Pretenţii. Decizia nr. 632/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 1547/331/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 632
Ședința publică din data de 02.09.2014
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - pârâtă S. E., domiciliată în com. Bălțești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 212/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații - reclamanți S. P. M. și S. G., ambii domiciliați în com. Bălțești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta – pârâtă, personal și asistat de av. P. P., lipsă fiind intimații - reclamanți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise formulate de apărătorul intimaților – reclamanți av. T. C. I. în cadrul cărora se solicită acordarea unui termen de judecată, întrucât în perioada 01.08.2014 – 10.09.2014 se află în concediul legal de odihnă.
Tribunalul pune în discuția părților cererea formulată de apărătorul intimaților – reclamanților, av. T. C. I. prin care solicită acordarea unui termen de judecată, întrucât în perioada 01.08.2014 – 10.09.2014 se află în concediul legal de odihnă.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, arată că se opune cererii formulată de av. T. C. I. având în vedere că în cuprinsul notei de ședință anticipa o eventualitate respingere a cererii, iar pe de altă parte avea obligația de a asigura substituirea.
Tribunalul respinge cererea formulată de apărătorul intimaților – reclamanților, av. T. C. I., având în vedere că a depus la dosar note scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar adresa nr.4120/11.06.2014 emisă de Primarul . memoriu întocmit de apelantă.
Având în vedere proba cu înscrisuri solicitată de apelanta – pârâtă, tribunalul considerând-o legală o încuviințează și dispune administrarea la acest termen de judecată.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, învederează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile apelantei – pârâte, prin apărător, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri .
Apelanta – pârâtă, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei arată că pentru servitutea de trecere stabilită de instanța de fond suma la care a fost obligată este foarte mare raportat la suprafața de 226 mp., respectiv 31.000 lei/ an, întrucât pe această suprafață de teren nu se obține o asemenea producție.
Potrivit adeverinței emisă de Primăria . cantități de legume, însă pentru obținerea lor sunt avute în vedere condiții de irigare, fertilizare etc., iar expertul la momentul efectuării expertizei nu a ținut cont de faptul că terenul este umbrit, plin cu resturi de piatră și, nu în ultimul rând, de faptul că pârâții au recunoscut nu au cultivat nimic pe acest teren, astfel încât nu se justifică acordarea acestor despăgubiri.
Mai arată apelanta - pârâtă că reclamanții susțin că ar fi cultivat 8 categorii de legume pe suprafața de 226 mp., printre care tomate, usturoi, etc., iar în 2013 valoarea terenului este de 3 lei/mp., instanța de fond acordând despăgubiri anuale mai mari decât valoarea terenului.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, precizează că instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, precum și cererea privind efectuarea unui nou raport de expertiză, motivat de faptul că la efectuarea expertizei nu ar fi solicitat expert consilier.
Un alt motiv de apel este reprezentat de faptul că instanța a acordat mai mult decât a fost solicitat, în sensul că reclamanții au solicitat 1.000 lei prin cererea de chemare în judecată, pe parcursul judecății cauzei, aceștia nu și-au modificat acțiunea, iar instanța a acordat despăgubirile anual, motiv pentru care solicită admiterea cererii privind efectuarea unei noi expertize pentru a se constata despăgubirile cuvenite și a se identifica dacă pe acest teren există o alee betonată, dacă trenul este umbrit, sau conține pietre.
Pe de altă parte, apelanta susține că reclamanții au avut terenul cultivat cu porumb, iar contravaloarea producției obținute nu poate fi pentru despăgubirile acordate, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în parte a acțiunii și stabilirea valorii despăgubirii la 15 lei anual reprezentând contravaloarea a 30 kg. de porumb; cu cheltuieli de judecată efectuate atât la instanța de fond, cât și în apel.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, reclamanții S. P. - M. și S. G. au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtă S. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata unei despăgubiri ca urmare a stabilirii dreptului de trecere în favoarea pârâtei pe proprietatea reclamanților, despăgubire estimată provizoriu la suma de 1.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.313/ 16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., definitivă la data de 28.02.2013, s-a stabilit în favoarea fondului dominant proprietatea pârâtei o servitute de trecere pe terenul - proprietatea reclamanților în suprafață de 226 mp., aceștia fiind lipsiți de folosința acestui teren care are categoria arabil, astfel încât, pe calea unei expertize în specialitatea agronomie au solicitat să se stabilească o despăgubire justă la care sunt îndreptățiți.
În raport de susținerile reclamanților, pârâtă S. E. a formulat, în baza art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a arătat că suma solicitată este exagerată, depășind contravaloarea unui transfer al dreptului de proprietate, lucru care nu s-a realizat în speță.
A mai arătat pârâta că, potrivit art.620 C.civ., despăgubirea cuvenită proprietarului nu poate fi stabilită ca o sumă globală, motiv pentru care a solicitat stabilirea unei despăgubiri anuale, conform prețului mediu la porumb din zonă, respective suma de 15 lei.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii reciproce și expertiză tehnică de specialitate agro, Judecătoria Vălenii de M. a pronunțat sentința civilă nr. 212/19.02.2014 prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S. P. - M. și S. G., dispunând obligarea pârâtei S. E. la plata către aceștia a sumei de 705 lei anual reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 226 mp. începând cu data de 22.11.2013, precum și a sumei de 1.592,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 1.000 lei onorariu avocat, 92,5 taxă de timbru și 500 lei onorariu expert, fiind respinsă cererea referitoare la acordarea unei sume medii dintre venitul minim și venitul maxim calculat de expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.313/16.02.2012, definitivă prin decizia nr.469/28.02.2013 a Curții de Apel Ploiești, s-a stabilit în favoarea fondului proprietatea pârâtei o servitute de trecere pe terenul - proprietatea reclamanților în suprafață de 226 mp.
Instanța de fond a constatat că reclamanții au înțeles să solicite contravaloarea unei despăgubiri juste pentru lipsa de folosință a terenului respectiv.
Potrivit art.620 alin.1 C.civ., termenul de prescripție pentru dreptul la acțiune în despăgubire pe care o are proprietarul fondului aservit împotriva proprietarului fondului dominant începe să curgă de la momentul stabilirii dreptului de trecere.
În acest sens, folosința reprezintă posibilitatea pe care o are o persoană, în puterea unui drept, de a întrebuința un bun sau de a-i culege fructele, cum sunt cele naturale, dar și cele civile: chiria, renta, etc., acest fapt are ca și drept premisă condiția deținerii de către acea persoană în stăpânire a bunului, pentru că numai astfel se poate vorbi de posibilitatea concretă de a se folosi de un bun determinat.
Acest drept de folosință, de regulă, aparține proprietarului bunului, deoarece folosința, alături de posesie și dispoziție, formează conținutul sau substanța dreptului de proprietate, vorbind astfel de cele trei atribute ale proprietății.
Pornind de la faptul că folosința este un atribut al proprietății și, cum proprietatea este inviolabilă, ea neputând fi încălcată de nimeni (interdicție de protecție, impusă de aceeași forță, chiar și statului), nicio persoană nu poate fi lipsită de folosința bunului său, deoarece, în caz contrar, ar însemna să se încalce însuși dreptul său de proprietate, în chiar substanța sa, întrucât, folosința este un atribut fundamental și, poate, cel mai vizibil al proprietății.
Instanța de fond, din coroborarea actelor aflate la dosar, a constatat că reclamanții sunt proprietarii terenului de 226 mp. pe care s-a stabilit în favoarea pârâtei o servitute de trecere, fiind lipsiți, din acest motiv, de folosința acestei suprafețe de teren.
Pe cale de consecință, prima instanță a obligat pârâta la plata sumei de 705 lei anual reprezentând contravaloare lipsă de folosința a suprafeței de 226 mp. începând cu data de 22.11.2013 - data punerii în executare a sentinței civile nr.313/2012.
La stabilirea sumei cuvenite cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință, instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză în specialitatea agricolă G. I. I. dispus în cauză, în varianta I - media veniturilor minime, respingând cererea reclamanților referitoare la acordarea unei sume medii dintre venitul minim și venitul maxim calculate de expert, întrucât diferența ar reprezenta o îmbogățire fără just temei.
Cu privire la cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și onorariu expert, instanța de fond, în temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ., a admis cererea și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 1.592,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 1.000 lei onorariu avocat, 92,5 taxă de timbru și 500 lei onorariu expert, neputându-se avea în vedere susținerea pârâtei că a recunoscut pretențiile reclamanților, atâta timp cât a contestat cuantumul acestor pretenții.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâtă S. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, a recunoscut pretențiile reclamanților, în sensul că aceștia au dreptul la o despăgubire, conform art.620 C.civ., pentru drumul de trecere creat în folosul său pe terenul - proprietatea lor, menționând că valoarea despăgubirii cuvenite reclamanților urmează a fi stabilită pe bază de probe concludente din care să rezulte cuantumul prejudiciului suportat de aceștia prin lipsa de folosință a terenului de 226 mp. afectat drumului de trecere creat în favoarea sa.
Sub acest aspect, pârâta a arătat că a contestat pretenția reclamanților de a le plăti o despăgubire de 1.000 lei pentru lipsa de folosință a terenului afectat drumului de trecere, susținând că acestora li se cuvine o despăgubire anuală de 15 lei reprezentând contravaloarea cantității de cca. 30 kg. porumb boabe pe care o puteau obține în fiecare an de pe suprafața de teren de 226 mp. afectată drumului de trecere.
Instanța de fond a stabilit însă, în mod nelegal, ca pârâta să plătească reclamanților o despăgubire de 705 lei anual, sumă apreciată ca fiind exagerat de mare în raport cu prejudiciul efectiv suportat de aceștia prin lipsa de folosință a suprafeței de teren de 226 mp. afectată drumului de trecere creat în favoarea sa, pronunțând o hotărâre părtinitoare care favorizează, în mod evident, pe reclamanți.
În opinia pârâtei, instanța de fond a stabilit despăgubirea de 705 lei bazându-se, exclusiv, pe concluziile raportului de expertiză tehnică G. I. I., deși această expertiză este arbitrară, fiind întocmită numai pe baza susținerilor reclamanților, fără a ține seama de celelalte probe administrate în cauză, de constatările tehnice de la fața locului și de explicațiile și lămuririle care au fost date cu ocazia deplasării expertului la teren.
O altă critică formulată de pârâtă este în sensul că, în mod nelegal, instanța de fond a respins ca nefondate obiecțiunile formulate, în scris, la raportul de expertiză tehnică G. I. I., motivând că expertul a avut în vedere actele dosarului și împrejurările de fapt, reale, constatate la fața locului, însă această motivare nu corespunde realității, întrucât terenul de 226 mp. afectat drumului de trecere are, în cea mai mare parte, categoria de folosință curți - construcții, fiind situat în apropierea unor clădiri ale reclamanților (locuință și anexe gospodărești), astfel încât, nu este un teren fertil, propice cultivării legumelor, așa cum a arătat expertul în mod părtinitor, împrejurare de fapt ce rezultă din actele de proprietate ale reclamanților, respectiv contractele de vânzare cumpărare nr.2073/12.07.2011 și nr.3436/7.11.2011, dar și din planul de situație anexă la raportul de expertiză tehnică P. D. pe baza căruia a fost creat drumul de trecere.
Un alt aspect constă în aceea că terenul de 226 mp. afectat drumului de trecere din litigiu este situat în partea de nord-vest a gospodăriei reclamanților, fiind umbrit în cea mai mare parte de construcțiile acestora, astfel încât nu beneficiază de o expunere favorabilă la soare pentru a fi propice cultivării legumelor, așa cum a arătat expertul în mod părtinitor, împrejurare ce rezultă din planul de situație de la raportul de expertiză tehnică P. D..
A mai arătat pârâta că, din terenul de 226 mp. afectat drumului de trecere din litigiu, pe o suprafață de cca. 15 mp. (12 ml. x 1,30 ml.), situată în spatele construcțiilor, este turnată o platformă de beton, iar pe o suprafață de cca. 35 mp. (7 ml. x 5 ml.) se află pietre și balast, astfel încât, pe aceste suprafețe nu se poate cultiva nimic, instanța de fond refuzând, în mod nejustificat, ca expertul să răspundă la această obiecțiune care putea fi verificată printr-o constatare la fața locului.
O parte din terenul de 226 mp. pe care a fost creat drumul de trecere din litigiu este situată în spatele unor clădiri ale reclamanților și este afectat de apa provenită din ploi și zăpezi care se scurge de pe acoperișul construcțiilor respective, astfel încât, această zonă a terenului nu este propice culturilor agricole, așa cum susține expertul, instanța de fond refuzând, de asemenea, în mod nejustificat, ca expertul să răspundă la această obiecțiune care putea fi verificată printr-o constatare la fața locului.
Pârâtă a arătat, în continuare, că terenul de 226 mp. afectat drumului de trecere din litigiu face parte din curtea reclamanților, iar după pronunțarea hotărârii judecătorești de creare a acestui drum de trecere, aceștia au construit o magazie și niște cotețe în partea de nord-vest a drumului de trecere, astfel încât folosesc, permanent, acest drum pentru a ajunge la construcțiile respective, situație în care, reclamanții nu pot folosi terenul respectiv pentru culturi agricole, iar expertul nu a ținut seama și de această situație de fapt care a fost recunoscută de reclamanți prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă, arătând că nu au cultivat nimic pe suprafața de teren de 226 mp. afectată drumului de trecere.
O altă critică a pârâtei este că expertul nu a folosit criterii obiective la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților și nu a arătat care sunt actele normative pe baza cărora a stabilit producția agricolă și prețul la cele 8 categorii de legume pretins cultivate de aceștia pe terenul de 226 mp., sub acest aspect, expertul având în vedere numai susținerile reclamanților, în sensul că ar fi cultivat legumele respective pe terenul afectat drumului de trecere și adresa nr. 5454/16.10.2013 a Primăriei . statistică a producțiilor agricole obținute în grădinile fermierilor, în anul 2013.
De altfel, reclamanții nu au pretins prin acțiunea că ar fi cultivat legume pe suprafața de 226 mp. afectată drumului de trecere creat în favoarea pârâtei, aceștia necultivând niciodată, nimic, pe acest teren afectat servituții de trecere (împrejurare de fapt recunoscută de aceștia în cererea prin care au răspuns la obiecțiunile pârâtei), iar la dosar nu există nicio dovadă că aceștia ar fi cultivat în anul 2013 cele 8 categorii de legume pe terenul respectiv, astfel încât producțiile agricole stabilite de expert și valoarea acestora sunt cu totul ipotetice.
De altfel, expertul a precizat în cuprinsul expertizei că producțiile agricole respective s-ar fi obținut „dacă pe suprafața în litigiu ar fi fost cultivate” cele 8 categorii de legume pretinse de reclamanți, stabilind despăgubirea cuvenită reclamanților pe baza unor ipoteze și, nicidecum, în temeiul unor criterii obiective rezultate din actele dosarului, legislația în materie și constatările de la fața locului.
Pârâta a arătat că, sub acest aspect, expertul trebuia să țină seama de următoarele împrejurări de fapt: gradul de fertilitate al terenului de 226 mp., ținând seama de faptul că este umbrit de construcțiile reclamanților și nu beneficiază de expunerea la soare; condițiile pedoclimatice din zonă; producțiile agricole medii din zonă; prețurile medii ale produselor agricole din zonă.
Expertul nu a evaluat și producția de porumb ce putea fi obținută de pe terenul de 226 mp. în anul 2013, deși în adresa nr.5454/16.10.2013 a Primăriei Băltești este menționată și această cultură.
În continuare, pârâta și-a exprimat nemulțumirea în sensul că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea pârâtei ca expertul să întocmească o variantă în care să fie calculată lipsa de folosință în situația în care suprafața de 226 mp. ar fi fost cultivată cu porumb, având în vedere că reclamanții au cultivat cu porumb restul din terenul lor arabil de la punctul respectiv, astfel încât era rezonabilă cererea ca expertul să stabilească contravaloarea lipsei de folosință a terenului în condițiile în care ar fi fost cultivat de reclamanți cu porumb, instanța de fond respingând, în mod greșit, această obiecțiune cu motivarea arbitrară că „pe o suprafață așa de mică ar fi fost dificil de cultivat porumb”.
Totodată, expertul a stabilit, în mod arbitrar și abuziv, despăgubirea cuvenită reclamanților, considerând absolut nejustificat că aceștia ar fi cultivat, în același an, întregul teren de 226 mp. afectat drumului de trecere, cu fiecare din cele 8 categorii de legume pretinse de aceștia, fiind evident că reclamanții nu puteau cultiva întreaga suprafață de 226 mp., în același an, atât cu tomate, cât și cu ceapă, varză de toamnă, rădăcinoase, fasole păstăi, cartofi, usturoi și fasole boabe, fiind nelegal procedeul expertului de a stabili despăgubirea cuvenită reclamanților ca o medie a valorii producțiilor de legume pretins cultivate de aceștia pe terenul de 226 mp. afectat drumului de trecere.
Procedând în acest mod părtinitor, expertul a favorizat pe reclamanți, stabilind o despăgubire exagerată cuvenită acestora, respectiv 705 lei venituri minime și 1.279 lei venituri maxime, fiind respinsă, în mod nelegal, această obiecțiune, cu motivarea că „expertul a stabilit o medie a valorii producției de legume care ar fi putut fi cultivate pe acest teren”.
La stabilirea lipsei de folosință pentru terenul din litigiu, expertul nu a ținut seama de valoarea cheltuielilor de producție care sunt necesare pentru realizarea recoltelor de legume pretins obținute de reclamanți, în speță, nefiind scăzută din valoarea producției de legume pretins cultivate de reclamanți valoarea semințelor și a materialului săditor, a lucrărilor de însămânțare și plantarea lucrărilor de întreținere a culturilor și a lucrărilor de recoltare și depozitare.
Procedând la stabilirea lipsei de folosință a terenului de 226 mp., fără scăderea cheltuielilor de producție, expertul a determinat venitul brut pretins obținut de reclamanți care nu reprezintă valoarea prejudiciului efectiv suportat de aceștia, instanța de fond respingând ca nefondată această obiecțiune cu motivarea greșită că „munca depusă pe terenul de 226 mp. presupune costuri infime, aceasta nerealizându-se mecanizat”.
A mai arătat pârâta că sumele de 705 lei și 1.279 lei stabilite de expert ca reprezentând media veniturilor minime și, respectiv media veniturilor maxime ce puteau fi realizate de reclamanți din cultivarea terenului de 226 mp. cu legume, sunt nereale, în raport cu veniturile agricole ce pot fi obținute din exploatarea unui hectar de teren arabil, iar în ipoteza în care s-ar putea obține un venit anual de 705 lei de pe o suprafață de teren arabil de 226 mp., aceasta ar însemna că, la un hectar de teren arabil, venitul anual ar fi de 31.195 lei, această situație fiind neverosimilă și contravenind prevederilor art.73 alin.3 C. fiscal, așa cum a fost modificat prin O.G. nr.8/2013 în care se menționează că norma de venit pentru cultura de legume în câmp este de 4.001 lei/ha.
Așadar, a arătat pârâta, este imposibilă realizarea unui venit anual de peste 31.000 lei din exploatarea unui teren arabil în suprafață de 1 ha. pentru a se putea justifica obligarea sa la plata unei despăgubiri de 705 lei anual pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren de 226 mp. afectată drumului de trecere din litigiu.
Pe de altă parte, sumele de bani stabilite de expert ca despăgubire pentru drumul de trecere creat depășesc valoarea de circulație a terenului de 226 mp. care este de 678 lei (226 mp. x 3 lei/mp. = 678 lei), situație nefirească având în vedere faptul că nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate asupra terenului respectiv de la reclamanți la pârâtă, iar prin încasarea de la aceasta a sumei de 705 lei anual, reclamanții pot cumpăra, în fiecare an, câte o suprafață de teren de 226 mp., situație anormală față de împrejurarea că sunt în continuare proprietarii terenului pe care a fost creat, în favoarea pârâtei, drumul de trecere.
Pârâta a mai criticat faptul că, în mod nelegal, instanța de fond a respins cererea sa prin care a solicitat o nouă expertiză tehnică argumentat de faptul că, față de motivele invocate prin obiecțiunile pe care le-a formulat, există o suspiciune rezonabilă cu privire la incorectitudinea expertizei efectuate de expertul G. I. I..
Instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei noi expertize cu motivarea că pârâta nu a solicitat prin întâmpinare numirea unui expert consilier, această motivare contravenind prevederilor art.338 C.pr.civ, conform cărora o nouă expertiză poate fi cerută, motivat la primul termen, după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor.
În cazul de față, existau motive temeinice pentru încuviințarea unei noi expertize tehnice, având în vedere modul abuziv și discreționar în care a fost efectuată expertiza tehnică G. I. I., instanța de fond acordând reclamanților mai mult decât au cerut prin acțiunea introductivă de instanță.
Astfel, pârâta a învederat că reclamanții au solicitat prin acțiune obligarea pârâtei la plata despăgubirii ce li se cuvin, „evaluând provizoriu contravaloarea despăgubirilor solicitate la suma de 1.000 lei”, ceea ce înseamnă aceștia au solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri, evaluată provizoriu la suma de 1.000 lei, nemodificând cererea de chemare în judecată nici după ce pârâta a susținut, prin întâmpinare, că despăgubirea cuvenită nu poate fi stabilită sub forma unei sume globale, deoarece ar echivala cu o înstrăinare a terenului afectat servituții de trecere create.
În aceste condiții, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri anuale de 705 lei către reclamanți este nelegală, deoarece li s-a acordat mai mult decât au cerut, instanța încălcând prevederile art.22 alin.6 C.pr.civ, conform cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a aceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, astfel încât, în mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, câtă vreme aceasta a recunoscut prin întâmpinare pretențiile deduse judecății, fiind de acord să plătească o despăgubire rezonabilă pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren de 226 mp.
Pârâta a solicitat și încuviințarea efectuării unei noi expertize tehnice pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, având obiectivele expres menționate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 06.05.2014.
În raport de motivele de apel, intimații - reclamanți S. P. M. și S. G. au formulat, în baza art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că nu sunt reale susținerile apelantei - pârâte potrivit cărora prin întâmpinarea depusă la instanța de fond ar fi recunoscut pretențiile deduse judecății, precizând numai că „potrivit art.620 din noul cod civil reclamanții sunt îndreptățiți la primirea unei despăgubiri anuale pentru lipsa de folosința a suprafeței de 226 mp., teren arabil”.
Cererea a fost formulată de reclamanți, având în vedere textul de lege sus-menționat, iar recunoașterea, potrivit art.454 C.pr.civ., presupunea ca pârâta să fi recunoscut pretențiile așa cum au fost formulate, la primul termen de judecată, iar nu art.620 C.pr.civ., context în care, în mod corect, instanța de fond a dispus obligarea apelantei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Prin al doilea motiv de apel, au arătat intimații - reclamanții, apelanta – pârâtă a reluat toate obiecțiunile formulate la raportul de expertiza tehnică G. I. I., obiecțiuni pe care reclamanții le-au considerat neîntemeiate, raportat la întreg materialul probator, câtă vreme, expertul a răspuns întocmai obiectivelor stabilite de instanță, dar și în raport de producțiile medii obținute în gospodăriile populației, în anul 2013, pe raza comunei Băltești, neavând ca obiectiv compararea producției ce s-ar putea obține de pe terenul în suprafață de 226 mp. și valoarea de circulație a terenului.
Criteriile avute în vedere de expert nu pot fi stabilite nici de reclamanți și nici de pârâtă, ci doar de către expert pe baza datelor concrete comunicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, raportat la calitatea terenului din comună, astfel că, în mod obiectiv, la stabilirea lipsei de folosință, cât și la stabilirea contravalorii producției agricole anuale de pe terenul de 226 mp. expertul a avut în vedere că terenul este fertil, propice cultivării legumelor având și o expoziție favorabilă.
În mod obiectiv și, având în vedere că este un teren arabil, situat în jurul casei de locuit, expertul a întocmit lucrarea raportându-se la culturile pe care gospodarii le fac, de obicei, in jurul casei de locuit, precum și la nevoile de zi cu zi, calculând astfel contravaloarea pentru legume ce se folosesc zi de zi în gospodărie, în mod corect și obiectiv, nefiind deduse din contravaloarea recoltelor de legume pretins obținute cheltuielile de producție, întrucât în gradină nu se lucrează mecanizat, proprietarul lucrând pământul personal, în fiecare zi, fapt pentru care munca sa nu poate și nu trebuie ă fie normată.
În ceea ce privește contravaloarea semințelor, intimații au susținut că acestea nu pot fi deduse, întrucât semințele provin din gospodăria proprie, fiind folosite și înnoite an de an, așa încât, în mod corect expertul a stabilit contravaloarea producției de pe un teren fertil, indicând atât minimul producției, cât și maximul de producție ce s-ar putea obține.
Referitor la susținerea apelantei în sensul că intimații nu au cultivat niciodată nimic pe terenul de 226 mp. afectat servituții de trecere, aceștia au arătat faptul că nu au cultivat nimic pe acest teren tocmai pentru că au înțeles să lase liberă calea de trecere stabilită în favoarea apelantei, dar asta nu înseamnă că aceasta nu trebuie să fie obligată la plata contravalorii reale a lipsei de folosință a acestui teren, fiind neîntemeiată și critica referitoare la contravaloarea lipsei de folosință în situația în care ar fi cultivat porumb, întrucât terenul - proprietatea reclamanților nu este la câmp.
Totodată, în mod legal instanța de fond a respins cererea pârâtei prin care a solicitat o noua expertiză tehnică, întrucât cererea nu îndeplinea prevederile art.338 C.pr.civ., expertul desemnat de instanță răspunzând tuturor obiectivelor stabilite, cu precizarea că, în mod justificat, s-a dispus obligarea acesteia la plata unei despăgubiri anuale în cuantum de 705 lei, neacordând mai mult decât s-a cerut, întrucât 1.000 lei valorează mai mult decât 705 lei, după cum, în mod legal a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, aceasta nerecunoscând prin întâmpinare pretențiile deduse judecății, ci doar dreptul prevăzut de art.620 C.civ.
Față de cele relevate, intimații - reclamanți S. P. M. și S. G. au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea în tot a sentinței apelate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin sentința civilă nr.313/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în cauza ce a format obiectul dosarului nr.784/ 331/2011, definitivă și irevocabilă, prin respingerea ca nefondat atât a apelului, conform deciziei nr.511/01.10.2012 a Tribunalului Prahova, cât și a recursului, potrivit deciziei nr.469/28.02.2013 a Curții de Apel Ploiești, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. E. (pârâtă în cauza de față) în contradictoriu cu pârâții S. P. - M. și S. G. (reclamanți în prezentul litigiu), stabilindu-se în favoarea fondului dominant – proprietate a reclamantei o servitute de trecere pe terenul pârâtului S. P. - M. și al intervenientei S. G., conform variantei I din raportul de expertiză tehnică judiciară topo ing. P. D., pe aliniamentul pct. 4 - 11 - 12 - 13 - 16 - 17 - 18 - 40 - 41 -_ -_ -_ - 117 - 118 - 4, în suprafață de 226 mp. (f.6 – 16, dos. fond).
La data de 22.11.2013, B.E.J. „Trifina, T. și G.” a întocmit, în dosarul de executare nr.305/2013, procesul – verbal în cuprinsul căruia s-a consemnat faptul că reclamanții S. P. - M. și S. G. nu se opun punerii în aplicare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.313/ 2012 a Judecătoriei Vălenii de M., că permanent pârâtă S. E. a avut acces prin curtea acestora la proprietatea sa, dispunându-se crearea servituții de trecere pe terenul debitorilor pe aliniamentul pct. 4 - 11 - 12 - 13 - 16 - 17 - 18 - 40 - 41 -_ -_ -_ - 117 - 118 – 4, în suprafață de 226 mp. (f.69 – dos. fond).
Prin adresa nr.5454/16.10.2013 emisă de Primăria . comunicat reclamantului S. P. – M. situația statistică a producțiilor agricole obținute în grădinile fermierilor în anul 2013, cu precizarea că, producțiile sunt diferențiate în funcție de tehnologia aplicată (soiuri, calitatea seminței și a răsadului, nivelul de fertilizare, aport freatic, irigații, lucrări de îngrijire efectuate și lucrări de combatere a bolilor) – f.65, dos. fond.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate agro G. I. I. (f.72 – dos. fond) a menționat că, în cazul în care pe suprafața de teren în litigiu ar fi cultivate tomate, ceapă, varză de toamnă, rădăcinoase, fasole păstăi, cartofi, usturoi și fasole boabe, indicându-se atât un preț minim, cât și unul maxim la o producție medie la hectar, conform prețurilor oficiale practicate la produsele arătate, s-au obținut două variante pentru care s-a calculat un cost mediu, astfel: varianta I în care s-a avut în vedere venitul minim, sens în care s-a stabilit o medie a veniturilor minime de 705 lei și varianta II în care s-a avut în vedere venitul maxim, determinându-se o medie a veniturilor maxime de 1.279 lei.
Cum în mod corect a reținut și instanța de fond, folosința – atribut al proprietății – reprezintă posibilitatea pe care o are o persoană, în puterea unui drept, de a întrebuința un bun sau de a-i culege fructele, ceea ce înseamnă că există, ca și condiție esențială, deținerea de către acea persoană a bunului respectiv.
Spre deosebire de servituțile legale, servitutea de trecere nu este gratuită, proprietarul fondului aservit fiind îndreptățit să primească de la proprietarul fondului dominant o despăgubire proporțională cu pagubele ce s-ar putea ocaziona prin stabilirea drumului de trecere.
Paguba reprezintă, în speță, numai echivalentul terenului de folosința căruia proprietarii ar fi lipsiți prin realizarea drumului, despăgubirea trebuind a fi just calculată, echivalentul terenului luat din folosința proprietarilor însemnând folosința la prețul de circulație.
Cu privire la acordarea despăgubirilor, practica judiciară a statuat că acestea se stabilesc în raport de paguba cauzată proprietarului fondului aservit, iar nu în raport de folosul adus de drum în favoarea proprietarului fondului dominant sau de valoarea terenului afectat servituții de trecere.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, reținându-se că reclamanții S. P. - M. și S. G. sunt proprietarii terenului în suprafață de 226 mp. pe care s-a stabilit, în favoarea pârâtei S. E., o servitute de trecere, reclamanții fiind lipsiți, așadar, de atributul folosinței acestui teren, în mod corect instanța de fond admițând acțiunea formulată de aceștia, a dispus obligarea pârâtei la plata către proprietari a sumei de 705 lei anual reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului începând cu data punerii în executare a sentinței civile nr.313/16.06.2012 a Judecătoriei Vălenii de M., definitivă și irevocabilă, respectiv începând cu data de 22.11.2013 când a fost întocmit de către B.E.J. „Trifina, T. și G.” procesul – verbal în dosarul de executare nr.305/2013.
Critica formulată de pârâtă în sensul că suma de 705 lei anual la plata căreia a fost obligată către reclamanți prin sentința apelată ar exagerat de mare în raport cu prejudiciul efectiv suportat de proprietari prin lipsa de folosință a terenului în suprafață de 226 mp. afectată drumului de trecere nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate agro G. I. I. – probă științifică care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și a cărei valoare probatorie nu a fost răsturnată printr-o altă asemenea probă, iar pe de altă parte, se reține că terenul în litigiu este, conform opiniei expertului, un teren fertil, propice cultivării legumelor, având o expunere favorabilă.
Alegația pârâtei inserată în cuprinsul motivelor de apel în sensul că, în mod greșit, instanța de fond ar fi respins obiecțiunile formulate cu privire la raportul de expertiză tehnică de specialitate agro G. I. I. urmează a fi înlăturate, având în vedere faptul că expertul a argumentat concluziile la care a ajuns, răspunzând punctual obiectivelor stabilite de instanța de fond la termenul de judecată din data de 13.11.2013 (f.66 – dos. fond), cu precizarea că, deși a beneficiat de asistență juridică calificată, pârâta nu a solicitat încuviințarea participării unui expert consilier cu ocazia efectuării expertizei.
Reținând singurul obiectiv al expertizei stabilit de instanța de fond la termenul de judecată din data de 13.11.2013, în prezența și cu concursul apărătorilor părților litigante, respectiv acela de a se determina lipsa de folosință anuală (nb. astfel cum a solicitat apărătorul pârâtei) a terenului în suprafață de 226 mp., se constată că pârâta, prin avocat, nu a solicitat a se evalua și producția de porumb ce ar fi putut fi obținută pe acest teren în anul 2013 ori valoarea cheltuielilor de producție necesare pentru realizarea recoltelor de legume, aceste două obiective fiind solicitate abia prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și, ulterior, prin motivele de apel.
Nici susținerea pârâtei referitoare la împrejurarea că expertul nu ar fi indicat actele normative pe baza cărora a stabilit producția agricolă și prețul la cele 8 categorii de legume cultivate de reclamanți pe terenul în suprafață de 226 mp. nu poate fi reținută, câtă vreme, în cuprinsul raportului de expertiză s-a menționat că a fost consultată baza de date a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind prețurile medii de vânzare a produselor agricole, ținându-se seama și de caracteristicile terenului în litigiu, și anume că este fertil, propice cultivării legumelor, având și o expunere favorabilă.
De altfel, analizând practicaua sentinței apelate, se constată că instanța de fond a respins, punctual și argumentat, toate obiecțiunile formulate de pârâta S. E. cu privire la raportul de expertiză agro, arătând că, suprafața de teren în litigiu fiind destul de mică, ar fi fost dificilă cultivarea acesteia cu porumb, după cum se constată că a fost respinsă, în mod justificat, și proba cu o nouă expertiză de aceeași specialitate, în condițiile în care, așa cum s-a mai arătat, pârâta a avut posibilitatea legală de a solicita încuviințarea participării la efectuarea lucrării a unui expert consilier, facilitate de care, însă, nu a înțeles să uzeze.
Posibilitatea efectuării unei noi expertize este reglementată de art.338 alin.1 C.pr.civ. care stipulează că „pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către un alt expert”, ceea ce înseamnă că trebuie să existe și să fie probate împrejurări care pot constitui „motive temeinice”.
Ori, în speță, se constată că expertul desemnat la termenul de judecată din data de 13.11.2013 s-a conformat, întru totul, dispozițiilor instanței de fond, răspunzând punctual, argumentat și documentat, obiectivului stabilit cu concursul apărătorilor părților, dându-se astfel eficiență principiului contradictorialității care guvernează procesul civil.
Așa fiind, este evident că, în cauză, nu se mai impune încuviințarea efectuării unei noi expertize de specialitate agro, astfel cum s-a solicitat prin motivele de apel, lucrarea depusă cu ocazia instrumentării pricinii de către instanța de fond răspunzând criteriilor de competență cerute de lege, dar și obiectivului stabilit de instanță.
Critica formulată de pârâtă în sensul că, deși prin cererea introductivă, reclamanții S. P. - M. și S. G. au solicitat obligarea sa la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 226 mp. evaluată provizoriu la suma de 1.000 lei, astfel încât, dispunându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 705 lei cu titlul arătat ar echivala cu o încălcare a art.22 alin.6 C.pr.civ., acordându-se mai mult decât s-a cerut în condițiile în care nu s-a modificat acțiunea nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, această din urmă sumă la plata căreia s-a dispus obligarea pârâtei este mai mică decât cea indicată inițial de reclamanți, fiind evident că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
În ceea ce privește pretinsa greșită obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, art.454 Teza I C.pr.civ. prevede că „pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată,…”.
Textul de lege sus-menționat se referă la recunoașterea efectivă de către pârât a pretențiilor reclamantului la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, o atare achiesare la pretențiile reclamantului putând avea loc fie prin întâmpinarea depusă de pârât, în condițiile art.205 C.pr.civ., fie prin răspunsul la interogatoriu care se poate administra la chiar primul termen de judecată.
Literatura de specialitate a statuat că norma are în vedere mărturisirea simplă, iar nu mărturisirea calificată și complexă, exonerarea pârâtului operând numai în cazul în care acesta recunoaște în întregime pretențiile reclamantului, nu și în cazul unei recunoașteri parțiale.
În speță, analizând întâmpinarea depusă de pârâta S. E. la data de 01.08.2013 (f.36 – dos. fond) se constată că, în cuprinsul acesteia se recunoaște incidența art.620 C.civ., apreciindu-se însă că suma de 1.000 lei pretinsă de reclamanți cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 226 mp. „este exagerată în funcție de valoarea economică a acestei suprafețe de teren”, motiv pentru care s-a solicitat a se constata că „acțiunea reclamanților este întemeiată numai în parte”.
Așa fiind, este evident că nu ne află în prezența unei recunoașteri în întregime a pretențiilor reclamanților, ci a unei recunoașteri parțiale, context în care, în mod corect instanța de fond admițând acțiunea, a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.592,5 lei.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ., va păstra în tot sentința atacată.
În temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată apelanta - pârâtă S. E. la plata către intimații - reclamanți S. P. - M. și S. G. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în faza procesuală a apelului, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.37/15.08.2014 (f.25).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta - pârâtă S. E., domiciliată în com. Bălțești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 212/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații - reclamanți S. P. M. și S. G., ambii domiciliați în com. Bălțești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H./tehnored. A.L.E.
5 ex. – 10.09.2014
d.f.nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. D. B.
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 21-01-2014, Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 191/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
