Acţiune în constatare. Decizia nr. 316/2014. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 316/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 2635/204/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 316

Ședința publică din data de 16.05.2014

PREȘEDINTE – G. D.

JUDECĂTOR – E. C. D.

GREFIER – A. L. E.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta - pârâtă N. S. - prin mandatar I. M. M., domiciliată în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2683/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. F. și D. E. C., ambii domiciliați în Câmpina, ., județ Prahova.

Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2406,00 lei, conform chitanței . nr._/06.02.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta-pârâtă reprezentată de avocat E. A., intimatul-reclamant D. F. personal și asistat de avocat T. E., intimata-reclamantă D. E. C. reprezentată de avocat T. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul apelantei depune la dosar notă de probatorii, înscrisuri și note scrise, pe care le comunică în copie și intimaților. Depune chitanță onorariu avocat.

Tribunalul acordă cuvântul asupra cererilor de probe.

Apărătorul apelantei, având cuvântul, solicită proba cu înscrisuri. Renunță la proba testimonială menționată în nota e probe.

Apărătorul intimaților, având cuvântul, solicită proba cu înscrisuri. Lasă la aprecierea instanței cu privire la proba solicitată de apelantă.

Tribunalul, în temeiul art. 292 și art. 295 C.pr.civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le admisibile conform legii.

Apărătorul apelantei și apărătorul intimatilor, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fondul apelului.

Tribunalul ia act că nu mai sunt cereri de formulat și, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul apelantei-pârâte, având cuvântul în dezbaterea apelului, solicită admiterea apelului, casarea soluției instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform notelor scrise depuse la dosar. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar.

Apărătorul intimatilor-reclamanti, având cuvântul în dezbaterea apelului, solicită respingerea apelului ca nefondat, conform susținerilor din întâmpinare. Referitor la criticile apelantei, arată că reclamanții, prin răspunsul la întâmpinare, au precizat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, iar instanța de fond a judecat potrivit acestei precizări. Pe fondul cauzei, din probele de la dosar rezultă că tatăl apelantei a semnat convenția de vânzare cumpărare și a remis cumpărătorilor și actul de proprietate asupra terenului, instanța de fond constatând în mod corect că nu există nici un dubiu cu privire la starea sănătății mentale a vânzătorului. Apelanta nu a făcut nici o dovadă în susținerea solicitării privind nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată. Arată că înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

TRIBUNALUL:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ /23.05.2012, reclamanții D. F. si D. E. C. au chemat in judecata parata N. S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate ca sunt proprietarii cotei de 5/8 din terenul in suprafața de circa 2.500 mp situat in Câmpina, .., jud. Prahova si sa se dispună ieșirea din indiviziune.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca au încheiat, in calitate de cumpărători cu defunctul S. Ghe. I., in calitate de vânzător, la data de 25.05.2005 înscrisul sub semnătura privata intitulat "contract vânzare cumpărare" având ca obiect cota de 5/8 din imobilul teren in suprafața de cca. 2.500 mp (4.400 mp din acte) situat in Câmpina, .., jud. Prahova, in schimbul căruia au achitat suma de_ ROL, cu titlul de preț.

Reclamanții au învederat ca in luna noiembrie 2011, vânzătorul S. Ghe. I. a decedat, având ca unica moștenitoare pe parata din prezenta cauza, in calitate de fiica, cea de-a doua fiica a acestuia, numita S. T., renunțând la succesiunea defunctului sau tata.

Ulterior datei la care a fost încheiat înscrisul olograf, reclamanții au precizat ca nu au insistat la încheierea contractului de vânzare cumpărare in forma autentica întrucât au avut toate asigurările din partea vânzătorului ca moștenitoarele acestuia au cunoștința despre înstrăinarea cotei indivize din teren, le recunosc dreptul si nu înțeleg sa se opună.

Respectând clauza din cuprinsului înscrisului sub semnătura privata conform căreia comparatorii urmau sa intre in stăpânirea de fapt a bunului după decesul vânzătorului, reclamanții au învederat ca au solicitat paratei moștenitoare găsirea unei soluții în vederea partajării bunului potrivit cotelor ce le revin, insa aceasta a plecat din tara fără a perfecta actele, având domiciliul in S.U.A.

In drept, au invocat disp. art. 1669 si 669 Cod civil.

Prin întâmpinarea formulata la data de 12.10.2012, parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, întrucât cele susținute in motivarea acțiunii nu corespund realității, intre defunctul sau tata si reclamanți neîncheindu-se pretinsul contract de vânzare cumpărare.

Parata a învederat ca la data de 25.07.2005 tatăl sau a încheiat testamentul aut. sub nr. 4026 de BN I. M. - S. V., prin care dispunea ca după încetarea din viata, dreptul sau din terenul in suprafața de circa 4.400 mp, situat in Câmpina, .., sa fie stăpânit in deplina proprietate si posesie de reclamanți, care profitând de vârsta înaintata a acestuia i-au promis ca se vor ocupa de îngrijirea sa, urmând sa-i ofere toate cele necesare unui trai decent. Din cauza comportamentului reclamanților care nu si-au îndeplinit promisiunea si nici nu s-au mai interesat de tatăl sau, acest testament a fost revocat in data de 18.03.2008, conform declarației aut. sub nr. 1251/2008.

Parata a mai învederat ca înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” invocat de reclamanți nu a fost scris si nu poarta semnătura tatălui sau si, din moment ce se încheiase un testament in forma autentica, nu avea sens sa se mai încheie si un așa zis contract de vânzare-cumpărare.

Parata a mai arătat ca reclamanții nu au luat legătura cu ea in vederea partajării bunului potrivit cotelor fiecăruia, de intențiile acestora aflând după decesul tatălui sau, când a primit la domiciliul din SUA vizita unui bărbat care i-a solicitat in numele reclamantului sa-i dea suma de 3.000 USD pentru a nu mai avea nicio pretenție cu privire la terenul in litigiu.

Parata a mai precizat ca nu a purtat nicio discuție cu reclamanții in legătura cu terenul si nu a fost notificata de aceștia de a se prezenta sa încheie contractul la notariat.

S-a mai arătat ca in realitate imobilul situata din Câmpina, .., are o suprafața de 2.233 mp, in pretinsul contract nefiind indicata corect suprafața si nici vecinătățile.

Parata a mai precizat ca art. 1669 cod civil prevede ca in cazul refuzului nejustificat de a încheia contractul de către una dintre parți, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de contract, daca toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite, in termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat, altfel dreptul la acțiune al acesteia se prescrie.

Parata a precizat ca in situația in care pretinsul contract de vânzare cumpărare ar fi fost real si ar fi îndeplinit toate condițiile de validitate, data de la care s-ar fi născut dreptul la acțiune al reclamanților, ar fi fost data decesului tatălui sau S. Gh. I., respectiv 15.10.2011 si întrucât de la aceasta data au trecut 11 luni, dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.

In drept a invocat disp. art. 115-118 Cod proc. civila.

Prin răspunsul la întâmpinare (f. 30-32), reclamanții si-au precizat temeiul de drept, respectiv disp. art. 728, art. 969 si urm, art. 1073 si urm. codice civil, art. 5 alin. 2, titlul X din Legea nr. 247/2005 si art. 111 Cod procedura civila.

Referitor la întâmpinare, reclamanții au învederat ca defunctul S. I. a testat in favoarea lor având in vedere ajutorul permanent pe care i l-au oferit, constând in procurarea de alimente, medicamente, transportul la doctor, ajutor la aprovizionarea casei cu cele necesare, ajutor in schimbul căruia nu au pretins nicio suma de bani.

S-a mai arătat ca la momentul încheierii testamentului notarul i-a adus la cunoștința autorului paratei toate prevederile legale insa acesta a arătat ca deși are doua fiice dorește ca reclamanții sa primească cota sa din imobilul teren întrucât sunt singurii ce îl ajuta. Ulterior, aceștia au învederat ca parata a exercitat presiuni puternice asupra tatălui sau pentru a-1 determina sa revoce testamentul.

In ceea ce privește înscrisul sub semnătura privata intitulat "contract vânzare cumpărare" reclamanții au arătat ca parata a avut cunoștința de existenta lui chiar de la defunct, in timpul vieții acestuia prezentându-se la domiciliul lor in vederea lamurii vânzării cotei de 5/8 din terenul in litigiu, ocazie cu care le-a adus la cunoștința ca tatăl sau a revocat testamentul si ca știe despre încheierea înscrisului olograf.

După lămurirea tuturor aspectelor, parata le-a învederat ca la acel moment nu se poate încheia contractul de vânzare cumpărare cu privire la cota ce le-a fost înstrăinata întrucât nu existau documentație cadastrala si carte funciara si nici dezbătuta succesiunea mamei sale.

Reclamanții au mai arătat ca parata a discutat cu vecinii terenului care i-au confirmat faptul ca defunctul le-a spus ca a vândut acel teren, comparatorii urmând sa intre in posesia lui după moartea sa.

După decesul lui S. I. reclamanții au precizat ca au fost contactați telefonic de către parata care le-a spus ca este singura moștenitoare a tatălui sau întrucât a despăgubit-o pe sora sa care a renunțat la succesiune, cazând de acord ca ei sa aibă grija de teren in sensul de a nu lăsa sa se deterioreze gardul despărțitor sau sa intre animale, pana la revenirea acesteia din S.U.A. când vor definitiva problema prin notariat. In primăvara acestui an reclamanții au arătat ca au găsit la teren pe numitul V. C. C. care desfășura activități agricole si care a menționat ca a primit o procura de reprezentare din partea paratei, care i-a si permis sa lucreze întreg terenul.

Prin întâmpinarea – cerere reconvenționala formulata la data de 30.10.2012 (f.33-36), fata de precizarea la acțiunea formulata de reclamanți, prin care si-au modificat temeiul de drept, parata a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a înscrisului intitulat contract de vânzare - cumpărare din data de 25 iulie 2005 si respingerea acțiunii precizate formulate de reclamanți.

In motivarea cererii, parata a învederat ca a invocat nulitatea absoluta a înscrisului olograf intitulat contract de vânzare cumpărare fata de lipsa consimțământului vânzătorului si a împrejurării ca obiectul nu este determinat sau determinabil.

In acest sens a precizat ca înscrisul intitulat contract de vânzare cumpărare nu a fost scris si nici semnat de către defunctul S. Gh. I., iar din cuprinsul acestuia rezulta ca ar fi fost vorba de vânzarea intregului drept ce-i revenea defunctului S. I., dintr-o suprafața de teren de 4.400 mp, situata in Câmpina .., in realitate la adresa respectiva existând un teren cu o alta suprafața, respectiv de 2.233 mp, conform certificatului de moștenitor nr. 433/ 31.10.2011, emis de B.N. I. M.-S. V., deci nu a fost indicata corect suprafața de teren.

Parata a mai arătat ca din pretinsul contract de vânzare cumpărare nu rezulta nici amplasamentul terenului, nefiind indicate dimensiunile laturilor si vecinătățile acestuia, cerințe imperios necesare validității contractului.

Referitor la temeiul de drept indicat de reclamanți, parata a precizat ca disp. art. 5 alin. 2 titlul X din Legea 247/2005 face referire la pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare cumpărare, situație in care reclamanții trebuiau sa facă dovada refuzului promitentului vânzător de a încheia actul in forma autentica.

Parata a arătat ca in timpul vieții defunctului sau tata S. Gh. I. reclamanții nu au făcut niciun demers pentru a încheia pretinsul contract de vânzare cumpărare in forma autentica si nu a purtat nicio discuție cu reclamanții in legătura cu terenul, nefiind notificata de a se prezenta la notariat pentru a încheia contractul de vânzare cumpărare in forma autentica.

In drept a invocat disp. art. 115-118, 119 si urm. cod proc. civila, 948, 969 rap. la 942 cod civil.

La termenul din 01.11.2012, parata a invocat excepțiile prematurității acțiunii si lipsei calității procesuale active a reclamanților.

Prin întâmpinarea la cererea reconvenționala (f.40-41), reclamanții au solicitat respingerea acesteia, precum si a excepțiilor prematurității promovării cererii de chemare in judecata si a lipsei calității procesual active, ca neîntemeiate.

Reclamanții au precizat ca textul de lege pe care si-au întemeiat cererea de chemare în judecata nu prevede obligativitatea in sarcina promitenților cumpărători de a se adresa in prealabil unui notar, iar atitudinea manifestata de parata reclamanta in cauza echivalează in mod sigur cu refuzul acesteia de a încheia contractul de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul in litigiu.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, reclamanții au arătat ca astfel cum rezulta din petitul acțiunii, capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren in litigiu este subsecvent si urmează soarta capătului principal, respectiv constatarea dreptului de proprietate asupra cotei de 5/8 din același imobil.

In ceea ce privește cererea reconvenționala, reclamanții au arătat ca înscrisul sub semnătura privata intitulat "Contract vânzare cumpărare" poarta semnătura tatălui paratei, fiind semnat numai după ce acesta a primit prețul, situație ce poate fi confirmata de martorii care au asistat la semnarea acestui înscris.

Reclamanții au precizat ca suprafața menționata in cuprinsul înscrisului de 4.400 mp, este suprafața specificata in contractul de vânzare cumpărare prin care defunctul a devenit proprietarul terenului.

Prin încheierea din 06.12.2012, a fost respinsa excepția prematurității acțiunii ca neîntemeiata pentru considerentele arătate in cuprinsul acesteia si unita cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocata de către parata, iar la termenul din 30.05.2013 a fost respinsa in principiu cererea de intervenție formulata de petentul V. C. C., ca neîntemeiata.

De asemenea, la data de 30.05.2013, parata a invocat pe cale de excepție, nulitatea absoluta a actului de vânzare cumpărare încheiat la data de 25.07.2005 fata de lipsa consimțământului defunctului S. I., in vârsta la acea data de 91 ani, bolnav psihic, cu tulburări de memorie si discernământ afectat de vârsta si bolile cronice; împrejurarea ca nu au fost avute in vedere actele medicale privind starea sănătății mintale a acestuia; încălcarea rezervei succesorale; inducerea in eroare cu privire la natura actului prin încheierea testamentului; lipsa dezbaterii succesiunii defunctei S. A., fapt ce conduce la împrejurarea ca defunctul nu era proprietarul terenului deoarece cota soției decedate nu intrase in patrimoniul sau.

In drept, a invocat disp. art. 2 din Legea nr. 167/1958, art. 167 alin. 1 si urm. cod pr civ, art. 137,138, 948 si urm., 953, 948 si urm cod proc. civ.

In cauza au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților si paratei (f.78-83, 97-99, 124-125), testimoniala cu martorul I. F. (f.123), expertiza criminalistica grafoscopica efectuata de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București (f.137-141) si expertiza tehnica specialitate topografie avizata OCPI Prahova, întocmita de expert Boieroiu T. (f. 117-120, 172-179, 182-185).

Prin sentința nr. 2683/07.11.2013 Judecătoria Câmpina a respins excepția nulității absolute, ca neîntemeiata; a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiata; a admis acțiunea formulata de reclamanții D. F. si D. E. C.; a respins cererea reconvenționala, ca neîntemeiata; a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 25.07.2005 între defunctul S. Ghe. I., în calitate de promitent vânzător și reclamanți, în calitate de promitenți cumpărători cu privire la cota indiviza de 5/8 din terenul arabil în suprafață măsurata de 2.887 mp situat în Câmpina, cartier V., .. Prahova, pentru prețul de_ ROL, achitat integral la data de 25.07.2005; s-a mai reținut că prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare cumpărare între reclamanți, în calitate de cumpărători și pârâta, în calitate de moștenitoare a vânzătorului, având ca obiect cota indiviza de 5/8 din terenul mai sus arătat, identificat prin perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză Boeroiu T. avizat OCPI; s-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei I a raportului de expertiza completare lotizare 5 Boieroiu T.; s-a atribuit reclamanților in deplina proprietate si posesie terenul in suprafața de 1.804 mp delimitat de perimetrul 1-2-3-4-5-11-12-10-1, in valoare de 158.785 lei; s-a atribuit paratei in deplina proprietate si posesie terenul in suprafața de 1.083 mp delimitat de perimetrul 12-11-6-7-8-9-12, in valoare de 95.271 lei; a fost obligată parata la plata către reclamanți a sumei de 8.644,83 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, conform înscrisului sub semnătura privata intitulat „contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 25.07.2005, între defunctul S. Ghe. I., pe de o parte și reclamanți, pe de altă parte s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare prin care părțile contractante își exprimă acordul de voință cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea cotei indivize din terenul în suprafață de 4.400 mp situat în Câmpina, .. Prahova, dobândit la data de 16.01.1957 de la S. T. G. conform procesului verbal nr. 80/42/16.01.1957, in schimbul sumei de_ lei, achitata cu titlul de preț, integral la data încheierii convenției.

In cuprinsul înscrisului s-a prevăzut faptul ca . de către reclamanți se va face după decesul vânzătorului, actul fiind semnat de parți in prezenta a patru martori, I. F., Iagaru I., M. M. si Iagaru V..

Actul juridic în discuție, neîndeplinind condiția ad validitatem a formei autentice este nul ca vânzare cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare cumpărare, în baza principiului conversiunii. În consecință, încheierea acestei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare a generat în sarcina părților contractante o obligație de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.

În ceea ce îl privește pe promitentul vânzător S. Ghe. I., din certificatul de moștenitor nr. 433/31.10.2011 a rezultat că acesta deținea in proprietate o cota indiviza de 5/8 din terenul care a făcut obiectul antecontractului în discuție, fiind dobândit in timpul căsătoriei cu defuncta S. A., decedata in 2005, prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 80/42/16.01.1957 de NSL Câmpina, transcris la nr. 185/1957 la Grefa Tribunalului Popular Câmpina si prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 432/2011 emis de NP V. S..

S-a mai reținut că, referitor la convenția sus menționata, parata a invocat nulitatea absoluta a acesteia, atât prin cererea reconvenționala, cat si pe cale de excepție, pentru amatoarele motive: lipsa consimțământului vânzătorului fata de împrejurarea ca semnătura din cuprinsul actului nu aparține acestuia, lipsa unui obiect determinat sau determinabil, împrejurarea ca nu au fost avute in vedere actele medicale privind starea sănătății mintale a vânzătorului in vârsta de 91 de ani, încălcarea rezervei succesorale, inducerea in eroare cu privire la natura actului prin încheierea testamentului, lipsa dezbaterii succesiunii defunctei S. A., fapt ce conduce la împrejurarea ca defunctul nu era proprietarul terenului deoarece cota soției decedate nu intrase in patrimoniul sau si ca urmare a erorii obstacol - error in negotio.

In ceea ce privește lipsa consimțământului vânzătorului fata de împrejurarea ca semnătura aplicata pe înscrisul constatator al convenției, instanța a constatat ca prin raportul de expertiza criminalistica nr. 115/05.04.2013 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, după analizarea înscrisului original si a mai multor scripte de comparație puse la dispoziție de către parata sau autentice, s-a stabilit, in raport de numărul si valoarea identificatoare a asemănărilor existente, ca semnătura de la rubrica „vânzător” de pe contractul de vânzare cumpărare datat 25.07.2005 a fost executata de numitul S. I..

Criticile paratei cu privire la obiectul actului juridic, in sensul ca nu a fost bine determinat sunt neîntemeiate. Instanța a reținut, din actul in litigiu, ca obiectul promisiunii de vânzare l-a reprezentat întregul drept de proprietate al defunctului S. I. din terenul situat in Câmpina, .>

Împrejurarea ca in cuprinsul înscrisului sub semnătura privata a fost indicata suprafața din acte, mai mare, si nu cea reala nu aduce niciun echivoc asupra întinderii obiectului care este un bun individual determinat, identificat prin locul situării si actul de proprietate nr. 80/42/16.01.1957, anexat in copie.

Referitor la întinderea dreptului defunctului si împrejurarea ca la data încheierii convenției succesiunea după soția acestuia decedata la 16.03.2005 nu fusese dezbătuta, instanța a reținut ca bunurile succesorale se dobândesc de către moștenitorii legali cu vocație succesorala concreta in mod direct, de la data deschiderii succesiunii. Faptul ca certificatul de moștenitor de pe urma defunctei S. A. a fost eliberat de abia la data de 31.10.2011 nu are nicio relevanta câta vreme nu s-a contestat calitatea de moștenitor a defunctului S. I..

Din întreg materialul probator instanța a constatat ca nu exista niciun dubiu cu privire la starea sănătății mintale a vânzătorului, nefiind depus niciun act medical din care sa rezulte ca defunctul S. I. ar fi fost lipsit de capacitate civila la data încheierii convenției in litigiu.

Împrejurarea ca vânzătorul avea la data întocmirii actului sub semnătura privata vârsta de 90 de ani, prin ea însăși nu este de natura sa conducă la nulitatea actului încheiat, câta vreme acesta in aceeași zi a mai încheiat un înscris autentic, in fata notarului public, in speța testamentul privind terenul in litigiu făcut in favoarea reclamanților.

De asemenea, vârsta acestuia nu a constituit un impediment, nici la data la care defunctul S. I. a dat declarația prin care revoca testamentul sus menționat, trei ani mai târziu, înscrisuri depuse la dosar de către parata si a căror valabilitate nu a contestat-o.

Pe de alta parte, locul încheierii convenției, atelierul de tâmplărie al Spitalului de Psihiatrie V., nu are nicio legătura cu starea de sănătate mintala a promitentului vânzător, acesta nefiind internat in unitatea medicala, ci in trecere prin zona, locația fiind aleasa potrivit răspunsului la suplimentul de interogatoriu administrat reclamantului fata de împrejurarea ca acolo isi aveau locul de munca doi dintre martori.

Încălcarea rezervei succesorale, invocata ca si motiv de nulitate absoluta este de asemenea neîntemeiata, nefiind aplicabila in cazul actelor cu titlu oneros, ci numai a liberalităților si dezmoștenirilor.

Asupra naturii actului si erorii obstacol - error in negotio, instanța a reținut de asemenea ca nu exista dubii, părțile având posibilitatea sa încheie acte juridice diferite cu privire la același bun, ele neexcluzându-se reciproc, iar potrivit declarației martorului asistent I. F., înscrisul sub semnătura privata a fost scris de către reclamant după dictarea defunctului S. I., astfel încât nu poate invoca ca acesta nu avea reprezentarea actului pe care l-a semnat.

In consecința, fata de disp. art. 948, 953 si 962 cod civil, instanța a respins excepția nulității absolute a înscrisului sub semnătura privata „contract de vânzare cumpărare”, precum si cererea reconvenționala, ca neîntemeiate.

Prin urmare, a costatat incidența în speță a disp. art. 1073, 1075 și 1077 din Codul civil si art. 5 alin. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005, care consacră principiul executării în natură a obligațiilor și în temeiul cărora este admisibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare.

Față de considerentele anterior expuse și având în vedere și concluziile raportului de expertiză topografică Boieroiu T. avizat favorabil de OCPI Câmpina, instanța a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 25.07.2005 între defunctul S. Ghe. I., autorul paratei, în calitate de promitent vânzător și reclamanți, în calitate de promitenți cumpărători cu privire la cota indiviza de 5/8 din terenul arabil în suprafață măsurata de 2.887 mp situat în Câmpina, cartier V., .. Prahova, pentru prețul de_ ROL, achitat integral la data de 25.07.2005, urmând ca prezenta hotărâre sa țină loc de act autentic de vânzare cumpărare între reclamanți, în calitate de cumpărători și pârâta, în calitate de moștenitoare a vânzătorului, având ca obiect cota indiviza de 5/8 din terenul mai sus arătat, identificat prin perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză.

F. de admiterea capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare cumpărare, in baza căruia reclamanții au dobândit calitatea de coproprietari ai imobilului in litigiu alături de parata, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a acestora.

In temeiul disp. art. 676 alin. 1 cod civil si 673/1 si urm. cod roc. Civ., a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei I a raportului de expertiza completare lotizare 5 Boieroiu T., stabilita in raport de dorința parților, mărimea cotei parți si principiul partajării in natura, urmând a atribui in deplina proprietate si posesie reclamanților terenul in suprafața de 1.804 mp delimitat de perimetrul 1-2-3-4-5-11-12-10-1, in valoare de 158.785 lei si paratei terenul in suprafața de 1.083 mp delimitat de perimetrul 12-11-6-7-8-9-12, in valoare de 95.271 lei.

Constatând culpa procesuală a paratei, in temeiul disp. art. 274 cod proc. civ., a dispus obligarea acesteia la plata către reclamanți a sumei de 8.644,83 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert și avocat.

Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta solicitând, in principal, admiterea apelului si retrimiterea cauzei la Judecătoria Câmpina spre rejudecare in fond a litigiului, iar in subsidiar admiterea apelului si modificarea in tot a sentinței de fond in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulată de reclamanții D. F. si D. E. C. si admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâtă.

In motivarea cererii, a arătat că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut si respectiv ceea ce nu s-a cerut, sentința atacată este vădit părtinitoare in beneficiul reclamanților D. F. si D. E. C., nu se fundamentează pe coroborarea probatoriului administrat in cauza, prin aceasta instanța a reținut in mod trunchiat si nereal situația de fapt care a generat litigiul. Totodată, instanța de fond nu a apreciat in concreto asupra cauzelor de nulitate invocate in raport de însăși momentul încheierii înscrisului intitulat c/v-c din 25.07.2005, și nu a dat o corecta aplicare a legii in cauza dedusa judecații.

In susținerea celor menționate, a invocat disp. art. 112 C.proc.civ. și art. 129 C.proc.civ.

Astfel, deși reclamanții au solicitat sa se constate ca sunt proprietarii cotei de 5/8 din imobilul teren in suprafața de 2.500 m.p. și sa se dispună ieșirea din indiviziune, instanța de fond a dispus constatarea valabilității presupusului antecontract de vânzare-cumpărare din data de 25.07.2005, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare (ceea ce nu s-a cerut) și ieșirea din indiviziune cu atribuirea de loturi.

Așadar, instanța de fond a modificat acțiunea reclamanților D. F. si D. E. C. si a dat mai mult decât s-a cerut si efectiv ceea ce nu s-a cerut.

Referitor la "contractul de vânzare-cumpărare", înscris redactat ad manum, pârâta a arătat că acest înscris, in mod cert, nu a fost redactat de presupusul vânzător S. I., aspect edificat prin raportul de expertiza criminalistica NR. 115 din 5 aprilie 2013 existent la dosarul fondului.

De asemenea, a mai menționat că Actul sub semnătura privata datat 25.07.2005 nu a fost redactat de S. I. si nu poarta nici mențiunea de "bun si aprobat”, nu se știe cine si când a redactat acest înscris, nu se știe când, unde si in ce condiții ar fi putut fi semnat de S. I., realitatea fiind ca S. I. nu a știut ce semnează si nici nu se cunoaște cum au obținut reclamanții semnătura defunctului, aceasta improbabilitate fiind data si de declarația martorului I. F. care a arătat ca actul a fost semnat numai de reclamantul D. F. nu si de soția acestuia.

De asemenea, conform concluziilor Raportului de Expertiza Criminalistica nr. 115 din 5 aprilie 2013 (pct. 3) nu se poate stabilii daca semnătura de la rubrica vânzător a fost aplicata concomitent, anterior sau ulterior încheierii actului.

Referitor la "antecontract de „vânzare-cumpărare" din 25.07.2005, pârâta a menționat că, prin cererea reconvenționala si pe cale de excepție, a invocat sancțiunea nulității absolute pentru lipsa consimțământului.

Astfel, a mai susținut că instanța de fond nu a analizat efectiv cererea sa reconvenționala.

De asemenea, a mai precizat că potrivit raportului de expertiza criminalistica nr. 115 din 5 aprilie 2013 înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare" si datat 25.07.2005 nu a fost redactat de către presupusului vânzător, însa, semnătura de la rubrica "semnătura" ii aparține lui S. I. fără a se putea preciza daca aceasta a fost aplicata concomitent sau ulterior redactării acestui înscris sub semnătura privata.

In realitate, a mai afirmat pârâta, cei 2 reclamanți D. F. si D. E. C. au fabricat acest înscris si au luat semnătura presupusului vânzător in condiții incerte, respectiv in atelierul de tâmplărie al unui spital psihiatric, fără a fi in prezenta presupusei cumpărătoare D. E. C. si fără a avea măcar constatata calitatea de proprietar.

După cum rezulta si din sentința de fond, dezbaterea succesiunii după defuncta soție S. A. a avut loc de abia in 31.10.2011.

Astfel, in situația de fapt rezultata din dosarul cauzei, a reieșit ca in aceeași zi in care a fost încheiat actul sub semnătura privata din 25.07.2005 si intitulat "contract de vânzare-cumpărare", S. I., in fata notarului public ar fi testat in favoarea reclamanților D. Fiorin si D. E. C..

Or, este evident faptul ca S. I. a avut reprezentarea mentala a unui alt act juridic, total diferit de promisiunea de vânzare-cumpărare, pentru ca altfel, acest presupus "contract de vânzare-cumpărare" putea fi încheiat in forma notariala.

Faptul ca S. I. nu a avut reprezentarea mentala a încheierii unui act translativ de proprietate rezulta si din faptul ca, 3 ani mai târziu, prin declarație notariala a revocat testamentul mai sus arătat.

In drept, a invocat disp. art. 282 si urm., art. 296, art. 112, art. 129 C.proc.civ., art. 1073 si urm., art. 948 si urm., art. 953 si urm., art. 962 si urm. C.civ.

In probațiune, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri si a oricărei alte probe a cărei necesitate va rezulta din dezbateri conform art. 138pct. 2 C.proc.civ.

La data de 01.04.2014, reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

In motivare, au arătat că la filele 30-32 din dosarul de fond se afla răspunsul la întâmpinare formulat de reclamanți pentru termenul din 1.11.2012 prin care, chiar in primul alineat s-a menționat: "prin prezenta ne precizam temeiul de drept pe care înțelegem sa ne întemeiem cererea de chemare in judecata, respectiv dispozițiile art. 728, art. 969 si urm, art 1073 si urm. Codice civil, art. 5 alin. (2), titlul X din Legea nr. 247/2005 si art 111 Cod procedura civila.

In acest sens arătam ca in mod eronat prin acțiunea introductiva au fost indicate dispozițiile art 669 si art. 1669 Cod civil ca temei de drept substanțial al cererii noastre." Ca urmare, este evident, au arătat reclamanții in continuare, ca instanța de fond a soluționat cererea conform solicitărilor cu care aceasta a fost investita, art. 5 alin. (2), titlul X din Legea nr. 247/2005 presupunând pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare cumpărare.

Referitor la susținerile din cuprinsul apelului privind fondul cauzei au arătat că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, din probele administrate in cauza rezulta cu certitudine ca tatăl apelantei, S. Gh. I., a semnat personal înscrisul sub semnătura privata intitulat "Contract de vânzare cumpărare" prin care a înstrăinat reclamanților cota de 5/8 din imobilul teren situat in mun. Câmpina, .., jud. Prahova, pentru prețul de_ ROL, achitat integral la momentul încheierii înscrisului olograf sus-menționat.

Reclamanții au mai afirmat că, la momentul perfectării convenției, vânzătorul le-a remis si actul său de proprietate asupra terenului precum si câteva chitanțe cu care a achitat impozitul aferent, prin care vânzătorul le-a spus ca le dovedește ca are terenul înscris in rol.

Reclamanții au mai solicitat să se ia act de faptul că, in motivarea sentinței civile nr. 2683/2013 a Judecătoriei Câmpina, se face referire si la starea sănătății vânzătorului la momentul perfectării convenției, precizându-se ca din "întreg materialul probator instanța constata ca nu exista niciun dubiu cu privire la starea sănătății mentale a vânzătorului, nefiind depus niciun act medical din care sa rezulte ca defunctul S. I. ar fi fost lipsit de capacitate civila la data încheierii convenției in litigiu."

De altfel, instanța de fond face referire si la vârsta vânzătorului la data perfectării convenției, arătând ca vârsta de 90 de ani nu este de natura ca prin ea însăși sa conducă la nulitatea actului, in condițiile in care in aceeași zi autorul apelantei a încheiat si un act autentic, notarul verificând personal luciditatea si consimțământul liber al defunctului la acel moment.

Totodată, din proba testimoniala administrata in cauza a rezultat fără echivoc ca vânzătorul a avut inițiativa încheierii convenției de vânzare cumpărare, având nevoie de suma de bani încasata cu titlu de preț pentru a-i amenaja mormântul soției sale decedate si pentru a face parastasele acesteia, mențiuni dorite de vânzător a fi trecute si in cuprinsul înscrisului sub semnătura privata.

De asemenea, din analiza probatoriilor administrate in cauza a rezultat in mod clar ca apelanta parata nu a făcut nicio dovada a susținerilor sale referitoare la constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătura privata iar reclamanții au dovedit cert ca toate mențiunile din înscrisul olograf au fost inserate la solicitarea vânzătorului si ca intenția acestuia a fost in sensul efectuării acestei vânzări.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ l data de 09.01.2014.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 295 Cod proc.civ. și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că este nefundat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit înscrisului sub semnătura privata intitulat „contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 25.07.2005, între defunctul S. Ghe. I., pe de o parte și reclamanți, pe de altă parte s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare prin care părțile contractante s-au obligat să vândă, respectiv să cumpere cotei indivize din terenul în suprafață de 4.400 mp situat în Câmpina, .. Prahova, (pe care defunctul l-a dobândit la data de 16.01.1957 de la S. T. G. conform procesului verbal nr. 80/42/16.01.1957), în schimbul sumei de_ lei, achitata cu titlul de preț, integral la data încheierii convenției.

Înscrisul intitulat chitanță poartă atât semnătura cumpărătorilor cât și semnătura vânzătorului, aspect ce rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 115/05.04.2013( filele 137-146 dosar fond).

În cuprinsul înscrisului s-a prevăzut faptul ca . de către reclamanți se va face după decesul vânzătorului, actul fiind semnat de parți în prezența a patru martori, I. F., Iagaru I., M. M. si Iagaru V..

În mod corect, instanța de fond a reținut că actul juridic în discuție, neîndeplinind condiția ad validitatem a formei autentice este nul ca vânzare cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare cumpărare, în baza principiului conversiunii. În consecință, încheierea acestei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare a generat în sarcina părților contractante o obligație de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.

În ceea ce privește motivul de apel potrivit căruia, instanța de fond a dat mai mult de cât s-a cerut și efectiv ceea ce nu s-a cerut, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea intitulată răspuns la întâmpinare, reclamanții și-au precizat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv dispozițiile art. 728, 969 și urm. Cod civil și art. 5 din titlul X din legea nr. 247/2005 și art. 111 Cod proc.civ.

Astfel, deși cererea formulată a fost intitulată răspuns la întâmpinare, în realitate aceasta era o veritabilă cerere modificatoare, împotrivă căreia apelanții-pârâți au formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Astfel, în mod corect, instanța de fond, ținând cont și de dispozițiile art. 84 Cod proc.civ. s-a pronunțat pe cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, nefiind fondate susținerile apelanților potrivit cărora instsnța de fond a data mai mult decât s-a cerut și s-a pronunțat asupra unui lucru necerut.

În cea ce susținerea potrivit căreia formularea acestei cereri modificatoare este tardivă, tribunalul reține pe de o parte faptul că acest aspect nu a fost invocat de apelantă cu ocazia judecării cauzei la fond, la termenul de judecată la care a fost depusă această cerere modificatoare și nici la termenul imediat următor, astfel că apelanta este la rândul său decăzută din dreptul de a invoca tardivitatea cererii modificatoare.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța de fond nu a analizat efectiv cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat contract de vânzare cumpărare, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește faptul că înscrisul mai sus menționat nu a fost redactat de către defunctul vânzător, tribunalul reține că această situație de fapt nu afectează valabilitatea înscrisului.

Astfel, condiția generală pentru valabilitatea înscrisului sub semnătura privată este semnătura părții de la care emană înscrisul.

Este adevărat că înscrisul intitulat vânzare cumpărare nu are valoarea unui înscris sub semnătură privată, însă nerespectarea formalităților impuse de art. 1179 nu atrage nevalabilitatea convenției ci doar nevalabilitatea înscrisului ca mijloc de probă, însă în speța pendinte înscrisul constituie un început de dovadă scrisă ce poate fi completat cu martori și prezumții.

În ceea ce privește lipsa mențiuni bun și aprobat, Tribunalul apreciază că aceasta nu era necesară întrucât convenția părților avea un caracter sinalagmatic, iar în cazul convențiilor sinalagmatice mențiunea bun și aprobat nu este cerută.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia defunctul S. I. nu a avut cunoștință de conținutul actului semnat, tribunalul reține că apelanții (care în conformitate cu principiul potrivit căruia sarcina probei aparține reclamantului, în cazul de față, pârâții au devenit la rândul lor reclamanți prin formularea cererii reconvenționale) nu au făcut dovada faptului că defunctul nu ar fi avut prefigurarea mentală a încheierii actului în cauză.

Este adevărat că la momentul încheierii actului intitulat „contract de vânzare cumpărare” avea o vârstă înaintată, (90 ni) însă acest aspect nu poate constitui prin sine însuși o dovadă a faptului că defunctul nu ar fi avut prefigurarea mentală a conținutului convenției.

Mai mult, apelanții nu au pus la îndoială discernământul și nici consimțământul defunctului S. I. în ceea ce privește manifestarea sa unilaterală de revocare a testamentului autentificat, manifestare exprimată ulterior, la 18.03.2008.

În ceea ce privește întocmirea în aceeași zi a testamentului în formă autentică și ulterior revocarea acestuia, Tribunalul reține că reprezintă manifestarea de voință a defunctului.

De asemenea, Tribunalul reține că din actele dosarului rezultă că defunctul S. I. nu a întreprins în timpul vieții nici un demers judiciar în sensul lipsirii de efecte juridice a actului intitulat „contract de vânzare cumpărare” deși ar fi putut să își manifeste voința în acest sens similar celei manifestate în sensul revocării testamentului.

Criticile apelantei-parate cu privire la obiectul actului juridic, în sensul ca nu a fost bine determinat sunt neîntemeiate.

Astfel din conținutul actului întocmit la data de 25.07.2005, rezultă că defunctul și-a manifestat voința în sensul înstrăinării dreptului său de proprietate asupra cotei indivize, nicidecum asupra întregului imobil.

Împrejurarea ca in cuprinsul înscrisului sub semnătura privata a fost indicata suprafața din acte, mai mare și nu cea reală, nu are relevanță din perspectiva întinderii obiectului.

În ceea ce privește locul încheierii convenției, respectiv atelierul de tâmplărie al Spitalului de Psihiatrie V., Tribunalul reține că în mod corect a reținut instanța de fond că nu are nicio legătură cu starea de sănătate mintala a promitentului vânzător, acesta nefiind internat in unitatea medicala, ci în trecere prin zona, locația fiind aleasa potrivit răspunsului la suplimentul de interogatoriu administrat reclamantului fata de împrejurarea că acolo își aveau locul de muncă doi dintre martori.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că încălcarea rezervei succesorale, invocata ca si motiv de nulitate absoluta este de asemenea neîntemeiata, nefiind aplicabila în cazul actelor cu titlu oneros, ci numai a liberalităților si dezmoștenirilor.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia vânzătorul, defunctul S. I., nu ar fi primit suma de bani menționată în actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, Tribunalul reține că acest aspect nu a fost dovedit de către apelantă, mai mult acest aspect nu afectează valabilitatea convenției dintre părți, iar defunctul în timpul vieții ar fi putut iniția un demers judiciar în sensul rezoluțiunii convenției pentru neplata prețului, în măsura în care nu ar fi primit această sumă de bani.

In ceea ce privește lipsa cauzei actului juridic civil, aceasta este de natură să atragă sancțiunea nulității absolute numai în situația lipsei scopului imediat, în speță, a lipsei contraprestației în contractele sinalagmatice, considerându-se că lipsește un element esențial al actului juridic civil.

Tribunalul apreciază că în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată de intimații reclamanți cu autorul apelantei, există scop imediat, defunctul având prefigurarea mentală a contraprestației, și anume a cumpărării imobilului de către reclamanți cu plata prețului stabilit. Tribunalul reține că, din actul intitulat contract de vânzare cumpărare coroborat cu declarația martorului I. F. dar și cu disp.art. 1203 Cod civil, că defunctul a avut prefigurarea mentală atât a propriei prestații cât și a contraprestației reclamanților-intimați.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept, Tribunalul urmează să respingă apelul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta - pârâtă N. S. - prin mandatar I. M. M., domiciliată în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2683/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. F. și D. E. C., ambii domiciliați în Câmpina, ., județ Prahova, ca fiind nefondat.

Ia act că intimații vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunțată in ședință publică azi 16.05.2014.

Președinte, Judecător,

G. D., E. C. D.

fiind în CO semnează Președintele

Tribunalului Prahova

Grefier,

A. L. E.

operator de date cu caracter personal 5595

red. E.C.D. /Tehnored ECD

ex./ 01.07.2014

d.f._

j.f. L. I. D.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 567/2014....		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1058/2014.... →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 316/2014. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 316/2014. Tribunalul PRAHOVA