Contestaţie la executare. Decizia nr. 1091/2014. Tribunalul PRAHOVA

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă la prima strigare a cauzei, reprezentantul intimatului, avocat N. G. M., lipsind recurenta-contestatoare, iar la a doua strigare se prezintă recurenta-contestatoare, prin consilier juridic A. M., și reprezentantul intimatului, avocat N. G. M..

Procedura de citare este îndeplinită.

Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 98 lei, conform chitanței nr._(82)/08.08.2011, și timbru judiciar, în valoare de 3 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Tribunalul pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenta-contestatoare.

Reprezentantul recurentei-contestatoare și apărătorul intimatului, având cuvântul pe rând, solicită admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.

Tribunalul, constatând că dosarul nr._ al Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă, în raport de care s-a dispus suspendarea judecății prezentului recursul prin încheierea de ședință din data de 14.12.2011, a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 1325/12.02.2014, astfel că nu mai subzistă motivul suspendării, admiterea cererea formulată de recurenta-contestatoare și dispune repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reprezentantul recurentei-contestatoare și apărătorul intimatului, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Reprezentantul recurentei-contestatoare,a vând cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere că acțiunea a fost respinsă pe motivul inexistenței probelor pentru dovedirea situației de fapt, respectiv că între părți a fost încheiat un contract de execuție lucrări, lucrări care au fost executate de către contestatoare și verificate de către intimat, a fost achitat prețul prin ordine de plată și facturi care poartă ștampila acestuia, ceea ce reprezintă o verificare a efectuării lucrărilor respective, fiind semnat procesul-verbal de recepție fără obiecțiuni din partea intimatul, însă ulterior, au fost transmise recurentei adresei prin care se solicita restituirea unor sume diferite, fără însă a se acorda termenul legal de 15 zile pentru ca aceasta să aibă posibilitatea de a formula obiecțiuni în scris, raportat și la una dintre adrese, respectiv cea din data de 27.02.2009, conform căreia lucrările nu au fost executate conform contractului de execuție. Mai mult, după numai 9 zile, intimatul a pornit executarea scrisorii de garanție bancară, împotriva căreia recurenta a formulat contestație la executare, iar intimatul a formulat o acțiune prin care a solicitat diferența de preț, datorată neexecutării lucrărilor, chiar dacă în timpul efectuării acestora, intimatul a modificat proiectul fără aprobarea SAPARD-ului, deși lucrările respective trebuiau efectuate conform contractului inițial, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal de recepție, astfel că, pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea contestației la executare, depunând la dosar concluzii scrise.

Apărătorul intimatului, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, având în vedere că executarea efectuată nu reprezintă o executare propriu-zisă conform codului de procedură civilă, pentru a fi admisibilă, scrisoarea de garanție are aplicabilitate în Regulile uniforme pentru Garanțiile de Cerere, Publicație nr. 458 și nr. 325 elaborate de Camera de Comerț și Industrie de la Paris, utilizate de băncile din România, în condițiile în care nu a fost învestit un executor judecătoresc sau bancar cu executarea silită, scrisoarea de garanție fiind parte din contractul de execuție, iar banca având obligația de a elibera o asemenea scrisoare, astfel că această contestație este inadmisibilă. În ceea ce privește fondul cauzei, potrivit deciziei nr. 1325/12.02.2014 a Curții de Apel Ploiești, fila 42 dosar, alin 6 al filei 11 din decizie, prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a concluzionat că există prejudiciu și că recurenta ar avea de recuperat de la intimat o sumă de bani, ceea ce dovedește că intimatul a suferit un prejudiciu, în baza căruia a fost emisă scrisoarea de garanție, recurenta având la dispoziție, însă, promovarea unei acțiuni pe dreptul comun, iar nu contestația la executare, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.03.2009 sub nr._ contestatoarea . formulat contestație la executare împotriva executării silite a Scrisorii de Garanție Bancară LG /PB082116 RON în valoare de 264 244,93 RON emisă de UNICREDIT Ț. BANK-SUCURSALA PLOIEȘTI, ca urmare a cererii de executare formulată de către C. L. al . în comuna Ștefești, ..

În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că în urma încheierii contractului de execuție nr. 25/09.03.2007 cu C. L. al comunei Ștefești s-a obligat să execute lucrarea” Modernizarea drumuri locale în .” și ca garanție de bună execuție, potrivit dispozițiilor contractuale a solicitat Băncii Unicredit Ț. Bank emiterea unei scrisori de garanție, potrivit art. 13 alin. 13.7 din Contractul de lucrări sus menționat.

De asemenea, a arătat că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 2305/20.10.2008 s-a semnat fără obiecțiuni, apreciind că executarea scrisorii de garanție bancară este abuzivă, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor contractuale iar susținerea autorității contractante, potrivit căreia nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de execuție este nefondată.

A mai arătat contestatoarea că, referitor la cuantumul sumei executate sunt necesare lămuriri și asupra întinderii și aplicării titlului executoriu în sensul că din suma totală de 333 312, 50 RON a stornat factura nr._/13.11.2008 în valoare de 81 336,16 lei, rezultând o diferență de 251 976,34 lei diferența care este depășită de valoarea scrisorii de garanței, respectiv 264 244,93 lei cu suma de 12 268,59 lei.

În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm C..

Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma excepției de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești, invocată de către intimat, în conformitate cu dispozițiile art. 137, alin. 1, C.proc.civ., potrivit cărora „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, instanța a constatat:

Instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având obligația de a încadra cererea în textul legal aplicabil, conform disp. art. 84 și art. 129 Cod procedură civilă.

Deși contestatoarea și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 399 și urm. Cod.proc.civ., instanța constată că obiectul prezentei cererii îl constituie pretenții izvorând din executarea contractului încheiat în urma unei licitații publice de o autoritate publică și având ca obiect lucrări de interes public, astfel încât potrivit art. 2, alin. 1, lit. c din Legea nr. 554/2004, republicată, competența de soluționare a acestei cauze revine instanței de contencios administrativ care potrivit art. 2, pct. 1, lit. d C.proc.civ. este Tribunalul Prahova.

Pentru aceste considerente, instanța constatând întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești invocată de intimat nu va mai analiza și excepția necompetentei teritoriale, urmând a dispune declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze la Tribunalul Prahova- Secția C. Administrativ.

Urmare a sentinței civile nr. 5808/15.05.2009 prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova- Secția C. Administrativ sub nr._ iar la termenul de judecată de la data de 19.11.2009 a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale a Tribunalului Prahova, față de precizarea contestatoarei la acțiune, în baza art. 399 C., excepția fiind admisă prin sentința nr. 544/19.11.2009 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești și după rămânerea irevocabilă a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Ploiești pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința nr. 9CC /15.03.2010 Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Prezenta cauză civilă a fost înregistrată din nou la Judecătoria Ploiești, la data de 13.05.2010.

La data de 08.10.2010 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare-concluzii scrise, filele 30-31 prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că reclamanta contestatoare își întemeiază acțiunea pe art. 399 alin 3 apreciind că executarea scrisorii de garanție a fost practic o executare silită făcută în temeiul unui titlu executoriu care nu estre emis de o instanță judecătorească.

A menționat intimata că societatea contestatoare este în eroare în ceea ce privește actele care reglementează scrisorile de garanție care nu constituie un act de executare executat de un executor judecătoresc sau un executor bancar, pentru a face obiectul unei contestații la executare.

Scrisoarea de garanție bancară își găsește reglementarea în regulile uniforme pentru garanțiile de cerere, publicația nr. 458, carte a devenit aplicabilă din ianuarie 1994 cât și în Publicația nr. 325 elaborate de Camera de comerț și Industrie de la Paris utilizate de băncile din România.

Din momentul în care a fost emisă garanția bancară, banca este responsabilă de a plăti la prima cerere a beneficiarului garanției bancare, conform condițiilor stipulate în garanție.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe art.115 și urm .404 alin 2 C..

La data de 04.03.2011 contestatoarea a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, filele 67-69, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității invocată de către intimată având în vedere că așa cum s-a admis în doctrină, scrisorile de garanție bancară constituie titluri executorii extrajudiciare iar băncile sunt organe de executare.

În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Ploiești prin sentința nr. 9CC/15.03.2010.

Pe fondul cauzei a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată și anularea executării silite a scrisorii de garanție LG/PB082116 RON.

La termenul de judecată de la data de 04.03.2011 instanța a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către intimat unită cu fondul cauzei.

Prin încheierea de ședință de la data de 11.03.2011 instanța a respins motivat excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către intimat și a dispus repunerea cauzei pe rol, apreciind necesar a se pune în discuția părților eventuala suspendare a cauzei, în temeiul art. 244, alin. 1, pct. 1, C.proc.civ., până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova, care are ca obiect pretențiile părților decurgând din executarea contractului de execuție nr. 25/09.03.2007, în baza căruia, potrivit art. 13 alin. 13.7 din contract, a fost emisă scrisoarea de garanție bancară LG /PB082116RON în valoare de 264 244,93 RON, de Banca Unicredit Ț. Bank.

Prin sentința civilă nr. 3818/08.04.2011 Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către contestatoarea .>

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, Curtea de Apel Ploiești, prin sentința nr. 9CC/15.03.2010 pronunțată în dosarul nr. 198/ 42/ 2010, în raport și de precizările formulate de către contestatoare, cu ocazia stabilirii competenței de soluționare a cauzei, a calificat prezentul litigiu ca o contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, instanța a reținut că în urma încheierii contractului de execuție nr. 25/09.03.2007 între părțile prezentei cauze, contestatoarea s-a obligat să execute lucrarea” Modernizarea drumuri locale în .” și ca garanție de bună execuție, potrivit dispozițiilor contractuale a solicitat Băncii Unicredit Ț. Bank emiterea unei scrisori de garanție, potrivit art. 13 alin. 13.7 din contractul de lucrări sus menționat.

La terminarea lucrărilor s-a încheiat un proces-verbal de recepție, nr.2305/20.10.2008 fără obiecțiuni, însă ulterior, autorității contractante, nu i s-au decontat în totalitate aceste lucrări de către Agenția Națională de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, așa cum rezultă din adresele nr. 1880/ 2008, filele 46 și urm., 33/27.03.2008, fila 48, 176/03.10.2008, fila 49, 335/28.11.2008, fila 50.

Instanța a constatat însă că referitor la cuantumul sumei legal datorate de către contestatoare intimatei, pe care prima o contestă, sunt necesare verificări, în raport și de susținerile părților, respectiv cu privire la întinderea și aplicarea titlului executoriu în sensul de a se verifica dacă contestatoarea datorează sau nu sumele pretinse de către intimată. Cum aceste verificări instanța nu le poate efectua ea însăși, având nevoie de ajutorul uni expert tehnic de specialitate, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize, față de obiectul precizat al cauzei și de încadrarea juridică, însă ambele părți, prin reprezentat, având cuvântul, au arată că nu consideră necesar a se efectua o expertiză.

În această situație, instanța a constatat că în baza art. 1169 C.civ., contestatoarea avea obligația de a aduce probe care să dovedească temeinicia susținerilor sale, ceea ce nu s-a realizat în speță.

Astfel, față de probele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că autoritatea contractantă – intimata era îndreptățită, potrivit scrisorii de garanție nr. LG /PB082115 RON emisă la 19.05.2008 de către Unicredit Tiriac Bank, la cerere să solicite băncii plata sumelor garantate în acest mod, pentru buna execuție a contractului de către contestatoarea . pentru care, în temeiul art. 399, alin. 3, C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare formulată de către contestatoarea .>

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea acestuia si desființarea sentinței atacate ca fiind nelegala si netemeinică.

In motivare, recurenta-contestatoare a arătat că, deși la dosarul cauzei au fost depuse probe in susținerea cererii, in sensul ca s-a dovedit, prin prezentarea Procesului - Verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 2305/20.10.2008 (filele 8 si 9 din dosarul de fond), ca o comisie formata din 13 persoane, din care 11 reprezentanți ai intimatei, a constatat ca se „admite recepția", instanța de fond a considerat ca nu s-au adus probe care sa dovedească temeinicia susținerilor contestatoarei.

Față de acest aspect, a solicitat să fie avută in vedere adresa din data de 27.02.2009 aflata la fila nr. 21 ( dosar II fond), prin care banca a comunicat faptul ca parata „ declara ca S.C F. SA., nu a respectat clauzele contractuale ale contractului de execuție nr. 25 / 09.03.2007 încheiat intre C. L. al Comunei Stefesti si S.C. F. S.A., suma reprezentând plata la transa nr. IV a fost respinsa pe motiv ca lucrările au fost considerate neexecutate si nu a respectat documentațiile tehnice prevăzute in proiectul de execuție, solicitând plata sumei de RON 264 244,93".

Cu privire la corespondenta purtata cu intimata, anterior executării scrisorii de garanție, a susținut faptul că la data de 16.12.2008, fără nici o alta înștiințare anterioara, prin adresa nr. 137, intimata i-a comunicat ca poate „contesta in termen modul de calcul conform adresei 1880/16.12.2008", adresa care fusese transmisa tocmai intimatei de către CRPDRP Târgoviște si care face referire la diferite articole de deviz respinse la plata de către aceasta instituție.

In aceeași zi, prin adresa 139/16.12.2008, intimata i-a comunicat ca, întrucât nu a avut obiecțiuni privind verificarea si modul de plata de CRPDRP Târgoviște, îi solicită sa ii storneze suma de 186 775,36 lei, pe motiv ca lucrările nu au fost executate conform proiectului.

Ca răspuns la aceste 2 adrese comunicate in aceeași zi, contestatoarea a arătat că a transmis intimatei adresa nr. 753/18.12.2008 prin care i-a comunicat faptul ca sumele au fost încasate in condiții legale, pe baza situațiilor de lucrări verificate si acceptate de către reprezentații acesteia si drept urmare nu îi putea imputa refuzul CRPDRP Târgoviște de a accepta la plata anumite lucrări. Totodată i-a sugerat reprezentantului intimatei ca trebuia sa conteste decizia CRPDRP Târgoviște, atâta timp cat nu există o relație comerciala cu aceasta instituție. Mai mult decât atât, prin adresa nr. 336/28.11.2008 CRPDRP Târgoviște a informat intimata ca poate contesta, in termen de 5 zile lucrătoare, modul de verificare a eligibilității cheltuielilor.

Contestatoarea a mai susținut că, la data de 19.02.2009, prin notificarea nr. 455, intimata a somat-o ca, in termen de 15 zile de la primirea respectivei notificări, sa storneze suma de 309 624,08 lei, in caz contrar va trece la executarea silita a scrisorii de garanție bancara de buna execuție emisa de contestatoare la semnarea contractului.

In drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 si 304/1 din Codul de Procedură Civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimatul C. L. al Comunei Ștefești, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la termenele de judecată, solicitând respingerea acestei căi de atac, ca fiind nefondată.

Prin încheierea pronunțată la termenul din 14.12.2011, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului Prahova, Secția a II – a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, pricina fiind repusă pe rol la cererea recurentei, depusă la data de 14.02.2014.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit contractului de execuție nr. 25/09.03.2007, intervenit între recurenta-contestatoare și intimat, S.C. F. S.A. și-a asumat obligația de a executa lucrările pentru obiectivul de investiții „Modernizare drumuri locale .”, valoarea contractului fiind de 3.144.514,61 lei (filele 10 – 21 dosar fond).

Potrivit art. XIII din acest contract, părțile au convenit că garanția de bună execuție va fi de 10% din valoarea contractului, urmând a fi furnizată sub forma unei scrisori de garanție bancară în favoarea autorității contractante – C. L. al Comunei Ștefești.

Astfel, prin scrisoarea de garanție bancară de bună execuție nr. LG/PB082116RON, Unicredit Ț. Bank S.A. a declarat că garantează în numele S.C. F. S.A. plata sumei de 264.244,93 lei, reprezentând garanția de bună execuție menționată în contractul de lucrări nr. 25/2007.

Potrivit art. 13 alin. 13.2 din Condițiile generale pentru contractele de lucrări, aflate la filele 22 – 67 din dosarul de fond inițial, garanția de bună execuție va fi folosită de către autoritatea contractantă drept contraplată pentru orice pierdere rezultată din neputința contractantului de a-și realiza complet și în totalitate obligațiile sale din contract.

Practic, întrucât recurenta-contestatoare nu a executat corespunzător obligațiile asumate prin contract, intimata-creditoare a solicitat executarea scrisorii de garanție bancară, identificate anterior, prin adresa nr. 432/17.02.2009 (fila 21 dosar fond).

Tribunalul consideră că sunt lipsite de relevanță susținerile recurentei, potrivit cărora procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 2305/20.10.2008 (filele 8 și 9 dosar inițial) a fost semnat de către autoritatea contractantă, fără obiecțiuni, în condițiile în care, așa cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 2653/12.09.2013 a Tribunalului Prahova, Secția a II – a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, menținută sub acest aspect prin decizia nr. 1395/12.02.2014 a Curții de Apel Ploiești, Secția a II – a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal (filele 37 – 42 dosar recurs), prin respectivul proces-verbal au fost recepționate lucrări în valoare de 2.642.449,25 lei, în vreme ce suma facturată de S.C. F. S.A. a fost de 2.946.151,36 lei, astfel că, pentru diferența de 303.702,11 lei dintre suma facturată și aceea pentru care s-a efectuat recepția este admisibilă contestarea modului necorespunzător de executare a lucrărilor.

Totodată, analizând conținutul acelorași hotărâri judecătorești, intrate în puterea lucrului judecat, tribunalul observă că, pe baza probatoriului complex administrat în respectivul proces, inclusiv expertize în specialitățile construcții civile și contabilitate, recurenta-contestatoare nu și-a îndeplinit complet obligațiile asumate prin contract, valoarea lucrărilor neexecutate fiind de 245.714,29 lei cu TVA.

Prin urmare, în mod corect, intimatul C. L. al Comunei Ștefești a solicitat executarea scrisorii de garanție bancară, de către Unicredit Ț. Bank S.A., activând clauza inserată la art. 13 alin. 13.2 din Condițiile generale ale contractului încheiat între părți.

Din punctul de vedere al probatoriului pertinent și concludent pentru lămurirea litigiului promovat de contestatoare, în mod just, prima instanță a constatat necesitatea administrării unei dovezi științifice (expertiză) pentru a determina cuantumul exact al sumei datorate de către contestatoare intimatului, probă cu a cărei administrare părțile nu au fost de acord.

Așa cum s-a statuat in literatura juridica, dar și în practica judiciară, în cadrul procesului civil sarcina probei este împărțită între reclamant și pârât, la care se adăugă și rolul activ al instanței care, potrivit art. 129 alin.5cod pr. civila, poate ordona administrarea probelor considerate necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.

Cu toate acestea, existenta rolului activ al judecătorului nu poate conduce la concluzia ca întreaga sarcina a probei ar cădea asupra instanței, ceea ce nu se întâmpla nici măcar in cadrul proceselor spuse principiului oficialității, sau că nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la propunerea si administrarea probelor nu ar avea pentru părți consecințe procedurale.

Pe cale de consecința, in măsura in care partea ce formulează anumite pretenții nu este solitara in efortul de a proba, aceasta rămâne singura sancționată în caz de eșec, deoarece dacă nu administrează probele care sa-l convingă pe judecător, cu toata eventuala colaborare a adversarului și, în pofida rolului activ al instanței, va pierde procesul, iar adversarul va triumfa.

Nu în ultimul rând, tribunalul reține că, în măsura în care recurenta apreciază că are de recuperat de la intimată vreo sumă de bani, reprezentând diferența dintre suma rezultată din executarea scrisorii de garanție și contravaloarea lucrărilor neexecutate efectiv, stabilită de instanța de contencios administrativ ulterior declanșării contestației la executare și virării sumei de 264.244,93 lei către intimat, are posibilitatea de a se adresa instanței competente, cu o cerere corespunzătoare ce nu a format obiectul investirii în cadrul prezentului proces.

Față de toate aceste argumente, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 3818/08.04.2011, pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul va lua act că nu s-au solicitat asemenea cheltuieli de către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare .>, cu sediul în Câmpina, .. 24, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3818/08.04.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul C. L. AL COMUNEI ȘTEFEȘTI, cu sediul în comuna Ștefești, ., ca nefondat.