Pretenţii. Hotărâre din 20-03-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 5715/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 400
Ședința publică din data de 20 martie 2014
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTORI - G. M.
- M. N.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă C. M., domiciliată în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2179/25.09.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații - pârâți Ș. M. A., cu domiciliul ales la Judecătoria Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere formulată de recurenta - reclamantă prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că nu a fost redactată decizia civilă nr. 359/2014 pronunțată în dosarul nr._, care este necesară în prezenta cauză, după care:
Tribunalul respinge cererea de amânare formulată de recurenta - reclamantă, ca neîntemeiată, întrucât potrivit actelor de procedură existente la dosar s-au comunicat motivele de recurs, și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /01.11.2012 la Judecătoria Câmpina, reclamanta C. M. a chemat în judecată civilă pe pârâții Șebănescu M. A., Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1._ Rol reprezentând daune morale pentru prejudiciile morale cauzate cu în mod deliberat, cu premeditare, lezându-i onoarea, reputația, demnitatea de om.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta persoană fizică, i-a i-a creat prejudicii, având o atitudine discriminatorie în ceea ce privește soluționarea cu interes a cauzelor sale, respectiv dosarul nr._, într-un mod nelegal, exercitându-și atribuțiile abuziv, purtând corespondență cu persoanele împotriva cărora a emis pretenții cărora le-a sugerat, le-a impus să-și precizeze ca temei de drept art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă, existând intenția directă a pârâtei de a prevedea rezultatul dorit pe care l-a urmărit să se producă, mai ales că pârâta a soluționat dosarele nr._ ,_ ,_ cu rea credință, reprezentând grave erori judiciare, cauzându-i cu știință grave prejudicii morale, de suferințe fizice, psihice, de frustrare, de umilință și discriminare.
La data de 30.01.2013, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cerere admisă de către instanță care a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a acestuia din urmă.
La data de 04.02.2013, pârâtul Ministerul Justiției a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării acțiunii întrucât potrivit Legii nr. 146/1997, acțiunile și cererile evaluabile în bani se timbrează, a lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, iar potrivit disp. art. 124 alin. 3 din Constituția României, art. 2, art. 3 din Legea nr. 303/2004 republicată, judecătorii sunt independenți, se supun numai legii, fiind imparțiali.
La data de 13.03.2013, instanța a respins excepția netimbrării acțiunii invocată de către pârâtul Ministerul Justiției în condițiile în care pretențiile deduse judecății sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a admis excepție lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, motiv pentru care acesta nu a mai figurat ca parte în prezenta cauză.
La data de 28.04.2013 pârâtul S. R. prin MFP- Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. deoarece o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile o reprezintă calitatea procesuală care contribuie atât la desemnarea titularului dreptului de a acționa cât și a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea, iar în speță reclamanta este nemulțumită de soluționarea unor dosare în care Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a fost parte, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză în condițiile în care nu este parte în raportul juridic concret obligațional dedus judecății.
La data de 05.06.2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. în condițiile în care acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr. 2179/25.09.2013 a Judecătoriei Câmpina, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza disp. art. 96 alin.1, 2, 4, 7 din Legea nr. 303/2004, modificată și completată, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate de magistrați ca urmare a săvârșirii unor erori judiciare, persoana vătămată având posibilitatea de a formula acțiune în despăgubiri numai împotriva statului reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, răspunderea magistraților putând fi antrenată numai după ce prejudiciul a fost constatat și apoi acoperit de stat în întregime în baza unei hotărâri anterioare irevocabilă, statul îndreptându-se ulterior cu o acțiune în regres împotriva judecătorului care cu rea credință sau din gravă neglijență a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii, iar răspunderea comitentului prevăzută de art. 1000 alin. 3 cod civil se angajează în situația în care în persoana prepusului sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998, 999 din codul civil, referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite a prepusului, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența vinei prepusului în comiterea faptei ilicite, motiv pentru care există răspunderea statului nu numai pentru erorile judiciare comise în procesele penale, ci și în orice alte tipuri de litigii, comerciale sau civile, exercitarea acțiunii în despăgubiri fiind condiționată de îndeplinirea unor condiții esențiale și anume irevocabilitatea hotărârii în care s-a strecurat eroarea judiciară, stabilirea în prealabil, printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă,a răspunderii penale sau disciplinară după caz, a judecătorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății unui proces, fapta să fi fost determinantă pentru săvârșirea erorii judiciare invocate, astfel încât
pentru admisibilitatea acțiunii în despăgubiri pentru repararea unor prejudicii comise prin erori judiciare de care se fac vinovați judecătorii este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor sus menționate, condiții inexistente în cauză, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivându-se că au fost încălcate principiile fundamentale prevăzute de art.6 alin.1 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, art.21 alin.3 Constituție, art.10 din Legea nr.304/2004, art.6 cod pr. civilă, instanța având obligația conform disp. art.488 pct.4 cod pr. civilă modificat să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, să respecte dreptul la un proces echitabil, fiind un drept substanțial și că s-a comis un exces de putere în urma nerespectării dreptului său la apărare, la un proces echitabil prin soluționarea cauzei în lipsa sa, nefiind atașate dosarele solicitate care atestă erorile judiciare comise de pârâta persoană fizică, reaua credință a acesteia.
În continuare, reclamanta a arătat că disp. art.488 pct. 5 cod pr. civilă modificat, vizează regulile procedurale privind nerespectarea principiilor oralității, contradictorialității, încălcarea dreptului la apărare garantat de art.24 Constituția României, atât timp cât cauza a fost judecată în lipsa sa, nefiind atașate dosarele solicitate, probe determinante în soluționarea cauzei și că disp. art.488 pct.6 cod pr. civilă, modificat, vizează lipsa motivelor de fapt, de drept din cuprinsul sentinței nemotivată, confuză, având considerente insuficiente, străine de natura cauzei, invocându-se texte legale, definiții, fără legătură cu cauza, aplicabile într-o acțiune în constatare.
De asemenea, reclamanta a menționat că disp. art.488 pct.8 cod pr. civilă modificat, vizează încălcarea, aplicarea greșită a normelor de drept material privind ocolirea, în mod conștient, a probei determinante constând în atașarea dosarelor solicitate, considerentele fiind sumare, confuze, echivalând cu nemotivarea ca viciu de formă ce determină casarea sentinței.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 14.11.2013.
Tribunalul, examinând cauza, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform susținerilor reclamantei, pârâta Ș. M. A., în calitate de judecător, a soluționat diferite cauze în cadrul cărora a figurat ca parte reclamanta, însă aceasta din urmă a refuzat să depună la dosar copii de pe hotărârile judecătorești invocate în cuprinsul acțiunii, aceasta având obligația să depună actele respective, sarcina probei în acest sens aparținând în exclusivitate reclamantei care a formulat anumite pretenții față de pârâți.
Disp. art. 96 alin.1, 2, 4 din Legea nr. 303/2004, modificată și completată, stipulează că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, răspundere stabilită în condițiile legii, neînlăturând răspunderea judecătorilor, a procurorilor care și-au exercitat funcția cu rea credință sau gravă neglijență, dreptul unei persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit în prealabil printr-o hotărâre judecătorească definitivă, răspunderea penală sau disciplinară a judecătorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului, dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanta pretinde că pârâta Ș. M. A. a soluționat, în calitate de judecător investit cu soluționarea cauzelor aflate pe rolul Judecătoriei Câmpina, diferite dosare în cadrul cărora a figurat ca parte reclamanta, însă, aceasta din urmă nu numai că nu a depus la dosar hotărârile judecătorești, dar nu a făcut dovada că acestea ar reprezenta erori judiciare și că i-ar fi fost încălcate anumite drepturi, i s-ar fi produs vreun prejudiciu, inclusiv moral.
Ca atare, atât timp cât reclamanta nu a făcut dovada că pârâții i-ar fi cauzat vreun prejudiciu moral, rezumându-se pur și simplu la enumerarea unor principii, a unor numere de dosare, înseamnă că în realitate nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus menționate, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta Ș. M. A., în calitate de judecător, nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile, caz în care pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, neavând niciun corespondent în realitate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus menționate.
Susținerile reclamantei în sensul că ar fi fost încălcate principiile fundamentale constând în dreptul la un proces echitabil prev. de art.6 alin.1 din CEDO, art.21 alin.3 Constituție, art.10 din Legea nr.304/2004, art.6 cod pr. civilă, instanța având obligația conform disp. art.488 pct.4 cod pr. civilă modificat să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, să respecte dreptul la un proces echitabil, fiind un veritabil drept substanțial, nu pot fi avute în vedere deoarece nu a existat nicio încălcare a dispozițiilor legale sus menționate, atât timp cât s-au acordat termene de judecată, inclusiv la cererea reclamantei pentru a i se da posibilitatea să ia la cunoștință de toate întâmpinările depuse la dosar, să depună actele invocate în cuprinsul acțiunii, iar aplicarea dispozițiilor sus menționate se analizează în strânsă legătură cu obligația reclamantei de a depune toate actele invocate în acțiune, neexistând nicio obligație, din oficiu, în sarcina instanței, de a dispune atașarea unor dosare, de a efectua probe în favoarea reclamantei.
Afirmațiile reclamantei privind săvârșirea unui exces de putere constând în nerespectarea dreptului său la apărare, la un proces echitabil prin soluționarea cauzei în lipsa sa, nefiind atașate dosarele solicitate care atestă erorile judiciare comise de pârâta persoană fizică, reaua credință a acesteia și că disp. art.488 pct. 5 cod pr. civilă modificat, vizează regulile procedurale privind nerespectarea principiilor oralității, contradictorialității, încălcarea dreptului la apărare garantat de art.24 din Constituție, atât timp cât cauza a fost soluționată în lipsa dosarelor solicitate, probe determinante, nu au relevanță în cauză, întrucât nu a existat niciun exces de putere, nicio nerespectare a principiilor sus menționate în condițiile în care reclamanta avea obligația să depună la dosar copii de pe hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele enumerate în cuprinsul acțiunii, sarcina probei în acest sens aparținând în exclusivitate reclamantei și nicidecum instanței de judecată, acordându-i-se reclamantei mai multe termene în acest scop, iar lipsa reclamantei la momentul închiderii dezbaterilor, nu reprezintă un impediment în soluționarea cauzei, dându-i-se posibilitatea să depună concluzii scrise cu ocazia amânării pronunțării, fiind respectate principiile sus menționate, principii care trebuie exercitate de către reclamantă cu bună credință și nicidecum în mod abuziv, fiind imposibilă amânarea cauzei pur și simplu, ținându-se seama doar de cererile reclamantei care a refuzat să depună la dosar hotărârile judecătorești respective.
Motivele invocate de către reclamantă în sensul că disp. art.488 pct.6 cod pr. civilă, modificat, vizează lipsa motivelor de fapt, de drept din cuprinsul sentinței nemotivată, confuză, având considerente insuficiente, străine de natura cauzei, invocându-se texte legale, definiții, fără legătură cu cauza, aplicabile într-o acțiune în constatare, sunt neîntemeiate deoarece considerentele sentinței reflectă situațiile de fapt, de drept deduse judecății, ținându-se seama de refuzul reclamantei de a depune la dosar hotărârile judecătorești din dosarele nominalizate în cuprinsul acțiunii, considerente aflate în strânsă legătură cu natura și obiectul cauzei, fiind atributul instanței de judecată să invoce în cuprinsul acestora toate principiile, instituțiile juridice aplicabile în raport de obiectul acțiunii, principii care nu sunt specifice unei acțiuni în constatare, considerentele fiind clare, demonstrând netemeinicia pretențiilor reclamantei.
Criticile reclamantei conform cărora disp. art.488 pct.8 cod pr. civilă modificat, vizează încălcarea, aplicarea greșită a normelor de drept material privind ocolirea, în mod conștient, a probei determinante constând în atașarea dosarelor solicitate, considerentele fiind sumare, confuze, echivalând cu nemotivarea ca viciu de formă ce determină casarea sentinței, sunt nefondate întrucât nu a existat nicio încălcare, nicio aplicare greșită a normelor de drept material în condițiile în care nu există nicio dovadă la dosar privind producerea unui prejudiciu moral în dauna reclamantei de către pârâți care s-a rezumat pur și simplu la enumerarea unor împrejurări fără niciun corespondent în realitate, considerentele sentinței reflectând raporturile juridice reale deduse judecății, neexistând nicio situație care să determine casarea sentinței, iar la stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor reclamantei s-a ținut seama de obligația acesteia de a face dovada acestor pretenții, instanța neavând obligația de a se substitui reclamantei și de a administra probe în favoarea acesteia din urmă.
În raport de aceste considerente, tribunalul, ținând seama de disp. art. 3041 cod pr. civilă și având în vedere disp. art.304 pct.1-9 cod pr. civilă, în baza disp. art.312 alin. 1 cod pr. civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă C. M., domiciliată în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2179/25.09.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații - pârâți Ș. M. A., cu domiciliul ales la Judecătoria Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., sector 5, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. G. M. M. N.
GREFIER,
E. M.
operator date cu caracter personal 5595
red. MC/ tehnored. TS
2 ex/11.06.2014
d.f._ - Judec. Campina
j.f. C. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1058/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 991/2014.... → |
|---|
