Pretenţii. Sentința nr. 26/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 965/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 965/A
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr. 26/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Baia De A. în contradictoriu cu intimatul-pârât V. M. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și că prin încheierea de ședință din data de 05.05.2015 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, iar potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 06.11.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art.416 și 420 cod procedură civilă să se constate intervenită perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia De A. la data de 13.11.2014 sub nr._, S. Județean de Urgență Drobeta T. - S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V. M. D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON reprezentând despăgubiri civile precum și dobânzile și penalitățile aferente debitului principal, până la data plății.
În motivare, a susținut reclamantul că la data de 21.05.2011, pârâtul a fost internat în unitatea spitalicească ca urmare a unui accident rutier, situație în care a beneficiat de îngrijiri medicale în perioada 21.05 – 22.05.2011, iar în urma acestei internări, pârâtul V. M. D. figurează ca debitor în evidențele contabile ale Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. - S. cu suma de 200 lei.
Se concluzionează că în temeiul art. 313 al.1 din Legea nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”. A..2 al aceluiași articol prevede că „furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
În drept, S. Județean de Urgență Drobeta T.-S. și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății și art. 19 c.pr.pen.
În procedura prealabilă, instanța prin rezoluția din data de 13.11.2014 a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată pârâtului, pentru ca acesta să depună întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii, sub sancțiunea de căderii, astfel cum se prevede în cuprinsul art. 201, alin.l C.pr.civ, pârâtul depunând întâmpinare la data de 05.12.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca ne fondată, anexând și adeverința nr. 4365 / 03.12.2014, emisă de Liceul Tehnologic „ C-T. B.”.
Prin sentința civilă nr. 26/03.02.2015, Judecătoria Baia De A., Respinge acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, S. Județean de Urgență Dr.Tr.S., în contradictoriu cu pârâtul V. M. D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 200 lei reprezentând despăgubiri civile precum și dobânzile și penalitățile aferente debitului principal, până la data plății.
Acțiunea este neîntemeiată și a fost respinsă .
Potrivit disp. art.6 alin.2 din noul cod civil ”actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
În raport de data săvârșirii actelor și faptelor juridice invocate de S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.998 c.civ., act normativ în vigoare până la data de 01.10.2011.
Astfel, potrivit disp. art.998 c.civ.„ orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Din prevederile legale invocate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, și anume: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, exprimând atitudinea subiectivă a celui care a săvârșit fapta ilicită.
Potrivit disp. art. 208 din Legea nr. 95/2006 „Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați”, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu, în condițiile utilizării eficiente a Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate.
De asemenea, potrivit disp. art. 217 din Legea nr. 95/2006 asigurații au dreptul la un pachet de servicii de bază în condițiile legii, stabilit pe baza contractului cadru, iar potrivit disp. art. 218 din același act normativ, asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau accident din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, având dreptul să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare și alte servicii medicale, ambulatorii sau în spitale, aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, precum și de servicii medicale de urgență.
În cauza dedusă judecății, instanța a reținut că pârâtul V. M. D. a fost internat la S. Județean de Urgență Dr. Tr. S., în data de 21.05.2011 beneficiind de îngrijiri medicale.
Potrivit disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, iar sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale de la persoana care a provocat leziunile pentru care s-a acordat îngrijirea medicală.
De asemenea instanța a reținut că din înscrisurile depuse la dosar de reclamant ( fila 13 dosar), reiese faptul că pârâtul ar fi fost victima unei agresiuni iar în raport de dispozițiile invocate pârâtul nu este autorul faptei producătoare de daune, astfel că, nu poate fi obligat la contravaloarea cheltuielilor efective ocazionate de asistență medicală acordată propriei persoane în condițiile legii.
În acest caz exista doar o excepție de la regula prevăzută de art. 313 din legea 95/2006, și anume situația în care partea vătămata nu beneficiază de gratuitatea asistenței medicale, când aceasta va suporta costul direct al cheltuielilor efective ocazionate de asistența medicală acordată, urmând a-l recupera direct de la făptuitor în cadrul procesului penal sau civil după caz, dar în speță nu există nici o dovada în acest sens, reclamanta rămânând în pasivitate, și neproducând dovezi în sprijinul celor susținute
De aceea, față de cele reținute, constatând netemeinicia pretențiilor invocate, instanța a respins acțiunea formulată de S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. privind obligarea pârâtului V. M. D. la plata sumei de 200 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale furnizate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia și admiterea acțiunii formulate.
Pacientul, victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogată cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că acesta este, fie în stare de urgență caz în care actul medical este prioritar, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
Apelantul-reclmant arată că își susține apelul pe baza înscrisurilor depuse: foaia de observație; decontul de cheltuieli; adresa către IPJ M. prin care a solicitat date privitorare la producerea accidentului rutier, cu nr. 1377/23.01.2013 și_/11.11.2013; adresă către Serviciul de Evidență a Populației M. prin care a solicitat ultimul domiciliu al intimatului-pârât pacient nr._/11.11.2013.
Apelantul-reclamant susține că art. 313 din aceeași lege, se refera cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele există prevedere legală aparte.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor rutiere/agresiunilor,calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanță, cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS, ca atare nu are relevanță conținutul art.220 din legea nr.95/2006, privind persoanele nonasigurate care au dreptul la servicii medicale de urgență.
A mai arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
A mai arătat apelantul că, în mod eronat instanța de fond a hotărât ca pacientul-pârât să fie exonerat de la plata debitului în valoare de 200 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale.
A solicitat admiterea apelului și casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de chemare în garanție formulată de intimatul-pârât.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 05.05.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 06.11.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 05.05.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 08.12.2015 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod procedură civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 05.05.2015 și cel al repunerii pe rol, 06.11.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod procedură civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul formulat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin cu sediul în Dr. Tr. S., .. 4, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 26/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Baia De A. în contradictoriu cu intimatul-pârât V. M. D., domiciliat în orașul Baia de A., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, L. I. |
NV/LI/4 ex-.
Data—21.12.2015.
Jud.fond,Bajmatară C.
Confidențial cod.op.2626
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 287/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 902/2015. Tribunalul... → |
|---|
