Drept de autor şi drepturi conexe. Sentința nr. 1363/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1363/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 2678/103/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1363/C
Ședința publică din 20.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - judecător |
- P. I. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul E. Ș., domiciliat în mun. R., ., nr. 13, . în contradictoriu cu pârâții U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru drepturi de autor (UCMR – A.), cu sediul în București, ., sector 1 și C. M., domiciliat în mun. București, .. 3, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns reclamantul E. Ș., reprezentat prin apărător, av. M. A., cu delegația de substituire nr._/2014 pentru av. M. A., cu împuternicirea avocațială nr._/2014 din cadrul Baroului N..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
- obiectul cauzei este drept de autor și drepturi conexe.
- procedura de citare este îndeplinită;
- cererea a fost legal timbrată (chitanța nr._/21.07.2014 în cuantum de 100 lei aflată la fila 14 dosar);
- cauza se află la primul termen de judecată după etapa scrisă în care s-au depus întâmpinări de către ambii pârâți, precum și răspuns la întâmpinări formulate de către reclamantul E. Ș. și pârâtul C. M.;
- la data de 17.10.2014 s-a depus prin poștă de către reclamant un memoriu reprezentând concluzii scrise.
Instanța, față de împrejurarea că prin întâmpinările formulate pârâții au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului N., în raport de dispozițiile art. 130 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 237 alin. 2 pct. 1 și art. 248 Cod procedură civilă, pune în discuția părților excepția invocată.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului N. întrucât, față de scopul pârâtei UCMR – A., un organism specializat de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor, aceasta este o persoană juridică de drept public, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă potrivit cărora competența aparține Tribunalului N.. Chiar și în ipoteza în care nu ar fi incidente dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, prezentul litigiu se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală și în acest context, potrivit art. 113 alin. 9 Cod procedură civilă competența aparține instanței în a cărei circumscripție s-a produs fapta ilicită, și cum fapta ilicită s-a produs pe teritoriul mun. R., competența teritorială aparține tot Tribunalului N..
Instanța reține cauza pentru soluționarea excepției necompetenței teritoriale a instanței sesizată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată sub nr._ /04.07.2014, reclamantul E. Ș. a chemat în judecată pârâții U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR – A.) și C. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei UCMR – A. prin care a fost declarat conflict între operele muzicale „Ia mai zi măi din vioară” și „În trăistuța me, eu port” și să fie obligați pârâții la despăgubiri materiale de 10.000 lei și daune morale în cuantum de 10.000 lei, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a învederat următoarea situație de fapt:
În luna noiembrie 2013 a lansat albumul cu muzică populară, album ce cuprinde mai multe piese, printre care și opera muzicală „În trăistuța me, eu port”.
Această piesă s-a bucurat de un real succes, fiind difuzată pe posturile muzicale de specialitate, pe posturile de radio, pe internet a avut succes, fiind cerută extrem de des în concertele pe care le susține.
D. fiind răsunetul acestei piese, în luna iunie 2014, pârâtul C. M. a început că îl învinuiască că i-a copiat piesa, a început să îl jignească pe toate căile de comunicare posibile, făcând și o plângere la UCMR – A..
UCMR – A. prin decizia nr. 378/17.06.2014 a constatat că ar exista „o deplină identitate a celor două teme ale operelor muzicale aflate în conflict; că partitura inclusă în declarația operei muzicale „Ia mai zi măi din vioară” depusă de dl. C. M. la UCMR – A. nu corespunde înregistrării audio atașată de reclamant; că partitura inclusă în declarația operei muzicale „În trăistuța me, eu port” depusă de dl. E. Ș. la UCMR – A. corespunde melodia declarată.
Astfel, s-a declarat conflict a operelor muzicale „Ia mai zi măi din vioară” și „În trăistuța me, eu port” și remunerațiile repartizate acestora.
Consecințele juridice ale conflictului sunt că nu mai poate fi difuzată piesa nici pe posturile de radio, nici de televiziune, nici pe internet și nici nu îi sunt plătite drepturile de difuzare ale piesei.
Această decizie este nelegală din următoarele considerente:
Cele două piese se aseamănă doar prin trei note în toată piesa – adică măsura.
În acest context, opera muzicală „În trăistuța me, eu port” este alcătuită din riturnela – adică prima parte a piesei – care nici nu se aseamănă cu piesa pârâtului.
Strofa este alcătuită din A, B și refren.
Prima măsură din A (adică trei note) se aseamănă cu piesa „Ia mai zi măi din vioară”, însă doar o măsură, nu șase, așa cum prevede legea pentru a putea fi declarat conflict între piese.
Partea B și refrenul celor două piese diferă total.
Tonalitatea este diferită: în Fa la „În trăistuța me, eu port” și în Sol major la piesa pârâtului.
Negativul celor două piese din nou diferă total, astfel încât nu poate înțelege cum s-a putut declara conflict între cele două piese.
Orchestrația, linia melodică și textele pieselor sunt foarte diferite, astfel încât din nou aceste două piese nu ar putea să fie considerate asemănătoare.
Despăgubirile materiale solicitate reprezintă drepturile de difuzare pierdute în acest interval de timp, precum și toate celelalte cheltuieli pe care le-a avut de susținut în acest interval de timp și toate drepturile pe care le-a pierdut.
În ceea ce privește daunele morale, menționează faptul că îi sunt adresate tot felul de injurii, amenințări, pe toate rețelele de socializare.
Acest conflict i-a afectat reputația între colegi, în public, fiindu-i afectată viața și sănătatea în mod real.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și art. 453 Cod procedură civilă, precum și Codul civil.
Pârâții au depus întâmpinări prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, lipsei calității procesuale pasive a UCMR – A., iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii.
Astfel, pârâta UCMR – A. cu sediul în mun. București a invocat următoarele:
UCMR – A. cu sediul în București, ., sector 1, iar pârâtul C. M. are domiciliul în București, .. 3, ., ap. 28, . fapt pentru care instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Tribunalul București.
Dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al UCMR – A. presupune informarea concretă a acesteia cu privire la pretențiile reclamantului și la motivele de fapt și de drept ale pretențiilor sale.
În speță, cu privire la capătul trei al cererii de chemare în judecată nu se specifică dacă se referă la ambii pârâți sau numai la unul dintre aceștia, dacă se cere sau nu obligarea solidară la plata sumelor solicitate. În egală măsură, tot cu privire la capătul trei al cererii de chemare în judecată nu se arată cum a fost calculată suma de 10.000 lei solicitată cu titlu de daune materiale sau care ar fi injuriile și amenințările pe care reclamantul pretinde că i le-ar fi adresat UCMR – A..
În calitate de membri ai UCMR – A., în raport de prevederile art. 23 din OG nr. 26/2000, art. 969 cod civil (1865) și art. 1270 Cod civil (2011), reclamantul și pârâtul C. M. au obligația de a respecta prevederile art. 4.7 lit. a și b și art. 6.4.b din Statutul UCMR – A. și ale punctelor 1.10, 1.11 și 1.13 din Regulamentul general de repartiție al UCMR – A. adoptat prin hotărârea Adunării generale a membrilor UCMR – A. din 10.04.2010, cu modificările ulterioare.
Pârâtul C. M. a depus la UCMR – A. declarația nr. 443/17.10.2007 prin care își asumă calitatea de autor al operei muzicale intitulate „Ia mai zi măi din vioară”, caracterul original al acesteia și calitatea de unic titular al drepturilor patrimoniale de autor pentru această operă muzicală. Declarația a fost însoțită și de o partitură a unei părți considerate de pârât ca fiind reprezentativă pentru operă, precum și de o înregistrare audio a interpretării operei declarate.
Reclamantul E. Ș. a depus la UCMR – A. declarația nr._/10.12.2013 prin care își asumă calitatea de autor al operei muzicale intitulate „În trăistuța me, eu port”, caracterul original al acesteia și calitatea de unic titular al drepturilor patrimoniale de autor pentru această operă muzicală. Declarația a fost însoțită și de o partitură a unei părți considerate de pârât ca fiind reprezentativă pentru operă precum și de o înregistrare audio a interpretării operei declarate.
Prin cererea nr. 9217/04.06.2014 pârâtul C. M., în considerarea art. 6.4.b din Statutul UCMR – A. a sesizat Comisia Profesională din cadrul UCMR- A. asupra faptului că opera muzicală „În trăistuța me, eu port” declarată la UCMR – A. de reclamantul E. Ș. reprezintă o copie a operei muzicale „Ia mai zi măi din vioară” declarată anterior la UCMR – A. de pârâtul C. M.. La această cerere pârâtul a atașat și înregistrările audio ale celor două interpretări.
În considerarea art. 6.4.b și art. 7.3.7 din Statul UCMR – A. la data de 16.06.2014 s-a întrunit Comisia Profesională din cadrul UCMR – A..
În urma analizării compozițiilor muzicale regăsite pe cele două înregistrări, Comisia Profesională a UCMR – A. a concluzionat că există o „deplină identitate a celor două teme ale operelor muzicale aflate în conflict”. În temeiul art. 6.4.b din Statutul UCMR – A. Comisia Profesională a recomandat încadrarea celor două opere muzicale în categoria conflict până la depunerea unui acord amiabil sau a unei hotărâri judecătorești prin care să fie soluționat conflictul cu privire la paternitatea operei muzicale, conflict născut între cei doi autori.
Soluția Comisiei Profesionale a fost comunicată de către UCMR – A. atât reclamantului, cât și pârâtului C. M. prin adresa nr. 5713/17.06.2014.
Încadrarea operelor muzicale la categoria conflict nu reprezintă o blocare a repartizării remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale de autor către acea/acele opere, ci doar o blocare temporară a plății acestor remunerații către titularul/titularii acelor drepturi, până la soluționarea conflictului întrucât nu se cunoaște cu certitudine beneficiarul/beneficiarii îndreptățiți să beneficieze de acestea.
Încadrarea unor opere muzicale la categoria conflict are rolul tocmai de a evita prejudicierea unui titular de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale de dreptul său la remunerații. Astfel, în cazul în care s-ar stabili că reclamantul sau pârâtul este autor al operei muzicale originare (compoziție muzicală), acea parte este titulara drepturilor patrimoniale (al remunerațiilor) pentru utilizarea operei în ambele variante de denumire.
În ceea ce privesc pretențiile reclamantului privind obligarea UCMR – A. la plata de despăgubiri morale și materiale solicită să se constate că acestea nu sunt motivate în drept și că nu este suficientă indicarea generică a prevederilor unei legi (Legea nr. 8/1996) pentru a se considera ca o cerere de chemare în judecată întrunește cerința unei motivări în drept. Nu se arată dacă răspunderea ce se pretinde în sarcina UCMR – A. ar fi una delictuală sau una contractuală.
Pârâtul C. M. prin întâmpinare a invocat următoarele:
Conform prevederilor art. 107 Cod procedură civilă competența teritorială revine instanței pe raza căreia își are sediul pârâtul.
După cum prea bine se cunoaște, are domiciliul stabil în sectorul 4 București, deci competența teritorială revine instanței speciale, Tribunalul București.
Oricum, și U. C. din România își are sediul tot în București pe raza sectorului 1.
În această situație, solicită a se dispune declinarea competenței de judecată în favoarea Tribunalului București.
Consideră că acțiunea promovată este nefondată.
Astfel, conform hotărârii UCMR – A., între reclamant și pârât s-a creat „un conflict” urmând ca acesta să fie soluționat amiabil de către părți.
Oricum, acțiunea promovată nu are suport legal și nu este întemeiată, pe de o parte, pentru cele arătate mai sus cu privire la hotărârea UCMR – A., iar pe de altă parte, pentru că aceasta în mod neadevărat susține cum că ar fi afectat reputația și viața reclamantului”
Ori, între ei au avut loc doar discuții private, pârâtul încercând să lămurească situația creată la un nivel restrâns.
Reclamantul este acela care a escaladat totul, creând un conflict artificial, în loc să procedeze la o discuție civilizată, întocmai cum a stabilit însăși entitatea competentă – UCMR – A..
Reclamantul a depus (la 17 octombrie 2014) răspuns la întâmpinări prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale pentru următoarele considerente:
Față de scopul pârâtei UCMR – A., organism specializat de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor, aceasta reprezintă o persoană juridică de drept public, împrejurare față de care sunt incidente dispozițiile art. 111 din Noul Cod de procedură civilă, reclamantul având dreptul de a înainta acțiunea la instanța de la domiciliul său.
Indiferent de denumirea juridică dată presupusului său plagiat, astfel cum a fost reclamat de pârâtul C. M. către pârâta UCMR – A., în cazul în care ar fi existat, acesta ar fi avut caracterul unei fapte ilicite, caz în care art. 113 pct. 9 prevede ca instanță competentă alternativ, instanța în a cărei circumscripție s-a produs fapta ilicită.
Tribunalul examinând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 131 (1) Noul Cod de procedură civilă și art. 237 (1) pct. 1 Noul Cod de procedură civilă, excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâți prin întâmpinări (în termen procedural) urmează a o admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR – A.) cu sediul în mun. București (., sector 1) și C. M., domiciliat în București (.. 3, ., sector 4), anularea unei „decizii” emise de UCMR – A. precum și obligarea celor doi pârâți la plata de daune materiale și morale.
Dispozițiile art. 107 (1) Noul Cod de procedură civilă prevăd că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În speță, atât sediul pârâtei UCMR – A., cât și domiciliul pârâtului C. M., sunt în municipiul București; legea specială, respectiv Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe necuprinzând vreo dispoziție referitoare la competența teritorială de soluționare a cauzelor ce intră sub incidența acesteia, derogatorie de la regula generală sus-menționată.
Susținerile reclamantului referitoare la competența teritorială alternativă nu sunt întemeiate.
Astfel, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 111 Noul Cod procedură civilă potrivit cărora „cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului”, întrucât așa cum rezultă din statutul Uniunii C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor (aflat la fila 55 dosar), pârâta UCMR – A. este o persoană juridică de drept privat (și nu public), fără scop patrimonial, care s-a constituit prin libera asociere a textierilor și compozitorilor, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.
Nici susținerea legată de locul săvârșirii faptei ilicite nu este de natură a atrage competența de soluționare a Tribunalului N..
Astfel, în primul rând, faptele pretins ilicite săvârșite de către pârâți ar consta (așa cum a precizat reclamantul în „memoriul” depus la data de 17 octombrie 2014) în „modul superficial în care membrii Comisiei Profesionale și-au îndeplinit obligațiile statutare creând în mod artificial un conflict „între opera reclamantului și cea a pârâtului C. M. și injuriile, amenințările și acuzele nefondate pe care pârâtul M. C. i le-a adresat pe toate rețelele de socializare”.
Ori, ținând cont că membrii „Comisiei Profesionale” din cadrul UCMR – A. nu se puteau întruni și emite decizia contestată decât la sediul asociației, iar postarea pe internet de către pârâtul C. M. a unor texte cuprinzând injurii, amenințări sau acuze la adresa reclamantului se prezumă că nu se putea face decât de la domiciliul sau locul de muncă al acestuia (în lipsa dovezilor privind alte locuri concrete) rezultă că instanța în a cărei circumscripție s-au săvârșit faptele ilicite este Tribunalul București.
În al doilea rând, trebuie avut în vedere că cererea privind acordarea de daune morale și materiale are un caracter accesoriu în raport cu cererea principală (având ca și obiect anularea „deciziei” emise de UCMR – A.), iar potrivit dispozițiile art. 123 (1) Noul Cod procedură civilă „cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești”.
Pe cale de consecință, față de considerentele reținute, tribunalul urmează a admite excepția invocată și în conformitate cu dispozițiile art. 132 Noul Cod de procedură civilă a-și declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâții U. C. și Muzicologilor din România - Asociația pentru drepturi de autor (UCMR - A.), cu sediul în București, ., sector 1 și C. M., domiciliat în mun. București, .. 3, ., sector 4 și în consecință:
În temeiul dispozițiilor art. 130 (1) și (3) NCPC, declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul E. Ș., domiciliat în mun. R., ., nr. 13, . în contradictoriu cu pârâții U. C. și Muzicologilor din România - Asociația pentru drepturi de autor (UCMR -A.) și C. M. în favoarea Tribunalului București căruia i se înaintează dosarul.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. P. I.
Red. C. M. – 24.12.2014
Tehn. P. I. – 04.12.2014
Ex. 2
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Sentința nr. 1942/2014.... |
|---|
