Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 33268/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 341
Ședința publică din data de 06.03.2014
PREȘEDINTE - N. M.
JUDECĂTORI - R. C.
- G. D.
GREFIER - B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta D. E., domiciliată în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 și a încheierii de ședință din data de 16.12.2013 ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul A. N. A., domiciliat în Comuna Bărcănești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reprezentată de avocat P. M. și intimatul reprezentat de avocat C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei și concluzii scrise.
Instanța ia act că se depune la dosar de către recurenta prin avocat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei și concluzii scrise.
Având pe rând cuvântul reprezentanta recurentei și reprezentantul intimatului arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Având cuvântul reprezentanta recurentei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești potrivit art. 304 pct. 4,5 și 7 Cod de Procedură Civilă și art. 3041 Cod de Procedură Civilă. Solicită admiterea recursului cu aplicarea disp. art. 312 și art. 304 pct. 8 și 9 Cod de Procedură Civilă. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2013, solicită anularea încheierii, întrucât sunt 2 contestații la executare, cu 2 obiecte diferite și au fost judecate de același complet de judecată, ce anterior s-a pronunțat și a dispus că cele două contestații la executare, cea împotriva actului de vânzare la licitație și cea împotriva expertizei constructor M. ce a stabilit prețul vânzării a considerat că se pot judeca împreună. Aceste contestații puteau fie suspendate, fie admise, dacă una era admisă, clar cealaltă nu se mai putea admite. Cele două contestații au efecte diferite una de cealaltă. Potrivit art. 500 alin.2 executorul stabilește prețul vânzării și dacă este cazul va cerere părerea unui expert pentru a stabili prețul. S-a formulat contestație la executare cu privire la stabilirea prețului de M. care a menționat pe expertiză că nu își însușește concluziile, dar nu are legătură cu dosarul de executare care are a stabilit valoarea imobilului la 40.000 euro. S-a efectuat o nouă expertiză și s-a stabilit un preț mai mare, dar cu 10.000 euro sub prețul pieței. Arată că nu se poate efectua o vânzare la licitație cu încălcarea drepturilor debitorului. Nu poate exista o executare la infinit, poprirea nu s-a realizat, iar creditorul nu dorește decât executarea. Prin stabilirea unui preț sub prețul pieței se încalcă dreptul de proprietate al debitorului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. La întocmirea raportului de expertiză pe fond a fost desemnat un expert care a întocmit lucrarea, a convocat părțile. Expertul nu a fost în măsură să stabilească prețul exact. Referitor la actele de executare, anterior întocmirii raportului de expertiză, instanța de fond în dosarul nr._/2012 al Judecătoriei Ploiești a respins ca neîntemeiată contestația la executare. Fiica defunctei nu a fost parte în acest dosar, iar acest lucru nu a împiedicat executarea. Solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/ 281/2012, contestatoarea D. E. a chemat în judecată pe intimatul A. N. A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea raportului de expertiză construcții întocmită în dosarul de executare nr. 514/2011 de către expert M. I..
În motivare contestației contestatoarea a arătat că expertul a consemnat în lucrarea sa ca și părți în calitate de codebitor pe numitul D. P. care a decedat la data de 24.01.2012, nu s-a consemnat temeiul de drept în baza căruia expertul are dreptul expertizării imobilului proprietatea sa, a întocmit raportul de expertiza, nu a arătat dreptul legal de a indica valoarea imobilului care este consemnat ca unic obiectiv al expertizei constructor, respectiv evaluarea bunului.
A mai arătat contestatoarea că valoarea data de expert in concluziile sale nu are nici un temei al unei norme legale care să dea dreptul conform calității sale să stabilească în mod personal o valoare a bunului-apartament, proprietatea sa, nu indica legea în baza căreia statuează valoare bunului imobil_ euro, care este foarte mare față de valoare de piață actuala a unui apartament similar, fără îmbunătățiri, an de construcție 1975, valoarea reala la acest moment este mai mica de 25.000 de euro, având în vedere scăderile valorice din ultimii ani ai imobilelor.
A precizat contestatoarea că expertul nu a fost la fata locului pentru constatări exacte, nu a aplicat coeficienții de corecție in construcții prevăzuți de dispoziții legale, clare, pentru determinarea unei corecte valori a unui imobil (coeficienți de uzura, vechime construcție, zona, etc.), că expertul nu și-a asumat responsabilitatea lucrării pe care a întocmit-o și depus-o la dosar, iar raportul de expertiză este practic nul întrucât concluzia expertului este străină de situația reală de pe piața liberă imobiliară.
În drept s-au invocat dispozițiile prev. art. 399 C.pr.civ.
La data de 10.12.2012 contestatoarea și-a completat contestația arătând că prin titlul executoriu a fost obligată la plata sumei de 40.000 de euro, fără a se stabili echivalentul în lei și nu au fost respectate dispozițiile art. 398 C.pr.civil în sensul că după decesul debitorului D. P. creditorul trebuia să solicite ieșirea din indiviziune față de împrejurarea că mai exista și fiica defunctului în calitate de moștenitoare, iar obligația de vânzare nu respectă prevederile art.504 pct. 1-5, 6 și 7 C.pr.civ. prețul fiind stabilit în moneda euro.
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013 Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare ca neîntemeiată reținând că prin sentința civilă nr. 7675/07.07.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de intimatul din prezenta cauză, sens în care au fost obligați contestatorii D. E. și D. P. la plata sumei de 40.000 euro, echivalent lei la data plății, sentința rămasă definitivă, astfel încât, la data de 20.10.2011 intimatul creditor a formulat cerere de executare silită, încuviințată prin încheierea din data de 14.11.2011 a Judecătoriei Ploiești, astfel încât susținerile contestatoarei în sensul că ar fi fost obligată la plata unei sume în euro și nu în lei sunt nefondate în condițiile în care, pe de o parte, instanța a precizat că plata sumei de va face în echivalentul în lei la data plății, iar pe de altă parte, aceste susțineri puteau fi analizate doar de către instanțele investite cu soluționarea dosarului de fond, instanța de executare având atribuții restrânse, fixate de art.399 alin.1-4 cod pr. civilă, mai ales că, deși contestatoarea beneficia de două grade de jurisdicție, nu a recurat sentința de fond, critică ce nu poate face ca atare obiectul analizei pe calea contestației la executare.
A mai arătat instanța de fond că, împrejurarea conform căreia codebitorul a decedat la data de 23.01.2012, această împrejurare a fost adusă la cunoștință executorului de către contestatoare la data de 27.02.2012, motiv pentru care executorul a făcut aplicarea dips. art. 397 alin.2 cod pr. civilă în sensul că a emis o notificare colectivă și, de altfel, în toate actele ulterioare se precizează atât numele contestatoarei cât și colectiv, moștenitorii defunctului, astfel că, deși la data de 23.04.2012 contestatoarea a precizat numele fiicei defunctului, nu a depus și un certificat de moștenitor prin care să se constate calitatea părților de succesori ai defunctului, situație în care executorul nu putea proceda la emiterea somațiilor pe numele acesteia.
A susținut instanța de fond că, împrejurarea conform căreia fiica defunctului nu a fost parte în proces, nu împiedică continuarea executării, întrucât transmiterea patrimoniului succesoral implică nu numai transmiterea bunurilor sau drepturilor de creanță ci și transmiterea datoriilor defunctului potrivit Codului civil.
A motivat prima instanță că, anterior declanșării procedurii execuțional, nu există obligația creditorului de a solicita ieșirea din indiviziune cât timp art.493 cod pr. civilă se referă la datoriile personale ale unui debitor coproprietar or, în speță, datoria era comună coproprietarilor imobilului urmărit, adică contestatoarei și defunctului său soț, astfel încât urmărirea s-a efectuat în mod legal asupra sa ca și codebitoare, precum și asupra moștenitorilor defunctului.
S-a mai susținut de către prima instanță că, referitor la actele de executare anterioare raportului de expertiză a cărui anulare se solicită, prin sentința civilă nr. 651/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare, astfel încât aceste acte au rămas în ființă, iar în ceea ce privește întocmirea raportului de expertiză, se constată că expertul a convocat părțile, contestatoarea având cunoștință despre efectuarea expertizei, astfel cum rezultă din chiar corespondența purtată cu executorul judecătoresc, executorul apelând la serviciile expertului în temeiul art. 5 alin.2 rap. la art.411 alin.3 cod pr. civilă, în vederea evaluării bunului la valoarea de circulație, motiv pentru care expertul judiciar autorizat de Ministerul Justiției a întocmit în august 2012 raportul de expertiză precizând modalitatea în care a evaluat bunul, menționând că nu a putut efectua constatări personale în interiorul imobilului întrucât nu i s-a permis accesul, realizând o evaluare aproximativă doar pe baza actelor pe care le-a avut la dispoziție și informațiilor pe care le-a putut obține, situație în care contestatoarea nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține anularea raportului de expertiză.
A mai arătat prima instanță că, pe de altă parte, chiar și în această situație, valoarea stabilită de expertul numit de executorul judecătoresc a fost mai apropiată de valoarea indicată de expertul numit de instanță, respectiv expertul M. I. a indicat la nivelul lunii august a anului 2012 o valoare de 177.490 lei, expertul numit de instanță stabilind o valoare de 183.677 lei la nivelul lunii noiembrie 2013, astfel încât susținerea contestatoarei în sensul că valoarea reală a apartamentului este doar de 25.000 de euro, față de 39.175 de euro cât a stabilit expertul M., este nefondată, executorul în mod legal și temeinic stabilind ca preț de pornire a licitației suma de 177.490 lei, astfel încât, actele de executare întocmite ulterior au fost legale și temeinice.
S-a motivat totodată că din coroborarea dispozițiile art. 504 alin. 1 cu ale art. 411 alin. 3 rezultă că înainte de a întocmi publicația de vânzare, executorul este obligat să comunice debitorului un exemplar al raportului de expertiză pentru ca acesta să ia la cunoștință de conținut și să formuleze eventuale obiecțiuni, texte de lege respectate în cauză, având în vedere că raportul de expertiză a fost comunicat contestatoarei care a formulat obiecțiuni la care expertul a răspuns punctual și abia ulterior executorul a întocmit publicația de vânzare, ceea ce demonstrează că nu au fost încălcate drepturile contestatoarei, publicația de vânzare din data de 12.10.2012 respectând toate elementele impuse de art. 504 alin.1 cod pr. civilă, iar termenul fixat pentru licitație a fost la mai mult de 30 de zile și la mai puțin de 60 de zile, prețul de strigare fiind de 177.490 lei și nicidecum nu a fost stabilit în euro astfel cum susține contestatoarea.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din data de 16.12.2013 a declarat recurs contestatoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul de a se dispune continuarea judecății pentru toate capetele contestației la executare și care trebuie soluționate separat, respectiv contestația la executare pentru actele procedurale vizând vânzarea la licitație din data de 17.10.2012 și contestația la executare împotriva expertizei întocmită de expert M. I. prin care s-a stabilit o valoare aleatorie a apartamentului.
A susținut recurenta că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2013 întrucât completul de judecată trebuia să judece două contestații la executare, cea vizând raportul de expertiză întocmit de expert M. I. și cea vizând actele privind vânzarea la licitație din data de 17.10.2012, însă la termenul de judecată din data de 16.12.2013 s-a pus în discuție împrejurarea dacă cele două contestații pot fi soluționate împreună, completul de judecată apreciind că cele două contestații pot fi păstrate pentru a fi judecată împreună și s-au pus în discuție și obiecțiunile la raportul de expertiză, făcând dovada cu înscrisuri că prețul stabilit de expert este cu 10.000 euro mai mic decât prețul vânzării apartamentelor cu 3 camere în zonă, susțineri și dovezi care lipsesc din încheierea de ședință atacată.
A mai arătat contestatoarea că, deși sunt două contestații la executare, instanța s-a pronunțat numai asupra contestației formulată cu privire la expertiza M. I., iar cu privire la contestația vizând vânzarea la licitație din data de 17.02.2013, instanța nu se pronunță ceea ce reprezintă un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare.
A arătat recurenta că în mod nelegal expertul M. I. a stabilit valoarea bunului imobil la suma de 39.175 euro, fără a indica temeiul legal în baza căruia a stabilit valoarea bunului la această sumă, și care este foarte mare în raport de valoarea de piață actuală al unui apartament similar, fără îmbunătățiri, an de construcție 1975, spre deosebire de expertiza G. Eugeniu în care se arată modalitatea de evaluare la suma de 183.677 lei, probă înlăturată de către instanță, deși era pertinentă și utilă cauzei.
S-a mai arătat de către recurentă că expertul nu s-a prezentat la fața locului pentru constatări exacte, nu a aplicat coeficienții de corecție în construcții prevăzuți de lege, nu și-a asumat responsabilitatea lucrării întocmite, iar vânzarea la licitație este declanșată de Biroul Executorului Judecătoresc pentru suma de_ lei conform expertizei M. după începerea executării silite 09.12.2011.
A susținut recurenta că transformarea sumei din titlul executoriu de către executor nu are corespondent în suma de vânzare la licitație, sumă care nu este certă, lichidă și exigibilă, neputându-se executa o sumă stabilită aleatoriu conform cursului valutar aplicabil la o dată ulterioară cererii de executare silită.
De asemenea, recurenta a susținut că în condițiile în care codebitorul D. P. a decedat după pronunțare titlului executoriu, înseamnă că executarea silită imobiliară nu putea afecta și cota succesorală a numitei D. M., moștenitoarea codebitorului care deține o cotă de 3/4 din apartament, astfel încât creditorul avea obligația să înainteze o acțiune de ieșire din indiviziune, iar executarea să privească doar cota de ¼ din apartament ce îi revine, solidaritatea pasivă dintre debitor și moștenitor neregăsindu-se în mod automat pe plan procesual sau execuțional, creditorul neputând lărgi cadrul executării și efectua acte de executare și față de cota succesorală a celuilalt moștenitor care nu are calitate de debitor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 24.02.2014.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt si drept conform art.304 și art.3041 cod pr. civilă, constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.7675/07.07.2011, irevocabilă prin nerecurare, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul A. N. A., sens în care au fost obligați pârâții D. P. și D. E. la plata către reclamant a sumei de 40.000 euro echivalent în lei la data plății, reprezentând preț plătit la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare nr. 274/03.03.2010.
Întrucât debitorii nu și-au executat de bună voie obligația, creditorul a solicitat prin intermediul B. P. A. încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă sus menționată, cerere admisă prin încheierea din data de 14.11.2011, formându-se dosarul de executare nr. 514/2011 al B. P. A., dosar în care s-au întocmit mai multe acte de executare constând în somație de plată din data de 09.12.2011, proces verbal de cheltuieli de executare, proces verbal de situație din data de 07.12.2011.
La data de 27.02.2012, debitoarea D. E. a comunicat executorului judecătoresc faptul că numitul D. P. a decedat la data de 24.01.2012, moștenitoare ale acestuia fiind ea în calitate de soție supraviețuitoare și fiica acestuia, adresă în urma căreia executorul judecătoresc a emis o notificare colectivă contra moștenitorilor defunctului în conformitate cu disp. art. 397 c. pr. civ., somându-i pe aceștia ca în termen de 8 zile de la primirea sau lăsarea notificării la domiciliu să se conformeze titlului executoriu în sensul de a achita suma de 40.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății.
La data de 10.04.2012, întrucât obligația instituită în sarcina debitorilor prin titlul executoriu nu a fost îndeplinită, executorul judecătoresc a solicitat Tribunalului Prahova înaintarea unei liste cu experți specialitatea evaluări proprietăți imobiliare, listă din care a fost desemnat expertul M. I. în vederea evaluării imobilului supus executării silite proprietatea debitorilor, respectiv determinarea valorii de circulație a acestuia, raport de expertiză prin care valoarea de piață a imobilului situat în Ploiești, ., ., ., obiect al dosarului de executare nr.514/2011 a fost stabilită la suma de 177.490 lei sau echivalentul sumei de 39.175. Euro.
S-a menționat de către expert în cuprinsul raportului de expertiză faptul că la primele trei convocări ale părților s-a prezentat numai creditorul iar la cea de-a patra convocare la data de 13.08.2012 s-a prezentat numai fiica debitoarei D. E., care a declarat că nu este de acord cu efectuarea expertizei, astfel încât nu a avut acces în interiorul apartamentului pentru a se face constatări și măsurători, ținând astfel seama la evaluare de datele înscrise în contractul de construire nr._/1975, de titlul de proprietate nr. 1965/1977 și situația de patrimoniu pe rolul 8496, raport de expertiză ce a fost comunicat debitoarei și la care aceasta din urmă a formulat obiecțiuni, la care expertul a răspuns prin completarea din data de 25.09.2012, arătând că a efectuat raportul de expertiză astfel cum s-a dispus de către executorul Judecătoresc, că pentru evaluarea apartamentului s-au utilizate standardele internaționale de evaluare unde nu sunt prevăzuți coeficienți de corecție iar normele care prevăd coeficienții de corecție nu se referă la determinarea valorii de circulație, că expertul își asumă responsabilitatea lucrării întocmite, mențiunile referitoare la neasumarea răspunderii pentru situația juridică pusă la dispoziție referindu-se la condițiile în care s-a desfășurat expertiza și accesul expertului la datele necesare.
La data de 04.12.2012 creditorul a solicitat continuarea procedurii de executare silită imobiliară motivând că nici până la acea dată debitorii nu și-au îndeplinit obligația.
După efectuarea raportului de expertiză s-au întocmit publicații de vânzare imobiliară a imobilului supus vânzării la licitație, procese verbale de licitație pentru datele de 12.10.2012, 04.12.2012, 14.01.2013, 26.02.2013, 01.03.2013,15.11.2013, aducându-se de fiecare dată la cunoștința debitoarei, a moștenitorilor defunctului D. P. data, ora, locația vânzării la licitație, menționându-se prețul de pornire al vânzării la suma de 177.490 lei redus ulterior conform disp. art.509 alin.5 cod pr. civilă.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert G. Eugeniu, având ca obiectiv evaluarea construcției supusă vânzării la licitație, valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită de expert la suma de 183.677 lei, ocazie cu care s-a permis expertului accesul în imobil în vederea efectuării de măsurători.
Art. 399 cod pr. civilă nemodificat, aplicabil în cauză, prevede că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrăgând sancțiunea amânării actului nelegal.
Art. 3711 prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie, în caz contrar aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită în oricare dintre formele prevăzute de lege simultan sau succesiv până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, iar în cazul în care debitorul a murit lăsând numai moștenitori majori, executarea începută asupra bunurilor sale se va continua împotriva acestora 8 zile după ce printr-o notificare au fost înștiințați în mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului, astfel cum prevăd disp. art.397 cod pr. civilă.
Potrivit art.500 cod pr. civilă, dacă în termen de 15 zile de la primirea somației debitorul nu plătește datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare, executorul stabilind de îndată prețul imobilului iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert, urmând ca bunurile să fie evaluate la valoarea lor de circulație, iar un exemplar de pe raportul de expertiză se va comunica debitorului.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin sentința civilă nr. 7576/07.07.2011 irevocabilă prin nerecurare, contestatoarea D. E. și soțul acesteia D. P. au fost obligați să plătească intimatului A. N. A. suma de 40.000 euro sau echivalentul în lei la data plății reprezentând preț plătit la încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare nr. 274/03.03.2010, obligație neîndeplinită de bună voie de către debitori, motiv pentru care creditorul a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă sus menționată, cerere încuviințată prin încheierea din data de 14.11.2011 a Judecătoriei Ploiești, formându-se dosarul de executare nr.514/2011 al B. P. A., dosar în cadrul căruia s-au întocmit mai multe acte de executare constând în somație, proces verbal de cheltuieli de executare, proces verbal de situație, raport de expertiză pentru evaluarea imobilului supus executării proprietatea debitorilor, notificare colectivă împotriva moștenitorilor defunctului D. P. decedat pe parcursul executării silite, la data de 23.01.2012, publicații de vânzare, procese verbale de vânzare la licitație, fiind înștiințați debitoarea și moștenitorii defunctului astfel cum au fost indicați de către aceasta din urmă cu privire la data, ora și locul la care avea loc vânzarea la licitație, indicându-se prețul de pornire al apartamentului astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de expert M. I. de 177.490 lei, redus conform dispoz. art.509 alin. 5 cod pr. civilă.
Ca atare, atât timp cât creditorul deține împotriva debitorilor o creanță certă, existența sa rezultând din titlul executoriu pus în executare, lichidă, cuantumul acesteia fiind determinat prin însuși titlu executoriu, sau determinabil prin aplicarea cursului BNR la data plății astfel cum rezultă din dispozitivul titlului executoriu și exigibilă prin rămânerea irevocabilă a sentinței ce constituie un asemenea titlu, iar debitorii nu au executat de bună voie obligația instituită în sarcina lor privind plata către creditor a sumei de 40.000 Euro, în echivalent lei a acestei sume la data plății, înseamnă că în mod corect creditorul, în scopul recuperării creanței sale a demarat executarea silită împotriva debitorilor, inclusiv împotriva moștenitorilor ulterior decesului debitorului D. P. intervenit pe parcursul executării silite, toate actele de executare contestate fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează executarea silită imobiliară, mai ales că prin sentința civilă nr. 651/16.01.2013 s-a respins contestația la executare formulată de către contestatoare împotriva somației întocmită în dosarul de executare nr. 514/2011.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins contestația la executare, ca neîntemeiată, întrucât din nicio probă administrată nu reiese vreun motiv de nulitate a actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr.511/2011 al B. P. A. și contestate prin prezenta contestație la executare.
Criticile recurentei în sensul că, deși a formulat în realitate două contestații la executare, una vizând raportul de expertiză întocmit de expert M. I. și cealaltă vizând actele privind vânzarea la licitație din data de 17.10.2012, contestații care trebuiau soluționate separat, în mod greșit instanța de fond prin încheierea din data de 16.12.2013 a apreciat că pot fi soluționate împreună, nu pot fi avute în vedere deoarece prin încheierea din data de 29.03.2013 instanța de fond a apreciat că prin cererea depusă la fila 12 dosar s-au contestat acte de executare întocmite în dosarul de executare nr.514/2011 al B. P. A., iar prin cererea introductivă s-au contestat tot acte de executare întocmite în același dosar de executare, astfel încât cererea de la fila 12 poate fi considerată o completare ce poate fi soluționată împreună cu cererea principală, încheiere împotriva căreia nu s-a declarat cale de atac, fiind recurată doar încheierea din data de 16.12.2013, caz în care recurenta nu poate pretinde în prezent că instanța de fond ar fi apreciat în mod greșit cu privire la soluționarea împreună a acestora.
Susținerile recurentei în sensul că la termenul de judecată din data de 16.12.2013 s-ar fi pus în discuție împrejurarea dacă cele două contestații pot fi soluționate împreună, completul de judecată apreciind că cele două contestații pot fi păstrate pentru a fi judecată împreună și s-au pus în discuție și obiecțiunile la raportul de expertiză, făcând dovada cu înscrisuri că prețul stabilit de expert este cu 10.000 euro mai mic decât prețul vânzării apartamentelor cu 3 camere în zonă, susțineri și dovezi care lipsesc din încheierea de ședință atacată, nu pot fi avute în vedere întrucât din cuprinsul încheierii din data de 16.12.2013 nu reiese că s-ar fi pus în discuție împrejurarea dacă cele două cereri pot fi soluționate împreună, mai ales că acest aspect a fost tranșat prin încheierea din data de 29.03.2013, și nici dovezi în sensul că recurenta ar fi depus la dosar și alte acte în afara celor existente și care nu s-ar mai regăsi la dosar, iar prin încheierea de ședință din data de 16.12.2013 s-au pus în discuție obiecțiunile formulate de către contestatoare la raportul de expertiză efectuat în cauză și care au fost respinse de către instanța de judecată, ocazie cu care au fost consemnate susținerile apărătorilor părților.
Afirmațiile recurentei conform cărora, deși sunt două contestații la executare, instanța s-a pronunțat numai asupra contestației formulată cu privire la expertiza M. I., iar cu privire la contestația vizând vânzarea la licitație din data de 17.02.2013, instanța nu s-a pronunțat, ceea ce reprezintă un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, nu pot fi reținute întrucât pe de o parte, obiect al cauzei îl constituie o singură contestație la executare care a fost completată de către contestatoare cu solicitarea de a se anula și alte acte de executare întocmite în același dosar de executare, iar pe de altă parte, instanța s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate de către contestatoare, atât în cererea introductivă vizând nemulțumirile sale față de raportul de expertiză efectuat de expert M. I., cât și cu privire la cele referitoare la vânzarea la licitație constând în stabilirea prețului în moneda euro, inexistența vreunui echivalent al sumei de 40.000 de euro, neefectuarea ieșirii din indiviziune ulterior decesului codebitorului D. P., afectarea prin continuarea executării silite a cotei cuvenită celeilalte moștenitoare și care nu are calitatea de codebitoare.
Susținerile recurentei în sensul că în mod nelegal expertul M. I. ar fi stabilit valoarea bunului imobil la suma de 39.175 euro, fără a indica temeiul legal în baza căruia a stabilit valoarea bunului la această sumă și care este foarte mare în raport de valoarea de piață actuală al unui apartament similar, fără îmbunătățiri, an de construcție 1975, spre deosebire de expertiza G. Eugeniu în care se arată modalitatea de evaluare la suma de 183.677 lei, probă înlăturată de către instanță, deși era pertinentă și utilă cauzei, sunt nejustificate în condițiile în care expertul M., inclusiv prin răspunsul la obiecțiunile formulate de către contestatoare, a precizat modalitatea, temeiul legal în baza căruia a stabilit valoarea bunului imobil supus executării silite, fiind nevoit să realizeze o evaluare pe baza actelor avute la dispoziție în condițiile în care nu i s-a permis accesul în apartament pentru a verifica starea imobilului și în raport de care s-ar fi putut stabili o altă valoare mai mare ori mai mică a imobilului, astfel încât recurenta nu-și poate invoca propria culpă constând în interzicerea accesului expertului în imobil pentru a obține protecția unui drept constând în anularea unui raport de expertiză legal întocmit.
De altfel, o dovadă în sensul că expertul a stabilit o valoare corectă a imobilului o constituie inclusiv expertiza efectuată în cauză de către expert G. Eugeniu desemnat de instanță și care, în urma constatărilor personale, a stabilit o valoare cu cca. 6000 de lei mai mare pentru imobilul proprietatea contestatoarei decât cea stabilită de expertul M., și nicidecum cu cel puțin 10.000 de euro mai mică, astfel cum susține recurenta că ar fi prețul unor apartamente similare în zonă.
Mai mult chiar, în condițiile în care obiecțiunile la acest raport de expertiză au vizat și faptul că expertul desemnat de instanță ar fi stabilit o valoare mai mare decât cea rezultată din raportul întocmit în dosarul de executare, nu poate pretinde în prezent că instanța ar fi înlăturat în mod eronat o asemenea probă deși ar fi fost pertinentă și utilă, iar expertiza efectuată în cauză a fost avută în vedere de către instanța de fond ca și argument pentru caracterul legal și temeinic al raportului de expertiză întocmit de expert M., expertul G. confirmând faptul că valoarea apartamentului obiect al executării silite are o valoare de peste 39.000 de euro și nu de 25.000 de euro cum susține recurenta.
Aspectele invocate de către recurentă în sensul că expertul nu s-ar fi prezentat la fața locului pentru constatări exacte, nu ar fi aplicat coeficienții de corecție în construcții prevăzuți de lege, nu și-ar fi asumat responsabilitatea lucrării întocmite, iar vânzarea la licitație este declanșată de Biroul Executorului Judecătoresc pentru suma de 177.490 lei conform expertizei M. după începerea executării silite 09.12.2011, sunt de asemenea nejustificate întrucât expertul M. s-a aflat în imposibilitate de a efectua constatări personale din culpa recurentei care nu i-a permis accesul în apartament, astfel încât a efectuat expertiza în mod corect, pe baza actelor existente la dosar cu aplicarea standardelor internaționale de evaluare, asumându-și responsabilitatea datelor din expertiză, caz în care în mod corect executorul judecătoresc a menționat prețul de pornire la suma de 177.490 lei rezultată din expertiza M., raport întocmit la cererea executorului judecătoresc în conformitate cu disp. art. 500 c.pr.civ.
Susținerile recurentei că transformarea sumei din titlul executoriu de către executor nu ar avea corespondent în suma de vânzare la licitație, sumă care nu ar fi certă, lichidă și exigibilă, neputându-se executa o sumă stabilită aleatoriu conform cursului valutar aplicabil la o dată ulterioară cererii de executare silită, sunt neîntemeiate întrucât prețul de pornire este reprezentat de valoarea imobilului stabilită prin expertiză și nicidecum nu reprezintă echivalentul în lei a sumei datorată în baza titlului executoriu, iar suma de 40.000 de euro este o creanță certă, rezultând din chiar titlul executoriu pus în executare, lichidă, cuantumul acesteia fiind strict determinat prin titlul executoriu și determinabilă în raport de cursul BNR la data plății, și exigibilă, exigibilitatea rezultând din chiar caracterul de titlu executoriu al hotărârii pusă în executare.
De altfel, în titlul executoriu se prevede în mod expres plata sumei de 40.000 de euro în echivalent lei la data plății, astfel încât executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care stipulează în mod expres suma datorată și modalitatea de plată și nicidecum executarea nu vizează o sumă stabilită aleatoriu astfel cum susține recurenta, aceasta încercând în realitate, prin orice modalitate, tergiversarea executării silite a titlului executoriu în baza căruia datorează creditorului o sumă de bani pe care nu a achitat-o de bunăvoie, caz în care creditorul, în vederea realizării drepturilor sale, a demarat procedura executării silite împotriva debitoarei, actele de executare contestate fiind întocmite în mod legal de către executorul judecătoresc.
Pretențiile recurentei în sensul că în condițiile în care codebitorul D. P. a decedat după pronunțare titlului executoriu, înseamnă că executarea silită imobiliară nu putea afecta și cota succesorală a numitei D. M., de 3/4 din apartament, că creditorul avea obligația să înainteze o acțiune de ieșire din indiviziune, iar executarea să privească doar cota de ¼ din apartament ce îi revine, creditorul neputând lărgi cadrul executării și efectua acte de executare și față de cota succesorală a celuilalt moștenitor care nu are calitate de debitor, nu pot fi de asemenea avute în vedere deoarece, atât timp cât recurenta și defunctul său soț au avut calitatea de codebitori, înseamnă că, la data decesului soțului, în patrimoniul său se regăsea această datorie comună și care se transmite moștenitorilor acestuia, respectiv recurentei și fiicei părților în condițiile în care nu există nicio dovadă privind renunțarea fiicei debitorilor la succesiunea tatălui său, caz în care în mod corect executorul judecătoresc a emis o notificare colectivă pe numele moștenitorilor defunctului, continuând executarea inclusiv față de aceștia și nu numai față de recurentă.
Mai mult chiar, regula ieșirii din indiviziune ar fi fost aplicabilă în situația existenței unei datorii personale a unuia dintre soți, situație în care creditorul personal al debitorului nu l-ar fi putut urmări decât pentru cota parte din bunul comun ce i-ar fi revenit în urma ieșirii din indiviziune, potrivit art. 33 din codul familiei, regulă inaplicabilă în speță în condițiile existenței unei datorii comune a soților, situație în care, la decesul soțului, datoriile sunt preluate de moștenitori, care preiau atât activul cât și pasivul moștenirii, deci inclusiv de fiica acestuia care este ținută să răspundă de datoria tatălui său în condițiile inexistenței vreunei dovezi privind renunțarea la succesiune.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nulitate a actelor de executare contestate, inclusiv a raportului de expertiză întocmit de expert M. I., hotărârea instanței de fond nefiind astfel lovită de niciuna din nulitățile prev. de art.304 pct. 1 – 9 c.pr.civ., având în vedere și disp. art.3041 c.pr.civ., în baza art.3012 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 274 c.pr.civ. va obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta D. E., domiciliată în Ploiești, ., . împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a încheierii de ședință din data de 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul A. N. A., domiciliat în Comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecata către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 06.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. M. R. C. G. D.
GREFIER,
B. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. RC/ Tehnored. TS
4 ex./05.06.2014
d.f ._ - Judec. Ploiești,
j.f - B. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1605/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 541/2014.... → |
|---|
