Pretenţii. Decizia nr. 568/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-05-2016 în dosarul nr. 568/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 568/A
Ședința publică de la 12 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelanta-reclamantă U. L. și apelantul-pârât Boboruță L. împotriva sentinței civile nr.3962/21.12.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata-intervenientă C. Județeană de P. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator S. I., pentru apelantul-pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar din partea apelantului-pârât 8 memorii și cerere de conexare a prezentei cauze cu dosarul nr._ ce are termen de judecată la 17.05.2016, întrucât au același obiect și privesc aceleași părți.
Procurator S. I., pentru apelantul-pârât, solicită termen să observe dosarul.
Instanța constatând că atât cererea de conexare formulată de apelantul-pârât cât și cererea procuratorului apelantului-pârât nu reprezintă amânare fără discuții a cauzei și având în vedere lipsa apelantei-reclamante și a intimatei-interveniente, dispune reapelarea cauzei la ordine.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă, consilier juridic C. I., pentru intimata-intervenientă, lipsă fiind apelantul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție admisibilitatea cererii formulată de apelantul-pârât, de conexare a prezentei cauze cu dosarul nr._ ce are termen de judecată la 17.05.2016, în fața instanței prima sesizată.
Apelanta-reclamantă solicită respingerea cererii de conexare ca inadmisibilă, întrucât potrivit dispozițiilor art.139 alin.2 cod procedură civilă, o astfel de cerere se invocă de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate.
Consilier juridic C. I., pentru intimata-intervenientă, achiesează la concluziile apelantei-reclamante.
Instanța respinge cererea de conexare a prezentei cauze cu dosarul nr._ ce are termen de judecată la 17.05.2016, având în vedere că dispozițiile art.139 alin.2 cod procedură civilă, prevăd că o asemenea cerere se invocă înaintea instanței ulterior sesizate.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond doar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale ce au fost acordate întrucât suma de 3 000 lei nu acoperă prejudiciul său moral, promovarea apelului fiind o consecință a activității agresive a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Solicită respingerea apelului formulat de pârât conform susținerilor din întâmpinare.
Consilier juridic C. I., pentru intimata-intervenientă, solicită admiterea apelului formulat de reclamantă și respingerea apelului formulat de pârât. Arată că, atitudinea pârâtul a lezat imaginea reclamantei ce are calitate de consilier juridic al Casei Județene de P. M..
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 08.04.2015 sub nr._, reclamanta U. L. în contradictoriu cu pârâtul Boboruță L., a solicitat ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând daune morale ca urmare a suferinței psihice produse în urma insultei și defăimării la adresa sa din data de 24 martie 2015, faptă ce s-a produs la parterul Tribunalului M...
În motivarea cererii de chemare în judecată a arătat că, la data de 24.03.2015, în calitate de consilier juridic, a fost prezentă la Tribunalul M. pentru a reprezenta C. de P. M. în două dosare care aveau termen în acea zi, iar după strigarea dosarelor și terminarea ședinței de judecată, în jurul orei 12.30, a coborât la parterul instituției cu scopul de a reveni la sediul instituției.
A menționat că, la parter, în fata chioșcului, se aflau câteva colege (avocate si consilieri juridici) cu care a purtat o scurtă discuție cu privire la faptul că terminase dosarele și urma să meargă la sediul instituției, iar în timp ce discuta cu acestea a fost întreruptă din discuție și abordată într-un mod brutal de pârâtul Boboruță L. care, pe fondul unei soluții nefavorabile pe care o primise într-un dosar pe care îl avea cu C. Județeană de P. M. (instituție pe care a reprezentat-o în fața instanței in toate dosarele cu pârâtul), a ridicat tonul, gesticulând și țipând și fără a ține seama de faptul că se afla într-un loc public, i s-a adresat cu voce tare spunându-i „dementa ".
A arătat că în acel moment toate persoanele de la parter (avocați, consilieri juridic, personal auxiliar, justițiabili etc.) l-au auzit cum țipa și o amenința că o să o reclame.
A precizat faptul că nu a ripostat și nu a replicat acestuia în nici un fel deoarece a rămas consternată de jignirea care i-a fost adusă de față de colegii săi, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
A menționat faptul că una dintre colege, U. M., consilier juridic în cadrul Inspectoratului M., văzând atitudinea recalcitrantă a pârâtului și jignirea pe care acesta i-a adus-o, s-a îndreptat către gardian spre a-l face atent asupra reacției pârâtului, gardianul a încercat să-1 oprească însă, văzând-o tulburată, s-a îndreptat către aceasta spre a se asigura ca nu s-a mai întâmplat și altceva, iar pârâtul a scăpat de sub observația gardianului și a ieșit cu repeziciune din incinta Tribunalului, astfel încât, deși a ieșit împreună cu gardianul după el, acesta se îndepărtase de tribunal.
A învederat că, având calitatea de consilier juridic și de funcționar public la C. de P. M. cu o vechime de aproximativ 19 ani, de foarte mulți ani reprezintă instituția în litigiile cu pârâtul care sunt foarte numeroase, fiind nevoită să suporte consecințele izbucnirilor exacerbate ale acestuia atunci când instanțele ii resping majoritatea acțiunilor.
În această calitate, a arătat că, potrivit art.23 din Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, în activitatea profesională se bucură de protecția legii în condițiile prevăzute de Legea nr.51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, iar pe de altă parte, Legea nr. 188/1999, actualizată, privind Statutul funcționarului public prevede la art.41 că funcționarii publici beneficiază în exercitarea atribuțiilor de protecția legii.
A menționat că ani de-a rândul a fost acostată de pârâtul Boboruță L. și pe stradă și oriunde o întâlnește, ocazie cu care îi aduce tot felul de acuze si jigniri, însă afirmația defăimătoare, jignitoare și insulta la adresa sa făcută în mijlocul colegilor în data de 24.03.2014 a întrecut orice limită deoarece a fost lezată profund, pârâtul încălcând prin fapta sa dreptul la propria imagine și dreptul la demnitate prevăzute de art. 73 si 72 din Codul civil.
A arătat că, la art.70 codul civil reglementează și dreptul la libera exprimare al unei persoane, însă Constituția României la art.30 prevede ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea și nici dreptul la propria imagine.
Pe de altă parte, art.252 din Codul civil referitor la ocrotirea personalității umane, prevede că orice persoana fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, etc.
A precizat că insulta și afirmația defăimătoare pe care i-a adus-o în public pârâtul prin expresia ,,dementa" i-a adus un prejudiciu moral atingând demnitatea și onoarea sa, producându-i o profundă traumă psihică pe care a resimțit-o nu numai în acea zi ci și in zilele următoare, concretizându-se în accese de plâns și în imposibilitatea de a se concentra la problemele de serviciu.
A apreciat că, consecințele negative pe care le-a suferit în plan psihic o îndreptățesc să solicite daunele morale în cuantumul precizat, deoarece valorile morale lezate precum onoarea, demnitatea, integritatea psihică sunt valori intrinseci personalității umane și sunt protejate de lege.
A apreciat de asemenea că sunt îndeplinite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale (existența prejudiciului moral, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta și prejudiciul moral, existenta vinovăției pârâtului) pentru stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității și reputației sale.
În drept au fost invocate dispozițiile actelor normative enunțate în cuprinsul acțiunii, jurisprudența CEDO.
În dovedirea acțiunii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și a probei testimoniale și a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, CI U. L..
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamantă a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194 C.p.civ., și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ. în sensul să indice, în măsura în care îi sunt cunoscute, pentru toate părțile din proces: nr. telefon, fax, poștă electronică, să precizeze numele, prenumele și adresa martorilor solicitați, să achite taxă de timbru de 100 lei, conform art. 7 din OUG nr. 80/2013.
I s-a adus la cunoștință că, potrivit art.33, alin.2 din OUG nr. 80/2013, are posibilitatea de a formula în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, cerere la care se vor atașa înscrisuri doveditoare.
La data de 24.04.2015 reclamanta U. L. a depus la dosarul cauzei cerere de complinire a lipsurilor la care a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, chitanța . nr._(83) din 24.04.2015.
Instanța, având în vedere dispozițiile art.201 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al acțiunii și înscrisului anexat, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 21.05.2015, pârâtul Boboruță L. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind total nelegală și netemeinică.
Astfel, a menționat că reclamanta prin acțiunea formulată a solicitat despăgubiri morale în valoare de 15.000 lei, iar față de faptul că instanța de judecată a calificat obiectul acțiunii ca fiind pretenții, a apreciat că instanța de judecată ar trebui să pună în vedere reclamantei să timbreze acțiunea la valoarea despăgubirilor morale pe care aceasta le solicită.
A arătat că cele menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu corespund adevărului pentru că, dacă s-ar fi întâmplat ceea ce a arătat, aceasta putea să cheme agentul de poliție din holul Tribunalului care să-l sancționeze cu amendă judiciară.
A învederat că reclamanta este consilier juridic la C. de P., terminase dosarele și era în fața bufetului aflat în holul tribunalului și s-a adresat acesteia în legătură cu pensia sa, fără să-i adreseze injurii, i-a expus nemulțumirile sale în legătură cu pensia, iar aceasta, afirmă ca că ar fi insultat-o și îi solicită despăgubiri morale.
A arătat că reclamanta, având și calitatea de consilier juridic, putea să cheme poliția pentru că o agresează în timpul serviciului, ceea ce n-a făcut și apreciază că este inadmisibil ca aceasta să solicite despăgubiri morale pe cale civilă.
A apreciat că reclamanta, dacă ar fi agresat-o cu insulte putea să-l cheme în judecată pe cale penală printr-o plângere ca să se facă cercetări și în cadrul procesului penal să se constate în urma cercetărilor dacă i-a adresat insulte și a calomniat-o și să solicite despăgubiri morale dacă plângerea era întemeiată.
A reiterat faptul că nu este adevărat că a calomniat-o pe reclamantă, a fost o simplă discuție referitoare la nemulțumirile sale referitoare la recalcularea pensiei pentru care se află mereu pe holurile tribunalului.
Față de cele menționate, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă și total neîntemeiată și nesusținută întrucât pe cale ocolită, a acestei acțiuni în pretenții, solicită daune morale și apreciază că aceasta putea să sesizeze organele de poliție printr-o plângere penală, iar în cazul în care plângerea era întemeiată avea posibilitatea să solicite despăgubiri morale în cadrul procesului penal.
A precizat faptul că la fața locului când a avut acele discuții cu reclamanta nu a mai fost nici o altă persoană.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205-208 NCPC.
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă., a comunicat reclamantei un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse de către pârât, cu mențiunea că au obligația de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
La data de 29.05.2015, reclamanta U. L. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat ca instanța să respingă apărările pârâtului.
În ce privește critica pârâtului cu privirea la calificarea de către instanță a acțiunii in pretenții și la timbrarea acțiunii, a precizat că singura în măsură să califice acțiunea și să stabilească taxa de timbru este instanța de judecata care este suverană în a solicita reclamantului prin adresa de regularizare să se conformeze indicațiilor dm adresa cu privire la toate aspectele, inclusiv la taxa de timbru, pentru ca acțiunea să nu fie anulată datorita unor omisiuni.
Referitor celelalte susțineri potrivit cărora pârâtul neagă cu vehemență faptul că a calomniat-o arătând că s-ar fi aflat singură pe holul tribunalului și că ar fi purtat doar o discuție cu reclamanta referitoare la nemulțumirea sa față de pensie, a învederat că nu sunt adevărate.
A menționat că nu putea să aibă o discuție cu pârâtul atât timp cât se afla cu spatele la acesta în momentul în care a luat-o de braț adresându-i cuvântul dementă și alte amenințări.
A arătat că, faptul că polițistul din ziua respectiva i-a asigurat protecție poate fi dovedit, la fel cum poate fi dovedit și faptul că pârâtul a sesizat intenția polițistului care s-a îndreptat către reclamantă, în timp ce pârâtul a părăsit repede holul tribunalului și nu a mai putut fi oprit pentru a da explicații.
A arătat de asemenea că, tracasarea și hărțuirea la care este supusă din partea pârâtului durează de mulți ani, manifestându-se și prin sesizări repetate la P. îndreptate împotriva sa pentru abuz în serviciu, ultima fiind cea soluționată prin Ordonanța din 10.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. prin care s-a dispus clasarea cauzei.
De asemenea, a arătat că în demersurile scrise pe care acesta le face, în motivarea apelurilor sau recursurilor acesta face afirmații la adresa sa, acuzând-o pentru apărările pe care le formulează în instanță în calitate de consilier juridic.
A atașat la răspunsul la întâmpinare, dovada de pe portalul instanțelor - Tribunalul M. a faptului că la data de 24 martie 2015, după ora 11.30, au existat pe rol două dosare pe care le-a susținut; ordonanța din 10.06.2014 și referatul cu propunerea de clasare a plângerii penale îndreptate împotriva sa pentru abuz in serviciu; motivele de apel formulate de pârât în una dintre din cauze cu acuze la adresa sa.
La datele de 05.06.2015, 15.06.2015 și la data de 15.09.2015, pârâtul Boboruță L. a depus la dosarul cauzei note scrise, iar instanța, la termenul de judecată din data de 16.09.2015, având în vedere că prin notele scrise depuse la dosarul cauzei de către pârâtul Boboruță L. la datele de 05.06.2015, 15.06.2015 și la data de 15.09.2015, a formulat cerere de amânare a cauzei și conexare a dosarelor nr._ și nr._ privind pe aceleași părți și având același obiect, a respins cererea de amânare a cauzei ca neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce privește dosarul nr._, instanța a constatat că din verificările efectuate în aplicația Ecris, a reieșit că cererea având ca obiect pretenții ce formează obiectul dosarului nr._ a fost anulată prin încheierea din data de 02.06.2015, iar în ceea ce privește cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare din data de 02.06.2015, acesta s-a respins prin încheierea din data de 26.06.2015.
Referitor la dosarul nr._, instanța a constatat, pe de o parte că pârâtul Boboruță L. nu a făcut dovada acestei acțiuni aflate pe rolul instanței, iar pe de altă parte, raportat la dispozițiile art. 139 Cod procedură civilă, excepția de conexitate se discută și se dispune în dosarul ulterior cu care a fost sesizată instanța.
La același termen de judecată, sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, analizând probele solicitate, considerând concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.258 alineat 1 și art.255 alin.1 cod procedură civilă, a încuviințat pentru reclamanta U. L. proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii U. M. și P. L., și având în vedere că, în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, pârâtul Boboruță L. nu a înțeles să solicite probe în apărare, în temeiul art. 254 alineat 1 și art.205 Cod procedură civilă, a decăzut pârâtul din dreptul de a formula probatorii.
La datele de 16.09.2015, 17.09.2015, 21.09.2015, 23.09.2015, 25.09.2015, 29.09.2015, 30.0.2015, 14.10.2015, 19.10.2015, 20.10.2015 și 21.10.2015, pârâtul Boboruță L. a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, cereri și note scrise, iar la data de 09.10.2015 s-au depus de către reclamanta U. L., fotocopii înscrisuri respectiv: Ordonanța din data de 10.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin de clasare a plângerii formulate de pârâtul Boboruță L., sesizarea pârâtului Boboruță L. adresată Ministerului Justiției și comunicată Casei de P. M. în septembrie_ și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Boboruță L. în contradictoriu cu pârâta U. L., ce face obiectul dosarului nr._ .
De asemenea la data de 15.10.2015 s-a depus la dosarul cauzei de către C. Județeană de P. M., prin Serviciul Registratură, cerere de intervenție voluntară accesorie.
La termenul de judecată din data de 21.10.2015 au fost audiați martorii U. M. și P. L.( filele 177-178).
La același termen de judecată, instanța, cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de C. Județeană de P. M., constatând că cererea de intervenție fost formulată în termen legal, în forma prevăzută de art. 63 Cod procedură civilă, intervenientul accesoriu justificând interes în prezenta cauză, în temeiul art.61 alineat 3 coroborat cu art.148 alineat 1 și art.64 Cod procedură civilă, a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientul accesoriu C. Județeană de P. M. și a dispus introducerea acesteia în cauză în această calitate.
Totodată, având în vedere că prin cererile și notele scrise depuse la dosarul cauzei de către pârâtul Boboruță L., acesta a formulat cerere de amânare a cauzei și conexare a dosarului nr._ privind pe aceleași părți și având același obiect, instanța a constatat că, raportat la dispozițiile art. 139 Cod procedură civilă, excepția de conexitate se discută și se dispune în dosarul ulterior cu care a fost sesizată instanța., iar față de faptul că prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 19.10 .2015, pârâtul Boboruță L. a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată pârâtul Boboruță L. în cuprinsul notelor scrise depuse la dosarul cauzei la data de 19.10.2015, având în vedere obiectul prezentei cauze respectiv pretenții reprezentând daune morale solicitate de reclamanta U. L. și dispozițiile art. 94 punct 1 litera k Cod procedură civilă, Judecătoria Drobeta Turnu Severin fiind competentă să soluționeze prezenta cauză.
De asemenea la termenul de judecată din data de 25.11.2015, instanța, pentru egalitate de tratament și ținând seama de principiul egalității armelor în procesul civil, a încuviințat pentru pârâtul Boboruță L. proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii L. G. și B. S..
La datele de 02.11.2015, 03.11.2015, 04.11.2015, 05.11.2015, 06.11.2015, 18.11.2015, 20.11.2015, 24.11.2015, 19.10.2015, 20.10.2015 și 21.10.2015 pârâtul Boboruță L. a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, cereri și note scrise însoțite de fotocopii înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 25.11._ a depus la dosarul cauzei cereri și note scrise însoțite de fotocopie sentință civilă pronunțată de Tribunalul București- Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
La termenul de judecată din data de 25.11.2015 a fost audiat martorul L. M.- G.( fila 246).
La data de 11.12.2015, pârâtul Boboruță L., a depus la dosarul cauzei note scrise, iar la termenul de judecată din data de 16.12.2015 a fost audiat martorul B. S..
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.3962/21.12.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a admis în parte atât acțiunea reclamantei cât și cererea de intervenție voluntară accesorie în favoarea reclamantei formulată de intervenientul accesoriu C. Județeană de P. M., pentru următoarele considerente:
Reclamanta U. L. în contradictoriu cu pârâtul Boboruță L., a solicitat ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând daune morale ca urmare a suferinței psihice produse în urma insultei și defăimării la adresa sa din data de 24 martie 2015, faptă ce s-a produs la parterul Tribunalului M..
Prejudiciul ca element esențial al răspunderii delictuale constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumita persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o alta persoană. Despăgubirea care se acorda în cazul răspunderii civile delictuale este întotdeauna patrimonială, fie că aceasta despăgubire constă în repararea în natură a pagubei suferite, fie că ea consta în echivalentul banesc al acestei pagube. Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare băneasca, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial), precum atingerea adusă onoarei și demnității unei persoane.
Pentru obligarea la plata despăgubirilor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită. Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv depoziția martorului U. M. (f. 178), instanța a reținut că, în luna martie 2015, în incinta Tribunalului M., martorul fiind consilier juridic la I.T.M. M. a întâlnit-o pe reclamantă, aceasta reprezentând C. Județeană de P. M. în alte litigii. Martorul a arătat că a coborât împreună cu reclamanta în holul mare al Tribunalului M., aceasta fiind urmărită de către pârât care îi aducea reproșuri pe un ton ridicat, iar la parterul Tribunalului M., pârâtul a prins-o de mână pe reclamantă și i-a spus „ești dementă”, în prezența mai multor avocați și justițiabili.
Martorul U. M. a relatat faptul că, jandarmul ce asigura ordinea în incinta instituției a însoțit-o pe reclamantă după ce a aceasta a părăsit incinta Tribunalului M., precizând că reclamanta a fost afectată de acest incident.
Martorul P. L. (f. 177) a arătat că, în luna martie 2015, se afla în incinta Tribunalului M. împreună cu colega sa U. M. și cu reclamanta, îndreptându-se la un moment dat spre Arhivă, iar ulterior a auzit de la colega sa U. M. și de la reclamantă că pârâtul i-ar fi spus reclamantei că este dementă. Martorul P. L. a precizat că reclamanta era foarte speriată, astfel încât jandarmul a condus-o pe acesta până la mașină. Martorul a precizat că, de-a lungul anilor, a observat că pârâtul tot timpul venea după reclamantă, îi aducea reproșuri în legătură cu dosarele în care reclamanta reprezenta C. Județeană de P. M..
În ceea ce privește depoziția martorului L. M.- G.( fila 246), instanța constată că acesta nu a avut calitatea de martor ocular, nu a fost prezent în luna martie 2015 în incinta Tribunalului M. la incidentul în cauză, acesta relatând ceea ce pârâtul i-ar fi povestit, respectiv faptul că a avut o discuție cu reclamanta în luna martie 2015 în incinta Tribunalului M., astfel încât acesta nu a perceput în mod direct și nemijlocit faptele relatate, ci a expus aspecte cunoscute de la pârât.
Cu privire la depoziția martorului B. S., instanța, analizând depoziția acestuia în integralitatea sa, a constatat că are un caracter subiectiv și părtinitor, relatările martorului fiind contradictorii. Astfel, în primul rând martorul a precizat că până în data de 24 martie 2015 nu l-a cunoscut pe pârât, martorul menționând că pârâtul i-ar fi solicitat să îi dea domiciliul acestuia pentru evenimentele care s-au produs. Or, dacă discuțiile între părți s-ar fi purtat în parametri normali, este evident că pârâtul nu ar fi avut nevoie de adresa unei persoane pe care nu o cunoscuse până atunci.
Pe de altă parte, martorul B. S. a arătat că după discuția purtată, pârâtul a urcat la etajul Tribunalului M., pe când martorii U. M. și P. L. au precizat că după incident, pârâtul a părăsit incinta Tribunalului M..
Cu privire la vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, trebuie avut în vedere faptul că în materie de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului este obligat să răspundă și pentru culpa cea mai ușoară, fără a se face distincție între formele vinovăției, așa cum rezultă și din disp. 1357 N.C. civ, potrivit cărora “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”, pârâtul asumându-și consecințele faptelor sale.
Principiul general al răspunderii civile delictuale constă în repararea integrală a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul prejudiciului fiind obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans).
Potrivit art. 1385 N.C. civ, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar potrivit art. 1386 repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.
În speță, fapta ilicită a pârâtului de a o numi pe reclamantă „dementă”, în public, în prezența mai mulți avocați și justițiabili, raportat și la calitatea reclamantei de consilier juridic, la reputația și probitatea morală a acesteia, este de natură a leza valori precum demnitatea, onoarea și reputația reclamantei.
Conform dispozițiilor art.72 Cod Civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
De asemenea, potrivit art.252 Cod Civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.
Instanța a reținut că stabilirea despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză de aproximare, instanța trebuind să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute, măsura în care i-au fost afectate situația profesională, socială și familială și altele asemenea.
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea prețului suferințelor psihice, care sunt inestimabile, ci despăgubirea pentru a reprezenta o reparație trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea și consecințele acestuia pentru persoana respectivă. De asemenea, instanța trebuie să aibă în vedere și criteriul echității, în sensul că despăgubirea trebuie să fie justă, rațională, echitabilă, respectiv cuantumul ei să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului moral cauzat.
În ceea ce privește despăgubirile acordate ca daune morale, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret care să asigure o reparare deplină a acestora și, prin urmare, principiul reparării integrale a unui astfel de prejudiciu nu poate avea decât un caracter estimativ, în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. În acest sens, pentru a putea fi cuantificat prejudiciul moral este nevoie de un criteriu sigur de referință, de un reper față de care judecătorul să poată aprecia mărimea daunelor morale pe care le poate acorda reclamantului.
Referitor la cuantumul prejudiciului moral, instanța a reținut că acesta nu se probează ci se constată, fiind supus prezumției simple a judecătorului, dedus din cauzalitate, acesta fiind chemat să evalueze datele personale ale celui care aspiră la remedierea situației sale injuste, componentele personalității sale. Prin urmare, instanța a apreciat că suma de 3000 lei reprezentând daune morale, cu valoare simbolică, este proporțională cu fapta săvârșită de pârât și consecințele acesteia, demnitatea, onoarea, reputația fiind valori ce nu pot fi cuantificate.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 3000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art.67 alin. 1 C.proc.civ., față de soluția pronunțată cu privire la cererea principală, raportată la natura cererii de intervenție voluntară accesorie care constituie o simplă apărare în interesul părții în favoarea căreia s-a intervenit, reclamanta aflându-se în incinta Tribunalului M. în calitatea acesteia de consilier juridic al Casei Județene de P. M., a admis în parte cererea de intervenție voluntară accesorie în favoarea reclamantei formulată de intervenientul accesoriu C. Județeană de P. M..
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 C.proc.civ., a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru achitată potrivit chitanței . nr._(83) din 24.04.2015 (f.16).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta U. L. cât și pârâtul Boboruță L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta susține că instanța de fond a considerat că ,, suma de 3.000 lei cu valoare simbolică” este proporțională cu fapta săvârșită de pârât și consecințele acesteia motivând că demnitatea, onoarea și reputația sunt valori ce nu pot fi cuantificate.
Consideră că evaluarea daunelor morale la suma de 3.000 lei nu este proporțională cu gravitatea faptelor pârâtului și solicită majorarea acestora.
Aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, dar criteriile care stau la baza cuantumului despăgubirilor sunt obiective și pot forma obiectul controlului instanței de apel.
Așa cum a stabilit și CEDO în cauza Lingens versus Austria (criteriu general evocat de instanța europeană), despăgubirile trebuie să reprezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației având în vedere totodată gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Astfel, din cazul concret dedus judecății rezultă anumite criterii (care au fost probate și reținute de instanță în motivare) de care însă instanța de fond nu a ținut seama în stabilirea cuantumului despăgubirilor, întrucât nu a fost evaluată în mod real și efectiv măsura în care au fost vătămate demnitatea, onoarea și reputația.
În acest context menționează că a demonstrat cu declarațiile martorilor că pârâtul nu s-a rezumat la a o insulta în public ci efectiv a prins-o de braț întrucât se afla cu spatele la acesta fiind antrenata în discuție cu alte colege. Sub acest aspect solicită să fie reținut pericolul social al faptei care s-a concretizat și prin atitudinea sa nesinceră în fata instanței, negând nu numai fapta în sine dar și circumstanțele în care aceasta s-a produs.
Pârâtul a arătat că se afla singură pe holul tribunalului (la o oră de maximă audiență) și dacă ar fi insultat-o ar fi avut posibilitatea să cheme poliția.
Reaua-credință rezultă și din depoziția unuia din martorii săi, B. S., ale cărei declarații au fost contradictorii contrazicând chiar și apărările formulate de pârât în dosar.
Or, așa cum a arătat și cum rezultă din declarațiile martorilor săi, chiar unul din martorii oculari a chemat poliția care a însoțit-o până la parcarea din fața tribunalului.
Esențial este ca instanța de apel să rețină că ori de câte ori sesizează prezența frecventă a pârâtului în tribunal, care este de notorietate, este nevoită să apeleze la organele de ordine pentru a-i asigura securitatea atât pe holuri cât și pe distanța de la tribunal până la parcare.
Solicită reclamanta de asemenea, a se ține seama și de toate actele vexatorii și de abuzurile de drept îndreptate împotriva sa de-a lungul timpului în scop de tracasare, de șicanare și intimidare exercitate cu scopul deliberat de a o constrânge prin violență psihică să nu se mai prezinte la termenele de judecată în acțiunile îndreptate împotriva Casei de P. M..
Atitudinea ofensatoare manifestată de pârât nu are limite deoarece imediat după promovarea prezentei acțiuni a fost acționată în instanță ca pârâtă de către intimat în dosarul cu nr._ în care i s-au pretins daune morale, apărările pe care le-a formulat în toate dosarele cu pârâtul, evident acțiunea fiindu-i respinsa de judecătorie.
Solicită a se avea în vedere în judecarea apelului multitudinea de înscrisuri denigratoare la adresa sa și nu numai (o parte din acestea fiind depuse la cauzei).
Este vorba de plângeri penale, de susținerile defăimătoare din diversele memorii și din dosare, făcute la adresa sa în calitate de consilier juridic prin care înțelege să-și motiveze acțiunile și căile de atac, acestea fiind depuse la dosar. La aprecierea prejudiciului solicită a se ține seama de aceste fapte denigratoare referitoare la calitatea sa de consilier juridic la casa de pensii care afectează și credibilitatea instituției pe care o reprezintă în relația cu instanța și cu terții.
Prin urmare, admiterea prezentului apel prin care solicită majorarea despăgubirilor acordate de instanța de fond ar duce la o reparație echitabilă a prejudiciului și mai ales la împiedicarea realizării, continuării sau repetării faptelor dăunătoare.
În concluzie, solicită admiterea apelului, reaprecierea situației de fapt și probatoriul administrat în cauză în raport de care se explică rațiunea majorării cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond.
Pârâtul Boboruță L. consideră că instanța de fond a dat o soluție greșită, întrucât nu a luat în calcul și nu a ținut cont de probatoriul administrat în cauză în care a arătat că discuția purtată cu reclamanta U. L. la data de 24.03.2015 la parterul Tribunalului M. a fost o discuție normală la care nu au asistat și alte persoane, avocați, justițiabili sau personal auxiliar.
Reclamanta U. L. a invocat și a susținut faptul că ar fi jignit-o și amenințat-o lucru nedovedit. La ora, data și locul indicate de reclamantă puteau să fie multe persoane dar și lucrători ai Jandarmeriei, secția M., însă reclamanta nu i-a solicitat ca martori în cauza de față.
Cât privește faptul că reclamanta după acel eveniment a rămas cu traumă psihică și în zilele următoare, nu l-a probat cu nici un înscris, certificat medical, care să aibă un asemenea diagnostic.
În cazul în care ar fi fost găsit vinovat, putea sa fie amendat administrativ, iar reclamanta putea să facă o plângere penală, dar cum nu a avut nicio probă, nu a putut să facă o asemenea plângere.
Cu privire la cererea de intervenție voluntara accesorie a Casei De P. Județene M. - arată că această cerere este inadmisibilă, instanța de fond neluând în calcul faptul că reclamanta este consilier juridic la această instituție, iar cererea a fost redactată și motivată chiar de reclamantă.
Cu privire la depozițiile martorilor reclamantei, audiați în cauză, arată că martora U. M. a declarat ca a văzut și auzit evenimentul și că acolo erau mai mulți avocați și justițiabili, pe care nu a putut să îi nominalizeze când i s-a cerut acest lucru de către instanța de judecată, ceea ce denotă faptul că nu s-a aflat de față la discuția confidențiala cu reclamanta.
Martora P. L. a declarat că a auzit de incident, nu a participat personal la incident, dar a vazut-o pe reclamantă speriată și că a fost condusă de un jandarm până la mașină.
Față de acest aspect, consideră că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, putând cere un raport secției de jandarmi prin care să fie confirmate aspectele relatate de martor. Lipsa unui astfel de raport, denotă că faptele relatate nu au avut loc.
În consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat, casarea în totalitate a sentinței civile nr.3962/21.12.20l5 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. ca fiind nelegală și netemeinică.
Apelanta-reclamantă U. L. a depus la dosar întâmpinare la apelul declarat de apelantul-pârâtBoboruță L. prin care solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apelantul-pârât susține că instanța de fond nu a ținut seama de probatoriul administrat de el în cauza, respectiv de proba cu martori îngăduita de instanță doar pentru egalitate de tratament și în baza principiului egalității armelor în procesul civil.
Instanța a audiat cei 2 martori propuși de apelant rezultând din depozițiile acestora ca primul martor nu a fost de față la incidentul din 24.03.2015, deci nu s-a aflat pe holul tribunalului, iar depoziția celui de-al doilea martor a conținut afirmații subiective, contradictorii, părtinitoare, contrazicând chiar apărările formulate la instanța de fond.
În cuprinsul apelului acesta a adoptat aceeași atitudine de la fond, nerecunoscându-și fapta pentru care instanța 1-a obligat la daune morale, arătând că nu a fost amendat de către organele de ordine.
Or, instanța de fond s-a pronunțat in baza unor dovezi temeinice administrate în cauză, audiind martorii oculari ai subsemnatei, consilieri juridici, care au fost de față la incidentul din 24.03.2015, aceștia arătând în detaliu cum s-a petrecut fapta în sine și chiar circumstanțele care au precedat și au urmat gestului calomnios al apelantului.
Martorii oculari au confirmat susținerile reclamantei în sensul că în timp ce cobora scările tribunalului eram urmărita de către pârât care îi aducea reproșuri pe un ton ridicat în legătură cu dosarele pe care acesta le avea cu casa de pensii, instituție reprezentată de reclamantă.
Celelalte susțineri cu privire la faptul ca apelantul pârât ar fi purtat o discuție normală cu ea, că la parterul tribunalului nu se mai aflau alte persoane sau organe de ordine sunt doar plăsmuiri ale acestuia care au fost demontate de depozițiile martorilor audiați.
Consideră că neasumarea faptei sale reprezintă un real pericol social nu numai pentru reclamantă care are calitatea de consilier juridic la C. de P. M. și se afla ca și ceilalți colegi, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, dar și pentru personalul auxiliar al judecătoriei sau tribunalului care sunt mereu agasați de pârât, fapt ce reprezintă un aspect de notorietate.
Analizând apelurile formulate tribunalul reține următoarele:
Reclamanta îndeplinește funcția de consilier juridic în cadrul casei Județene de P. M. iar prin cererea formulată a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 15. 000 lei, reprezentând daune morale ca urmare a suferinței psihice produse în urma insultei și defăimării la adresa sa din data de 24 martie 2015, faptă ce s-a produs la parterul Tribunalului M..
Apelul pârâtului este nefondat.
Chiar dacă prin cererea de apel pârâtul susține faptul că nu a săvârșit o faptă producătoare de prejudicii reclamantei tribunalul reține, față de cele mai sus constatate, că cele precizate în motivele de apel nu sunt conforme cu realitatea.
Temeiul acordării daunelor morale îl constituie răspunderea civilă delictuală și reprezentă atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei unei persoane, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta.
În plus deși fiecare persoană este îndreptățită să ceară celorlalți să-i respecte integritatea corporală și sănătatea, cinstea, demnitatea și onoarea, prestigiului profesional, în cazul încălcării, în funcție de probele administrate, judecătorul este liber să aprecieze nivelul vătămării și cel al daunelor morale cuvenite.
În cauză, tribunalul constată că reclamanta a făcut dovada elementelor constitutive ale răspunderii delictuale.
Astfel, sub aspectul faptei ilicite tribunalul constată, potrivit celor declarate de martorul U. M., că la data de 24 martie 2015 în timp ce reclamanta apelantă, însoțită fiind de acest martor, cobora spre holul mare al Tribunalului M., pârâtul a urmărit-o și i-a adresat diferite reproșuri iar la parterul imobilului a prins-o de mână și i-a spus „ești dementă” după care a părăsit incinta tribunalului. Că pârâtul a apostrofat-o pe reclamantă rezultă și din declarația martorului P. L. care a precizat că în timp ce se afla lângă reclamanta și se îndreptau către ieșirea tribunalului pârâtul vorbea continuu în spatele acestora și îi preciza reclamantei că nu o să rămână așa. Același martor a precizat că l-a văzut tot timpul pe pârât că reproșa ceva reclamantei legat de dosarele în care formula reclamații față de C. de P..
În ceea ce privește prejudiciul, urmare incidentului din data de 24.03.2015, martorii au relatat despre faptul că reclamanta era foarte speriată iar jandarmul a condus-o până la autoturism. Așadar, constatând starea de teamă a reclamantei care simțindu-se amenințată a fost însoțită până la autoturism de către un reprezentant al jandarmeriei, tribunalul apreciază că prin fapta sa pârâtul i-a indus reclamantei o stare de teamă, de nesiguranță ceea ce evident a determinat consecințe pe plan psihic. Mai mult, reclamanta îndeplinește o funcție ce presupune un contact aproape permanent cu justițiabili, iar reproșurile permanente aduse acesteia de către pârât creează o îndoială cu privire la performanța sa profesională fiindu-i afectată cinstea, demnitatea și onoarea, prestigiului profesional.
Susținerea apelantului în sensul că prejudiciul nu a fost dovedit, pentru trauma psihică neprezentând un certificat medico legal nu poate fi primit întrucât un astfel de prejudiciu poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, iar pentru existența traumei nu trebuia stabilit cu orice preț un diagnostic.
Nici susținerea că reclamanta dacă avea probe putea să facă o plângere penală și că din declarațiile martorilor nu rezultă vinovăția sa nu poate fi primită întrucât reclamanta a fost liberă să aprecieze dacă formulează o plângere penală sau nu iar în fața instanței civile aceasta a reprezentat suficiente probe pentru dovedirea elementelor răspunderii delictuale. Faptul că martorul U. nu a putut să nominalizeze avocații și justițiabilii prezenți la momentul incidentului nu înseamnă că acest martor nu a perceput direct acțiunile pârâtului. Așa cum s-a arătat mai sus martorul P. a precizat prezența celuilalt martor și acțiunea acestuia de a apela la serviciul de pază ca urmare a manifestării pârâtului. Faptul că instanța trebuia să aibă un rol activ cu privire la un eventual raport al jandarmeriei are caracter subsidiar obligației pârâtului de a propune probe pentru a dovedi neconformitatea celor propuse de reclamant. De asemenea faptul că acestuia nu i-a fost aplicată o sancțiune contravențională pentru fapta sa este nerelevant sub aspectul răspunderii delictuale întrucât în cadrul acestei răspunderi autorul răspunde pentru cea mai mică culpă.
Așadar cum prin acțiunea sa prin care a reproșat reclamantei diferite aspecte legate de modul în care își îndeplinește atribuțiile, culminând cu atingerea acesteia a săvârșit o faptă ilicită ce a provocat reclamantei un anumit prejudiciu moral, care este consecința directă a faptelor pârâtului, tribunalul apreciază că apelul pârâtului este nefondat.
Nefondat este și apelul reclamantei.
Este de necontestat că între pârât și reclamantă au existat mai multe întâlniri, iar acesta a formulat diferite plângeri împotriva modului în care reclamanta își îndeplinește obligațiile profesionale, care au culminat cu cea din data de 24.03.201 5 însă tribunalul apreciază că prima instanță a apreciat corect nivelul daunelor morale.
Urmare caracterului neeconomic al prejudiciului moral, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate va viza doar efectul compensatoriu și nu va încerca prețuirea valorii nepatrimoniale lezate, dreptul la viață și sănătate fiind inestimabile și incontestabile.
Stabilirea cuantumului prejudiciului moral nu se supune, în principiu, unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, aceste criterii fiind subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Față de acestea, tribunalul apreciază că în funcție de datele personale ale reclamantei, de consecințele negativă ale acțiunii pârâtului și în raport de valoarea neeconomică a daunelor morale că suma de 3000 lei este proporțională cu prejudiciul suferit de către reclamantă permițând atenuarea suferințele sale morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei. Faptul că ori de câte ori sesizează prezența pârâtului în incinta tribunalului apelează la organele de odine nu numai că nu a fost dovedită dar reclamanta poate promova un nou demers judiciar pentru prejudiciile ce le-ar suferi.
Pentru toate aceste motive, în temei art.480 alin.2 C.pr.civ., ambele apeluri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile civile declarate de apelanta-reclamantă U. L. CNP_, și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Drobeta Turnu Severin, ..3, județul M. (C. Județeană de P. M.) și apelantul-pârât Boboruță L. cu domiciliul în Drobeta Tr. S., .. 225, ., . împotriva sentinței civile nr.3962/21.12.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata-intervenientă C. Județeană de P. M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..3, județul M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2016.
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.08.06.2016
tehnoredactat M.B., Ex.4/12 pag.
jud.fond S. A.-M.
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 25/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 601/2016. Tribunalul... → |
|---|
