Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 14/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-01-2012 în dosarul nr. 14/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 14
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D. C. și pe pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect - despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamanta D. C., personal și consilier juridic C. D., pentru pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că s-a depus la dosar împuternicirea nr. 5210/2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M. pentru consilier juridic C. D. după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea statului la plata sumei de 300.000 lei reprezentând despăgubiri morale.
Consilier juridic Căpțână D., pentru pârât solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamanta D. C. a chemat în judecată S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 300.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit în perioada 18 iunie 1951-26 martie 1956 prin strămutarea în B. împreună cu părinții săi, unde li s-a stabilit domiciliul obligatoriu în . .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt ,prin decizia MAI nr.200/1951 împreună cu mama sa, P. C. și sora sa P. S. au fost strămutate în localitatea P. în județul Călărași, unde li s-a stabilit domiciliul forțat iar după 1 an de zile a venit și tatăl său A. C.P. pentru reintegrarea familiei . În martie 1956 li s-au ridicat restricțiile cu privire la domiciliul forțat în B..
În dovedire, reclamanta a depus la dosar: Hotărârea nr.194 din 24 iulie 1990 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege nr.118/1990, copii certificate de naștere și căsătorie
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art. 5 al.1 din Legea nr.221/2009 .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. acțiunea introductivă de instanță, reclamanta D. C. a solicitat obligarea Statului R. la acordarea daunelor morale în sumă de 300.000 euro reprezentând prejudiciul moral cauzat prin deportarea sa în B. în perioada 18 iunie 1951- 26 martie 1956 unde i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în . .
Temeiul juridic al acțiunii, invocat de reclamantă îl reprezintă dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009, potrivit cărora, persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
P. Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
Termenul de 45 de zile calculat de la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, s-a scurs.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică existența răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. În lipsa unei astfel de răspunderi s-ar ajunge la înlăturarea de către una din puterile statului a acestui principiu fundamental, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale poate consta, în lumina art.11 și 20 din Constituție, în răspunderea juridică, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
P. decizia în interesul Legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora ,cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional in Monitorul Oficial, prin urmare, nu poate fi primită apărarea reclamantei în sensul că, efectele deciziei Curții Constituționale nu se răsfrâng asupra propriei acțiuni pentru faptul că, la momentul introducerii sale, norma instituită de art.5 alin 1 lit. a era aplicabilă.
În considerarea celor de mai sus expuse, tribunalul va pronunța o hotărâre prin care va respinge acțiunea ca întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. C., cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 16 Ianuarie 2012 la sediul Tribunalului M. .
Președinte, C. P. | ||
Grefier, T. I. |
PC/DR;ex.4
23.01.2012
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 525/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 43/2012. Tribunalul... → |
|---|
