Actiune in regres. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 101/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 101
Ședința publică din data de 16.02.2015
PREȘEDINTE: G. D.
JUDECĂTOR: E. C. D.
N. M.
GREFIER: A. C.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorii C. E., C. M. M., C. D. A. și G. G. M., toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat I. M., în Ploiești, .. 5, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1328/23.10.2014 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu intimatul A. C., domiciliat în ..
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, achitată cu chitanța . nr._/2014 și timbru judiciar în cuantum de 3 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns contestatorii reprezentați prin avocat I. M. și intimatul, personal și asistat de avocat D. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin intermediul compartimentului registratură, cerere formulată de avocat D. D., prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, după care,
Părțile învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorii, prin apărător, învederează că instanța de fond și instanța de recurs nu s-au pronunțat cu privire la cererea inițială privind cheltuielile de judecată în cuantum de 1500 lei și 1314 lei, sumele fiind incluse în datoria solidară și care au fost achitate în exclusivitate de autorul recurenților, fără a fi desdăunați de intimat pentru partea care-i revenea..
Învederează că îmbunătățirile au fost adăugate în masa de partaj, din expertiza efectuată rezultă că au fost luate în calcul.
Învederează că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile nr. 1328/23.10.2014 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești; cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță de plată onorariu de avocat.
Intimatul, prin apărător, solicită respingerea contestației în anulare, ca nefondată, menționând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 381 ind. 1 din vechiul cod de procedură civilă, în acțiune s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 24.079,22 lei, fiind incluse și cheltuielile de judecată solicitate.
Învederează că acțiunea a fost respinsă, în recurs s-a menținut soluția primei instanțe, nu s-a omis pronunțarea asupra cererii de cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2010, reclamantul C. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. C., obligarea acestuia la plata sumei de 12.039,61 lei, reprezentând cota de 1/2 din despăgubirea (creanță) plătită creditorului S. E..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civila nr. 2882/26.03.2007 a Judecătoriei Ploiești, pronunțata in dosarul nr._/2006, rămasă definitiva și irevocabila prin decizia nr. 33/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, au fost obligați, sa achite creditorul S. E. 21.265,22 lei drept de creanța, 1.314 lei cheltuieli de judecata și 1.500 lei cheltuieli de judecata, acordate prin decizia nr. 33/2009; total: 24.079,22 lei.
Întrucât a achitat singur creditorului întreaga suma de bani, după cum rezultă din mandatul poștal și chitanța . nr._ din 19.03.2009 iar pârâtul a refuzat să îl dezdăuneze, a solicitat obligarea acestuia la plata cotei sale parți.
În drept au fost invocate disp. art. 998-999 si 1052-1053 C.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunea reclamantului ca nefondată, susținând în motivare faptul că a existat între părți o înțelegere verbală asupra modului de împărțire și folosință a terenului și imobilului după punerea în posesie de către Primăria Municipiului Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești despre care mai știu si martorii, iar terenul și construcțiile au fost împărțite după punerea în posesie cu convenția ca fiecare să facă demersurile pentru evacuarea chiriașilor din partea fiecăruia.
Împărțirea clădirii s-a făcut conform structurii de rezistență a spațiului locuibil si a planului de detaliu anexat in anexa 1 și 2, menționând că împărțirea camerelor s-a făcut ținând cont de structura de rezistență a clădirii care este cu parter monobloc și o parte din camere (demisol) care constituie și structură de rezistență. S-a convenit aceasta deoarece zidurile de cărămidă presată nu sunt ziduri de umplutură a unei structuri de cadre din beton, ci pereții sunt parte integrantă din structură, deteriorarea lor slăbind construcția.
Convenția între reclamant și pârât a fost în sensul că dorește partea de construcție cu demisol datorită rezistenței ei și o faptului ca are planșeu de beton suspendat pe profil metalic I de oțel, profil de înaltă rezistență, fapt ce îi conferă în viitor o extindere mai facilă pe verticală.
Camerele în care s-a instalat cu familia (compusă din trei copii și soție) sunt cele în care a convenit cu C. D..
Instalarea s-a făcut încă din momentul punerii în posesie, restrângând spațiul chiriașului M. I., ulterior făcând demersuri ca acesta să părăsească proprietatea, întrucât nu avea niciun drept legal, reușind aceasta aproximativ într-un an.
Camerele în care este instalat cu familia sunt cele numerotate cu 1; 2; 3; 4 și 5 figurate in anexa 1 cu culoare galben transparent in chenarul îngroșat cu negru, având o suprafață de 81,65 mp situate numai la parter.
Partea de imobil însușită de C. D. este compusă din parter având camerele 6; 7 și 8 și demisolul compus din camerele boxă 1; 2 și 3 reliefate și acestea în anexa 1 partea necolorată plus scară și culoar interior, totalizând o suprafață construită și locuibilă de 84,1 mp, iar extinderea ca parte distinctă compusă din cameră și antreu conform anexei 2, de asemenea locuibile au o suprafață de 23 mp.
În total suprafața locuibilă construită pe care o stăpânește C. D. este de 107 mp, suprafață care cuprinde și îmbunătățirile pentru care îi cere coparticipare ca plată jumătate din contravaloarea stabilită de instanța de judecată cu ocazia evacuării chiriașei S. E., de pe partea stăpânită și atunci și acum de C. D..
Îmbunătățirile pe care pârâtul le-a executat împreună cu familia sa în imobilul în care locuiește și curtea aferentă, se compune din gard la șosea și porți; amenajarea curții pentru a fi locuibilă; intervenții imediate în imobil pentru a putea locui decent, acestea constând în pardoseli cu parchet laminat, tencuieli și remedieri ale pereților, gletuire și vopsire cu vopsea lavabilă, geamuri termopan, uși termopan și efectuarea unor construcții necesare pentru încălzit locuința cât și apa necesară uzului casnic; executare grup sanitar și baie cu toate instalațiile aferente de canalizare; aducțiune apa potabila de la cămin în casă și instalația sanitară aferentă cerințelor din casă și altele. Aceste îmbunătățiri urmează să fie evaluate printr-o expertiză tehnică pentru a se stabili și valoarea de piață a acestora.
A precizat că lucrările de îmbunătățiri a cărei contravaloare în părți egale pe care i-o cere domnul C., sunt făcute pe partea stăpânită și acum de reclamant.
Extinderea la imobil în valoare de_ lei (RON) la care se referă sentința civilă nr. 2882/26.03.2007 a Judecătoriei Ploiești a fost și este stăpânită numai de reclamant.
Așadar lucrările de îmbunătățiri și extinderea la imobil sunt profitabile numai reclamantului, situație numai în care acesta avea obligație să plătească contravaloarea lor chiriașului S. E., înțelegere verbală care a existat și există și acum între pârât și C. D..
Înțelegerea verbală între pârât și C. D. a fost încă de la întocmirea testamentului, când în viață era T. P., autorul testamentului și s-au înțeles în fața soției acestuia, sora reclamantului, a soacrei sale, T. M., mama reclamantului (decedată) și a altor persoane (martori) din ..
Pe cale reconvențională a solicitat ca reclamantul să fie obligat la plata sumei de 1219 lei reprezentând cota de 1/2 din suma de 2439,49 lei, contravaloarea lipsei de folosință a imobilului din litigiu pe perioada aprilie 2004 - octombrie 2007.
În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 3709/15.04.2008 a Judecătoriei Ploiești, fosta chiriașă S. E. a fost obligată să plătească suma de 2439,49 lei, lipsă de folosință a imobilului pentru perioada aprilie 2004 - octombrie 2007.
Reclamantul C. D. a încasat numerar, el singur această sumă de bani, astfel încât a solicitat sa-i plătească jumătate din ea, respectiv 1219 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 10.03.2014 instanța a dispus scoaterea din cauză a reclamantului, ca urmare a decesului acestuia și introducerea în cauză a moștenitorilor săi, C. E., C. M. M., G. G. și C. D. A..
După administrarea probelor cu înscrisuri și testimonială, prin sentința civilă nr.6768/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești au fost respinse ca fiind neîntemeiate atât cererea principală formulata de reclamanți cât și cererea reconvențională, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2882/26.03.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2006, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul inițial și de pârâtul-reclamant prin care au solicitat evacuarea E. S. care ocupa imobilul proprietatea lor situat în Ploiești, .. Totodată s-a admis și cererea reconvențională a pârâtei, cei doi reclamanți fiind obligați la plata sumei de 21.265,22 lei din care 18.600 lei contravaloarea extinderii la imobil constând într-o cameră și hol și 2665,22 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor realizate în imobil constând în montat parchet în două camere, demolat zid în bucătărie și efectuat zidărie din cărămidă plină, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
În considerentele hotărârii se reține că cei doi reclamanți au obținut imobilul compus din 6 camere prin sentința civilă nr._/10.12.1998 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 6993/1998 ca urmare a acțiunii în revendicare promovată de aceștia, iar camerele 7 și 8 prin decizia civilă nr. 610/23.03.2000 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 2222/2000.
La data de 19.03.2009 reclamantul a expediat prin mandat poștal către S. E. suma de 24.324,01 lei (fila 14).
Prin sentința civilă nr. 3709/15.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, S. E. a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 2439,49 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru imobilul situat în Ploiești . aferentă perioadei aprilie 2004-octombrie 2007.
La data de 13.03.2013 Judecătoria Ploiești a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului, reclamantul C. D. primind corp 2 inclusiv anexa, iar pârâtul corpul 1 (sentința civilă nr. 4620).
Coroborând rapoartele de expertiză depuse în copie la dosar cu sentința civilă nr. 4620, rezultă că îmbunătățirile reținute în sentința civilă nr. 2882/26.03.2007 au fost efectuate de S. E. la corpul 2 atribuit reclamantului prin sentința de partaj și care se afla în folosința sa exclusivă.
Or, potrivit art. 1055 din vechiul C.civ., dacă datoria solidară era făcută numai în interesul unuia din debitorii solidari, acesta în față cu ceilalți codebitori răspunde pentru toată datoria.
Instanța de fond a reținut că de lucrările de îmbunătățire și extindere efectuate de fosta locatară a imobilului a profitat doar reclamantul, în sensul că până la data partajării partea respectivă din imobil a fost folosită în exclusivitate de către acesta, iar de prin efectul partajului reclamantul a devenit proprietar exclusiv asupra corpului 2 cu efect retroactiv până la data nașterii stării de indiviziune, prin urmare este neîntemeiată solicitarea sa ca pârâtul să suporte ½ din sumă.
Referitor la cererea reconvențională, instanța de fond a constatat că pârâtul-reclamant nu a făcut dovada că suma acordată prin sentința civilă nr. 3709/2008 a fost încasată în întregime de reclamant, astfel încât constată că este neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a respins cererea principală și reconvențională, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții C. D. A., G. G., C. M. M. și C. E., arătând că deși au depus în dosar probatoriul complet din care rezultă fără echivoc că pârâtul A. C. le datorează jumătate din suma achitată numitei S. E. in baza sentinței civile nr.2882/2007, respectiv 12.039,61 lei, instanța de fond a considerat cererea acestora neîntemeiată și a respins-o ca atare.
S-a precizat că acțiunea în regres au formulat-o ca urmare a faptului că au achitat singuri creditoarei S. E., suma de 24.079,22 lei, la care au fost obligați in solidar cu pârâtul in baza sentinței civile nr.2882/2007 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitiva și irevocabilă prin Decizia nr.33/2009 a Curții de Apel Ploiești.
Suma la care au fost obligați în solidar se compune din 21.265,22 lei - drept de creanța, reprezentând c/val îmbunătățiri aduse imobilului 1.314 lei - cheltuieli de judecată, 1.500 lei - cheltuieli de judecată în recurs, din Decizia nr.33/2009, suma totală fiind de 24.079,22 lei.
În opinia recurenților, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.1055 C.civ, întrucât datoria solidară nu a fost făcută in interesul exclusiv al acestora, așa cum greșit s-a reținut de instanță, ci in folosul ambilor debitori, deci și al pârâtului.
De asemenea, recurenții au arătat că îmbunătățirile aduse de fosta chiriașă, S. E., corpului 2 al imobilului și anexei, au fost incluse de expert in valoarea totala a imobilului.
Faptul că in urma partajului, corpul 2 al imobilului le-a revenit acestora, nu înseamnă că îmbunătățirile aduse acestuia le profită in exclusivitate, întrucât așa cum rezultă din raportul de expertiză topo Panaitoiu D., anexă la sentința civilă nr.4620/2013 privind partajul imobilului, valoarea acestora a fost adăugată imobilului, deci a fost inclusă in masa partajabilă.
Desdăunarea in exclusivitate de către aceștia a numitei S. E. pentru îmbunătățirile aduse corpului 2 nu a fost luată in discuție in procesul de partaj, urmând ca ea sa fie rezolvată pe calea acțiunii in regres, pentru recuperarea cotei părți plătită in numele pârâtului.
Așa era si firesc, întrucât înainte de pronunțarea partajului, corpul 2 nu se știa în lotul cărei părți o sa pice.
Datoria solidară include pe lângă îmbunătățirile aduse corpului 2 și cheltuieli de judecata, respectiv 1.314 lei si 1.500 lei, la care instanța nu a făcut referire și care au fost pur și simplu ignorate.
Totodată, recurenții au apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit și fără probe că până la data partajului recurenții au folosit în exclusivitate partea de imobil cu îmbunătățirile aduse de S., în realitate, situația fiind invers, in sensul că pârâtul a folosit (locuit) până la partaj imobilul, corpul 1, recurenților lăsându-le corpul 2, pe care aceștia însă nu l-au folosit.
Recurenții au arătat că, dacă instanța ar fi analizat rapoartele de expertiză constructor și topo efectuate în procesul de partaj, ar fi văzut că îmbunătățirile aduse de fosta chiriașa corpului 2 al imobilului au fost luate in calcul la stabilirea masei de partaj, deci au profitat ambelor părți, sporind valoarea imobilului partajat.
In consecință, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr.6768/2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești și pe cale de consecința admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._/281/2010 la data de 15.09.2014.
În raport de motivele de recurs, intimatul pârât A. C. a formulat, la data de 21.10.2014, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând in motivare că în mod corect instanța de fond a respins "acțiunea în regres" formulata de reclamanți, moștenitorii reclamantului C. D.-decedat, si a constatat Incidența in speța a dispozițiilor art. 1055 cod civil referitoare la datoria solidara făcuta numai In interesul unuia din debitorii solidari care răspunde fata de celalalt codebitor pentru toata datoria.
Intimatul pârât a arătat că, astfel cum rezultă din probele dosarului, imediat după punerea în posesie și dobândirea de către pârât și autorul reclamanților a dreptului de proprietate asupra imobilului, între părți ( coproprietari) a intervenit o convenție - înțelegere asupra modului de împărțire și folosință a imobilului construcție și teren) în sensul că C. D. sa ocupe Corpul 2 al Imobilului iar acesta Corpul 1.
Totodată, din probele de la dosar rezulta ca extinderea la imobil executata de numita S. E. a fost stăpânită în mod conținu numai de către autorul reclamanților, între părți existând o înțelegere cu privire la modul de împărțire si folosința a imobilului ( construcție si teren) anterior punerii in posesie ,respectiv încă de la întocmirea testamentului autorului comun T. P..
Intimatul pârât a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că de lucrările de îmbunătățire și extindere făcute de fosta locatară a imobilului a profitat doar reclamantului, în sensul că până la data partajării, partea din imobil { corpul 2) si extinderea cu o încăpere, au fost folosite in exclusivitate de reclamant, iar prin efectul partajului acesta a devenit proprietar exclusiv asupra Corpului 2 si anexa, cu efect retroactiv pana la data nașterii stării de indiviziune.
Intimatul pârât a apreciat că este adevărat faptul că până la data partajării imobilului, recurenții nu au locuit în mod efectiv in imobilul respectiv, însă aceștia sunt moștenitorii reclamantului C. D. al cărui deces a survenit ulterior formulării de către acesta a cererii de chemare în judecată (acțiunea in regres).
Prin încheierea de ședința din data de 10.03.2014 instanța a dispus scoaterea din cauza a reclamantului C. D., ca urmare a decesului acestuia și introducerea în cauză a moștenitorilor săi, respectiv a recurenților reclamanți.
Instanța de fond a reținut că reclamantul este cel care a profitat de lucrările de îmbunătățire si extindere efectuate de fosta locatara si ca acesta a devenit proprietar exclusiv asupra corpului 2 cu efect retroactiv pana la nașterea stării de indiviziune.Or, recurenții reclamanți sunt moștenitorii lui C. D. iar prin efectul partajului ei devin proprietari si, pe cale de consecința, nu prezintă nici o relevantă faptul ca aceștia nu au locuit sau nu folosit in mod efectiv corpul 2 al imobilului in contextul in care autorul lor este cel care a locuit efectiv în acel Imobil.
Totodată, intimatul pârâta considerat ca fiind neîntemeiata susținerea recurenților reclamanți în sensul că instanța de fond nu a analizat rapoartele de expertiza depuse la dosar, întrucât acesta împreună cu autorul reclamanților, C. D., au fost obligați sa plătească creditoarei S. E. c/val. acestei extinderii.
În urma soluționării dosarului de partaj, extinderea la imobil și corpul 2 al imobilului cu îmbunătățirile aferente, au revenit reclamanților, iar intimatul a fost obligat să plătească sultă în cuantum de 11.600 lei.
Intimatul pârât arată că în valoarea sultei de 11,600 lei se include si partea sa din datoria plătită integral de autorul reclamanților creditoarei S. E., iar dacă acesta ar fi obligat sa plătească reclamanților jumătate din creanța plătită de autorul lor aceasta ar însemna sa fie obligat în realitate la plata integrala a sumei achitata de C. D. creditoarei S. E. in contextul in care extinderea respectiva constituie in prezent proprietatea exclusivă a reclamanților.
Intimatul pârât a arătat că prin plata către reclamanți a unei sulte in cuantum de 11.600 lei, orice obligație a acestuia s-a stins prin compensare deoarece a fost obligat sa plătească o sulta stabilită printr-o expertiză care a evaluat extinderea la numai 3411 lei, același extindere fiind evaluată la 18.600 lei in dosarul în care intimatul pârât și autorul reclamanților au fost obligați să achite creditoarei S. E., contravaloarea extinderii la imobil.
Prin decizia civilă nr. 1328 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 23.10.2014, a fost respins recursul declarat de recurenții – reclamanți C. D. A., G. G., C. M. M. și C. E., împotriva sentinței civile nr. 6768/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât A. C., ca nefondat.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr._/10.12.1998 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 6993/1998 a fost admisă acțiunea în revendicare a celor doi reclamanți, fiind recunoscut dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului compus din teren în suprafață de 8oo mp și construcția edificată pe acesta, alcătuită din 6 camere, din cele 8 edificate pe teren, imobil situat în Ploiești, ..
Prin sentința civilă nr. 2882/26.03.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2006, a fost admisă acțiunea formulată de autorul recurenților reclamanți, C. D. și de intimatul pârât A. C. prin care au solicitat evacuarea pârâtei S. E. care ocupa imobilul proprietatea lor situat în Ploiești, . în baza contractului de închiriere nr._/2000 încheiat cu Primăria Ploiești, fiind admisă, totodată, cererea reconvențională a pârâtei, în sensul obligării celor doi reclamanți la plata sumei de 21.265,22 lei din care 18.600 lei contravaloarea extinderii la imobil constând într-o cameră și hol și 2665,22 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor realizate în imobil constând în montat parchet în două camere, demolat zid în bucătărie și efectuat zidărie din cărămidă plină.
Potrivit sentinței civile nr. 4620/13.03.2013 pronunțată în dosar nr._/281/2010 s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului format din două corpuri și extindere, corpul C1 revenind intimatului pârât, iar Corpul C2 care cuprinde și lucrările de îmbunătățire efectuate de fosta chiriașă, revenind autorului recurenților, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză(fila 95 dosar).
La data de 19.03.2009 autorul recurenților a expediat prin mandat poștal către S. E. suma de 24.324,01 lei .
Conform literaturii juridice, acțiunea în regres constituie acea acțiune civilă prin care cel obligat împreună cu alții sau pentru alții printr-o hotărâre judecătorească definitivă poate cere în justiție obligarea aceluia sau a acelora pentru care a plătit, la înapoierea plății făcute pe seama lor, fie subrogându-se în drepturile creditorului plătit (pentru a putea beneficia de garanțiile acestuia), fie întemeindu-se pe raporturi juridice directe (rezultate din mandat, îmbogățire fără justă cauză, gestiune de afaceri etc.), pentru a putea obține atât suma plătită creditorului, cât și dobânzi, cheltuieli sau alte daune-interese.
Totodată, dacă unul din debitorii solidari a realizat un beneficiu dintr-o obligație solidară, codebitorul solidar care nu a realizat beneficii poate cere, în cazul în care execută obligația, restituirea a ceea ce a plătit fără a deduce partea sa de obligație.
În speță, Tribunalul reține că în urma acțiunii de partaj soluționată prin sentința civilă nr. 4620/13.03.2013 (fila 75 dosar fond) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că în lotul autorului recurenților a fost cuprins corpul C2, cu îmbunătățirile aduse de fosta chiriașă, S. E., astfel că nu poate fi primită susținerea recurenților în sensul că obligația de desdăunare a acesteia urma să fie soluționată ulterior în condițiile în care se puteau formula obiecțiuni la raportul de expertiză în acest sens și, mai mult, rapoartele de expertiză efectuate în procesul de partaj nu puteau fi supuse cenzurii instanței investite cu prezenta acțiune.
Prin urmare, recurenții reclamanți în calitate de moștenitori ai defunctului C. D. preiau atât activul cât și pasivul moștenirii și, nu este de neglijat faptul că în urma partajării imobilului situat în Ploiești, ., cu toate îmbunătățirile aduse, extinderea efectuată de către fosta chiriașă a intrat în patrimoniul autorului recurenților.
Așadar, în virtutea principiului îmbogățirii fără just temei, nu poate fi obligat intimatul să suporte partea din datoria solidară stabilită prin sentința civilă nr. 2882/26.03.2007, cel care a obținut un beneficiu din obligația solidară, respectiv includerea în lotul său a tuturor îmbunătățirilor efectuate de fosta chiriașă, fiind autorul recurenților reclamanți, defunctul C. D..
În raport de aceste considerente, tribunalul constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie,prev. de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ și ținând seama de disp. art. 3041 C.pr.civ., în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 1328/23.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, contestatorii C. E., C. M. M., C. D. A. și G. G. M. au formula contestație în anulare, solicitând admiterea contestației anularea hotărârii atacate și reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că prin decizia menționată a fost respins recursul pe care l-au formulat împotriva sentinței civile nr. 6768/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, hotărâre împotriva cărei au formulat această contestație, deoarece respingând recursul, instanța a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la plata cheltuielilor de judecată de 1314 lei și 1500 lei, sume ce sunt incluse în datoria solidară și pe care le-au plătit în exclusivitate recurenții (autorul recurenților), fără c fi dezdăunați de către intimat pentru partea care îi revenea.
Au arătat că prin sentința civilă nr. 2882/2007 pronunțată de Judecătoria Ploieștiîn dosar nr._/2006 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 33/2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, contestatorii au fost obligați împreună cu intimatul să achite creditoarei S. E., pe lângă un drept de creanță de 21.265,22 lei reprezentând îmbunătățiri aduse corpului 2 al imobilului și cheltuieli de judecată de 1314 lei, respectiv 1500 lei, în total suma de 247.079,22 lei, această sumă fiind achitată creditoarei de către autorul contestatorilor, singur, astfel cum rezultă din mandatul poștal și chitanța aflate la dosarul cauzei.
Au arătat că instanța de fond le-a respins acțiunea, iar împotriva soluției instanței de fond au formulat recurs, prin care au criticat soluția instanței de fond, recursul fiind respins prin decizia civilă contestată în prezenta cauză.
În drept, au fost invocate disp. art. 318 c.pr.civ.
În raport de motivele invocate în contestația în anulare, intimatul A. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, ca fiind nefondată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că în speță nu este incident motivul prevăzut de art. 318 teza I din vechiul cod de procedură civilă referitor la omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau casare, fiind nefondate susținerile contestatorilor că instanța de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la plata cheltuielilor de judecată de 1314 lei și 1500 lei, sume incluse în datoria solidară, plătită în exclusivitate de autorul contestatorilor.
A arătat că sumele de 1314 și 1500 lei au fost cuprinse în suma totală de 12.039,61 lei, iar prin sentința civilă nr. 6768/12.05.2014 Judecătoria Ploiești a respins în totalitate cererea prin care contestatorii au solicitat obligarea sa la plata sumei de 12.039,61 lei, iar Tribunalul Prahova a respins ca nefundat recursul reclamanților cu motivarea că pârâtul nu datorează reclamanților suma menționată.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma dispozițiilor art. 318 Cod proc.civ., Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 318 alin.1, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau de casare.
Tribunalul reține că această cale de atac nu poate fi folosită atunci când instanța a omis să cerceteze un simplu argument, iar nu un motiv de casare și nici în cazul în care criticile aduse hotărârii atacate cu recurs au fost grupate și examinate în ansamblu.
În cauză, tribunalul constată că instanța de control judiciar a analizat în ansamblu recursul formulat, analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât în ceea ce privește soluția dată asupra cererii principale.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2882/26.03.2007 ce constituie titlul executoriu, părțile au fost obligate să achite în solidar către creditorul S. E. suma totală de 24.079,22 lei compusă din 21.265,22 lei reprezentând drept de creanță, compusă din 18.600 lei reprezentând contravaloarea extindere la imobil, precum și 2665,22 lei c/vel îmbunătățiri realizate la imobil, și suma de 1314 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4620/13.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/281/2010 instanța a constatat calitatea de coindivizari ai părților din prezenta cauză, fiecare cu o cotă de ½ asupra masei partajabile compusă din teren în suprafață de 785 mp și construcție situate în Ploiești, ., Jud. Prahova, dispunând ieșirea acestora din indiviziune, A. C. primind în proprietate suprafața de 392 mp categoria de folosință CC notat pe plan cu S 1 și definit pe conturul punctelor 30-29-28-27-26-14-13-10-11-25-30 situat în Ploiești, ., jud. Prahova, corp 1, iar C. D. autorul contestatorilor primind teren în suprafață de 392mp categoria de folosință CC notat pe plan cu S1 și definit pe conturul punctelor 30-25-12-1-24-23-22-21-20-19-18-26-27-28-29-30 situat în Ploiești, ., jud. Prahova, corp 2 inclusiv anexa.
Instanța de fond a reținut în motivarea soluției faptul că îmbunătățirile au fost efectuate la corpul 2 de clădire care au fost atribuite autorului contestatorilor, astfel că a apreciat că nu este întemeiată cererea contestatorului de obligare a pârâtului la suportarea a corei de ½ din sumă, în condițiile în care îmbunătățirile și extinderile efectuate au profitat acestuia.
Instanța de control judiciar a analizat legalitatea și temeinicia sentinței civile cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii în regres în ansamblul ei, și a apreciat că extinderea la imobil, precum și îmbunătățirile realizate la imobil, au profitat autorului contestatorilor, fiind evident că, deși sumele de bani reprezentând cheltuielile de judecată nu au fost menționate de instanță, au fost avute în vedere.
Tribunalul nu poate aprecia că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra unui motiv de recurs, în condițiile în care deși au beneficiat de apărare calificată, fiind reprezentați de un avocat, nu au indicat conform dispozițiilor Codului de procedură civilă care sunt motivele de modificare și de casare ale sentinței civile, motive prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., nu au fost indicate temeiurile de drept pe care se întemeiază recursul formulat, astfel că instanța de control judiciar a analizat cele invocate în recurs din perspectiva art. 304 indice 1, constatând că recursul este nefondat.
Tribunalul reține că trebuie să se facă deosebirea între motive și argumente. Argumentele oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină iar art. 318 se referă la omisiunea de a examina un motiv de recurs iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de contestator.
Față de toate considerentele de mai sus, Tribunalul reține că instanța de recurs nu a omis să cerceteze vreun motiv de recurs invocat de către contestatori, motiv pentru care va respinge contestația în anulare ca fiind neîntemeiată.
Va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulate de contestatorii C. E., C. M. M., C. D. A. și G. G. M., toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat I. M., în Ploiești, .. 5, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1328/23.10.2014 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu intimatul A. C., domiciliat în ., ca neîntemeiata.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2015.
Președinte, | Judecători, |
D. G. | C. D. E. M. N. |
Grefier, |
C. A. |
Operator de date cu caracter personal 5595
2 ex/07.04.2015
Red/tehnored E.C.D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 575/2015.... | Reziliere contract. Decizia nr. 778/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
