Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 158/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 2412/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Decizia civilă nr. 158
Ședința publică din data de 4 iulie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. A.-B.
Judecător: A. B.
Grefier: A. E. C.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamantul F. J. cu domiciliul procesual ales în Tg-M., ., . și pârâta M. A. M. cu domiciliul în Tg. M., ., județul M. împotriva Sentinței civile nr.6837/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 20 iunie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de 27 iunie 2013 iar apoi pentru data de azi, 4 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 6837 din 2 octombrie 2012 a Judecătoriei Târgu M. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul F. J. împotriva pârâtei M. A. M. și a fost obligat reclamantul la plata în favoarea minorului F. A. a sumei de 300 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul acestuia și s-a stabilit programul privind legăturile personale ale reclamantului cu minorul, după cum urmează: la fiecare sfârșit de săptămână, în zilele de vineri și sâmbăta, între orele 15-20, la domiciliul minorului; cu ocazia sărbătorilor de C., Anul Nou și P., câte 3 zile, cu posibilitatea pentru reclamant de a prelua copilul la domiciliul său. Prin aceeași hotărâre reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 606,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de pârâtă s-a cerut modificarea în parte a hotărârii în sensul stabilirii obligației de întreținere nu sub forma unei sume fixe ci sub forma unei cote procentuale din venitul net lunar, începând de la data introducerii acțiunii.
În al doilea rând s-a cerut modificarea programului de vizitare a minorului, fără ca intimatul să aibă posibilitatea de a lua minorul la domiciliul său.
În al treilea rând s-a cerut modificare dispoziției privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 606,3 lei în sensul reducerii acestora.
Recurenta a cerut și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că prima instanță a stabilit programul de vizitare a minorului fără a ține seama de faptul că minorul nu este atașat de tatăl său, că nu îi spune acestuia tată, că intimatul nu are răbdarea necesară pentru a comunica cu copilul. S-a susținut că ar fi mai potrivit ca reclamantului să i se acorde posibilitatea de a vizita minorul în prima și a treia săptămână, în zilele de vineri și sâmbătă, între orele 15-20. S-a mai precizat că minorul nu a rămas niciodată peste noapte la tatăl său, că are o vârstă redusă și are nevoie de îngrijire specială. Recurenta a mai subliniat că intimatul are probleme de sănătate, că a fost paralizat și are nevoie de tratament permanent astfel că nu îl poate îngriji și supraveghea pe copil.
Cu privire la obligația de întreținere s-a susținut că regula este că aceasta se acordă de la data înregistrării acțiunii și nu de la data pronunțării hotărârii, conform art. 532 alin. 1 din Codul civil. De asemenea se impune ca pensia de întreținere să fie stabilită într-o cotă procentuală din venitul net lunar și nu într-o sumă fixă.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a subliniat că față de prevederile art. 276 Cod de procedură civilă, cât timp pretențiile reclamantului au fost admise doar în parte, se impunea obligarea sa doar la plata unei părți din aceste cheltuieli.
Prin recursul declarat de reclamantul F. J. s-a cerut modificarea în parte a hotărârii în sensul acordării posibilității de preluare a minorului de la domiciliul mamei sale în fiecare săptămână, vineri și sâmbătă, între orele 15-20 și preluarea minorului în cursul vacanței de vară timp de 2 săptămâni. S-a cerut și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că prima instanță a limitat exercițiul drepturilor sale părintești în mod extrem și nelegal. Astfel s-a dovedit prin probele administrate că programul de vizitare la domiciliul pârâtei intimate se desfășoară anevoios, relația dintre părți fiind foarte tensionată din cauza intimatei care este o fire impulsivă.
Intimata M. A. M. a depus întâmpinare la recursul declarat de recurentul F. J. cerând respingerea acestuia. S-a arătat că motivele de recurs invocate de recurent sunt nefondate, că acesta a susținut fără temei că judecătoria i-a limitat dreptul de a avea relații personale cu copilul. Intimata a precizat că este în interesul superior al copilului ca „aceste întâlniri să se realizeze pe domeniul public și în prezența subsemnatei-recurente, pentru a se evita starea de pericol”.
Intimatul F. J. a depus întâmpinare cerând respingerea recursului declarat de recurentă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. S-a arătat că motivele de recurs invocate de recurentă sunt nefondate. Astfel modalitatea de stabilire a pensiei de întreținere într-un cuantum fix, 300 lei lunar, reprezentând ¼ din venitul său net lunar, reprezintă o modalitate legală de stabilire a pensiei. De asemenea a precizat că și anterior a contribuit lunar cu 200 lei la cheltuielile privind creșterea și educarea minorului astfel că cererea recurentei de a fi obligat la plată începând de la data înregistrării acțiunii nu este fondată.
La termenul de judecată din 20 iunie 2013 instanța a recalificat căile de atac declarate în cauză, din recurs în apel.
Cu privire la apelul declarat de reclamant, instanța apreciază că excepția invocată de intimată, a netimbrării căii de atac, este întemeiată.
După înregistrarea căii de atac, prin citația comunicată la data de 30 mai 2013 la domiciliul procesual ales, s-a pus în vedere apelantului să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 3 lei și să depună la dosar, în vederea anulării, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării căii de atac.
Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neachitarea taxei judiciare de timbru fixată de instanță se sancționează cu anularea cererii sau a căii de atac declarate.
Urmează deci ca în temeiul art. 298 Cod de procedură civilă tribunalul să anuleze ca netimbrat apelul declarat de reclamant.
În privința apelului declarat de pârâtă, verificând, în limitele declarației de apel, stabilirea situației de fapt și modul de aplicare a legii de către prima instanță, tribunalul apreciază că apelul declarat este nefondat.
Cu privire la critica referitoare la stabilirea pensiei de întreținere tribunalul apreciază că în mod corect reclamantul a fost obligat la plata acesteia începând de la data pronunțării hotărârii. Conform art. 532 alin. 1 cod civil pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată. Aceasta este însă situația în care calitatea de reclamant o are creditorul obligației de întreținere. În cauză însă reclamantul are calitatea de debitor al obligației de întreținere și acesta a precizat că de la data despărțirii în fapt a contribuit lunar cu suma de 200 lei la cheltuielile legate de creșterea și educarea minorului, aspect necontestat de pârâtă. Astfel reclamantul a solicitat instanței majorarea obligației de întreținere pe care o presta anterior. Se putea dispune obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere într-un alt cuantum decât cel prestat până atunci doar în situația în care calitatea de reclamant ar fi avut-o apelanta.
Referitor la modalitatea de stabilire a pensiei de întreținere, într-o sumă lunară fixă, instanța apreciază că această modalitate nu contravine legii, fiind prevăzută expres de art. 530 alin. 3 Cod civil. Cuantumul pensiei de întreținere stabilite în acest mod se indexează de drept, trimestrial, conform art. 531 alin. 2 Cod civil, cu rata inflației.
În privința programului de vizitare a minorului de către intimatul reclamant tribunalul apreciază că acesta, astfel cum a fost stabilit de prima instanță, corespunde atât nevoilor reclamantului cât și celor ale minorului, nefiind contrar interesului superior al acestuia. Conform art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. De asemenea potrivit art. 15 alin. 3 din același act normativ părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte. Minorul în cauză are aproape 6 ani și este sănătos, neavând nevoi speciale astfel că nu există motive pentru limitarea programului de vizitare. Susținerile apelantei, potrivit căreia starea de sănătate a reclamantului nu îi permite acestuia să se îngrijească de copil, nu sunt fondate. Gravitatea afecțiunii de care suferă acesta nu este atât de mare încât să îl pună în imposibilitate de a se îngriji de copil și de a-l supraveghea.
Urmează astfel ca în baza art. 296 Cod de procedură civilă să se respingă ca nefondat apelul declarat de apelanta M. A. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta M. A. M. cu domiciliul în Tg-M., ., județul M. împotriva sentinței civile nr.6837 din 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Admite excepția netimbrării apelului declarat de apelantul F. J. cu domiciliul procesual ales în Tg-M., ., . împotriva sentinței civile nr. 6837 din 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. și, în consecință:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelantul F. J. împotriva sentinței civile nr.6837 din 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iulie 2013.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, A. B. | |
Grefier, A. E. C. |
Red.A.B.
Tehnored.A.E.C.
4 ex./16.12.2013Jud.fond.:F. L.
| ← Comisie rogatorie internaţională. Încheierea nr. 1882/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
