Uzucapiune. Decizia nr. 267/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 267/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 267/2012
Ședința publică de la 27 Februarie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător S. P.
Judecător M. R. H.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă P. CORNĂȚELU P. R. L. P. S. M., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr._/30.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . L. P. și C. L. P. P. R. L. P., având ca obiect uzucapiune.
Constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, deliberând instanța a pronunțat următoarea soluție
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, reține următoarele:
P. sentința civilă nr._/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul_ a fost admisă în parte actiunea reclamantei P. Cornățelu prin reprezentant legal P. - S. M. în contradictoriu cu pârâții . și C. L. P. prin P. , constatându-se că reclamanta a dobândit în temeiul prescriptiei achizitive de lungă durată dreptul de proprietate asupra Bisericii fostei Mânăstiri Seaca, Mușetești din Com.P., . de 53,47 mp. Totodată a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei în privința terenului în suprafată de 3400 mp situat în . 26 P 232.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr._ reclamanta P. Cornățelu a solicitat instantei ca prin hotărârea ce se va pronunța, in contradictoriu cu pârâtii . și C. L. P. prin P., sa se constate ca reclamanta a dobândit prin uzucapiune-prescriptia achizitivă de lungă durată, dreptul de proprietate asupra Bisericii fostei Mânăstiri Seaca Mușetești, din satul Seaca și asupra ternului aferent în suprafată de 3400 mp sdituat în P., jud.O., în intravilan, T 31 P 4, având ca vecini: N- izlaz comunal, S-drum exploatare, E-drum explotare, V-izlaz comunal.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că Biserica fostei Mânăstiri Seaca Mușetești, din satul Seaca este în suprafață de 53,47 mp fiind edificată în anul 1427, iar terenul aferent este împrejmuit cu gard din scândură și plasă de sârmă, gard construit în 1978.
Reclamanta stăpânește imobilul compus din teren și biserică de peste 500 de ani, fiind astfel întrunite cerințele dispoz. art.1846 și următ. din C.Civ. din 1864.
Cerere scutită de taxa judiciară de timbru potrivit Legii nr.455/2006.
În dovedirea cererii s-au atasat la dosar adeverința nr.1148/06.06.2011 și plan de situatie al imobilului ce face obiectul cauzei.
Primarul . la dosar adresa nr. 1900/20.09.2011 prin care a arătat că atât Primarul cât și C. L. al . acord ca prin sentința ce se va pronunța să se recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra Bisericii și a terenului aferent.
La data de 17.10.2011 Primarul localității a depus la dosar o nouă adresă prin care a arătat că în privința terenului amplasamentul indicat în cererea de chemare în judecată nu este cel corect, acesta fiind situat în T 26 P 232, cu următoarele vecinătăți: N- izlaz comunal (pășune 233), S-drum exploatare, E-drum exploatare, V-izlaz comunal (pășune 217).
La 02.11.2011 reclamanta a depus precizare a cererii de chemare în judecată în sensul că suprafata de 3400 mp ce face obiectul acesteia se află situată în T 26 P 232, în intravilanul .> Din dispozitia instanței reclamanta a depus la dosar aprobare scrisă a chiriarhului în privința posibilității preotului paroh de a reprezenta P. în justitie, potrivit art.50 lit.e) din H.G. nr.53/2008, înregistrată sub nr. 1798/04.10.2011, iar la termenul din 30.11.2011 s-a depus la dosar dovada publicării în Monitorul Oficial și într-un ziar de largă răspândire natională a anunțului privind înregistrarea pe rolul instantei a cauzei de față, potrivit articolului unic alin 2 din Legea nr. 455/2006.
In cursul cercetării judecătorești instanta a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, propuse de reclamantă, iar din oficiu - proba cu expertiză topo, în privința terenului ce face obiectul cauzei.
In cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a mai depus la dosar un memoriu tehnic, plan de amplasament și delimitare a imobilului, certificat pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar emis de Primăria .. 2053/12.10.2011, adresa nr.1398/28.07.2011 emisă de Ministerul Culturii și Patrimoniului N.-Cabinet Secretar de Stat, liste de inventariere nr. IV si V, tabel privind situatia juridică actuală a cimitirelor din judetul O., temă de proiectare, planse foto, Anexa nr. 64 cuprinzând inventarul bunurilor ce apartin domeniului public al . al bisericii.
Expertiza în cauză a fost întocmit de expert F. M. E.-filele 35-40, iar în privința concluziilor expertului părtile nu au formulat obiectiuni.
Analizând cererea reclamantei prin prisma probatoriului administrat raportat la dispozitiile legale incidente în cauză, instanta de fond a retinut următoarele:
Din înscrisurile existente la dosar, respectiv istoricul Bisericii întocmit de Episcopia Râmnicului și Argeșului-fila 58, se retine că Mânăstirea Seaca Mușetești a fost ridicată în anul 1427 de către M. V. și sotia sa V. Doamnă.
Lista de inventariere nr.IV întocmită de Episcopia Râmnicului și Argeșului cuprinzând clădirile și constructiile proiectate la data de 01.04.1972 (fila 27) mentionează și Biserica filială fost Schitu Seaca Mușetești, ca fiind edificată în 1519.
Aceste înscrisuri se coroborează cu declaratia martorului B. G., în vârstă de 76 de ani, care a arătat că a locuit încă de la naștere în . Seaca există aici din moși-strămoși. Martorul a mai arătat că de Biserică și terenul aferent se îngrijește Preotul Paroh.
In drept, potrivit dispoz. art.82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil dispozitiile din Codul Civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozitiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Potrivit art.1846 cod civil din 1864 - alin.2. posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.
Potrivit aliniatului 1 al aceluiași articol orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii.
Ca să se poată prescrie așa cum prevăd dispoz.art. 1847 Cod civil, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, astfel că eficacitatea posesiei și antrenarea consecințelor prevăzute de lege prin ocrotirea acestei stări de fapt nu derivă în mod automat din coexistența elementelor sale constitutive ci implică și îndeplinirea unor condiții calitative.
In speță, se constată din probele administrate că reclamanta a făcut dovada exercitării unei posesiuni continue, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, pentru o perioadă de peste 30 de ani, în conditiile art.1890 C.civ. din 1864.
P. urmare, instanta a admis cererea reclamantei în privința constructiei și va constata că aceasta a dobândit în temeiul prescriptiei achizitive de lungă durată dreptul de proprietate asupra Bisericii fostei Mânăstiri Seaca, Mușetești din Com.P., . de 53,47 mp.
Referitor la suprafata de 3400 mp instanta de fond a constatat că expertul topo a retinut în lucrarea întocmită că terenul mentionat se află înscris în domeniul public al .> Raportat la acest aspect, reclamanta a depus la dosar adresa prin care a arătat că prin Hotărârea Consiliului L. nr.25/16.10.2009, cimitirele de pe raza . scoase din domeniul public.
La dosarul cauzei, există însă și Anexa nr. 64 a H.G. nr. 1355/2002 publicată în Monitorul Oficial al României nr.639 bis din 29.08.2002, în continutul căreia printre bunurile apartinând domeniului public se află și cimitirul Seaca.
In drept, potrivit dispoz. art.21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică „(1) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului București sau de primari. (2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se însușesc, după caz, de consiliile județene, de C. General al Municipiului București sau de consiliile locale.
(3) Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de C. General al Municipiului București, și se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local.” (subl.n.)
Raportat la continutul dispozitiilor precitate, instanta de fond a retinut că deși C. local al comunei P., a hotărât scoaterea din domeniul public a terenurilor aferente cimitirelor din comună, acest lucru nu poate primi eficiență câtă vreme bunul figurează încă în hotărârea de guvern de atestare a domeniului public al unității administrativ teritoriale.
In procedura de includere a unui bun în domeniul public autoritatea deliberativă locală își însușește numai o listă cu bunurile respective, Guvernul fiind cel care atestă apartența bunurilor la domeniul public de interes local.
P. urmare, terenul aferent cimitirului și bisericii în cauză figurează încă în domeniul public al comunei P. și nu poate face obiect al dobândirii pe calea uzucapiunii deoarece bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile, după cum rezultă din prevederile Codului civil - art. 861 - Caracterele dreptului de proprietate publică. Potrivit acestor dispozitii: ”(1) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile.” (In acelasi sens erau si dispoozitiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, abrogate prin Legea nr. 71/2011)
Față de cele ce preced instanta de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei în privința terenului în suprafată de 3400 mp situat în . 26 P 232.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de constatare a dreptului de proprietate și asupra suprafeței de 3400 mp.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că din probele administrate în cauză a făcut dovada exercitării unei posesiuni continue, neîntrerupte, netulburate pentru o perioadă de peste 30 de ani, în cond art. 1890 CCiv pentru suprafața de teren de 3400 mp situată în . 26, P 232. În mod eronat instanța nu a avut în vedere adresa depusă de reclamantă, respectiv HCL 25/2009 prin care cimitirele de pe raza . scoase din domeniul public. Reclamanta a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 7 Lg 213/1998 privind modul de trecere în proprietatea statului a terenului în condițiile în care există dovada existenței posesiei și dovada neieșirii acestuia din proprietatea sa.
Terenurile aparținând parohiilor fac parte din categoria bunurilor sacre conf. legii 489/2006. Instanța de fond nu a ținut cont de HCL 25/2009, astfel încât reclamanta se află în imposibilitatea întabulării dreptului de proprietate.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct 9 Cpciv.
Atașat cererii de recurs, în dovedirea acesteia, recurenta a depus la dosarul cauzei copii ale următoarelor înscrisuri: adresa nr. 70/2012 eliberată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, adeverința nr. 208/2012 emisă de Primăria .. 1094/2011 emisă de Institutul Național al Patrimoniului.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a disp. Art. 3041Cpciv, Tribunalul reține că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prima instanță a motivat imposibilitatea dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă pe calea uzucapiunii, reducându-se problema la constatarea existenței unui inventar al bunurilor aparținând domeniului public de interes local și fără a se verifica și stabili cu certitudine istoricul și regimul juridic al terenului, cine era titularul dreptului de proprietate al terenurilor cu destinația de cimitir la data înființării cimitirului și ulterior, respectiv regimul juridic al acestora anterior Legii 213/1998.
La dosar, s-au depus de către reclamantă Lista de inventariere a bunurilor (clădiri, terenuri, obiecte cu valoare istorică) ale Parohiei Cornățelu, întocmită în anul 1972 care nu au fost avută în vedere de prima instanță și în care se menționează inclusiv teren cu destinație de curte a bisericii și cimitir, dar și o modalitate de dobândire a acestuia – filele 27-29.
Este de precizat că prin art. 181 din vechiul statut al Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin Decretul nr. 233/din 23 februarie 1949, s-a prevăzut că fiecare parohie rurală are dreptul la un cimitir pentru îngroparea morților, care este proprietatea parohiei. Cimitirul și locul său se administrează de organele parohiale - art.182.
Dreptul parohiilor rurale de a deține în proprietate teren cu destinația de cimitir nu era reglementat, însă, ca un drept exclusiv. Rezultă, per a contrario, că nimic nu împiedica autoritățile locale să înființeze și să aibă în proprietate cimitire. În măsura în care au fost înființate cimitire de către autoritățile locale comunale sau orășenești, anterior sau ulterior adoptării Legii nr. 213/1998, acestea fac parte în prezent din domeniul public de interes local, iar dobândirea dreptului de proprietate cu privire la acestea nu este posibilă pe calea uzucapiunii.
Prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998. Astfel, în mod greșit judecătoria a pornit de la premisa că procedura de inventariere a bunurilor domeniului public ar avea efect constitutiv de drepturi.
Or, această procedură a fost adoptată strict cu scopul de a ține o evidență a bunurilor domeniului public. Astfel, omisiunea includerii în această evidență a unor bunuri în legătură cu care s-ar dovedi că aparțin în proprietate statului sau unităților administrativ-teritoriale și că sunt de utilitate publicănu ar putea avea drept efect schimbarea regimului juridic al acestora.
Totodată, prima instanță a reținut că deși C. L. al . scoaterea din domeniul public a terenurilor eferente cimitirelor din comună, acest lucru nu poate primi eficiență atât timp cât bunul figurează încă în hotărârea de guvern de atestare a domeniul public al unității administrativ teritoriale. Tribunalul constată că prima instanță nu a analizat HCL 25/2009 din perspectiva art. 10 alin. 2 Lg 213/1998
Pe de altă parte, terenurile ce au destinația de cimitire, potrivit art. III pct. 10 din anexa la Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public de interes local. P. voința legiuitorului s-a stabilit că acest gen de bunuri fac parte din domeniul public de interes local. Astfel fiind, terenurile cu destinația de cimitire, care aparțin în proprietate unităților administrativ-teritoriale, fac parte din domeniul public de interes local (și nu din domeniul privat al acestora), indiferent dacă au fost cuprinse sau nu în inventarul întocmit în temeiul art. 21 al.3 din Legea nr. 213/1998.
Pentru ca terenurile cu destinația de cimitir, aflate în litigiu, să facă parte din domeniul public de interes local este necesar, însă, ca unitatea administrativ-teritorială să fie titularul dreptului de proprietate. Această cerință se impune a fi verificată în cauză, deoarece terenurile cu destinația de cimitire nu fac parte din categoria bunurilor prevăzute în Constituție ca aparținând exclusiv domeniului public. Astfel fiind, nu se poate prezuma că un teren ce are destinația de cimitir aparține în mod obligatoriu domeniului public de interes local. Pentru a aparține domeniului public local este necesar ca unitatea administrativ-teritorială să fie titularul dreptului de proprietate cu privire la acest bun.
În concluzie, în soluționarea litigiului de față prezenta relevanță deosebită, a se stabili dacă la data adoptării Legii nr. 213/1998 unitatea administrativ teritorială era sau nu titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinația de curte a bisericii și cimitire, întrucât - dacă se confirmă acest aspect – cererea prin care se solicită să se constatate că a fost dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii (astfel cum dorește reclamanta) cu privire la aceste terenuri, nu mai este posibilă (câtă vreme prin efectul legii aceste bunuri sunt imprescriptibile).
Omisiunea primei instanțe de a verifica și argumeta aspectele anterior menționate echivalează cu o necercetare a fondului.
Întrucât prima instanța nu a cercetat fondul cauzei, în conf cu disp art. 312 alin5 cpciv sentința va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanța.
În rejudecare, instanța de trimitere va stabili dacă la data adoptării Legii nr. 213/1998 unitatea administrativ teritorială era sau nu titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinația de curte a bisericii și cimitire. Totodată, va dispune atașarea la dosar a HCL 25/2009 (care este doar menționată în tabelul nominal privind situația juridică a cimitirelor din Județul O.), va stabili și argumenta dacă acest act normativ are drept consecință stingerea dreptului de proprietate publică al unității administrativ teritoriale asupra terenului cu destinație de cimitire sau asupra întregii suprafețe de teren de 3400 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă P. CORNĂȚELU P. R. L. P. S. M., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr._/30.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . L. P. și C. L. P. P. R. L. P., casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2012
Președinte, L. A. | Judecător, S. P. | Judecător, M. R. H. |
Grefier, I. E. A. |
Red LA/2 ex/02.05.2012
J fond M S.
I.A. 29 Februarie 2012
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 320/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
