Rezoluţiune contract. Decizia nr. 191/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 26322/281/2011
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 191 | |
Ședința publică din data de 20 martie 2014 | |
Președinte: | G. M. |
Judecător: | M. N. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-reclamanți C. E. M. și C. M., ambii cu domiciliul în com. P. Noi, ., județul Prahova, împotriva sentinței nr. 6014/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. C. și D. C., ambii cu domiciliul in com. P. Noi, ., jud. Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1830,00 lei, conform chitanței . nr._/29.08.2013 și timbru judiciar de 2,50 lei care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți C. E. M. și C. M. personal și asistați de avocat Ș. M., intimata-pârâtă D. C. personal și asistată și intimatul - pârât D. C. reprezentat de avocat G. A. și martorul I. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, ancheta socială de către Autoritatea Tutelară P. Noi, după care,
Tribunalul procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorului I. G. cele declarate fiind consemnate separat și atașate la dosar.
Apărătorul intimaților - pârâți având cuvântul arată că nu mai are alte înscrisuri de depus, că spera să se finalizeze cercetarea penală și renunță la proba cu înscrisuri încuviințată la termenul anterior.
Tribunalul ia act că intimații - pârâți prin apărător au renunțat la administrarea probei cu înscrisuri încuviințată la termenul anterior.
Pe rând întrebate fiind părțile arată că alte cereri nu mai formulează și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelanților-reclamanți având cuvântul în dezbateri arată că soluția pronunțată de Judecătoria Ploiești prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanți este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a făcut o corectă interpretare a art. 1020 c.civ. În mod corect, instanța de fond a calificat actul dedus judecății ca fiind un contract de întreținere față de faptul că suma de 2.500 lei este derizorie, neputând fi considerată preț al vânzării. Obligațiile asumate subzistă în sarcina pârâților independent de statutul material al creditorilor acestei obligații de întreținere pentru ca ea își are izvorul în contractul încheiat. Astfel că, executarea contraprestației datorate de dobânditori trebuia să fie permanentă, succesivă și să acopere nevoile de întreținere, speciale, ale creditorilor obligației respective, ceea ce în speță nu s-a realizat. Pârâții ar fi trebuit să se mute numai după decesul reclamanților, însă aceștia locuiesc împreună și au un comportament necorespunzător. Pe lângă obligația de respect au provocat și o . certuri și scandaluri. Deși, ar fi trebuit ca pârâții să procure hrană zilnică, în realitate reclamanții își procură singuri hrana. Reclamanții sunt grav bolnavi, suferă de diabet și hipertensiune care presupun medicamente și proceduri de recuperare. Mai mult, din răspunsurile date la interogatori rezultă că pârâtul D. C. neagă obligația de întreținere și nu-și asumă nici un fel de întreținere. A recunoscut că nu l-a vizitat pe reclamant la spital. La fel, și pârâta neagă obligația de întreținere. Deși, nu interesează în situația unui contract de întreținere dacă ești sau nu în situația de neputință, lipsa de griji a pârâților constituie un element de raportare. Mai mult, autoritățile comunale și-au exprimat poziția conflictuală, au arătat comportamentul necorespunzător al pârâților. Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată fond și apel, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Apărătorul intimaților - pârâți având cuvântul arată că instanța urmează să deceleze dacă în raport de probatoriu administrat în această fază, care din punctul de vedere al pârâților nu schimbă cu nimic nici situația juridică și nici situația de fapt. În raport de conținutul și obligațiile părților, la sancțiunea rezilierii contractului, urmează a se verifica dacă există sau nu un refuz de a beneficia de acea întreținere, acolo unde era nevoie, stabilirea obligațiilor în timp, natura, cuantumul așa cum corect s-a specificat în contractul de întreținere, acestea erau datorate în caz de nevoi. Este suficient analizarea probatoriului administrat în fața instanței de fond. Părțile au locuit împreună, pe lângă scopul de a-și crea un confort, au creat două unități locative. Facturile de utilități au fost plătite în totalitate de către pârâți, astfel că nu se poate vorbi de o neexecutarea obligaților. Apelantul - reclamant a desfășurat o activitate remunerată, astfel că nu se justifică acea stare de nevoi. Tocmai din dorința de a fi aproape de copii, pârâta a renunțat la serviciu, pentru a se ocupa de gospodărie. Lipsa pârâtului din locuință demonstrează imposibilitatea acestuia de a se achita de anumite obligații. Pe perioada cât reclamantul a fost spitalizat, fiica acestuia a fost prezentă, luând legătura cu doctorii. Nu există nici un element care prin reanalizarea probelor să conducă la altă soluție. Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții C. E. M. si C. M. au chemat în judecată pe pârâții D. C. si D. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, încheiat in data de 13.01.2010, autentificat sub nr. 52 la BNP „B. F.”.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 52/13.01.2010 au înstrăinat paratei D. C., fiica reclamanților, căsătorită cu D. C., imobilul proprietatea acestora situat în P. Noi, .. Imobilul consta in 7580 mp teren si construcție. Prețul de vânzare a imobilului a fost de 2500 lei si cu obligația pentru comparatoare de a ii întreține pe vânzători, de la data încheierii contractului pana la decesul acestora. Prin contractul autentificat reclamanții si-au rezervat un drept de abitație viagera asupra întregului imobil, abitație care este . cumpărătoarei.
Deși parații s-au mutat in imobil aceștia nu si-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, motiv pentru care întreținerea a fost prestata de alte persoane. Potrivit reclamanților, pârâții nu au asigurat îngrijirii corespunzătoare vârstei si sănătății acestora.
In drept, reclamanții si-au întemeiat acțiunea pe disp. art.1350, 1549 si 2263 C.civ.
Parații, legal citați, nu au formulat întâmpinare, dar s-au prezentat în fața instanței, solicitând respingerea acțiunii.
În prezenta cauza a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile parților si proba testimoniala.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 6014/02.04.2013, a respins acțiunea având ca obiect ”rezoluțiune contract” formulată de reclamanții C. E. M. și C. M., în contradictoriu cu paratii D. C. și D. C., ca neîntemeiată și a respins și capătul de cerere referitor la solicitarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 52/13.01.2010 reclamanții au înstrăinat pârâtei D. C. imobilul situat in comuna P. Noi, ., respectiv teren si construcții, rezervându-si un drept de habitație viageră asupra întregului imobil, in schimbul prețului de 2500 lei și al întreținerii necesare constând in: ajutor in procurarea hranei zilnice, asistenta medicala cu medic si medicamente in caz de boala, încălzirea locuinței pe timp rece, menajul necesar in caz de neputință, îngrijiri corespunzătoare vârstei si stării de sănătate, iar la deces vânzătorii sa fie înmormântați conform datinilor creștine.
Deși părțile au intitulat contractul încheiat la 13.01.2010 drept “act de vânzare-cumpărare”, instanța de fond a constatat ca acest contract a dat naștere unor obligații specifice si reciproce in sarcina părților, respectiv o obligație de a da (in sarcina transmițătorilor) si o obligație de a face (in sarcina dobânditorului), constând in aceea ca reclamanții au înstrăinat imobilul sus-menționat către pârâtă, iar aceasta din urmă s-a obligat sa asigure reclamanților întreținere in natură pe viata, iar după moarte să îi înmormânteze si să facă pomenile creștine. Ținând cont de aceste aspecte, precum si de faptul ca prețul plătit este mai mic de jumătate decât valoarea imobilului, pentru a se pune problema delimitării contractului de întreținere de un eventual contract de vânzare-cumpărare, instanța de fond a calificat, din oficiu, contractul încheiat intre părți ca fiind contract de întreținere.
Instanța de fond a trebuit să analizeze daca in speță sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea dispune rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat de parți, făcând si precizarea ca prev. art. 1020-1021 C.civ. permit rezolutiunea unui asemenea contract, căruia in calitate de act nenumit, i se aplica dispozițiile dreptului comun in materia contractelor bilaterale.
În ceea ce privește rezolutiunea judiciara, aceasta poate fi solicitata in condițiile in care una dintre parți nu și-a executat obligațiile asumate prin contract, neexecutarea i-a fost imputabilă părții care nu si-a îndeplinit obligația, iar debitorul obligației neexecutate este pus in întârziere.
Reclamanții au invocat faptul ca pârâții nu au prestat întreținerea datorata.
Din probatoriile administrate în cauză instanța de fond a reținut că nu există o neexecutare a obligației de întreținere.
S-a reținut că, martorul Z. M. a declarat ca este vecin cu părțile si a observat ca parații fac cumpărături pentru reclamanți, ii ajuta pe aceștia la spartul lemnelor, iar atunci când parata gătește le oferă si părinților săi. Martorul a precizat si faptul ca parații au efectuat munci agricole si au plătit oameni pentru a lucra in gospodărie, iar atunci când reclamantul a fost internat in spital parata a fost sa îl viziteze si a plătit bani pentru îngrijiri medicale. Acesta a menționat si faptul ca atât reclamantul cat si paratul dețin fiecare un autovehicul.
Pe de alta parte, instanța de fond a constatat ca martorul Fitu C. a declarat ca intre parți exista o stare conflictuala, insa nu a putut preciza cauza acesteia. Acesta a mai învederat ca parații nu ii ajuta pe reclamanți insa, nu cunoaște daca reclamanții au avut si au solicitat ajutorul acestora. Martorul propus de reclamanți a mai precizat ca nu știe daca reclamanta a fost ajutata de parați la momentul internării reclamantei. Tot acesta a subliniat faptul ca i-a ajutat atât pe reclamanți la treburile gospodăriei, fiind plătit de către reclamant, cat si pe parați.
A constatat instanța de fond faptul ca reclamanții au solicitat ajutorul unor persoane străine la efectuarea unor treburi gospodărești nu poate duce la concluzia ca aceștia s-au aflat . nevoie iar parații au refuzat. Mai mult decât atât, printre obligațiile asumate se regăsește si menajul necesar in caz de neputința, ceea ce reclama o situație de necesitate. Simplul fapt ca reclamanții au apelat la martor pentru a-i ajuta la treburi gospodărești nu este de natura sa duca la concluzia ca parații nu si-au îndeplinit obligația de prestare a întreținerii.
Prestația de întreținere implică atât o componentă materială, cât și o componentă psihologică. Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere. Insa, starea conflictuala existenta intre parți nu s-a dovedit a fi cauzata de parați.
Raportat la aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține o neexecutare a obligației de întreținere și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr.6014/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, au declarat apel reclamanții C. E. M. și C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanții-reclamanți au arătat că au chemat în judecată pe pârâții D. C. si D. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.52/13.01.2010 de Biroul Notarului Public B. F..
Au precizat apelanții-reclamanți că pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii arătând că nu li se poate retine nicio culpa in îndeplinirea obligațiilor contractuale și, după administrarea probatoriilor propuse de părți și încuviințate de instanță, a fost pronunțată sentința civilă nr. 6014/02.04.2013 de către Judecătoria Ploiești prin care s-a respins acțiunea formulată.
Au considerat apelanții-reclamanți că hotărârea pronunțată de instanța de fond este rezultatul interpretării eronate a probatoriilor administrate dar și a dispozițiilor legale incidente.
Au mai arătat apelanții-reclamanți că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.52/13.01.2010 de Biroul Notarului Public B. F. reclamanții au înstrăinat pârâților un imobil compus din terenul în suprafață de 7580 mp și construcțiile aflate pe acest teren, respectiv C1 – locuință și C2 anexe, cumpărătorii obligându-se prin actul menționat să plătească prețul de 2.500 lei și să le asigure vânzătorilor întreținerea pe tot timpul vieții urmând ca, la deces, să-i înmormânteze și să le facă pomenirile ulterioare.
Au susținut apelanții-reclamanți că, în mod corect, instanța de fond a calificat actul dedus judecății ca fiind un contract de întreținere față de faptul că suma de 2.500 lei este derizorie, neputând fi considerată preț al vânzării, însă, contractul de întreținere fiind sinalagmatic, pentru neexecutarea obligației de întreținere, stabilită prin contract, beneficiarul întreținerii poate să ceară rezoluțiunea în temeiul art. 1020 Cod civil, iar în speța dedusă judecății, din întregul material probator rezultă că reclamanții C. E.-M. si C. M. nu au beneficiat de întreținere, din culpa pârâților, ceea ce justifică desființarea contractului ca efect al rezoluțiunii pentru neexecutarea obligaților contractuale.
Au mai menționat apelanții-reclamanți că, după cum rezultă din cuprinsul actului, întreținerea se compunea din hrană zilnică, tratament cu medic și medicamente în caz de boală, încălzirea locuinței pe timp rece, facerea menajului, îngrijiri corespunzătoare vârstei și stării sănătății, iar in caz de deces să-i înmormânteze și să facă pomenirile ulterioare.
Au învederat apelanții-reclamanți că în practica judiciară se precizează că, "în cazul unui contract de întreținere noțiunea de întreținere trebuie să primească un înțeles cât mai cuprinzător, debitorul obligației urmând să asigure creditorului alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, să-i asigure îngrijiri medicale etc, și, dacă este cazul, chiar să-i prepare hrana și să-l ajute la diferitele treburi gospodărești." (Curtea Supremă de Justiție - decizia nr.2462/22.12.1992)
Astfel, au mai arătat apelanții-reclamanți că martorul F. C., audiat la propunerea acestora, a relatat ca pârâții nu se ocupa in niciun fel de îngrijirea reclamanților, nu le pregătesc mâncarea, nu le fac curățenie, nu îi ajuta cu deplasările, astfel că, martorul și alte persoane străine sunt cei care îi ajuta, contra cost, pe reclamanți in gospodărie si sa-si facă cumpărăturile, acesta relatând și faptul că atunci când reclamantul a fost bolnav, cheltuielile necesare intervențiilor chirurgicale si internărilor au fost suportate tot de reclamanți.
De asemenea, au mai arătat apelanții-reclamanți că martorul a arătat ca intre părți exista o stare conflictuala permanenta si ca, paratul le adresează reclamanților injurii.
Au mai susținut apelanții-reclamanți că anumite împrejurări sunt confirmate si de martora Z. M., care a arătat ca părțile se cearta tot timpul, ca nu se asigura reclamanților hrana zilnica si nici încălzirea pe timp rece, lemnele de foc fiind procurate reclamanților de celalalt fiu, astfel că, au apreciat că declarațiile testimoniale sunt interpretate de instanța de fond in mod vădit părtinitor și, fără nicio justificare, se înlătura susținerile martorului reclamanților.
Au precizat apelanții-reclamanți că obligațiile asumate subzista in sarcina paraților independent de statutul material al creditorilor acestei obligații de întreținere pentru ca ea își are izvorul in contractul încheiat și, tocmai de aceea, într-o aplicare corectă a principiilor care reglementează regimul juridic al unui asemenea contract, este de reținut că executarea contraprestației datorate de dobânditori trebuia să fie permanentă, succesivă și să acopere nevoile de întreținere, speciale, ale creditorilor obligației respective, ceea ce in speța nu s-a realizat.
Pe de alta parte, au arătat apelanții-reclamanți că noțiunea de întreținere implică pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul intuitu personae al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere ori, în speța dedusa judecații, nu mai exista nici relațiile de încredere dezvoltate anterior confecționării actului, ambii martori arătând ca părțile se afla ., iar aceasta împrejurare unita cu nerespectarea prestațiilor materiale nu poate avea ca efect decât rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Au arătat apelanții – reclamanți că, în principal, se justifica o suplimentare a probatoriilor administrate în cauza, doua declarații testimoniale în mare parte contradictorii nefiind suficiente pentru ca instanța să-și formeze o convingere obiectiva asupra împrejurărilor deduse judecații, motiv pentru care au solicitat ca in baza disp.art.295 al.2 Cod pr.civ să se dispună completarea probelor încuviințate la prima instanța cu audierea si a altor martori, precum si cu administrarea unor probe noi constând in efectuarea unei anchete psihosociala in ceea ce privește condițiile de trai si respectarea obligației de întreținere, precum si in abilitarea de obține relații de la organele de politie unde reclamanții au depus mai multe plângeri fata comportamentului necorespunzător al pârâților.
Au solicitat apelanții-reclamanți, în subsidiar, dacă se apreciază că suplimentarea probelor nu este necesara, admiterea prezentului apel și schimbarea în tot a sentinței civile nr.6014/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 10.06.2013.
Tribunalul a încuviințat, în cauză, suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, anchetă socială efectuată la data de 17.03.2014 de către reprezentanții Primăriei Comunei P. Noi – Colectivul de Sprijin și Asistență Socială al Autorității Tutelare și proba testimonială cu martorul I. G., audiat în cauză, la data de 20.03.2014.
Tribunalul examinând cauza în raport de sentința apelată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apeluleste fondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul autentificat sub nr.52/13.01.2010 apelanții-reclamanți au vândut intimatei pârâte D. C., căsătorită cu intimatul Pârât D. constantin imobilul proprietatea acestora situat în comuna podenii noi ., compus din teren în suprafață totală măsurată de 7580mp( în acte 7435 mp) situat în tarlaua 3; 3/1, parcelele Cc 368, A 369, A 372, A 763/5, precum și din construcțiile situate pe terenul curți-construcții, respectiv locuința C1 și anexele C2.
Din conținutul actului rezultă că prețul vânzării a fost suma de 2500 lei precum și din obligația cumpărătoarei de a îi întreține și îngriji pe vânzători, începând cu data încheierii actului și până la decesul vânzătorilor, întreținerea constând în ajutor în procurarea hranei zilnice, asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, încălzirea locuinței pe timp rece, menajul necesar la neputință, îngrijiri corespunzătoare vârstei și stării sănătății, iar la deces să îi înmormânteze și să le facă pomenile potrivit datinilor.
Tot din conținutul actului rezultă că intimata pârâtă a intrat în stăpânirea de drept a imobilului la data încheierii actului iar în stăpânirea de fapt urma să intre numai după decesul ambilor vânzători, care și-au păstrat un drept de habitație viageră asupra întregului imobil, habitație ce urma a fi comună u cumpărătoarea.
Cumpărătoarea a fost încunoștințată că bunul cumpărat devine bun comun și că respectivul contract devine opozabil și intimatului-pârât.
Din punct de vedere al calificării actului, tribunalul reține că instanța fondului, în mod corect a apreciat că deși părțile au intitulat contractul încheiat la 13.01.2010 drept “act de vânzare-cumpărare”, acest contract a dat naștere unor obligații specifice si reciproce in sarcina părților, respectiv o obligație de a da (in sarcina transmițătorilor) si o obligație de a face (in sarcina dobânditorului), constând in aceea ca reclamanții au înstrăinat imobilul sus-menționat către pârâtă, iar aceasta din urmă s-a obligat sa asigure reclamanților întreținere in natură pe viata, iar după moarte să îi înmormânteze si să facă pomenile creștine. Ținând cont de aceste aspecte, precum si de faptul ca prețul plătit este mai mic de jumătate decât valoarea imobilului, pentru a se pune problema delimitării contractului de întreținere de un eventual contract de vânzare-cumpărare, instanța de fond a calificat, corect, contractul încheiat intre părți ca fiind contract de întreținere.
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Art. 1020 c.civ. prevede ca:” condiția rezolutorie este subînțelesă in contractele sinalagmatice in cazul in care una din parți nu își îndeplinește angajamentul sau”.
Literatura de specialitate a subliniat ca temeiul juridic al rezolutiunii îl constituie reciprocitatea si interdependenta obligațiilor din contractul sinalagmatic, neîndeplinirea uneia din obligații lipsind de suport juridic obligația reciproca, impunându-se desființarea întregului contract.
Art. 1021 C.civ. prevede că„rezoluțiunea nu operează de drept ci, partea îndreptățită trebuie să se adreseze instanței judecătorești cu o acțiune în rezoluțiune”.
Instanța constată că apelanții-reclamanți si-au îndeplinit obligația asumata prin contract, iar ca și creditori ai obligației de întreținere, au înțeles să uzeze de această posibilitate oferită de textul de lege mai sus menționat, dat fiind faptul că pârâții, nu și-au îndeplinit, în mod culpabil obligațiile de întreținere asumate.
Analizând acțiunea reclamanților prin prisma condițiilor cerute pentru admisibilitatea cererii, raportat la probatoriul administrat atât în fața instanței de fond cât și în apel, tribunalul retine ca reclamanții au făcut dovada ca parații nu si-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau in baza contractului încheiat.
Așa cum am arătat potrivit clauzelor contractuale pârâta și-a asumat obligația de a îi întreține și îngriji pe vânzători, începând cu data încheierii actului și până la decesul vânzătorilor, întreținerea constând în ajutor în procurarea hranei zilnice, asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, încălzirea locuinței pe timp rece, menajul necesar la neputință, îngrijiri corespunzătoare vârstei și stării sănătății, obligație care îi incumba și pârâtului devreme ce, fiind căsătorit cu cumpărătoarea, a devenit coproprietar al imobilului.
Analizând depozițiile martorilor audiați de ambele părți tribunalul reține că martorul F. C. a învederat faptul că pârâtul are un comportament necorespunzător față de reclamanți, cărora le adresează injurii, că părțile se ceartă tot timpul( fapt confirmat și de martora audiată de pârâți( martora Z.), că pârâții nu se ocupă în nici un fel de îngrijirea reclamanților, nu le pregătesc mâncare, nu le fac curățenie, nu îi ajută cu deplasările, că internările reclamantului au fost suportate de către acesta, că reclamanții recurg la ajutorul altor persoane pentru ajutor în gospodărie, pentru aprovizionare, iar martorul I. G., la rândul său a arătat că pârâtul avea o atitudine necorespunzătoare față de reclamant, că relațiile dintre părți s-au deteriorat.
Tribunalul reține și faptul că reclamanții au diverse afecțiuni medicale, astfel cum rezultă din copiile actelor medicale depuse la dosar, care reclamă îngrijiri suplimentar, îngrijiri care trebuiau acordate de către pârâți și care nu au fost acordate, vizitarea o singură dată la spital nefiind de natură a acoperii această îngrijire.
Atitudinea necorespunzătoare a pârâtului față de reclamant a fost dovedită potrivit adresei IPJ Prahova – postul de Poliție P. Noi, care atestă faptul că împotriva pârâtului s-a întocmit dosarul penal nr._/21.06.2013
Aceleași aspecte reies și din declarațiile extrajudiciare depuse de apelanți în fața instanței de apel, din care rezultă starea de temere și nemulțumire a apelanților generată de atitudinea necorespunzătoare a pârâților( în special a pârâtului) cât și din referatul de anchetă socială întocmit în faza apelului, în care reprezentanții Autorității tutelare din . arătata că „ cumpărătorii nu au contribuit cu nimic la întreținerea familiei C.”, că pârâții nu respectă clauzele contractuale ci din contră au un comportament agresiv verbal aducând reclamanților insulte, injurii care merg până la lovire.
Totodată, tribunalul reține că practica judiciară a statuat constant în sensul că, obligația de întreținere asumată prin contract subzistă indiferent de starea materială a creditorului obligației, executarea obligațiilor asumate trebuie să fie permanentă și nu sporadică sau inexistentă și, să acopere toate nevoile de întreținere ale creditorilor, iar în plus, raportat la caracterul intuitu personae al contractului de întreținere raporturile dintre părți trebuie să se desfășoare în condiții de normalitate și nu într-o permanentă stare conflictuală( cum este cazul de față) situație în care contractul nu mai poate fi menținut, devreme ce se refuză de către debitorul obligației efectuarea corespunzătoare a prestației asumate prin contract.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul constată că apelanții-reclamanți au făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale cererii privind rezilierea contractului încheiat cu intimații-pârâți, respectiv a faptului că pârâții nu si-au îndeplinit în mod culpabil obligațiile care le incumbă din act, motiv pentru care, în temeiul art.296 c.pr.civ., va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea, va dispune rezilierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 52 din 13 ianuarie 2010 și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
În temeiul art.274 c.pr.civ. va obliga intimații să plătească apelanților suma de 7671,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat potrivit dovezilor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții-reclamanți C. E. M. și C. M., ambii cu domiciliul în com. P. Noi, ., județul Prahova, împotriva sentinței nr. 6014/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. C. și D. C., ambii cu domiciliul in com. P. Noi, ., jud. Prahova și, în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea, dispune rezilierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 52 din 13 ianuarie 2010 și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Obligă intimații să plătească apelanților suma de 7671,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2014.
Președinte,Judecător,
G. M. M. N.
Grefier,
E. M.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. M.G./Tehnored. B.M.D.
2ex./25.04.2014
Df. nr._ Jud. Ploiești
J.f. B. C. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 632/2014. Tribunalul PRAHOVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 192/2014.... → |
|---|
