Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1326/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1326/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 461/213/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 516/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant C. S., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1326/_, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. D., domiciliat în . și V. I. NELUȚU, domiciliat în București, sector 3, ., nr. 2, ., . obiect - rezoluțiune contract .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul reclamant C. S. personal și asistat de avocat C. A. și intimații pârâți V. D. și V. I. Neluțu personal și asistați de avocat I. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii de ședință din data de 02.06.2015, în sensul că înlătură din dispozitiv mențiunea incorectă „audierea unui martor care va fi adus necitat”, având în vedere că această probă a fost respinsă.
Avocat C. A., pentru apelantul reclamant C. S., depune la dosar interogatorii pentru a fi luate intimaților pârâți, chitanța reprezentând onorariul pentru avocat și un bon fiscal reprezentând contravaloare combustibilului consumat pentru deplasarea la instanță.
În temeiul dispozițiilor art. 352 și art. 354 cod procedură civilă, instanța procedează la luarea interogatoriului intimaților pârâți V. D. și V. I. Neluțu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Avocat C. A., pentru apelantul reclamant C. S., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii. În subsidiar, solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond motivat de faptul că deși apărătorul apelantului reclamant s-a înfățișat în instanță, înainte de ora 16.00 și a depus o precizare la acțiune, instanța a reținut cauza pentru pronunțare, fără a aduce la cunoștința părților adverse de înscrisul depus la dosar.
Avocat I. M., având cuvântul, pentru intimații pârâți V. D. și V. I. Neluțu solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu motivarea că pârâții și-au îndeplinit obligația contractuală de a acorda întreținere reclamantului.
În subsidiar, arată că este de acord cu admiterea apelului și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1326/_, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâții V. D. și V. I. Neluțu, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâții V. D. și V. I. Neluțu în contradictoriu cu reclamantul C. S., ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul către pârâți la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1386,65 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.1819 din data de 24.11.2011, soții C. S. (reclamantul) și C. E. au vândut cota de 9/10 pârâtului V. D. și cota de 1/10 pârâtului V. I.-Neluțu, dintr-un imobil compus dintr-o casă de locuit în suprafață construită de 159 mp împreună cu suprafața de 1085 mp teren intravilan, situat în ., prețul vânzării fiind de 18.000 lei, din care suma de 9000 lei, plătiți în bani, iar pentru suma de 9000 lei, vânzători să primească de la cumpărători îngrijire, întreținere, pentru tot restul vieții și la nivelul de trai al vânzătorilor, iar după decesul lor, cumpărătorii să facă înmormântările și pomenile conform obiceiului locului.
Numita C. E., soția reclamantului a decedat în data de 24.08.2012, potrivit certificatului de deces nr.47.
Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat rezoluțiunea, pe considerentul că pârâții nu au și-au îndeplinit obligațiile de întreținere și nu s-au mutat cu el permanent, precum și faptul că acum el este în vârstă și nu se poate îngriji singur.
Analizând probele administrate în cauză instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, pentru următoarele considerente.
Potrivit art.1516 alin.1 C.civ., „Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar la alin.2 pct.2, se arată că „ Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea contractului […]”.
Astfel, rezoluțiunea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia.
Rezoluțiunea poate fi cerută numai de către creditorul obligației neexecutate culpabil, iar nu și de către partea vinovată de neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o prin contractul sinalagmatic.
În cazul în care partea îndreptățită optează pentru rezoluțiunea judiciară, instanța va putea să o pronunțe dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să existe o neexecutare, chiar și parțială, dar suficient de importantă, a obligației asumate de către cealaltă parte a contractului sinalagmatic; neexecutarea obligației să fie imputabilă debitorului ei; debitorul acestei obligații să fi fost pus în întârziere.
De aceea, în spiritul dispozițiilor înscrise în textele menționate, instanța este datoare să cerceteze dacă a existat o neexecutare a obligației de către pârâți, cauzele care au determinat neexecutarea contractului, respectiv culpele părților, pentru că nu este posibilă rezoluțiunea contractului dacă neexecutarea obligației de către debitori a fost determinată exclusiv de culpa creditorului.
În prezenta cauză, părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, prin care s-a stabilit ca pârâții să presteze întreținere pe durata vieții reclamantului și a soției sale, respectiv îngrijire, întreținere, pentru tot restul vieții și la nivelul de trai al întreținuților, iar după decesul lor, pârâții să facă înmormântările și pomenile conform obiceiul locului.
Din declarațiile martorilor D. I., M. C. și C. F. coroborate cu interogatoriile luate pârâților, s-a reținut că pârâții au fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile față de reclamant, ca urmare a refuzului nejustificat al acestuia.
Astfel, martorul D. I., a declarat că pârâții au venit și i-au lăsat mâncare pentru reclamant, iar ulterior acesta din urmă i-a spus martorului să nu mai primească mâncarea, fără ca reclamantul să îi spună și motivul. Martorul a mai aratat că ulterior, pârâții au mai venit cu mâncare, dar a refuzat să o mai primească.
Martorul M. C., a declarat că l-a însoțit de mai multe ori, pe pârâtul V. I. Neluțu, când acesta a cumpărat alimente și băuturi pentru reclamant, precum și faptul că a fost prezent când pârâții i-au solicitat reclamantului să meargă la București, pentru a-și face analizele, precum și când reclamantul a refuzat achitarea utilităților (energia electrică) și chiar achiziționarea lemnelor necesare.
Din declarația martorei C. F., rezultă că pârâții au prestat întreținerea, respectiv au făcut menajul (spălat rufe, curățenie) și s-au ocupat și de activitățile agricole (au săpat terenul, au cules porumbul). Totodată, martora a declarat că pârâtul V. I. Neluțu, l-a vizitat de mei multe ori pe reclamant, aducându-i acestuia diferite alimente. Astfel, martora a declarat că s-a întâlnit cu pârâtul într-una dintre aceste vizite, care i-a arătat produsele alimentare cumpărate pentru reclamant și i-a spus că i-a cerut reclamantului să meargă la un consult medical, însă acesta a refuzat. Martora a mai învederat, că pârâții și-au îndeplinit și obligațiile privind pomenile de pe urma defunctei soții a reclamantului.
Mai mult, aspectele de mai sus, sunt confirmate chiar de reclamant prin răspunsurile nr. 4, 7 și 8 ale interogatoriului (f.60-61).
Totodată, martorii V. T. și C. P., au declarat că nu i-au văzut pe pârâți în curtea reclamantului, dar se poate ca pârâții să fi venit și să nu îi fi văzut.
Chiar prin întrebarea nr.6 din interogatoriul luat reclamantului acesta a răspuns că a refuzat accesul pârâților în locuința sa din anul 2014, fără să indice și motivul refuzului.
În ceea ce privește susținerile reclamantului că a refuzat consultul medical pe considerentul că i-a fost teamă că pârâții îi vor lua bunurile din casă, instanța de fond a reținut că această susținere nu este confirmată de nici o altă probă.
În aceste condiții între reclamant și pârâți a încetat orice dialog, reclamantul nereușind să probeze starea de fapt arătată în cuprinsul cererii de chemare în judecată anume că pârâții au refuzat îndeplinirea obligațiilor asumate și faptul că deși li s-a cerut în mod expres să se achite de aceste obligații, aceștia au refuzat.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că pârâții au refuzat să se mute cu el, instanța a reținut din conținutul contractului de întreținere că părțile și-au delimitat obligațiile fără să se prevadă obligația pârâților să se mute permanent la reclamant.
Prestarea în natură a obligației de întreținere prezintă două elemente care țin de însăși esența contractului de întreținere, prestația de întreținere trebuind a fi executată în natură, în condițiile prevăzute în contract.
Astfel, obligația de a se muta permanent cu reclamantul, potrivit susținerilor acestuia, nu poate fi impusă pârâților în lipsa unei clauze contractuale exprese.
În acest sens, și pârâții prin răspunsurile la interogatoriu, au declarat că potrivit contractului nu erau obligații să se mute în domiciliul reclamantului.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că rezoluțiunea contractului de întreținere se poate dispune numai în condițiile reținerii unei culpe a debitorilor, ori dacă creditorul întreținerii nu a primit întreținerea cuvenită, nu se poate dispune desființarea contractului, nefiindu-le imputabilă pârâților neexecutarea obligației de întreținere față de reclamant.
Față de cele expuse, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute pentru rezoluțiunea contractului și a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât s-a apreciat că obligarea reclamantului la restituirea prețului și a cheltuielilor făcute cu contractul de vânzare-cumpărare s-ar fi justificat a fi restituite, decât în situația în care contractul de vânzare cumpărare ar fi fost desființat. Cum instanța a apreciat că, nu se impune, rezoluțiunea contractului solicitată de către reclamant, neexistând o neexecutarea a contractului de către pârâții, nici restituirea prețului și a cheltuielilor nu s-ar justifica.
De asemenea, instanța a dispus obligarea reclamantului către pârâții la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1386,65 lei (reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport), având în vedere soluțiile dispuse față de cererea principală și cererea reconvențională, gradul de complexitate al cauzei, precum și culpă procesuală a părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant C. S., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii.
Apreciază că soluția instanței de fond este greșită deoarece nu a dat eficiență probatoriului administrat în cauză, greșind atunci când a respins cererea ca neîntemeiată fără a ține seama de declarațiile martorilor audiați în cauză.
De asemenea, arată că deși avocatul său s-a înfățișat în instanță, așa cum se reține și în hotărârea atacată înainte de ora 16,00, până atunci fiind prezent la Tribunalul O., existând dovezi în acest sens, depunând o precizare la acțiune, instanța nu a dat importanță acestui înscris și a pronunțat o hotărâre greșită.
Analizând apelul formulat, tribunalul constată că este fondat.
Intimații pârâți V. D. și V. I. Neluțu au formulat întâmpinare, prin care au considerat că instanța de fond a făcut o corectă analiză a materialului probator administrat în cauză.
Aceștia arată că reclamantul a fost cel care a împiedicat pe cei doi pârâți să-și execute obligația de întreținere și tot reclamantul a fost cel care a refuzat hrana adusă de cei doi.
Aceștia apreciază că în condițiile în care cel cu care au încheiat contractul de întreținere nu îi mai permit accesul în curtea sa, nu se poate să aibă pretenția ca instanța de judecată să constate că acesta se face vinovat de neexecutarea contractului.
Apreciază că, la termenul din 8.12.2014 s-a formulat de către apărătorul reclamantului o cerere de strigare a cauzei după ora 14,00. La ora 14,30 a fost reluată cauza de către instanță iar după concluziile părților, cauza a rămas în pronunțare.
Potrivit art. 394 (3) C.pr.civ. după încheierea dezbaterilor părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
Apreciază că judecătorul cauzei a avut un rol activ în soluționarea cauzei.
Analizând apelul formulat, tribunalul constată că este fondat.
Astfel, la data de 24.11.2014 instanța a pus în discuția părților temeiul de drept al cererii având în vedere că prin cererea de chemare în judecată se solicită rezoluțiunea unui contract de întreținere.
La aceeași dată a încuviințat cererea de amânare a judecății cauzei formulată de apărătorul reclamantei pentru a preciza în scris temeiul de drept al cererii și a amânat cauza de 8.12.2014.
Pentru termenul din 8.12.2014, avocat C. A. a solicitat strigarea cauzei după ora 14,00, deoarece pledează într-o altă cauză la Tribunalul O..
La termenul din 8.12.2014 instanța a pus în discuție cererea formulată de apărătorul reclamantului de strigare a cauzei după ora 14,00 iar reprezentantul pârâților nu a fost de acord cu cererea formulată având în vedere că reprezentantul reclamanților trebuia să depună la dosar precizări cu privire la temeiul de drept, acesta fiind singurul motiv pentru care la termenul anterior s-a dispus amânarea cauzei.
Instanța apreciind ca fiind întemeiată cererea reprezentantului reclamantului a dispus lăsarea cauzei pentru o nouă strigare după ora 14,00. La ora 14,30 a răspuns pârâtul V. D., asistat de avocat I. M., acesta reprezentând și pe pârâtul V. I. Neluțu, lipsă fiind reclamantul și apărătorul său, avocat C. A..
Instanța constată lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei în baza dispoz. art. 244 N.C.pr.civ. a declarat cercetarea judecătorească închisă și conform art. 392 N.C.pr.civ. a acordat cuvântul în fond.
Așa cum reiese din preambulul sentinței nr. 1326 din 8.12.2014, după strigarea cauzei s-a prezentat în instanță reprezentantul reclamantului care a depus la dosar precizare la acțiune și chitanța reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul apreciază că hotărârea este nelegală deoarece instanța deși a acordat termen pentru precizarea temeiului de drept, a constatat lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei.
Pe de altă parte, potrivit art. 222 C.pr.civ. amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinicie și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei, iar la alin.2 se arată că atunci când instanța refuză amânarea judecății pentru aceste motiv, va amâna la cererea părții pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Față de această situație, instanța trebuia să amâne pronunțarea pentru a da posibilitatea și avocatului reclamantului să depună concluzii scrise la dosar, încălcându-se în acest fel principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare.
Pentru aceste considerente și având în vedere că ambele părți au solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare, tribunalul urmează să admită apelul, să anuleze sentința și să trimită cauza pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant C. S., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1326/_, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. D., domiciliat în . și V. I. NELUȚU, domiciliat în București, sector 3, ., nr. 2, ., . și trimite cauza pentru rejudecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2015.
Președinte, I. B. | Judecător, I. M. | |
Grefier, M. T. |
Red.IB
Tehnored.IM
Jf: M.N.
Ex.4/13.07.2015.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 514/2015. Tribunalul OLT | Cereri. Sentința nr. 574/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
