Contestaţie la executare. Decizia nr. 37/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 33569/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 37
Ședința publică din data de 10.01.2014
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTORI - R. C.
- N. M.
GREFIER - M. M. M.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de către recurentul-intimat S. P. Finanțe Locale Ploiești cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare . sediul în Ploiești, ., camera 1, ., parter, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-intimat reprezentat de consilie juridic Z. C. și intimata-contestatoare reprezentată de avocat T. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare.
Tribunalul comunic reprezentantului recurentului-intimat un exemplar al întâmpinării depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului-intimat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile recurate și respingerea contestației ca neîntemeiată, având în vedere că este vorba de un singur imobil, iar nu de 3 imobile. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-contestatoare solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile recurate ca legală și temeinică, arătând că măsura sechestrului este justificată având în vedere că valoarea imobilelor este de 4.000.000 lei iar presupusa datorie este mai mică de 300.000 lei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, contestatoarea . formulat în contradictoriu cu intimata S. P. Finanțe Locale Ploiești contestație la executare împotriva procesului verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr._/24.08.2012 emis în dosarul de executare nr._/29.06.2012, precum și a tuturor actelor ulterioare de executare silită și a executării însăși, solicitând instanței să se dispună anularea tuturor formelor de executare a procesului-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile emis in data de 24.08.2012 precum si a executării însăși, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații, obligarea pârâtei - creditoare la plata cheltuielilor de judecată, înțelegând să invoce apărări de fond împotriva titlurilor executorii.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a primit prin intermediul serviciilor poștale procesul - verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 8085I/24.0S.2012 în cuprinsul căruia se stipulează faptul ca s-a procedat la sechestrarea a trei bunuri imobile cu destinația de spatii comerciale deținute în Ploiești, pentru o presupusa creanța datorata in cuantum de 346.355,00 lei.
A mai arătat contestatoarea că, anterior măsurii dispuse prin procesul-verbal de sechestru, a primit prin intermediul serviciilor poștale Somația nr._/29.06.2012, Titlul executoriu nr._/29.06.2012 potrivit căruia ar datora suma de 295.968 lei reprezentând debit și 20.387 lei accesorii, precum și Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri in cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2012, acte împotriva cărora a formulat contestație la executare, acțiune înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești cu numărul_/281/2012 ce are termen la data de 30.11.2012.
A precizat contestatoarea că, deși nu a depus declarația fiscala pe anul 2012, organul fiscal, fără a înștiința că s-a depășit termenul legal de depunere a declarației fiscale și fără a emite Decizie de impunere pentru sumele estimate din oficiu, emite totuși acte de executare respective somație si titlu executoriu, acte emise cu nerespectarea dispozițiilor legale procedând la executarea silită pentru sumele din primul semestru al anului 2012, fără a înștiința în prealabil că s-a depășit termenul de depunere și fără a emite decizia privind impunerea din oficiu, situație în care, atât titlul executoriu nr._/29.06.2012, cât și procesul verbal de sechestru imobiliar emis la data de 24.08.2012, sunt lovite de nulitate.
S-a mai susținut de către contestatoare că, deși deține două imobile, decizia de impunere pe anul 2012 cuprinde 4 puncte, imobilul din Ploiești, ., . trecut de trei ori, cu valori diferite, stabilindu-se trei impozite diferite.
În drept a invocat prevederile art. 399 și următoarele c.pr.civ, art. 41 c.pr.civ, art. 274 c.pr.civ și art. 172 c.pr. fiscală.
Intimata, legal citată a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației neîntemeiata si menținerea ca legal si temeinic a Procesului Verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr._/24.08.2012.
Prin sentința civilă nr._/05.07.2013 Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea precizată, a anulat în parte procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile încheiat in data de 24.08.2012, cu privire la bunurile imobile aparținând contestatoarei și a dispus ridicarea sechestrului asigurator înființat prin procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile încheiat in data de 24.08.2012 asupra bunurilor imobile: spațiul comercial situat in Ploiești, ., ., compus din parter in suprafața construita de 263,21 mp din care suprafața utila de 241, 76 mp si terenul aferent in suprafața de 263 mp, evaluat la suma de_ lei si spațiul comercial situat in Ploiești, ., ., compus din parter in suprafață construita de 43 mp si etaj in suprafața construita de 39 mp si terenul aferent in suprafața de 43 mp, evaluat la suma de_ lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile incheiat in data de 24.08.2012 intimata S. P. de Finante Locale Ploiesti a instituit masura sechestrului asupra bunurilor imobile apartinand contestatoarei . în spațiul comercial situat in Ploiesti, ., ., compus din parter in suprafata construita de 217,30 mp si etaj in suprafata construita de 363,mp si terenul aferent in suprafata indiviza de 106 mp, evaluat la suma de_,24 lei, spațiul comercial situat in Ploiești, ., ., compus din parter in suprafața construita de 263,21 mp din care suprafața utila de 241, 76 mp si terenul aferent in suprafața de 263 mp, evaluat la suma de_ lei și spațiul comercial situat in Ploiești, ., ., compus din parter in suprafață construita de 43 mp si etaj in suprafața construita de 39 mp si terenul aferent in suprafața de 43 mp, evaluat la suma de_ lei, in vederea stingerii creanței fiscale in cuantum de_ lei.
A motivat instanța de fond că, având in vedere dispozițiile art.129 alin.2 C proc.fisc potrivit cărora „se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea” în raport de întinderea debitului estimat (suma fiind ridicată), scopul măsurilor asiguratorii (asigurarea recuperării acestei sume, iar nu executarea efectivă a persoanei vizate), ținând seama că în speță contestatoarea are la îndemână posibilitatea prezentării de garanții îndestulătoare pentru a obține ridicarea măsurilor asiguratorii (însă nu a procedat la aceasta), înseamnă că sunt îndeplinite condițiile textului de lege sus-menționat.
S-a mai arătat că trebuie avuta în vedere și proporția dintre creanța pretinsa si bunurile cu privire la care s-a instituit sechestrul, astfel că nu se pot indisponibiliza bunuri a căror valoarea depășește cu mult valoarea creanței pretinse, existenta unei disproporții in acest sens conturând ideea caracterului abuziv al măsurii solicitate or, a proceda altfel, fără a supune analizei aparenta dreptului intimatului-creditor si a proporționalității între măsura dispusa si valoarea creanței pretinse, ar conduce la limitarea exercițiului dreptului de proprietate, garantat de art. 44 din Constituita României si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului.
S-a mai precizat de către prima instanță că, astfel, conform jurisprudenței CEDO, măsura sechestrului asigurator reprezintă o reglementare a folosinței bunurilor, mai exact, un control privind utilizarea bunului, astfel ca titularului ii este limitat atributul de folosința din componenta dreptului de proprietate, iar pentru a fi in prezenta unei reglementari a folosinței bunurilor in concordanta cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția EDO, este necesara îndeplinirea condițiilor, limitarea dreptului de proprietate – ingerința - sa fie prevăzuta de lege, aceasta sa fie luata pentru un scop legitim, justul echilibru-proporționalitatea.
A motivat instanța de fond că, în cauză, valoarea creanței fiscale pe care o datorează contestatoarea este de_ lei, iar pentru realizarea acestei creanțe intimata a instituit măsura sechestrului asigurator asupra a 3 bunuri imobile aparținând contestatoarei, in valoare totala de_ lei ( o valoarea de aproximativ 12 ori mai mare decât creanța datorata), caz în care măsura sechestrului instituita este disproporționata fata de cuantumul debitului datorat de către contestatoare, limitarea dreptului de proprietate al contestatoarei prin indisponibilizarea celor 3 spatii comerciale nefiind proporționala cu scopul urmărit.
Referitor la motivele de nelegalitate invocate de către contestatoare prin cererea de chemare in judecata instanța de fond a reținut nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză cât timp acestea nu privesc actul de executare contestat in prezenta cauza, respectiv procesul verbal de sechestru, ci acestea sunt motive de nelegalitate cu privire la Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2012, titlul executoriu nr. 2087/29.06.2012 și somația nr. 2087/29.06.2012 (ce puteau fi invocate cu ocazia contestării acestor acte de executare).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul S. P. Finanțe Locale Ploiești, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii precizate și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr._/24.08.2012.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a anulat în parte procesul verbal de sechestru nr._/24.08.2012 asupra a două bunuri imobile, motivând că măsura sechestrului este disproporționată față de cuantumul debitului datorat de către intimata contestatoare, întrucât societatea contestatoare nu și-a achitat obligațiile fiscale către bugetul local, sens în care a fost emisă somația însoțită de titlul executoriu nr._/29.06.2012 în sumă totală de 346.355 lei reprezentând impozit clădire aferent perioadei_12, inclusiv accesorii calculate la data de 29.06.2012, motiv pentru care a trecut la executarea silită a bunurilor imobile proprietatea contestatoarei, încheind procesul verbal de sechestru cu respectarea disp.art.152 și art.154 din OG 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal de sechestru fiind un model ITL prevăzut în Ordinul MFP nr.767/2009 Anexa nr.60, caz în care se impune admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii precizate, întrucât organul fiscal a calculat și stabilit în mod corect impozitul pe clădiri în sarcina intimatei contestatoare și a dispus măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile proprietatea acestora.
A mai arătat recurentul că eronat instanța de fond a considerat că sechestrul asigurator a vizat 3 bunuri imobile, în realitate fiind unul singur și anume imobilul situat în Ploiești, ., camera 1, ., parte, din care parterul este închiriat unor persoane juridica care desfășoară activități economice, valorificarea pretinselor imobile reținute de instanță ca fiind în număr de 3 neputând fi valorificate individual, ci în ansamblu, fiind incidente disp. art.142 alin.1 coroborate cu art.158 alin.1 din OG 92/2003.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 22.10.2013.
La data de 18.11.2013, intimata contestatoare a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând pe de o parte că prin motivele de recurs recurenta a reluat susținerile din dezbaterile de la fond și care au fost deja analizate de către instanța de judecată, iar pe de altă parte ca în mod corect instanța de fond a constatat că există o disproporție vădită între creanța fiscală datorată în sumă de_ lei și măsura sechestrului asigurator pentru cele trei imobile proprietatea sa ce însumează ca valoare 4.289.697 lei, adică de 12 ori mai mare decât creanța datorată.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr._/24.08.2012 s-a procedat la sechestrarea unui nr. de 3 bunuri imobile proprietatea debitoarei contestatoare constând în spațiul comercial situat in Ploiesti, ., ., compus din parter in suprafata construita de 217,30 mp si etaj in suprafata construita de 363,mp si terenul aferent in suprafata indiviza de 106 mp, evaluat la suma de_,24 lei, spațiul comercial situat in Ploiești, ., ., compus din parter in suprafața construita de 263,21 mp din care suprafața utila de 241, 76 mp si terenul aferent in suprafața de 263 mp, evaluat la suma de_ lei și spațiul comercial situat in Ploiești, ., ., compus din parter in suprafață construita de 43 mp si etaj in suprafața construita de 39 mp si terenul aferent in suprafața de 43 mp, evaluat la suma de_ lei, in vederea stingerii creanței fiscale în cuantum de_ lei stabilită în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu nr._/29.06.2012, din care_ lei reprezentând c/valoare impozit clădire aferent perioadei_12 și_ lei accesorii.
Disp. art. 399 Cpr.civ. stipulează că, orice persoană interesată sau vătămată prin executare poate formula contestație la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare silită, fie în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea, aplicarea titlului executoriu astfel încât nerespectarea dispozițiilor privind executarea silită determină anularea actului nelegal.
Totodată, disp. art. 129 și urm. din Codul de procedură fiscală prevăd că, ori de câte ori există pericolul sustragerii, ascunderii, risipirii unui patrimoniu de către un debitor, periclitării sau îngreunării recuperării unor creanțe de către un creditor se impune luarea unor măsuri asigurătorii, măsuri care pot fi dispuse ținându-se seama și de disp. art. 591 și urm. C.pr.civ..
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că, prin procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr._/24.08.2012 s-a procedat la sechestrarea unui nr. de 3 bunuri imobile proprietatea debitoarei contestatoare constând în spațiul comercial situat in Ploiesti, ., ., compus din parter in suprafata construita de 217,30 mp si etaj in suprafata construita de 363 mp si terenul aferent in suprafata indiviza de 106 mp, evaluat la suma de_,24 lei, spațiul comercial situat in Ploiești, ., ., compus din parter in suprafața construita de 263,21 mp din care suprafața utila de 241, 76 mp si terenul aferent in suprafața de 263 mp, evaluat la suma de_ lei și spațiul comercial situat in Ploiești, ., ., compus din parter in suprafață construita de 43 mp si etaj in suprafața construita de 39 mp si terenul aferent in suprafața de 43 mp, evaluat la suma de_ lei, in vederea stingerii creanței fiscale in cuantum de_ lei stabilită în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu nr._/29.06.2012, din care_ lei reprezentând c/valoare impozit clădire aferent perioadei_12 și_ lei accesorii.
Ca atare, atât timp cât, conform titlului executoriu nr._/29.06.2012, s-a stabilit în sarcina de plată a contestatoarei suma totală de_ lei reprezentând c/valoare impozit clădiri aferent perioadei_12, inclusiv accesorii, iar în vederea recuperării acestei creanțe s-a instituit sechestru asigurator asupra unor bunuri imobile aparținând debitoarei contestatoare evaluate la suma totală de 4.289.697,24 lei, valoare bunurilor sechestrate fiind astfel mult mai mare decât creanța pretins datorată la bugetul local, înseamnă că, în realitate, măsura sechestrului asigurator asupra tuturor acestor bunuri este excesivă, impunându-se astfel debitoarei contestatoare o sarcină mult prea mare față de obligația ce se pretinde că o datorează la bugetul local, cu atât mai mult cu cât nu există nicio dovadă privind imposibilitatea recuperării de către stat a creanței stabilită prin titlul executoriu sus-menționat.
Mai mult chiar, măsurile asiguratorii au numai rolul de a înlătura riscul sustragerii, ascunderii, risipirii unui patrimoniu de către un debitor, periclitării sau îngreunării recuperării unor creanțe de către un creditor or, în cauză, nu numai că nu s-au făcut dovezi privind existența vreunui demers al debitoarei de a periclita sau îngreuna recuperarea creanței de către stat, dar sechestrarea unor imobile cu o valoare mult mai mare decât pretinsa creanță datorată este abuzivă, contestatoarea având dreptul să dispună liber, nestingherit de o parte din bunurile sale imobile, intimata neavând dreptul să instituie măsura sechestrului asigurator decât în limita creanței datorate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și dispus ridicarea sechestrului asigurator înființat prin procesul verbal de sechestru încheiat la data de 24.08.2012 asupra bunurilor imobile: spațiul comercial situat în Ploiești, ., ., compus din parter in suprafața construita de 263,21 mp din care suprafața utila de 241, 76 mp si terenul aferent in suprafața de 263 mp, evaluat la suma de_ lei si spațiul comercial situat in Ploiești, ., ., compus din parter în suprafață construita de 43 mp și etaj în suprafața construita de 39 mp și terenul aferent în suprafața de 43 mp, evaluat la suma de_ lei, întrucât din probele administrate reiese că nu se justifică, în raport de cuantumul creanței pretins datorată la bugetul local, și sechestrarea acestor bunuri.
Criticile recurentei în sensul că, atât timp cât contestatoarea nu și-a achitat obligațiile fiscale către bugetul local, fiind emise somația însoțită de titlul executoriu nr._/29.06.2012 în sumă totală de 346.355 lei reprezentând impozit clădire aferent perioadei_12, inclusiv accesorii calculate la data de 29.06.2012, procedându-se la executarea silită a debitoarei, încheindu-se procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile aparținând contestatoarei, înseamnă că în mod greșit instanța de fond a anulat în parte acest proces-verbal de sechestru, sunt nejustificate întrucât măsura sechestrului trebuie să vizeze bunuri de o valoare în limita creanței pretins datorată la bugetul local or, în speță, pentru o pretinsă datorie de 346.355 lei, s-a instituit măsura sechestrului asupra unor bunuri imobile cu o valoare estimativă de_,24 lei, fiind evident astfel că măsura sechestrului a fost abuzivă, încălcându-se dreptul contestatoarei de a beneficia de o parte din bunurile sale în mod liber, nestingherit, mai ales că nu există nicio dovadă privind riscul ca debitoarea să îngreuneze sau pericliteze recuperarea acestui pretins debit.
Susținerile recurentei în sensul că eronat instanța de fond ar fi considerat că sechestrul asigurator a vizat 3 bunuri imobile, în realitate fiind unul singur și anume imobilul situat în Ploiești, ., camera 1, ., parte, din care parterul este închiriat unor persoane juridica care desfășoară activități economice, pretinsele imobile reținute de instanță ca fiind în număr de 3 neputând fi valorificate individual, ci în ansamblu, fiind incidente disp. art.142 alin.1 coroborate cu art.158 alin.1 din OG 92/2003, nu pot fi avute în vedere deoarece, conform procesului-verbal de sechestru, chiar dacă s-a menționat aceeași adresă, în realitate este vorba de 3 spații comerciale distincte, înscrise în CF la numere distincte, fiind evaluate estimativ separat iar sechestrul s-a instituit pentru fiecare spațiu comercial în parte, caz în care nu există niciun impediment ca, în cazul neachitării debitului, spațiul pentru care s-a menținut măsura sechestrului să fie valorificat în mod avantajos pentru recurentă, fiind un spațiu comercial de sine stătător, individual și nicidecum nu formează un tot unitar împreună cu celelalte spații comerciale care nu ar putea fi valorificare decât împreună.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev. de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ și ținând seama de disp. art. 3041 C.pr.civ. în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat și va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul-intimat S. P. Finanțe Locale Ploiești cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare . sediul în Ploiești, ., camera 1, ., parter, județ Prahova, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. D. R. C. N. M.
GREFIER,
M. M. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehored.CR
2 ex./30.01.2014
D.f. –_ – Judec. Ploiești
J.f. – I. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 679/2014.... | Validare poprire. Hotărâre din 15-01-2014, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
