Succesiune. Decizia nr. 997/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 4190/320/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 997/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. S.
Judecător A. A.-B.
Judecător M. M.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă H. V., cu domiciliul în Tg M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4534/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei, concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de azi, 3 decembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr.4534/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._, instanța, în temeiul art 246 Cod proc civ, a luat act de declarația de renunțare la judecarea cererii principale formulată de reclamantele H. V. și C. E., precum și de declarația de renunțare la judecata cererii reconvenționale formulată de pârâții reclamanți Bărdășan C. M., I. N M., I. L Lăurean și I. I. A..
În temeiul art 276 Cod proc civ, s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată între părți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la data de 11.12.2012 reclamantele au depus la dosar cerere de renunțare la judecata cauzei iar pârâții au depus la dosar cerere de renunțare la judecarea cererii reconvenționale în cauză.
Văzând cererea depusă de părți la data de 11.12.2012, precum și cererea de renunțare la judecarea cererii reconvenționale depusă de pârâți, prin care renunță la judecată, s-a constatat că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.246 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a reținut că cererile depuse de părți, sunt făcute în concordanță cu principiul disponibilității părților în procesul civil, respectiv cu voința părților de a introduce o cerere de chemare în judecată sau de a stinge un litigiu înainte de soluționarea acestuia, cererea fiind expresă în sensul de a pune capăt procesului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta H. V. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond, Judecătoria Tg M., în vederea continuării judecății.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că în cauză prima instanță a pronunțat hotărârea atacată cu violarea dreptului de apărare consacrat de art. 24 din Constituția României. Recurenta a mai susținut că a renunțat la judecată fiind de bună credință, crezând că litigiul se va soluționa pe cale amiabilă, însă acest lucru nu s-a concretizat. Recurenta a mai arătat că starea materială nu îi permite intentarea unui nou proces.
Prin întâmpinarea formulată intimații Bărdășan C. M., I. M., I. L. și I. I. A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata de cheltuieli de judecată.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că atât reclamanții cât și pârâții au înțeles să renunțe la judecarea prezentei cauze și au depus la dosar fiecare câte o declarație autentică de renunțare la judecată. În acest fel, față de manifestarea de voință a părților, instanța de fond, în mod corect, a luat act de această renunțare pronunțând o hotărâre judecătorească. S-a mai susținut că nu există nici un motiv de nulitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și prin raportare la prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe susținând că, în cauză, prima instanță a pronunțat hotărârea atacată cu violarea dreptului de apărare consacrat de art. 24 din Constituția României. Recurenta a mai susținut că a renunțat la judecată fiind de bună credință, crezând că litigiul se va soluționa pe cale amiabilă, însă acest lucru nu s-a concretizat.
Recurenta a invocat motivul de nulitate prev de art.304 alin. 1 pct. 9 din Codul de procedură civilă, respectiv că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta a renunțat la judecarea prezentei cauze, prin declarația de renunțare la judecată, autentificată sub nr. 3479 din 06.12.2012, la BNP Asociați Suceava . Manifestarea de voință a recurentei de renunțare la judecată a fost expresă și neechivocă, astfel că instanța de fond, în mod corect, a luat act de această renunțare prin încheierea atacată.
Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe susținând că, în cauză, prima instanță a pronunțat hotărârea atacată cu violarea dreptului de apărare consacrat de art. 24 din Constituția României, însă nu a menționat în ce mod i s-a încălcat dreptul său de apărare.
Eventualele înțelegeri dintre părți anterioare renunțării la judecată sunt lipsite de relevanță în raport de soluția pronunțată, cu atât mai mult cu cât în cazul renunțării la judecată reclamantul poate oricând să introducă împotriva pârâtului o nouă acțiune având același obiect și aceeași cauză.
Aspectele invocate de recurentă au survenit ulterior pronunțării hotărârii atacate astfel că în mod evident nu pot constitui un motiv de modificare a acestei hotărâri. În situația în care părțile ar fi ajuns la o înțelegere care să conducă la soluționarea amiabilă a litigiului aveau posibilitatea încheierii unei tranzacții care să fie consfințită de instanță. Atâta vreme cât renunțarea la judecată are valoarea unui act juridic unilateral, aceasta este necondiționată și ara caracter irevocabil astfel încât apărările recurentei nu pot fi primite.
Față de cele anterior expuse tribunalul constată că în cauză, nu este incident motivul de nulitate prev. de art.304 alin. 1 pct. 9 din Codul de procedură civilă, invocat de recurentă, respectiv că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În condițiile manifestării de voință a părților, în sensul renunțării la judecată, în mod corect, prima instanță a pronunțat o hotărâre, cu aplicarea dispozițiilor art.246 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. se va respinge cererea intimaților, de obligare a recurentei la plata de cheltuieli de judecată, întrucât aceștia nu au făcut dovada avansării de cheltuieli de judecată în recurs.
În consecință, având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. V. împotriva încheierii civile nr.4534/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
Cererea intimaților I. L., Bărdășanu C. M., I. I. A., I. M. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă deoarece recurenții nu au făcut dovada avansării acestor cheltuieli anterior închiderii dezbaterilor în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta H. V., cu domiciliul în Tg M., ., ., împotriva încheierii civile nr. 4534/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosar nr._ .
Respinge cererea intimaților I. L., cu domiciliul în Sânpaul nr. 189, jud. M., Bărdășanu C. M., cu domiciliul în Tg M., ., ., I. I. A., cu domiciliul în Sânpaul nr. 189, jud. M. și I. M., cu domiciliul în Sânpaul nr. 189, jud. M. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored./AAB/17.01.2014
Jud. fond. A.M.L.
Listat: M.V. 17.01.2014
2 exemplare
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 685/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 666/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
