Acţiune în constatare. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 221/105/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 130
Ședința publică din data de 03.03.2015
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTORI - M. R.
- N. C.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. I., domiciliat în M., ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 830/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ /a1, în contradictoriu cu intimații R. M. - F., domiciliată în B., ., ., ., C. A., domiciliată în M., ., jud. Prahova, T. M., domiciliat în M., ., ., jud. Prahova și T. E., domiciliată în M., ., jud. Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței nr._/26.02.2015 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul ia act că la dosarul cauzei s-a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței nr._/26.02.2015 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ / 2015, contestatorul C. I. a formulat, în contradictoriu cu intimații R. M. – F., C. A., T. M. și T. E., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.830/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ /a1, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând anularea hotărârii atacate și, soluționând cauza, să se dispună, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, să se dispună fie admiterea acțiunii precizate, fie admiterea în parte, în sensul restituirii de către pârâți a prețului încasat.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M., a solicitat, inițial, în contradictoriu cu pârâta R. M. - F., în calitate de moștenitoare a numitului D. S., să se pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată să încheie contract de vânzare - cumpărare cu privire la terenul situat în M., str. ., jud. Prahova.
Astfel, contestatorul a susținut că instanța de fond, în mod greșit, a respins cererea de amânare a judecății cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului său ales la termenul de judecată din data de 23.01.2014, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, dar și principiul contradictorialității, pronunțând o hotărâre nelegală în lipsa unui apărări efective.
În acest sens, contestatorul a susținut că, așa cum a statuat și practica judiciară, amânarea pronunțării de către instanță, atunci când se trece peste lipsa de apărare justificată, nu constituie un remediu care să asigure respectarea principiului contradictorialității și al garantării dreptului la apărare.
Un al doilea aspect avut în vedere de contestatorul C. I. este acela că instanța de fond, în mod greșit, a respins acțiunea ca neîntemeiată, deși, din probele administrate în cauză rezulta, fără putință de tăgada, faptul că promitentul - vânzător nu și-a respectat obligația privind vânzarea terenului, deși încasase prețul stipulat în înscrisul doveditor încheiat în acest sens, context în care, instanța era datoare să constate că cea de-a doua vânzare, cu privire la aceeași suprafață de teren era lovită de nulitate absolută, întrucât lipsea un obiect valabil.
S-a mai susținut și faptul că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, deoarece, deși a constatat că promitentul - vânzător nu și-a respectat obligația de vânzare, în condițiile în care încasase prețul stipulat și chiar identifica soluția juridică pe care reclamantul o are la îndemâna, respectiv să solicite restituirea prețului încasat, nu s-a pronunțat în acest sens printr-o soluție de admitere în parte a acțiunii, preferând să respingă în tot acțiunea.
Referitor la cererea în anulare, contestatorul a susținut că împotriva sentinței civile astfel pronunțate, în termen legal, a declarat recurs pentru motivele mai sus învederate, instanța de recurs anulând cererea de recurs ca netimbrată, în cauză fiind incidente dispozițiile art.503 alin.2 pct.2. C.pr.civ., întrucât dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Astfel, contestatorul C. I. a arătat că instanța de recurs, la momentul închiderii dezbaterilor, deși s-a depus la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, astfel cum i s-a pus în vedere, în mod greșit a considerat cererea ca fiind nelegal timbrată și, în consecință, a dispus anularea cererii de recurs, pronunțând o hotărâre nelegală.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat anularea hotărârii atacate și, soluționând cauza, să se dispună, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei și, în subsidiar, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, să se dispună: fie admiterea acțiunii precizate, fie admiterea în parte, în sensul restituirii de către parați a prețului încasat.
În drept, contestatorul C. I. a invocat art.503 alin.2 pct.2 și urm. C.pr.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și retine următoarele:
Ca o chestiune procedurală prealabilă, se impune precizarea că, potrivit art.25 alin.1 C.pr.civ. care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, „procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.
Textul de lege sus – menționat consacră o soluție distinctă în raport de art.725 alin.1 C.pr.civ. de la 1865, potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplicau, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executării silite începute sub acea lege, dispoziții care reglementau principiul aplicării imediate a legii procesuale civile noi.
Astfel, în prezent, regula este aceea că, dacă data înregistrării cererii de chemare în judecată, inclusiv a unei cereri care vizează exercitarea unei căi extraordinare de atac, de retractare în respectiva pricină, se situează anterior datei intrării în vigoare a legii noi, aceasta nu se va aplica judecării cauzei respective, fiind incidentă legea în vigoare de la momentul începerii procesului.
În speță, verificând fișa de repartizare aleatorie informatizată a cauzei, se constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. I. (contestator în pricina de față) a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 22.06.2011, ceea ce înseamnă că prezentului demers judiciar vizând contestația în anulare împotriva deciziei civile nr.830/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ / a1, irevocabilă, îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, respectiv art.318 Teza I, iar nu art.503 alin.2 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată ca, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată a pricinii.
Codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare: contestația în anulare de drept comun (art.317) și contestația în anulare specială (art.318), acest din urmă text de lege fiind invocat ca temei juridic al demersului judiciar inițiat de contestatorul C. I..
Primul motiv prevăzut de art.318 C.pr.civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Este vorba, așadar, despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale, în sensul art.318 C.pr.civ., respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înlăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosarul cauzei se găsea chitanța de plată a taxei de timbru ori nu s-a observat că pentru unul dintre motivele de casare sau de modificare nu era necesară timbrarea; anularea greșită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată, etc.
Textul vizează, așadar, greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretarea a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
A da părților posibilitatea de a se plânge, aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul acestora de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât, contestația în anularea ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea chiar decât recursul la recurs, care, cel puțin s-ar adresa unei instanțe superioare.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției contestației în anulare specială, prin prisma motivelor pentru care poate fi introdusă, dar și a condițiilor de admisibilitate, tribunalul reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta R. M., în calitate de moștenitoare a defunctului D. S., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să încheie, în formă scrisă, contract de vânzare – cumpărare pentru terenul înstrăinat de defunct.
Prin sentința civilă nr.51/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria M. a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul C. I. și, urmare a exercitării căii de atac a recursului, prin decizia civilă nr.830/22.05. 2014, Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a admis excepția netimbrării recursului invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a anulat recursul declarat de recurentul - reclamant C. I., ca netimbrat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a constatat, examinând excepția de netimbrare că, potrivit art.20 alin.1 - 3 cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă aceste taxe nu au fost plătite, în mod legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plata sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
Or, în cauză, instanța de control judiciar a pus în vedere recurentului - reclamant C. I. obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 143,00 lei și să depună timbru judiciar in valoare de 1,5, stabilite potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997, respectiv art.3 din O.G. nr.32/1995 modificată, potrivit mențiunilor inserate în cuprinsul citației ce i-a fost adresată.
În condițiile în care recurentul - reclamant nu s-a conformat obligației de a achita suma indicată până la termenul de judecată stabilit, din data de 22.05.2014, în baza art.137 alin.1 C.pr.civ. cu aplicarea art.21 alin.3 din Legea nr. 146/1997 coroborate cu art.3 din O.G. nr.32/1995, tribunalul a admis excepția de netimbrare, invocată din oficiu și, pe cale de consecința, a anulat recursul declarat de recurentul - reclamant C. I., împotriva sentinței civile nr.51/29. 01.2014 pronunțată de Judecătoria M., ca netimbrat.
De asemenea, s-a apreciat că se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin.1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art.6 par.1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nicio legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale reclamantului, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsită de proporționalitate a accesului liber la justiție (Hotărârea dată în cauza Weismann contra României).
În plus, în măsura în care situația materială a recurentului C. I. nu îi permitea să achite suma respectivă, acesta avea posibilitatea ca, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.51/2008, să formuleze cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru care să fi fost însoțită de documentele doveditoare necesare.
Or, recurentul C. I. nu a depus o asemenea cerere, iar instanța de recurs nu are obligația de a cerceta, din oficiu, starea materială a acestuia, procesul rămânând supus principiului disponibilității, inclusiv sub aspectul analizat.
În schimb, în măsura în care partea obligată la plata taxei judiciare de timbru nu face dovada achitării sumei datorate, instanța învestită are obligația legală de a anula cererea de chemare în judecată, în conformitate cu dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, modificată și completată.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis excepția netimbrării recursului invocată din oficiu și a anulat recursul declarat de recurentul - reclamant C. I., împotriva sentinței civile nr.51/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria M., ca netimbrat.
Faptul că recurentul a achitat o taxă judiciară de 4 lei și un timbru judiciar de 0,3 lei nu înseamnă că acesta și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, deoarece avea obligația să achite o taxă judiciară de timbru în valoare totală de 143 lei, sumă al cărei cuantum l-a cunoscut încă din data de 25.04.2014 când i s-a comunicat, prin intermediul dovezii de citare, termenul de judecată.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma modalității de instrumentare a cauzei în fața instanței de control judiciar, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, se constată, din practicaua deciziei a cărei retractare se solicită că, ulterior invocării, din oficiu, a excepțiilor de netimbrare a recursului și a tardivității declarării acestuia și, implicit, a rămânerii în pronunțare, s-a prezentat apărătorul recurentului – reclamant C. I. care a învederat că va depune, la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de recurs.
Așa fiind, pe calea prezentului demers judiciar nu se poate invoca vreo critică privind modalitatea de soluționare a unei cereri de amânare a judecății cauzei formulată de reclamantul C. I. în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 23.01.2014, această problemă putând fi pusă în discuție, ca eventual motiv de recurs, în fața instanței de control judiciar, însă, în condiții de îndeplinire, în prealabil, a obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul fixat de tribunal.
De asemenea, în cadrul unei contestații în anulare nu se poate proceda la o reapreciere a probelor sau la interpretarea unor dispoziții legale, astfel cum solicită contestatorul la pct. 2 și 3 din prezenta acțiune, întrucât, s-ar deschide posibilitatea judecării unui „recurs la recurs”, ceea ce este inadmisibil pe calea prezentului demers judiciar care vizează o cale extraordinară de atac, de retractare.
Nici motivarea inserată în cuprinsul contestației în anulare în sensul că, la momentul închiderii dezbaterilor, deși s-a depus la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, astfel cum s-a pus în vedere recurentului, în mod greșit, instanța de recurs a considerat cererea ca fiind nelegal timbrată și, în consecință, a dispus anularea cererii de recurs, pronunțând astfel, în opinia contestatorului, o hotărâre nelegală nu poate fi reținută, câtă vreme, așa cum s-a mai arătat, atât prin măsurile dispuse pentru primul termen de judecată – 22.05.2014, cât și prin citația emisă pentru acest termen (f.11 – dos. recurs), s-a pus în vedere recurentului să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 143 lei, iar nu de 4 lei și să depună timbre judiciare în valoare de 1,5 lei, aceste valori nefiind contestate de recurent care, deși avea posibilitatea ca, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.51/2008, să formuleze cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru nu a uzat de această posibilitate acordată de lege.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că prezenta contestație în anulare este neîntemeiată, urmează să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. I., domiciliat în M., ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 830/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 1162/259/ 2011/a1, în contradictoriu cu intimații R. M. - F., domiciliată în B., ., ., ., C. A., domiciliată în M., ., jud. Prahova, T. M., domiciliat în M., ., ., . și T. E., domiciliată în M., ., jud. Prahova, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. H. M. R. N. C.
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H. /tehnored. A.Ș.P.
2 ex. – 14..04.2015
d.r.nr._ /a1 – Tribunalul Prahova
j.r. M. N.; G. M.; M. C.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 967/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1438/2015.... → |
|---|
