Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 171/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 171/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-09-2012 în dosarul nr. 171/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 171
Ședința publică de la 07 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier M. B.
M. Public a fost reprezentat de către procuror D. A. din cadrul Parchetului de pe lângă T. M..
** ** **
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de către reclamanta T. (C.) S.-M. împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința a răspuns avocat D. A. pentru reclamantă și consilier juridic D. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință .
Avocat D. A. pentru reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și în acest sens depune cerere de probatoriu, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța constată încheiate dezbaterile conform disp. art. 150 c.p.civ. și acordă cuvântul pe fond.
Avocat D. A. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, constatarea caracterul politic al măsurii administrative de condamnare abuzivă, aplicată numitului Târtea M. și obligarea pârâtului la plata prejudiciului moral suferit de soțul reclamantei, în cuantum de 300.000 euro.
Consilier juridic D. E. pentru pârât solicită respingerea acțiunii, nu s-a făcut dovada dispozițiilor prevăzute de Ordonanța nr. 214/1999.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere în parte a acțiunii, respectiv a petitului privind constatarea caracterului politic al măsuri administrative, susținând că, prin probele administrate, reclamanta a dovedit că soțul său a fost arestat în perioada reclamată, fiind considerat element ce s-a opus regimului politic instaurat.
INSTANȚA:
Asupra cauzei civile de față ;
P. cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamanta T. (C.) S.-M. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 300.000 euro, cu titlu de despăgubiri aferente prejudiciului moral suferit de soțul său Tarția M. ca urmare a arestări abuzive în perioada 05.05.1947-1954 și a deportări în B. în perioada 18.06._56 și să se constate caracterul politic al măsuri administrative de arestare abuzivă, în baza art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009, fără proces, fără condamnare a defunctului Tarția M., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta T. (C.) S.-M. a precizat că la data de 18.06.1951 împreună cu familia sa compusă din C. I. – tată, C. M. – mamă, C. Coriolan și C. Ș. – frați au fost strămutați din localitatea Orșova și li s-a stabilit domiciliului obligatoriu în . Însurățeii Noi în prezent Valea C.), fiindu-le ridicate restricțiile domiciliare în 10.08.1956.
În B. l-a cunoscut pe viitorul soț M. Tarția, în anul 1955 s-au căsătorit și în februarie 1956 s-a născut primul copil M. I..
Defunctul M. Tarția a fost arestat în 5 mai 1947 în Căminul Politehnicii din București, în 29 aprilie 1948 a fost transferat de la Penitenciarul Jilava la Direcțiunea Generală a Siguranței Statului, în 31 mai 1948 a fost retrimis la Penitenciarul Jilava, în baza referatului din 23.03.1950 a fost transferat la Penitenciarul C., în 26.09.1950 a fost din nou transferat la Penitenciarul Jilava, iar la 20 oct. 1950 a fost trimis la Penitenciarul C. pentru a fi încarcerat. Acesta a suportat o condamnare de 7 ani de închisoare și 2 ani de domiciliu obligatoriu, până în anul 1956.
Mai precizează reclamanta că, soțul său, M. Tarția potrivit Deciziei nr. 187/25.05.1951 a fost supus la închisoare pe timp de 24 luni, conform Deciziei nr. 521/1953 a fost majorată pedeapsa cu încă 36 luni, expirând la 25.05.1956, fiind supus și la domiciliu obligatoriu pe perioada 25.05._56, acesta nu a fost niciodată condamnat, nefiind emisă în acest sens hotărâre judecătorească, acesta fiind motivul pentru care solicită constatarea caracterul politic a acestei măsuri de reținere abuzivă pentru perioada 18.03._54.
Pe perioada detenției defunctul a fost supus unor tratamente inumane, la interogatorii fără sfârșit, la torturi zilnice, fapt ce a dus la decăderea fizică și psihică.
În drept, s-au invocat disp. art.5 al.1 lit.b raportat la art.3 alin.1 lit.e, art. 4 alin.2 din Legea 221/2009, coroborat cu disp. art. 1349 c.civ.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar copia dosarului de la M. Securității Statului cu nr. 8124 din 17.12.1953 și a solicitat proba testimonială.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii .
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată și reține următoarele:
P. acțiunea sa, reclamanta a solicitat, pe de o parte, obligarea Statului R. la acordarea de daune morale pentru prejudiciul încercat fostul său soț în temeiul dispozițiilor. art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009, potrivit cu care, persoanele ce au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, pe de altă parte, constatarea carecterului politic al măsurii de arestare abuzivă a aceluiași autor în perioada 05.05.1947-1954.
Se constată că, prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
Decizia constituțională mai sus arătată a fost publicată în Monitorul Oficial ,iar termenul de 45 de zile de la acel moment s-a scurs, astfel că, în condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică existența răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. În lipsa unei astfel de răspunderi s-ar ajunge la înlăturarea de către una din puterile statului a acestui principiu fundamental, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale poate consta, în lumina art.11 și 20 din Constituție, în răspunderea juridică, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale. În măsura în care este necesar, instanța judecătorească va aplica direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în absența unei reglementări legale care să fi înlocuit sau completat dispozițiile prevăzute prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională, promovând astfel actualitatea principiilor statului de drept, asigurarea supremației Constituției, precum și importanța controlului constituționalității legilor de către Curtea Constituțională, ca factori pentru întărirea statului de drept.
În același context se reține că, prin decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora ,cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional in Monitorul Oficial, prin urmare, nu poate fi primită apărarea reclamantei în sensul că, efectele deciziei Curții Constituționale nu se răsfrâng asupra propriei acțiuni pentru faptul că, la momentul introducerii sale, norma instituită de art.5 alin 1 lit. a era aplicabilă.
Astfel fiind, luând în considerare că dispozițiile legale invocate de reclamantă în promovarea primului petit al acțiunii nu mai sunt aplicabile, fiind contrare Constituției, solicitarea de plată a despăgubirilor morale nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Întemeiată se găsește însă a fi pretenția reclamantei de constare a caracterului politic al măsurii arestării luate de autorități față de autorul său, în perioada 05.05._54.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă rezultă că soțul său, T. M., a fost o figură proeminentă a partidului național Țărănesc M., respectiv conducătorul tineretului țărănist din anii 1945-1947,calitate în care a dirijat și influențat acțiuni împotriva regimului comunist, susținând pluralismul politic, comportament ce a atras oprobiul autorităților comuniste de la acea vreme, care l-au considerat element dușmănos, i-au urmărit permanent viața personală, aducându-i îngrădiri ale dreptului la libertate, concretizate inițial în arestarea la data de 05.05.1947 și deținerea sa în Penitenciarul Jilava, penitenciarul Văcărești, ulterior fiind trimis în mai multe lagăre de muncă, precum Năvodari-C., Onești, din acest ultim lagăr fiind eliberat la data de 17.06.1954.
Pe baza considerentelor expuse și văzând dispozițiile art.4 alin.2 din legea 221/2009, respectiv art.2 alin.1 lit. a-c din OUG 214/1999, se constată că, măsurile dispuse de guvernul comunist față de autorul reclamantei în perioada 05.05._54, au avut un caracter politic câtă vreme au urmărit pedepsirea manifestărilor și acțiunilor întreprinse de acesta în scopul răsturnării regimului de la acea dată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta T. (C.) S.-M. cu domiciliul ales în Drobeta Turnu Severin, ..85, ., ., jud. M. împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
Constată caracterul politic al măsurii reținerii autorului reclamantei (soț)T. M. în perioada 05.05._54.
Respinge petitul de acțiune referitor la solicitarea de acordare a despăgubirilor morale.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Septembrie 2012
Președinte, A. M. | ||
Grefier, M. B. |
RED. MA/BM
Ex.4-20.09.2012
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 210/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Decizia nr. 84/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
