Ordin de protecţie. Decizia nr. 1/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 1/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:023._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1/2016
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Judecător V. V.
Grefier R. I. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul O. a fost reprezentat prin procuror C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamanta G. I., domiciliată în Caracal, .. 23, ., ., jud. O., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. M. V., situat în Caracal, .. 4, județul O., CNP-_ împotriva sentinței civile nr. 70 din 10.12.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. I., domiciliat în Caracal, .. 23, ., ., jud. O.,, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta reclamanta G. I. asistată de avocat M. V. I. care depune împuternicire avocațială nr._/2016 – Baroul O. și intimatul pârât D. I. asistat de avocat G. F. A. care depune împuternicire avocațială nr._/2016 – Baroul O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, recurs motivat, s-a depus întâmpinare, nu s-a solicitat judecarea în lipsă, după care,
Avocat M. V. I. pentru recurenta reclamanta G. I., depune la dosar un set de înscrisuri, care se comunică și părții adverse.
Avocat G. F. A. pentru intimatul pârât D. I. depune întâmpinare care se comunică și părții adveres prin apărător și arată că se impune recalificarea căii de atac întrucât hotărârea instanței de fond ar fi trebuit supusă apelului și nu recursului.
Avocat pentru recurenta reclamanta G. I., arată că recursul este calea de atac susceptibilă a fi declarată în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită recalificarea căii de atac în apel.
Instanța, față de dispozițiile art. 457 alin. 3 din NCPC, pune în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac.
Avocat M. V. I. pentru recurenta reclamanta G. I., solicită respingerea excepției.
Avocat G. F. A. pentru intimatul pârât D. I., arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că este inadmisibilă calea de atac a recursului.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.70 din 10.12.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată și precizată de reclamanta G. I., domiciliată în Caracal, .. 23, ., jud. O., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. M. V., situat în Caracal, .. 4, județul O., CNP-_, în contradictoriu cu pârâtul D. I., domiciliat în Caracal, .. 23, ., ., jud. O., ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile în cauză au intrat într-o relație de concubinaj în urmă cu 22-23 de anii și și-au stabilit domiciliul la reclamantă, unde locuiesc și în prezent, relația dintre ei fiind una normală până în urmă cu 4-5 ani, când reclamanta a început să aibă bănuieli în sensul că pârâtul ar avea o relație cu o altă femeie. De atunci relația dintre ei a început să se deterioreze treptat, degenerând în certuri prin adresarea reciprocă de cuvinte și expresii jignitoare.
Așa cum rezultă din declarația martorei M. M. C., atmosfera tensionată existentă între părți este generată de bănuiala reclamantei că pârâtul ar avea o relație cu o altă femeie, relație pe care aceasta i-o impută și care duce la apariția conflictelor dintre părți., martora participând personal la astfel de discuții în urmă cu aproximativ un an. De atunci, martora nu a mai fost prezentă la nicio discuție între părți și tot ceea ce a aflat ulterior (în sensul că tensiunile dintre părți sau intensificat și chiar s-a ajuns la agresiune fizică și amenințări), aceste ultime aspecte neputând fi reținute de către instanță deoarece nu au fost percepute personal de către martoră și nici nu se coroborează cu alte probe.
Instanța nu poate să nu observe că din declarația aceleași martore reiese că și reclamanta are un comportament reprobabil, exercitând la rândul ei violențe verbale asupra pârâtului, precum și asupra persoanei cu privire la care reclamanta are bănuiala că se află într-o relație cu pârâtul., reclamanta fiind chiar sancționată contravențional din această cauză.
De asemenea, din declarația martorului G. M., reiese faptul că pârâtul este o persoană calmă, în general, și că reacția sa este o manifestare a provocării reclamantei și nicidecum un reflex de natură să-i provoace teamă, pârâtul neprezentând un real pericol pentru reclamantă
Potrivit prevederilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violență verbală, violență psihologică, violență fizică, violență sexuală, violență economică, violență socială și violență spirituală.
Prin urmare, față de dispozițiile anterior menționate, pentru emiterea unui ordin de protecție, sunt necesar a fi îndeplinite o . condiții și anume: viața, libertatea, integritatea fizică sau psihică a persoanei care solicită emiterea ordinului de protecției să fi fost pusă în pericol printr-un act de violență ( fizica sau psihica) în una din formele prevăzute în art. 4 lit. a) - g) din partea unui membru de familie definit prin art. 5 din Legea nr. 217/2003 (ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale), iar măsura să aibă caracter provizoriu și urgent.
Având în vedere aceste dispoziții legale și declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că ambele părți, prin comportamentul lor, contribuie la menținerea acestei stări conflictuale, părțile adresându-și reciproc cuvinte și expresii jignitoare, neînțelegerile dintre acestea culminând cu introducerea prezentei acțiuni.
Prin urmare, din moment ce însăși reclamanta exercită presiuni asupra pârâtului, provocându-l pe acesta să adopte o conduită necorespunzătoare din punct de vedere verbal, instanța nu poate reține că integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei îi este pusă în pericol prin actele de violență săvârșite asupra sa de către pârât, din moment ce ea însăși adoptă o conduită similară celei pe care o reclamă.
Acest aspect este confirmat și de faptul că reclamanta nu a reclamat niciodată organelor de poliție comportamentul agresiv al pârâtului și nici altor rude sau vecini. Conform prevederilor legale de mai sus, reclamanta avea astfel obligația de a dovedi că este în prezent victima unei acțiuni sau inacțiuni intenționate cu caracter psihologic, social, fizic sau spiritual săvârșite de către pârât asupra ei.
Ori, cu probele administrate în cauză, apreciază instanța că reclamanta nu a făcut dovezi în sensul că a fost săvârșit asupra ei de către pârât vreun act de violență verbală, psihologică, fizică, etc., care să-i pună în pericol viața, integritatea sau libertatea.
În lipsa unor dovezi din care să rezulte faptul că reclamanta a fost supusă unor acte de violențe din partea pârâtului și că acesta prezintă o stare de pericol pentru ea, instanța nu poate face aplicarea acestor dispoziții legale.
Prin emiterea în cauză a unui ordin de protecție, în lipsa unor probe certe, ar exista riscul de a se abuza de către presupusa victimă de protecția oferită de această lege și s-ar încălca prezumția de nevinovăție a pârâtului.
Pentru aceste considerente instanța a dispus respingerea cererii privind instituirea unui ordin de protecție formulată și precizată de reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta reclamantă G. I., considerând că instanța de fond a interpretat în mod subiectiv probatoriile din prezenta cauză în sensul că deși pârâtul, a afirmat că a contribuit la achiziționarea apartamentului proprietatea sa personală începând să inducă instanța în eroare că ar avea o contribuție la achiziționarea acestuia,a dovedit că a achitat ultima rată la apartamentul său în ianuarie 1994.
Consideră că deși din depoziția martorei M. M. rezultă în mod clar im posibilitatea de a mai trăi împreună cu pârâtul, faptul că acesta o agresează și că este cu psihicul la pământ, instanța a reținut în motivare doar faptul că există certuri între ei pe motiv că acesta o înșeală și că aceasta îl instigă, dacă mai mergea pe acest raționament, instanța putea chiar să admită un ordin de protecție împotriva sa. Mai mult aceasta nu are de unde să știe relațiile dintre părți în situația în care locuiește într-o altă localitate îndepărtată și nu se vizitau.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 cu modificările suferite prin legea nr. 25/2012 și art. 483 – 502 precum și urm. din cod pr civilă.
La data de 11 ianuarie 2016, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat, solicitând anularea căii de atac, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prev.de art. 388 cod pr civilă, potrivit art. 489 alin.1 și 2 c.p.c. și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală.
Instanța de fond a respins în mod corect și legal cererea reclamantei, deoarece ordinul de protecție dată fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat decât în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură. Restricționarea unui drept fundamental al pârâtului trebuie să fie absolut necesară și judicios argumentată.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței nr. 70 din 10.12.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal ca fiind legală și temeinică.
În ședința publică din 18 ianuarie 2016, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarată de parte, respectiv recurs împotriva sentinței civile nr. 70/10.12.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal.
În conformitate cu dispoz. art. 248 alin. 1 cod pr civilă, analizând cu prioritate excepția invocată, tribunalul constată că este întemeiată și o va admite, având în vedere următoarele considerente:
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost sesizată Judecătoria Caracal de către petenta G. I., respectiv ordin de protecție împotriva pârâtului D. I. și de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care prevede că „dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) dispozițiile alin 1 se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului”sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”, tribunalul constată că apelul este calea de atac ce trebuia promovată de parte.
În dispozitivul sentinței civile nr. 70 din 10.12.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, calea de atac susceptibilă a fi declarată a fost menționat recursul.
Instanța constată astfel incidența în cauză a dispozițiilor art. 457 alin. 1 cod pr. civilă, potrivit cărora, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele acordate de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar alin. 3 al aceluiași articol, prevede că: „dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege.”.
Astfel, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, tribunalul va respinge recursul ca inadmisibil și va dispune comunicarea hotărârii tuturor părților din proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu de instanță.
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă G. I., domiciliată în Caracal, .. 23, .,. jud.O., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 70 din 10.12.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. I., domiciliat în Caracal, .. 23, .,. jud.O., CNP_, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.01.2016.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | Judecător, V. V. |
Grefier, R.-I. T. |
Red. DS
Tehnored.CM
Jf: D.D.
Ex.4/21.01.2016
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
