Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 167/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 167/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 167/2016
Ședința publică de la 17 Februarie 2016
Complet specializat în cauze de minori și familie, constituit din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă T. A. Mitruța domiciliată în Slatina, ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 7013 din data de 30 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. G. domiciliat în Slatina, ., ., ., județul O., având ca obiect- partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta reclamantă T. A. Mitruța personal și asistată de avocat M. I., intimatul pârât P. G. personal și asistat de avocat B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul de registratură a fost depusă la dosar cerere de renunțare la apel, formulată de reclamanta apelantă.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 132 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2,alin.2 c.p.c. și 282 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Pune în discuția părților cererea de renunțare formulată de apelantă, la data de 25.01.2016.
Avocat M. I., având cuvântul pentru apelanta reclamantă T. A. Mitruța, solicită să se ia act de renunțare, având în vedere dispozițiile art. 406 alin. 4 c.p.c.
Avocat B. A., având cuvântul pentru intimatul pârât P. G., solicită să se ia act de faptul că apelanta reclamantă a înțeles să renunțe la apelul promovat.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 7013/2015 Judecătoria Slatina a admis în parte și în fond cererea principală, formulată de reclamanta-pârâtă T.-A. Mitruta în contradictoriu cu paratul-reclamant P. I. G., astfel cum a fost precizată.
A admis în parte si în fond cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată.
A stabilit cote de contributie la dobândirea bunurilor comune de 50% pentru reclamanta - parata și de 50% pentru paratul - reclamant.
A constatat ca bunurile dobândite de părți in timpul casatoriei și care constituie masa partajabilă sunt următoarele: - bunuri mobile – în valoare totală de 5.151,00 lei lei: mobila sufragerie - model Regence, material lemn furniruit, compusa din 2 corpuri cu vitrina – 400 lei; canapea cu 2 fotolii - tapițerie textila – 250 lei; pat (studio cu lada) - model Drobeta, material lemn furniruit – 255 lei; șifonier cu 3 usi - model Drobeta, material lemn furniruit – 220 lei; șifonier cu 2 usi - model Drobeta, material lemn furniruit – 140 lei; comoda cu oglinda - model Drobeta, material lemn furniruit – 90 lei; scaune - 4 bucăți, modele diferite, PU=17 1ei/buc, cadru din lemn furniruit – 68 lei; pat recamier - model extensibil, cu arcuri, tapițerie textila – 250 lei; biblioteca C. - model C., compusa din 2 corpuri cu vitrine si un dulap cu 2 usi – 510 lei; vitrina bucătărie - bufet din lemn masiv cu vitrina – 680 lei; oglinda cristal - forma ovala, cu ornamente florale, de perete – 200 lei; aragaz - 3 ochiuri si cuptor – 180 lei; frigider – Arctic – 200 lei; mașina de spălat – Indesit – 400 lei; mașina de cusut – N. – 250 lei; televizor – Veryo - 95; televizor – Samsung - 220; televizor – Eternal -140 lei; soba de încălzit - funcționare GPL si electric – 225 lei; covor persan sufragerie - 3,5mx2,5m – 250 lei; covor dormitor - 1,5mx2,5m – 80 lei; butoi de plastic 60 l – 30 lei; butoi de plastic 30 l – 18 lei – toate aceste bunuri identificate și evaluate de expertul tehnic judiciar în specialitatea bunuri mobile P. E..
A constatat ca valoarea masei partajabile este de 5.151,00 lei.
A constatat ca valoarea lotului reclamantei – pârâte este de 2.575,5 lei, iar valoarea lotului pârâtului-reclamant este de 2.575,5 lei, raportat la cotele reținute.
A dispus sistarea starii de codevalmasie cu privire la masa de parta și a atribuit bunurile în lotiru.
A reținut în favoarea reclamantei-pârâte un drept de creanță în cota 50% din din cuantumul de 68,77%, reprezentând ponderea plății ratelor achitate în timpul căsătoriei, pentru apartamentul cu boxă bun propriu al pârâtului - reclamant, dobândit potrivit Contractului de împrumut nr. 1606 din 06-02-1980 si Titlului de proprietate nr. 1239 din data de 16.06.1981, cuantum stabilit potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert C. A. M. și raportat la valoarea actuală a imobilului de 133.320 de lei, stabilită de expertul tehnic judiciar și evaluator în specialitatea construcții civile D. N. – anume un drept de creanță reprezentat de suma de 45.842,08 lei.
A constatat că în timpul căsătoriei a fost contractat un credit, potrivit Contractului de credit 290CSF_ din 11.05.2007 încheiat între S.C. Bancpost S.A. si paratul P. G., pentru suma de 6000 CHF - franci elvețieni.
A reținut în favoarea paratului – reclamant un drept de creanță în cuantum de 50% din sumele achitate de pârâtul-reclamant, după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, anume după data 24.06.2011: respectiv, din suma de 1.209,97 lei, recuperată începând cu data de 20.02.2014 până la data de 14.04.2014, în baza Contractului de credit 290CSF_ din 11.05.2007, încheiat între S.C. Bancpost S.A. si paratul P. G..
A obligat reclamanta – pârâtă la plata către expertul D. N. a sumei de 500 de lei, cu titlu de onorariu expert.
A redus onorariul avocatului pârâtului – reclamant la suma de 2500 de lei.
A compensat cheltuielile de judecata efectuate în cauza reprezentate de taxa de timbru, onorarii de experti si onorarii de avocat, astfel:
A reținut total cheltuieli de judecată efectuate: reclamanta - pârâtă – 7105 lei de lei; pârâtul-reclamant – 6.582, 41 lei.
A obligat pârâtul – reclamant la plata către reclamanta- pârâtă a sumei de 261,30 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat la plata către stat a sumei de 600 de lei, avansate cu titlu de ajutor public judiciar pentru pârâtul – reclamant, astfel: reclamanta – pârâta la plata sumei de 300 de lei; pârâtul – reclamant la plata sumei de 300 de lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere încheierea de admitere in principiu din data de 03.04.2015 prin care s-a admis în parte si în principiu cererea principala, astfel cum a fost precizată. S-a admis în parte si în principiu cererea reconventionala, astfel cum a fost precizată și rapoartele de expertiză contabilă întocmite de expert B. A. L. și de expert C. A. M..
De asemenea, s-a efectuat în cauză și raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții civile și industriale, de expertul tehnic D. N..
Au fost avute în vedere răspunsurile la interogatoriile administrate, prin care părțile au recunoscut dobândirea unor bunuri comune, achitarea după încheierea căsătoriei a ratelor la apartamentul cu trei camere situat in municipiul Slatina .. 2 . . (f. 17 – 18 ds și f. 19-20 ds. vol. II). S-a reținut faptul că reclamanta-pârâtă a recunoscut unele bunuri mobile care nu au fost arătate de aceasta și în cererile formulate, bunuri care nu au fost identificate de expert în apartamentul cu trei camere situat în Slatina.
Au fost avute în vedere depozițiile martorilor audiați, P. C. P. și C. P. – propuși de pârâtul – reclamant –care au arătat că nu cunosc aspecte referitoare la achiziționarea unor bijuterii de aur, în afara verghetelor care se dau, conform tradiției. Martorii s-au referit și la unele îmbunătățiri realizate în timpul căsătoriei, în . părților. Bunurile mobile au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză tehnică depus la dosar, la data de 02.12.2014 de expertul P. E., dar și declarațiile martorilor Z. V. C. și N. D. – propuși de pârâtul – reclamant – au arătat că știu faptul că pârâtul a contractat un credit în urmă cu 7-8 ani în vederea unor renovări în apartament și pentru achitarea unor datorii. Nu cunosc dacă banii au fost folosiți efectiv în acest scop. S-au întâlnit cu pârâtul care era foarte abătut și le-a spus că soția a luat o parte din acei bani și a plecat în Spania. Nu au fost de față și nu au văzut momentul când soția a luat banii respectivi.
S-a reținut că nu s-a solicitat de către niciuna dintre părți o cotă majorată de contribuție, în ansamblu, ci s-a făcut referire, în cererile formulate de o contribuție egală a ambilor soți a dobândirea bunurilor commune.
Pârâtul – reclamant a solicitat o cotă majorată în ceea ce privește dobândirea imobilului, însă, contribuția soților trebuie avută în vedere în ansamblu, nu doar cu privire la anumite bunuri. Susținerile pârâtului – reclamant au fost avute în vedere la stabilirea dreptului de creanță al reclamantei-pârâte.
Din compararea veniturilor obținute de părți în timpul căsătoriei – pe baza înscrisurilor depuse și a celorlalte probe administrate, rezultă susținerile părților, referitoare la o contribuție egală. Acestea nu au invocat nici faptul că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare la munca în gospodărie.
A constatat prima instanță bunuri mobile dobândite de părți, parte din ele fiind reținute, astfel cum au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză tehnică depus la dosar de expert P. E., în fostul domiciliu comun al soților, parte din bunuri nefiind identificate și nici evaluate, însă pe baza probelor administrate, s-a reținut că și acestea au fost dobândite de părți in timpul casatoriei, întrucât pârâtul – reclamant a solicitat acest fapt prin cererea reconvențională precizată iar reclamanta – pârâtă le-a recunoscut la interogatoriul administrat – întrebarea cu nr. 4, cu subpunctele referitoare la bunurile respective.
Chiar dacă nu toate bunurile mobile au fost identificate de expert la fața locului – în imobilul care a fost domiciliul comun al părților – vor fi reținute, pe baza recunoașterii părților, drept bunuri dobândite în timpul căsătoriei. În cazul în care acestea nu mai există fizic, urmează a se partaja efectiv valoarea lor - iar evaluarea se va realiza de către expert pe baza susținerilor celor doi foști soți.
De asemenea, nu au fost avute în vedere bunurile mobile aflate in domiciliul fostei soacre din ., la care s-a referit pârâtul – reclamant, întrucât la data de 31.10.2014, acesta a formulat precizare la cererea reconvențională, prin care a arătat ca renunța definitiv la reținerea la masa de partaj a bunurilor mobile respective, iar instanța a luat act de această precizare a cererii reconvenționale.
Din problemele administrate în cauza de față nu a rezultat că bijuteriile la care s-a referit pârâtul-reclamant sunt obiecte de lux și și nici faptul că au valoare ridicată, în raport cu veniturile soților și cu nivelul lor de viață și că au fost dobândite în scopul investirii economiilor soților. Prin urmare, acestea nu au fost reținute ca bunuri comune ale soților. Nu s-a constatat nici faptul că sunt bunuri proprii, în lipsa unor cereri ale părților și având în vedere principiul disponibilității.
S-a reținut în favoarea reclamantei-pârâte un drept de creanță în cota 50% din cuantumul de 68,77%, reprezentând ponderea plății ratelor achitate în timpul căsătoriei, pentru apartamentul cu boxă bun propriu al pârâtului - reclamant, dobândit potrivit Contractului de împrumut nr. 1606 din 06-02-1980 si Titlului de proprietate nr. 1239 din data de 16.06.1981, cuantum stabilit potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert C. A. M. și raportat la valoarea actuală a imobilului de 133.320 de lei, stabilită de expertul tehnic judiciar și evaluator în specialitatea construcții civile D. N. – anume un drept de creanță reprezentat de suma de 45.842,08 lei.
În cauză, atât Contractul de împrumut nr. 1606 din 06-02-1980, cât si Titlul de proprietate nr. 1239 din data de 16.06.1981 sunt anterioare casatoriei părtilor încheiate la data de 28-07-1981 și sunt emise pe numele pârâtului-reclamant.
Prin urmare, apartamentul cu boxă, cu trei camere situat in municipiul Slatina .. 2 . ., este bun propriu al acestuia – fapt necontestat de reclamanta-pârâtă. Dreptul de creanță al reclamantei-pârâte s-a stabilit raportat la cuantumul ratelor achitate împreună de cei doi soți, în timpul căsătoriei, precum și la cota de contribuție de 50% pentru fiecare soț.
S-a avut în vedere prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert C. A. M..
S-a reținut în favoarea reclamantei-pârâte un drept de creanță în cota 50% din cuantumul de 68,77%, arătat mai sus, având în vedere cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 50%, stabilită pentru fiecare soț. Dreptul de creanță fiindiraportat la valoarea actuală a imobilului de 133.320 de lei, stabilită de expertul tehnic judiciar și evaluator în specialitatea construcții civile D. N. – fiind reprezentat de suma de 45.842,08 lei.
S-a constatat că, în timpul căsătoriei, a fost contractat un credit, anume Contractul de credit 290CSF_ din 11.05.2007, încheiat între S.C. Bancpost S.A. si paratul P. G., pentru suma de 6000 CHF - franci elvețieni.
3.1. S-a reținut că acest credit a fost contractat în timpul căsătoriei părților. Cu privire la bunurile dobândite în perioada separației în fapt a soților se are în vedere soluția consacrată în doctrină și în jurisprudență anterior Noului Cod Civil, în sensul că acestea sunt bunuri comune întrucât: separația în fapt nu atrage după sine încetarea sau desfacerea căsătoriei, deci bunurile trebuie considerate ca fiind dobândite în timpul căsătoriei; legea nu conține nicio derogare în privința acestor bunuri; daca nu s-ar da o asemenea soluție, ar însemna că soții ar avea posibilitatea să schimbe regimul comunității de bunuri, separându-se în fapt înainte de dobândirea anumitor bunuri și determinând, astfel, un alt regim juridic decât cel prevăzut de lege.
Aceleași reguli și considerații sunt aplicabile și datoriilor contractate în timpul separației de fapt. Raportat la prev. art. 32 din Codul Familiei, datoriile comune sunt reprezentate și de obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei, adică destinate trebuințelor familiale normale, apreciate în concret, în raport de starea materială și nivelul de trai al familiei respective, ținând cont și de nivelul general de trai.
S-a reținut de instanța de fond că nu prezintă relevanță dacă soții erau despărțiți sau nu în fapt la data Contractului de credit 290CSF_ din 11.05.2007, încheiat între S.C. Bancpost S.A. si paratul P. G., pentru suma de 6000 CHF - franci elvețieni. Acest aspect susținut de reclamanta-pârâtă nu este relevant pentru a se stabili natura juridică a datoriei care este una a comunității, fiind contractată în timpul căsătoriei, desfăcute ulterior, la data de 24.06.2011.
De asemenea, s-a reținut că pârâtul – reclamant nu a invocat existența unei perioade de separație în fapt a soților pentru a solicita majorarea cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Prin urmare, s-a reținut în favoarea paratului – reclamant un drept de creanță în cuantum de 50% din sumele achitate de pârâtul-reclamant, după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, anume după data 24.06.2011: respectiv, din suma de 1.209,97 lei, recuperată începând cu data de 20.02.2014 până la data de 14.04.2014, în baza Contractului de credit 290CSF_ din 11.05.2007, încheiat între S.C. Bancpost S.A. si paratul P. G..
Datoriile comune ale părților și modul de achitare nu sunt reținute efectiv ca un pasiv al comunității de bunuri, care să fie scăzute din activ sau care să fie împărțite între foștii soți – în sensul prevederilor de la partajul succesoral. Până la încetarea comunității de bunuri, odată cu desfacerea căsătoriei părților, au fost suportate de ambele părți în funcție de cota de contribuție stabilită – cotă care privește și suportarea datoriilor comune și care este avută în vedere pentru întreaga perioadă a comunității.
Sumele achitate de către ambele părți până la data de 24.06.2011 au fost avute în vedere în cadrul comunității de bunuri, ca datorii comune și pentru stabilirea cotei – părți de contribuție a fiecărui soț. Chiar daca pârâtul – reclamant s-a referit și la faptul că a achitat singur o parte din rate, nu a solicitat și reținerea unei cote majorate de contribuție în favoarea sa, cererile fiind soluționate cu aplicarea principiului disponibilității.
Prin urmare, s-au avut în vedere sumele achitate după data de 24.06.2011, iar reclamanta – pârâtă va fi obligată la plata către pârâtul – reclamant a cuantumului de 50% din sumele achitate de pârâtul-reclamant, după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, respectiv din suma de 1.209,97 lei, recuperată începând cu data de 20.02.2014, până la data de 14.04.2014, în baza Contractului de credit 290CSF_ din 11.05.2007, încheiat între S.C. Bancpost S.A. si paratul P. G. – raportat la cota de contribuție stabilită pentru fiecare parte de 50%. De asemenea, întrucât suma contractată a fost reținută ca datorie . în termen, cu atragerea penalităților de întârziere și chiar a începerii executării silite, revine ambelor părți. Pentru acest motiv, reclamanta – pârâtă va fi obligată și la plata, în cotă de 50%, a sumelor menționate cu titlu de cheltuieli de executare (onorariu executor) – incluse în suma arătată de 1.209,97 lei.
Pentru sumele achitate în continuare din acest credit, după data de 14.04.2014, pârâtul – reclamant are posibilitatea de a solicita, în măsura achitării ratelor respective, un drept de creanță, raportat la aceeași cotă de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune și, implicit la achitarea datoriilor comune.
Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură, prin formarea de loturi si atribuirea acestora coproprietarilor. Aceasta modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite sa se bucure de folosirea efectivă a bunului.
La formarea loturilor instanța a avut în vedere criteriile stabilite de art. 673 indice 9 Cod procedură civilă.
Cu privire la dreptul de creanță, solicitat de fiecare parte și la creditele contractate în timpul căsătoriei, s-a avut de asemenea încheierea de admitere în principiu, nefiind depuse alte dovezi cu privire la aceste aspecte.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecată, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 274 VCPC dar și de incidența prevederilor din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar:
Împotriva acestei sentința a declarat apel reclamanta T. A. Mitruța, considerând-o netemeinică și nelegală arătând că în dispozitiv trebuia inserată mențiunea potrivit cu care obligă pârâtul reclamant la un drept de creanță în cotă de 50% din cuantumul de 68,77% reprezentând ponderea plății ratelor achitate în timpul căsătoriei pentru apartamentul din litigiu, respectiv să fie obligat să plătească reclamantei suma de_,08 lei.
Un alt motiv în reprezintă împrejurarea că instanța a obligat-o pe reclamantă la plata către expert a onorariului, deși la dosar a fost depusă dovadă achitării acestuia.
Al treilea motiv de apel se referă la faptul că a fost obligată reclamant la jumătate din ajutorul public acordat, deși aceste costuri trebuiau suportate de către pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată următoarele:
Reclamanta a înțeles să promoveze apel împotriva sentinței civile nr. 7013/2013.
Cu cererea înregistrată sub nr. 3005/25.01.2016, apelanta reclamantă T. A. Mitruța, a solicitat instanței să se ia act că în baza art. 406 alin. 4 Cod procedură civilă, înțelege să renunțe la cererea de apel promovată.
Intimatul pârât P. G. a depus la dosar întâmpinare și aderare la apelul reclamantei, la data de 05.02.2016.
Analizând cu prioritate cererea de renunțare la judecarea căii de atac formulată de apelanta reclamantă T. A. Mitruța, instanța o va admite reținând că potrivit dispozițiilor legale, după introducerea apelului și până în momentul încheierii dezbaterilor înaintea instanței de apel, apelantul poate oricând să-și retragă calea de atac declarată, fie în scris sau verbal în fața instanței de apel, fie prin înscris autentic, fără a mai fi necesar consimțământul intimatului.
În ceea ce privește apelul incident formulat în cauză tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art .293 alin. 2 din vechiul cod de procedură civilă aplicabil speței deduse judecății ,, Dacă apelantul principal își retrage apelul, aderarea la apel rămâne fără efecte”.
Cum cererea de aderare la apel nu s-a făcut înăuntrul termenului de aderare la apel, având în vedere că apelul principal a fost retras, tribunalul va respinge cererea de aderare la apel formulată de intimatul pârât P. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecarea căii de atac formulată de apelanta reclamantă T. A. Mitruța domiciliată în Slatina, ., ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 7013 din data de 30 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. G. domiciliat în Slatina, ., ., ., județul O.,
Respinge cererea de aderare la apel, formulată de intimatul pârât P. G..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2016, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, M. R. |
Red. CT.
Jf. V.M.D.
4 ex./02.03.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 77/2016. Tribunalul OLT | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
