Contestaţie la executare. Decizia nr. 902/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 902/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 902/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 902/A
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-contestator G. Școlar I. C. B., împotriva încheierii din data de 15.09.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimata Agenția P. A. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns; contabil șef S. I. pentru apelantul-contestator, lipsă intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare din partea intimatei Agenția pentru A. D. a R., un exemplar de pe aceasta se comunică reprezentantului apelantului-contestator.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții invocate de soluționat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului-contestator solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea contestației la executare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului,constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2015 sub nr._, contestatorul G. Școlar I. C. B., în contradictoriu cu intimata Agenția P. A. D., a formulat contestație la executare împotriva somației de plată și a titlului executoriu emise de către SCPEEJ M. și Asociații, în dosarul de executare nr. 30/2015.
În motivare a susținut contestatorul că titlul executoriu încuviințat prin încheierea din data de 16.02.2015, respectiv decizia titlului de creanță nr. 7165/03.08.2009, fiind vorba de o acțiune în pretenții, nu mai putea să fie pus în executare deoarece creanța datorată creditoarei a fost prescrisă în termenul legal de 3 ani de la data emiterii facturii fiscale, conform art. 2, 3, 8 din Decretul Lege nr. 167/1958 și necesita obținerea unei acțiuni judecătorești prin care creanța să fie pusă în executare.
Pe de altă parte, chiar dacă instanța și executorul judecătoresc a considerat că este vorba de recuperarea unei creanțe bugetare, titlul executoriu și implicit actele de executare sunt prescrise în raport de disp. art. 91 din Codul Fiscal.
A concluzionat contestatorul arătând că, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare prea mari în raport cu suma datorată și în conformitate cu cuantumul stabilit de art. 37 din Legea nr. 188/2000, modificată.
Agenția P. A. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de contestator.
În motivare a susținut intimatul că, potrivit art. 131 al.1 Capitolul VII din codul de procedură fiscală, dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Astfel, dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia titlului de creanță nr. 7165/03.08.2009 se naște la data de 01.01.2010 și se prescrie începând cu data de 01.01.2015 dacă nu a intervenit un motiv de întrerupere a termenului de prescripție.
Astfel, somația nr. 1215/15.04.2014 emisă de Agenția pentru A. D. a R. reprezintă o notificare cu privire la obligațiile de plată restante și, totodată, un act prin care se întrerupe termenul de prescripție.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă apelului a respins excepția prescripției și a respins contestația la executare formulată de contestatorul G. Școlar I. C. B., în contradictoriu cu intimata Agenția P. A. D. a R..
P. a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Contestatorul G. Școlar I. C. B., prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2015 sub nr._, în contradictoriu cu intimata Agenția P. A. D., a formulat contestație la executare împotriva somației de plată și a titlului executoriu emise de către SCPEEJ M. și Asociații, în dosarul de executare nr. 30/2015, susținând că, titlul executoriu încuviințat prin încheierea din data de 16.02.2015, respectiv decizia titlului de creanță nr. 7165/03.08.2009, fiind vorba de o acțiune în pretenții, nu mai putea să fie pus în executare deoarece creanța datorată creditoarei a fost prescrisă în termenul legal de 3 ani de la data emiterii facturii fiscale, conform art. 2, 3, 8 din Decretul Lege nr. 167/1958 și necesita obținerea unei acțiuni judecătorești prin care creanța să fie pusă în executare.
Pe de altă parte, a susținut că, chiar dacă instanța și executorul judecătoresc a considerat că este vorba de recuperarea unei creanțe bugetare, titlul executoriu și implicit actele de executare sunt prescrise în raport de disp. art. 91 din Codul Fiscal.
A concluzionat contestatorul arătând că executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare prea mari în raport cu suma datorată și în conformitate cu cuantumul stabilit de art. 37 din Legea nr. 188/2000, modificată.
Instanța a reținut că potrivit art. 24 din codul de procedură civilă „ Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor începute după ..”
Din textul de lege menționat rezultă că prezentei cauze i se aplică Codul de procedură civilă în vigoare la data începerii executării.
În ceea ce privește excepția prescripției, instanța a reținut că prescripția dreptului de a cere executarea silită este o sancțiune de drept procesual civil, efectul acesteia constând în faptul că nu mai permite creditorului să-și execute dreptul său menționat într-un titlu executoriu dacă nu a manifestat diligența necesară pentru a-l pune în executare, prescripția reprezentând practic un mod de stingere a dreptului de a obține prin constrângere, executarea unui titlu executoriu datorită neexecutării lui în termenul de prescripție stabilit de lege.
În ceea ce privește termenul de prescripție, instanța a reținut că potrivit art. 131 al.1 Capitolul VII din Codul de procedură fiscală, dreptul de a cerere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Astfel, instanța a reținut că, dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia titlului de creanță nr. 7165/03.08.2009 se naște la data de 01.01.2010 și se prescrie începând cu data de 01.01.2015 însă cu condiția ca acest termen de prescripție să nu fi fost întrerupt.
Instanța a reținut că la data de 15.04.2014 a fost emisă de Agenția pentru A. D. a R. somația nr. 1215, cu privire la obligațiile de plată restante și de asemenea Agenția pentru A. D. a R. a solicitat Judecătoriei Sectorului 2 București învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de decizia titlului de creanță nr. 7165/03.08.2009, iar prin încheierea din data de 17.12.2014, a fost admisă cererea și s-a dispus învestirea cu formulă executoriei a deciziei.
Față de aceste aspecte instanța a apreciat că a avut loc o întrerupere a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, și pe cale de consecință a respins excepția prescripției.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2015 sub nr._, contestatorul G. Școlar I. C. B., în contradictoriu cu intimata Agenția P. A. D., a formulat contestație la executare arătând că, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare prea mari în raport cu suma datorată și în conformitate cu cuantumul stabilit de art. 37 din Legea nr. 188/2000, modificată.
Instanța a reținut că potrivit Ordinului nr. 2561/C din 30 iulie 2012, pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești pentru creanțele în valoare de până la_ lei inclusiv onorariul maximal este de 10 % din valoarea sumei reprezentând creanța ce face obiectul executării silite.
În cauza de față instanța a reținut că din actele cauzei rezultă că onorariul executorului a fost stabilit la suma de 549,32 lei ( TVA inclus).
Ori în raport de aceste aspecte instanța a constatat că au fost respectate dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2250/2006, privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Față de cele arătate reținându-se că debitorul contestator nu a făcut dovada executării benevole a obligațiilor ce îi incumbau instanța a respins excepția prescripției și a respins contestația la executare formulată de contestatorul G. Școlar I. C. B., în contradictoriu cu intimata Agenția P. A. D. a R., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul G. Școlar I. C. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că instituția, prin avocat T. F. a formulat contestație la executare al cărui conținut nu a fost bine interpretat în sensul ca nu s-a făcut referire la anularea titlului executor introdus de Societatea Civila Profesionala de Executori Judecătorești M. și Asociații.
A menționat că în anul 2009, fosta conducere a acestei instituție, din exces de zel, a comandat înscrierea pe SEAP a licitațiilor publice, ASSI a emis o factura pentru plata unui serviciu neprestat, iar neplata acestei facturi a dus la crearea dosarului în care sunt obligați la plata unor sume ce nu l-i se pot imputa.
A precizat că factura emisa nu are caracter de contract economic, deci nu este generatoare de majorări si penalități, că nu s-a efectuat nici-o prestare de serviciu, iar dosarul de executare nr.30/2015 a B. Mazilii și Asociații a fost construit pe aceste documente.
A arătat că executorul judecătoresc a calculat eronat cheltuielile de executare silita în cuantum de 1.126.56 lei, corect ar fi fost de 549.32 lei ( respectiv pana la 10% din valoarea sumei reprezentând creanța ce face obiectul executării silite potrivit prevederilor Ordinului Ministrului Justiției 2561/C/30.06.2012, sumă ce ar fi trebuit să cuprindă inclusiv onorariul.
În procedura prealabilă intimata Agenția pentru A. D. a R. a depus întâmpinare la motivele de apel, arătând că procedura contestației la executare este o procedură specială prin care pot fi anulate actele de executare în situația în care se constată încălcarea dispozițiilor legale în materie.
În speța de față, contestatorul nu a contestat suma contestată și nici nu a invocat nulitatea vreunui act de executare sau încălcarea vreunei dispoziții legale în materia executării silite. Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator a precizat că potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală Capitolul VII art.131 alin.1” dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”.
Dreptul de a cerere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia TC nr.7165/03.08.2009 se naște la data de 01.01.2010 și se prescrise începând cu data de 01.01.2015 dacă nu a intervenit un motiv de întrerupere a termenului de prescripție.
A menționat că somația nr. 1215/15.04.2014 emisă de AADR, reprezintă o notificare a obligațiilor de plată restante și totodată un act prin care se întrerupe termenul de prescripție.
Mai mult decât atât înăuntrul termenului de prescripție, AADR a solicitat la Judecătoria Sector 2 București investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de decizia TC 7165/03.08.2009, astfel și această cerere întrerupe termenul de prescripție.
Prin încheierea din data de 17.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/300/2014 instanța a admis cererea formulată de AADR și investește cu formulă executorie decizia TC 7165/03.08.2009.
Astfel, instituția este în termen să demareze procedura de executare silită a creanței, iar potrivit dispozițiilor art.781 C.pr.civ. societatea civilă profesională de executori judecătorești M. & Asociații are competența teritorială să execute silit prin poprire debitorul.
Având în vedere că debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile de bună voie este obligat la plata cheltuielilor de executare, iar sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin încheiere ce constituie titlul executoriu.
A menționat că este neîntemeiată contestația cu privire la încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare atâta timp cât aceste cheltuieli sunt justificate, reprezentând cheltuieli pentru actele de executare efectiv îndeplinite, taxe, transport, efort intelectual depus în dosarul de executare, etc.
A solicitat respingerea apelului și menținerea încheierii din data de 15.09.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A., ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel invocat vizează faptul că factura emisa nu are caracter de contract economic, deci nu este generatoare de majorări si penalități și că nu s-a efectuat nici-o prestare de serviciu și față de acesta tribunalul constată că titlul executoriu în temeiul căruia a fost declanșată executarea silită este decizia nr 7165/3.08.2009 emisă de Agenția pentru A. D. a R. prin care autoritatea contractantă G. Școlar I. C. B. Baia de A. a fost obligată la plata sumei de 1785 lei reprezentând tarif de acces în SEAP, tarif precizat și în factura nr._/3.08.2009 iar conform art. 2 din această decizie, dacă obligația de plată ce devine scadentă la 17.09.2009 nu este executată la scadență se aplică majorări de întârziere calculate conform dispozițiilor art. 120 din OG nr. 92/2003 .
Așa fiind, cum titlul de creanță devenit titlu executoriu în condițiile art. 141 alin 2 din OG nr. 92/2003, nu a fost contestat în condițiile art. în condițiile art. 172 din codul de procedură fiscală, în mod corect, acesta a fost investit cu formulă executorie și s-a încuviințat executarea silită și pentru suma de 2652,87 lei reprezentând majorări de întârziere la plată calculate conform dispozițiilor art. 120 din OG nr. 92/2003 potrivit art. 2 din decizia emisă de intimată astfel că motivul de apel invocat nu poate fi primit. .
Un alt motiv de apel vizează cuantumul cheltuielilor de executare însă nici acesta nu poate fi primit având în vedere că, așa cum de altfel se și susține de apelantă, onorariul stabilit de către executor este în limita procentului de 10% din valoarea sumei ce face obiectul executării silite, respectiv 549,32 lei, diferența reprezentând alte cheltuieli de executare constând în înregistrare, deschidere dosar, comunicare acte de procedură, etc, cheltuieli ce sunt prevăzute distinct în Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006 .
P. aceste considerente se apreciază apelul nefondat și va fi respins.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-contestator G. Școlar I. C. B., cu sediul în Baia de A., ..11, județul M., împotriva încheierii din data de 15.09.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimata Agenția pentru A. D. a R., cu sediul în București, ., sector 2 având ca obiect contestație la executare.
Definitiv ă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. O.M.C. / 15.12. 2015
Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond C. I. B.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 26/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 127/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
