisă executarea silită a creanței ce face obiect al dosarului de executare nr._/2009.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, D. Boșog |
RED.M.A./ TEHN. .BM.
2 EX/01.02.2012
jud.fond.C. O.
cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 14/2012.... |
|---|
