Pretenţii. Decizia nr. 300/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 4806/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 300
Ședința publică de la 3 decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: P. M.
Judecător: A. B.
Grefier: C. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul K. C. cu domiciliul în mun.Tg.M., Piața Memorandumului, nr. 9, jud. M., împotriva încheierii civile nr. 2639 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. – Secția Civilă în soluționarea prezentului apel și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL,
Prin încheierea civilă nr. 2639 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E.ON E. România S.A. împotriva pârâtului K. C. și a fost obligat acesta la plata sumei de 4523,52 lei cu titlu de contravaloare gaze naturale livrate în perioada 30.04.2010 – 30.05.2011 precum și la plata sumei de 1742,05 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de 20.03.2013. Prin aceeași hotărâre pârâtul a fost obligat la plata sumei de 153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în prestarea către pârât, de către reclamantă, a serviciului de furnizare a gazelor naturale la locul de consum aparținând pârâtului. S-a stabilit că pe durata desfășurării acestor relații s-au emis de către reclamantă 13 facturi, aferente perioadei 30.04.2010 – 30.05.2011, în valoare de 4523,52 lei, contravaloarea acestora nefiind achitată.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâtul arătându-se că în mod greșit prima instanță a recunoscut doar o plată, în sumă de 279,62 lei, în condițiile în care a efectuat cel puțin 5 plăți, 700 lei la data de 09.01.2012, 700 lei la data de 07.02.2012, 700 lei la data de 23.03.2012, 1000 lei la data de 25.05.2012 și 100 la 16.08.2012. Pârâtul a mai precizat că nu se poate considera că este de rea-credință în condițiile în care are un venit lunar de 471 lei și nu are proprietăți imobiliare.
S-a mai cerut de către apelant eșalonarea plății sumelor restante în funcție de posibilitățile sale materiale.
S-au depus la dosar copii ale chitanțelor de plată.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că ultima plată efectuată de apelant, de 100 lei, a fost compensată din factura emisă în luna aprilie 2010, din care se mai achitase 179,62 lei, printr-o plată anterioară. S-a susținut că toate plățile efectuate de apelant au fost operate pe facturi emise în perioada decembrie 2009 – martie 2010.
Cu privire la cererea de eșalonare a plății, solicitată de apelant, s-a arătat că acesta nu a mai efectuat nicio plată din luna august 2012.
S-a anexat întâmpinării situația facturilor emise pe seama apelantului.
La acest termen de judecată instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului M.-secția civilă invocată din oficiu și a reținut cauza spre soluționare asupra acestui aspect.
Examinând excepția necompetenței materiale, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune derivând din contractul de furnizare a gazelor naturale încheiat între părțile din dosar, contract cu natură comercială, respectiv încheiat cu o societate comercială în exercitarea obiectului său de activitate.
Ca o consecință, având în vedere și prevederile art. 226-228 din Legea nr. 71/2011 conform cărora competența de soluționare a litigiilor cu profesioniști revine completelor sau tribunalelor specializate în materia litigiilor cu profesioniști, tribunalul apreciază că prezentul recurs este de competența Tribunalului Specializat M..
Pentru aceste motive, în baza art. 2, lit. d) și art. 37 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 132 Cod procedură civilă, va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. în soluționarea apelului și va dispune declinarea soluționării acestuia în favoarea Tribunalului Specializat M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. – Secția civilă, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența materială de soluționare a apelului formulat de apelantul K. C. cu domiciliul în mun. Tg-M., Piața Memorandumului, nr.9, jud. M., împotriva încheierii civile nr. 2639 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ în favoarea Tribunalului Specializat M..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013.
Președinte, P. M. | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. S. |
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 527/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 814/2013.... → |
|---|
