Pretenţii. Decizia nr. 558/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 558/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 558/A
Ședința publică de la 10 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta S. Județean de Urgență D. T. S. împotriva s.c. nr. 523/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosar nr._, intimat pârât fiind G. M. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța a rămas în pronunțare asupra excepției perimării apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 11.12.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență D. T. S. a chemat în judecată pe pârâtul G. M. F. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumei de 392 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut faptul că la data de 05.07.2011pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență D. T. S. pe perioada 05.07.2011 – 25._. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 392 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent motiv pentru care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata acestei sume, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
Reclamantul a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”.
Astfel, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 313 din Legea nr.95/2006 și art. 119-127 C. pr. fiscală.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar adresa nr.6097/12.03.2014, nr.1377/ 23.01.2013, nr._/20.03.2014, nr._/11.11.2013, nr._/05.11.2014, angajament de plată, foaie de observație clinică generală nr._, decont de cheltuieli nr._/05.11.2014, dispoziție nr.99/07.05.2014.
Pârâtul, nu a depus întâmpinare, deși avea această obligație potrivit disp.art.201 alin.2 C.proc.civ.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria D. T. S. a pronunțat s.c. nr. 523/16.04.2015 prin care a respins acțiunea.
Pentru a hotărât astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 05.07.2011, pârâtul a fost internat la o Secție a Spitalului Județean de Urgență D. T. S., în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 05.07.2011 – 25._. În urma acestei internări pârâtul figurează ca debitor în evidența contabilă a reclamantului, cu suma de 392 lei, în baza art.313 din Legea nr.95/2006 – privind reforma în domeniul sănătății, sumă pe care pârâtul nu a plătit-o.
Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
Conform art.313 alin.2 din Legea nr.95/2006 „furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
Ținând cont de aceste dispoziții legale pe care se întemeiază acțiunea reclamantului, instanța constată că în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autori acestora.
În acest sens, prin disp. art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată s-a prevăzut că, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspuns potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
În nici un caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte, ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atât timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane.
Dimpotrivă, prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Nu are relevanță pasivitatea pârâtului în ceea ce privește atragerea răspunderii civile a autorului agresiunii câtă vreme obligația acestuia din urmă de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este reglementată în mod expres în lege: „ persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.”
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat acțiunea ca neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței susmenționate, în termen legal a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență D. T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, apelanta S. Județean de Urgență D. T. S. a susținut că în fapt, pacientul nu a putut fi interogat la internare cu privire la numele părții vinovate întrucât fie era în stare de urgență, fie nu cunoștea identitatea acesteia.
Pârâtul a fost internat în perioada 05.07.2011 – 25._ în urma unei vătămări corporale.
Apelanta a solicitat pârâtului să comunice copie după rezultatul organelor de anchetă cu privire la datele persoanei vinovate pentru producerea vătămărilor corporale la care a fost supus, însă pârâtul nu a dat lămuriri cu privire la aceste aspecte.
Nu se cunosc aspecte despre desfășurarea anchetei cu privire la vătămările corporale la care a fost supus pârâtul și din lipsa de cooperare a acestuia nu se cunoaște dacă pârâtul a avut vreo pretenție materială sau morală față de persoana care i-a provocat . pe parcursul cercetărilor.
În cazul în care pârâtul a încheiat o convenție din care să reiasă că nu are nici o pretenție materială sau morală față de autorul agresiunii, responsabil de plata cheltuielilor de spitalizare este pârâtul.
Tergiversarea răspunsului din partea acestuia nu face decât să îngreuneze soluționarea procesului civil întrucât în cursul desfășurării anchetei și respectiv urmăririi penale dacă a fost cazul, există posibilitatea ca pârâtul și agresorul să se înțeleagă cu privire la daunele survenite, aspect ce nu se cunoaște și este necesar pentru recuperarea debitului de la persoana pe care Organele de anchetă au stabilit-o vinovată.
Ca atare solicită instanței să ceară înscrisuri doveditoare eliberate de organele care au anchetat cazul din care să rezulte cert vinovăția pârâtului față de . suferită, care a necesitat spitalizare în unitatea spitalicească.
În cazul în care pârâtul nu are cunoștință de aspectele expuse mai sus, precizăm că are posibilitatea chemării în garanție a persoanei vinovată de producerea agresiunii.
În concluzie a solicitat admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din 29.09.2015, în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.
Potrivit art. 416 din Codul de procedura civilă raportat la art. 420 c.pr.civ. orice cerere de chemare in judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.
La data de 12.04.2016, cauza a fost repusă pe rol pentru verificarea subzistenței motivului suspendării, fiind acordat termen la 17.05.2016.
Constatând că de la data pronunțării încheierii de suspendare (29.09 2015) prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, în baza art. 416 din codul de procedură civilă raportat la art. 420 c.pr.civ, urmează a constata perimat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul civil declarat de apelanta S. Județean de Urgență D. T. S., cu sediul în D. T. S., Splai M. V. nr. 4, județul M., Cod fiscal_, împotriva s.c. nr. 523/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosar nr._, intimat pârât fiind G. M. F., cu domiciliul în .. M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2016.
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red.CM/Dact. MB
Ex.4/ 4 pag./ 24 MAI 2016
Cod operator 2626
Jud fond L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 561/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
