Grăniţuire. Decizia nr. 479/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 479/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 479/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.479
Ședința publică din data de 10.02.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant N. G. domiciliat în . ..345 jud. Prahova CNP_, împotriva sentinței civile nr. 2889/06. 10. 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. V.,CNP_, domiciliată în . . ..346 jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de avocat C. V. și intimata-pârâtă reprezentată de avocat B. C.. . Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50,00 lei conform chitanței . nr._/13.11.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, arată că a solicitat, in prealabil, in motivele de apel, în baza art.478 alin.2 C.pr.civ. și art.479 alin.2 C.pr.civ., completarea probatoriilor cu înscrisuri, cu doi martori pe care i-a indicat cu adresă, precum și efectuarea unei expertize.
Tribunalul acordă cuvântul atât asupra cererii de completare a probatoriilor solicitată de apelantul reclamant cât și asupra fondului apelului.
Apărătorul apelantului depune la dosar, comunicând și părții adverse, un set de înscrisuri. Solicită completarea materialului probator cu înscrisurile depuse astăzi, proba testimonială cu doi martori și efectuarea unei expertize.
Reprezentantul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea cererii de completare a probatoriului formulată de partea adversă, urmând a se avea in vedere că la fila 14 din dosarul de fond, reclamantul nu a solicitat proba cu înscrisuri, iar la termenul din data de 10.02.2014 s-au încuviințat probatoriile în care, de asemenea, s-a solicitat doar proba cu înscrisuri nu și proba cu audierea martorilor.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul în dezbaterea apelului, arată că în ceea ce privește terenul de 250 m pe care apelantul reclamant l-a achiziționat în baza contractului de vânzare cumpărare, și instanța de fond a reținut, că acest teren de 250 mp este inclus în cel de 992 mp, însă apreciază că este imposibil ca acest teren să fie inclus în acel teren de 992 mp pentru că în anul1991 s-a făcut contractul de vânzare cumpărare.
Astfel, arată că se pune întrebarea, in mod logic, de ce trebuia să se mai reconstituie dreptul de proprietate asupra acestui teren când el este cumpărat prin contract de vânzare cumpărare autentificat la notar, înscris în cartea funciară în anul 1991; din anul 1989 și până în 1991 nu s-au mai luat terenuri de către stat, prin naționalizare.
Arată că printre înscrisurile depuse la dosar la acest teren, se află și o adeverință emisă de primărie, eliberată în urmă cu 3 zile, în care se menționează că apelantul are un teren de 1092 mp, iar nu 992 mp cum precizează instanța de fond; sunt 4 adeverințe, fiecare menționând alt teren, instanța de fond pronunțând o hotărâre in care apelantului i se atribuie 980 mp, fiind anulat fără drept un act un act autentic, respectiv contractul de vânzare cumpărare, prin această acțiune în grănițuire.
Mai mult, arată că instanța de fond este foarte echivocă, este șovăitoare cu privire la acest lucru, menționând că nu trebuie să aibă în vedere, in acțiunea în grănițuire, dacă terenul de 250 mp este inclus în terenul de 992 mp, întrucât a fost sesizată cu o acțiune în anulare.
În sentință însă, instanța de fond detaliază de ce nu a fost inclus acest teren de 250 mp.
Solicită a se constata că titlul de proprietate a fost eliberat pentru două parcele, una de 523 m și una de 469 m, cumulând împreună 992 mp. Contractul de vânzare cumpărare pentru suprafața de teren de 250 mp nu este declarat fals, acesta fiind motivul pentru care reclamantul nu a mai solicitat proba cu martori, insă apelantul o solicită în calea de atac a apelului întrucât a fost surprins de hotărârea instanței de fond.
Arată că martorii propuși in faza procesuală a apelului, sunt persoanele de la care s-a cumpărat acest teren, aceștia fiind in măsură să spună că reclamantul a fost cel care a cumpărat terenul.
In consecință, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței și stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul E’ – R’ – M’, conform variantei ultime din raportul de expertiză; cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosarul cauzei la acest termen de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte, având cuvântul în dezbaterea apelului, solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Judecătoria Câmpina.
Solicită a se observa că reclamantului i s-a constituit o suprafață de teren de 992 mp care avea la bază doar contractul de vânzare cumpărare; astfel, inițial reclamantul a dobândit o suprafață de 250 mp împreună cu construcția aferentă situată pe acesta. Faptul că diferența aparținea moștenitorilor de la care a cumpărat, vânzătorilor, iar reclamantului i s-a constituit titlul de proprietate incluzându-se această suprafață; nu i s-a reconstituit titlul de proprietate, acest teren nefiind preluat prin legile speciale, a fost preluat prin art.30 din Legea nr.58/1974, aspect care rezultă și din înscrisurile aflate la dosar.
Precizează că sunt o . 4 adrese emise de Primăria Filipeștii de Târg din care rezultă că reclamantului i s-a constituit suprafața de 992 mp în care este inclusă și această suprafață de 250 mp.
Arată că, în întâmpinare, a făcut referire și la decizia de îndrumare nr.1/1997 a Curții Supreme și de prevederile Legii nr. 18/1991 prin care deținătorilor de teren li se puteau constitui întreaga suprafață de teren, chiar dacă aveau înscris autentic pentru 250 mp.
Cu privire la stabilirea liniei de graniță pe aliniamentul pe care l-a propus apelatul, consideră că această variantă nu este judicioasă întrucât ar lipsi intimata de o suprafață de teren de 308 mp. Solicită a se observa că în această variantă propusă și dimensiunile la stradă sunt diferite de cele din schița de plan anexă contractului de vânzare cumpărare, aflată la fila 68 dosar; din aceasta rezultă că dimensiunile terenului reclamantului la stradă sunt de 8 m liniari, iar in varianta pe care acesta o solicită se ajunge la o lățime de 9,90 m, practic s-ar secționa locuința C1 a intimatei și anexele gospodărești, intimata neputând folosi aceste imobile.
De asemenea, arată că dacă s-ar efectua grănițuirea în varianta propusă de reclamant, nu s-ar mai da eficiență cererii reconvenționale a intimatei-pârâte.
Solicită a se avea in vedere că cererea reconvențională a fost admisă, reclamantul urmând să pună la dispoziție intimatei suprafața de 70 mp, iar prin motivele de apel acesta nu a atacat și cererea reconvențională și, nici în ședința publică de astăzi, în ocluziile pe fond.
Totodată, solicită a se observa că din depozițiile martorilor audiați, din raportul de expertiză rezultă cu certitudine că reclamantul a acaparat suprafața de 70 mp, că locuința acestuia era situată la cca. 50 cm față de linia de hotar iar în prezent construcțiile părților sunt aproape lipite.
Solicită a se avea in vedere varianta de grănițuire propusă de instanța de fond pe aliniamentul E-J-F-R.
In consecință, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosarul cauzei.
Tribunalul, având in vedere susținerilor ambelor părți, prin apărători, precum și actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare atât asupra cererii de completare a probatoriilor formulată de apelantul reclamant prin apărător, cât și asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr._ reclamantul N. G. a chemat în judecată pe pârâta M. V.,pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună grănițuirea dintre proprietățile lor.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deține în proprietate suprafața de 1242 mp după cum rezultă din Titlul de proprietate nr._/1999 și Contractul de vânzare cumpărare nr.4457/1991, terenul fiind situat în ., iar pe una din părți se învecinează cu pârâta neexistând o linie de hotar bine definită.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.56-561 CC.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar în copie Titlul de proprietate nr._/1999, Contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.4457/1991.
Pârâta a formulat Întâmpinare – Cerere reconvențională prin care a arătat că a dobândit prin actul autentic nr.656/1959 un teren în suprafață de 1100 mp pe care a edificat 2 locuințe și anexe gospodărești iar ulterior terenul a fost reconstituit prin Titlu de proprietate nr._ pentru suprafața de 1744 mp pe numele tatălui său actualmente decedat iar pe latura de nord se învecinează cu reclamantul.
A mai arătat pârâta, că inițial construcțiile reclamantului se aflau la cca 50 cm de linia de hotar dar în urmă cu 2 ani, acesta a extins și modificat construcțiile fără acordul ei, fiind în prezent chiar pe linia de hotar.
În primăvara anului 2013 a arătat în continuare pârâta, reclamantul i-a cerut acordul să-și izoleze locuința, a demontat gardul dar ulterior l-a montat pe alt amplasament ocupându-i o suprafață de cca 10 mp.
Prin cererea reconvențională a solicitat pârâta reclamantă să fie obligat reclamantul pârât să-i lase în deplină proprietate suprafața de 30 mp acaparată de acesta.
In drept, cererea nu a fost motivată.
Au fost depuse în copie la dosar Contractul de vânzare cumpărare nr.656/1959, Cerere /1969, T.P. nr._/1999, Certificat de moștenitor nr.343/2005, Adresa nr.9810/2013, Buletin de identitate .
In cauză au fost solicitate de părți și admise probe cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiza tehnică topometrică, Adresa nr.1172/2014.
După administrarea probatoriilor dispuse în cauză, instanța de fond prin sentința civilă nr. 2889/06.10.2014 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N. G., împotriva pârâtei M. V., a admis cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă și, în consecință, a obligat reclamantul - pârât să lase în deplină proprietate pârâtei - reclamante suprafața de 70 mp compusă din suprafața de 35 mp pe perimetrul E,F,G,H,I,J,E respectiv 35 mp în perimetrul J,K,L,M,N,O,P,S….., dispunând grănițuirea dintre proprietăți pe aliniamentul E-J-P-R, conform expertizei P. D. inițială, compensând cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că proprietățile celor 2 părți se învecinează pe una din laturi, existând controverse asupra liniei de hotar dintre ele, numai în porțiunea din spatele construcțiilor deținute de părți .
A constatat instanța de fond că reclamantul este proprietarul unui teren în suprafață de 992 mp constituit prin Titlul de proprietate nr._/1999, susținând atât prin acțiune cât și pe parcursul litigiului că mai este proprietar și pe suprafața de 250 mp dobândit prin cumpărare, conform Contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr.4457/1991, iar pârâta este proprietara unui teren în suprafață de 1744 mp reconstituit prin Titlul de proprietate nr._/1999.
Dacă în ceea ce privește terenul asupra căruia este proprietară pârâta reclamantă nu există controverse, referitor la terenul reclamantului pârât, părțile au avut opinii diferite.
Așa cum s-a arătat în paragrafele anterioare, reclamantul pârât a susținut că este proprietar și asupra terenului de 250 mp cumpărați în anul 1991 alături și nu incluși în terenul ce este constituit prin Titlul de proprietate_/199, lucru cu care pârâta reclamantă nu a fost de acord.
Din adresa nr.9801/31.10.2013, respectiv 1172/2014 eliberată de Primăria Comunei Filipeștii de Târg, rezultă că terenul în suprafață de 992 mp situat în parcelele 612, 613 constituiți reclamantului pârât prin Titlul de proprietate nr.7983/199 includ și suprafața de 250 mp cumpărați de acesta prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.4457/1991.
A constatat instanța de fond că împrejurarea că, terenul de 250 mp a fost achiziționat de către reclamantul pârât după anul 1990 și astfel nu mai putea fi sub incidența legilor fondului funciar după cum a susținut reclamantul pârât, nu are nici o relevanță în speța de față, atâta timp cât instanța este sesizată cu o cerere în grănițuire și nicidecum privind nulitatea, etc. a titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991 și faptul că, într-adevăr termenul în suprafață de 250 mp este inclus în suprafața de 992 mp constituit reclamantului rezultă și din vecinătățile menționate în titlul de proprietate în sensul că terenul de 523 mp aflați în P.613 se învecinează la Est cu restul de proprietate reprezentată de suprafața de 469 mp din T.612 care la rândul său se învecinează la Vest cu terenul de 523 mp.
În situația în care reclamantul pârât mai deținea în plus suprafața de 250 mp dobândiți prin contractul de vânzare cumpărare din anul 1991 era logic că terenul constituit să se învecineze pe una din laturi cu acest teren, lucru ce nu rezultă de niciunde.
Instanța de fond a avut în vedere și dimensiunea laturilor terenului în suprafață de 250 mp conform planului de situație, aferent contractului de vânzare cumpărare al reclamantului pârât (f.68), care sunt de 8 m.l. respectiv de 8,30 m.l. dimensiuni care s-ar depăși cu mult în situația în care s-ar da eficiență susținerilor reclamantului pârât.
Această situație este confirmată și de faptul că reclamantul pârât are în rolul său agricol înregistrată suprafața de 1000 mp și nicidecum și cea de 250 mp.
Mai mult decât atât, a reținut instanța de fond că expertul topometru a stabilit la rândul lui că într-adevăr conform situației de pe teren, suprafața de 250 mp sunt incluși în suprafața de 992 mp, iar în varianta solicitată de reclamantul pârât de a se avea în vedere cei 250 mp alături de cei constituiți 992 mp, linia de hotar ar trece prin C1 proprietatea pârâtei reclamantei, în condițiile în care din probe rezultă că imobilele construcții aparținând acesteia au fost edificate cu mulți zeci de ani în urmă, iar din declarațiile martorilor V. L., respectiv, B. F., rezultă că cel care a construit recent a fost reclamantul pârât care nu a mai respectat aliniamentul vechi, apropriindu-se de hotarul dintre proprietăți.
A mai reținut instanța de fond că rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. D., faptul ca luând în considerare actele de proprietate ale părților respectiv titlurile de proprietate emise în baza legii fondului funciar, planul parcelar pe baza căruia s-au eliberat titlurile în zonă și situația de pe teren, reclamantul pârât deține la acest moment o suprafață de 1050 mp iar pârâta suprafața de 1628 mp, rezultând o acaparare de 70 mp de către reclamantul pârât.
De asemenea, expertul a stabilit linia de hotar în baza celor 2 titluri de proprietate și a planului cadastral de punere în posesie pe aliniamentul E-J-P-R (expertiza inițială ) graniță ce respectă titlurile de proprietate a celor 2 părți și variantă în care reclamantul pârât deține suprafața de 980 mp iar pârâta reclamantă 1698 mp, rezultând diferențe mici față de actele de proprietate care însumează 2736 mp, iar în urma măsurătorilor 2678 mp.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul, că susținerea reclamantului pârât că este proprietar conform actelor sale pe suprafața de 1242 mp este lipsită de consistență juridică și pentru faptul că în această ipoteză suprafața deținută de pârâta reclamantă s-ar diminua de la 1744 mp conform Titlului de proprietate la 1436 mp fără a exista o explicație logică și plauzibilă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamantul N. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în baza art. 478 alin (2) si art. 479 alin.(2) C., completarea probei testimoniale cu doi martori și efectuarea unei noi expertize, iar în baza art. 480 alin. (2) C., admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii apelate si pe fond atât timp cât reclamantul si-a dovedit ca are in proprietate suprafața de 992 mp + 250 mp = 1.242 mp cu doua titluri de proprietate perfect legale, admiterea cererii de chemare in judecata si trasarea liniei de hotar pe aliniamentul E"-M-R" conform variantei ultime din raportul de expertiza – refacere, când terenul de 250 mp a fost pus alături de cel de 992 mp, formând perimetrul delimitat pe plan de punctele ABCDEE"R"RA = 1242 mp.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că o primă critică pe care o aduce hotărârii pronunțate de către instanța de fond se refera la faptul că aceasta a dat o interpretare total eronata probelor administrate ajungându-se astfel la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.
A arătat reclamantul că unele considerente sunt contradictorii, echivoce, excluzându-se unele pe altele – „Reclamantul a susținut pe baza de înscrisuri care constituie titluri de proprietate, că este proprietarul unui teren în suprafața de 250 mp pe care l-a achiziționat conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4457/1991 și al unui teren în suprafața de 992 mp conform titlului de proprietate nr. 7983/1999. Primăria comunei Filipeștii de Târg prin adresele nr. 9801/2013 și nr. 1172 / 2014 susține ca terenul de 250 mp este inclus în terenul de 992 mp”.
A susținut reclamantul că, deși prin concluziile scrise a dovedit că terenul de 250 mp nu poate fi inclus în terenul de 992 mp, instanța de fond ocolește în mod vădit acest aspect și se mulțumește să considere că acest fapt nu are nicio relevanță în speța de față, atâta timp cât instanța este sesizată cu o cerere în grănițuire și nicidecum privind nulitatea etc., a titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991.
A învederat reclamantul că în paragraful imediat următor din considerentele hotărârii atacate, instanța se dezice și examinează acest aspect susținând faptul că într-adevăr terenul în suprafața de 250 mp este inclus în suprafața de 992 mp constituit reclamantului rezultă și din vecinătățile menționate în titlul de proprietate în situația în care reclamantul pârât mai deținea în plus suprafața de 250 mp dobândiți prin contractul de vânzare - cumpărare din anul 1991 era logic ca terenul constituit să se învecineze pe una din laturi cu acest teren, lucru ce nu rezultă de niciunde.
A precizat reclamantul că raționamentul juridic al instanței de fond cu privire la faptul că terenul de 250 mp este inclus în suprafața de 992 mp apare ca fiind cel puțin hilar vis - a - vis de susținerea instanței potrivit căreia acest aspect nu are nici o relevanță în speța de față, instanța de fond dând dovadă de o atitudine șovăitoare, echivocă în abordarea acestui aspect, ocolind un punct de vedere ferm, convingător, ori acest aspect nu are nici o relevanță în speța de față ori are relevanță și îl supune examinării din punct de vedere juridic.
A arătat reclamantul că, mai susține în mod total eronat instanța de fond că acest aspect nu are relevanță deoarece instanța a fost sesizată cu o cerere în grănițuire și nicidecum privind nulitatea, etc. a titlului de proprietate emis în baza legii 18/1991, însă, în primul rând nimeni nu a cerut instanței să se pronunțe asupra nulității titlului de proprietate, aceasta fiind o invenție a instanței, iar în al doilea rând instanța examinând dacă terenul de 250 mp este inclus sau nu în cel de 992 mp (deși acest aspect nu are relevanță în speța de față - citat din sentința atacata) și ajungând la concluzia halucinantă că acesta este inclus în suprafața de 992 mp, nu face altceva decât anulează un titlu de proprietate al reclamantului, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4457/1991, deși nu a fost sesizată cu anularea acestuia.
A învederat reclamantul înțelege să critice soluția instanței de fond și sub aspectul, «rezultatului final«, instanța susținând ca reclamantul deține în proprietate o suprafața de teren de 992 mp, iar pârâta o suprafața de 1744 mp, și reclamantul a acaparat de la pârâta o suprafața de 70 mp.
A arătat reclamantul că, din jocul calculelor făcute de către expert (calcule cu care nu am fost de acord dar nu a mai solicitat obiecțiuni sau o altă expertiză «de teamă« ca expertul să nu îl reclame la CSM pe apărătorul reclamantului), calcule însușite de către instanța, rezultă că, deși reclamantul a acaparat 70 mp peste cei 992 mp care îi avea, în final el va poseda doar 980 mp, iar pârâta deși i s - au acaparat 70 mp din cei 1744 mp, va avea în posesie 1698 mp.
A arătat reclamantul că a mai susținut instanța faptul că, susținerea reclamantului pârât că este proprietar conform actelor sale pe suprafața de 1242 mp este lipsită de consistență juridică și pentru faptul că în această ipoteză suprafața deținută de pârâtă s-ar diminua de la 1744 mp conform titlului de proprietate la 1463 mp fără a exista o explicație logică și plauzibilă și, în opinia instanței de fond diminuarea suprafeței de teren a pârâtei nu are la bază nici o explicație logică și plauzibilă. În schimb, faptul că reclamantul deși deține conform Titlului de proprietate nr. 7983 / 1999 un teren în suprafață de 992 mp și la acesta se adaugă suprafața de 70 mp acaparată din terenul proprietatea pârâtei, în final acesta poseda doar 980 mp, fiind logic și plauzibil.
A susținut reclamantul că dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, în speță teren, se dovedește cu înscrisuri care constituie titluri de proprietate, reclamantul fiind în posesia contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4457 din 29 iulie 1991 de către notariatul de Stat local Câmpina și Titlul de proprietate nr._ din 3 februarie 1999 și, conform celor două titluri de proprietate reclamantul este proprietar asupra unui teren în suprafața de 250 mp și altul de 992 mp, în total 1.242 mp.
A menționat reclamantul că, contractul de vânzare - cumpărare este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui conform art. 1295 din vechiul cod civil care prevedea că proprietatea este de drept strămutată la cumpărător îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
A învederat reclamantul că a făcut aceste mențiuni deoarece, în mod inexplicabil, conform înscrisurilor depuse de către Primăria comunei Filipeștii de Târg rezulta că în baza Contractului de vânzare - cumpărare nr. 4457 / 29 . 07 .1991 terenul de 250 mp ce aparține reclamantului, conform rubricii intitulata «Act normativ nr. in baza căruia s-a trecut în prop. stat« din Anexa la Decizia nr. 869 din 20 decembrie 1991, a trecut în proprietatea statului, astfel, cum este posibil ca un teren proprietatea unei persoane fizice să treacă în proprietatea de stat în baza unui contract de vânzare - cumpărare autentificat de către un N. de Stat, în anul 1991.
A solicitat reclamantul a se observa că toate actele normative în baza cărora se pretinde că terenurile au trecut în proprietatea de stat ale celorlalte persoane fizice sunt datate (emise) înainte de 1989, singurul emis după aceasta dată este cel al reclamantului. Ori, în jurisprudența s-au enumerat «Modurile specifice în care s-a născut și dobândit proprietatea de stat« - până la Legea nr. 15/1990», acestea fiind: naționalizarea, reproducția lărgita, exproprierea, rechiziția, confiscarea, bunurile fără stăpân și cele abandonate, comoara sau tezaurul, succesiunile vacante, amenzile penale, impozitele și taxele de timbru, dobândirea de către stat a unor locuințe proprietatea personală ( art. 52 din legea nr. 4/1973), dobândirea unor terenuri în condițiile art. 30 si 58 din legea nr. 4/1973, trecerea unor imobile în proprietatea statului în baza decretului nr. 223/1974, trecerea în proprietatea statului a unor bunuri în temeiul legii nr. 18/1969 (bunuri ilicite)« (loan . P. F. în lucrarea Dreptul de proprietate și alte drepturi reale, Univ . juridic, B.. 2006, p .129 -135). Și tot în aceeași lucrare sunt enumerate și« Moduri specifice de dobândire a proprietății de stat după aplicarea legii nr. 15/1990», dar nicăieri nu a găsit ca mod de trecere a unui bun în proprietatea de stat contractul de vânzare - cumpărare.
A mai susținut reclamantul că potrivit Anexei la Hotărârea nr. 21 din 25 septembrie 1997 a Consiliului local al comunei Filipeștii de Târg, terenul în suprafață de 992 mp al reclamantului a fost trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/ 1974. Prin Titlul de proprietate nr._ din 3 februarie 1999 i s - a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului pentru acest teren în suprafață de 992 mp care a trecut în proprietatea de stat în temeiul art. 30 din Legea nr. 58 / 1974 și, astfel, se pune întrebarea - de ce era nevoie să se reconstituie dreptul de proprietate al reclamantului pentru terenul în suprafața de 250 mp achiziționat de acesta prin Contractul de vânzare - cumpărare nr. 4457/ 1991, atât timp cât aceste teren nu a ieșit niciodată din proprietatea reclamantului.
A arătat reclamantul că, de altfel, în Titlul de proprietate nr._/1999, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a doua parcele, respectiv . de 523 mp și . de 469 mp, în total 523 + 469 = 992 mp., astfel, reclamantul nu cunoaște unde se află cei 250 mp cumpărați de către acesta.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 14.11.2014.
Intimata-pârâtă, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând apelul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de apel, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Referitor la cererea de completare probatorii cu doi martori, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, expertiză topometrică și orice alte probe care vor fi dispuse.
La dosar a fost depus titlul de proprietate nr._ din 03.02.1999, contract de vânzare cumpărare nr. 4457 din 29 iulie 1991, plan de amplasament.
La termenul de judecată din data de 10 februarie 2014, apărătorul reclamantului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiză topometrică.
Pentru pârâtă au fost solicitate probe cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, 2 martori și expertiză topometrică.
Pe tot parcursul soluționării pricinii, deși, reclamantul a beneficiat de asistență juridică nu a solicitat încuviințarea probei cu martori, ci doar proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiză de specialitate topometrică.
Astfel, deși au fost acordate mai multe termene de judecată, reclamantul nu a solicitat nici un moment proba cu martori, cu toate că, pe tot parcursul procesului a beneficiat de asistență juridică.
Nu se justifică nici efectuarea unei noi expertize în condițiile în care, la fond au fost formulate obiecțiuni de reclamant, în mai multe rânduri, admise de instanță, expertul expunând pe larg părerea sa cu privire la ceea ce a reținu8t în raportul de expertiză.
Pe fondul apelului, tribunalul reține următoarele:
Așa cum rezultă din titlul de proprietate nr._/1999, reclamantul este proprietarul suprafeței de 992 mp, teren ce se învecinează pe una din laturi cu cel al pârâtei.
Terenul în suprafață de 992 mp constituit prin titlul de proprietate menționat include și suprafața de teren de 250 mp, acest aspect rezultând în mod cert din adresa nr. 9801/31.10.2013, 1172/2014 emise de Primăria Filipeștii de Târg.
De altfel, dimensiunile laturilor terenului în suprafață de 250 mp așa cum rezultă din planul de situație aferent contractului de vânzare cumpărare sunt de 8 m.l. și respectiv de 8.30 m.l., această situație fiind conformată și de reclamant.
La instanța de fond a fost efectuată expertiza de specialitate topo de expert P. D., expertiză din care rezultă că, suprafața de 250 mp teren este inclusă în suprafața de 992 mp.
S-a mai arătat în urma obiecțiunilor reclamantului că, linia de hotar a fost trasată ținând cont de amplasamentul clădirilor din aproprierea liniei comune de hotar și a planului de parcelare pe baza căruia s-au eliberat titlurile de proprietate în zonă.
Reclamantul figurează înscris în evidențele RA pe anii 2010-2014, vol. 7 la poz. 23, cu casa de locuit și teren intravilan în suprafață de 992 mp, astfel: 469 mp Cc și 523 mp Ar conf. TP nr._/03.02.1999 iar pârâta M. V. figurează înscrisă în același registru cu suprafața de 1744, astfel: 788 Cc și 956 mp Ar intravilan, conform CM nr. 343/13.09.2005, eliberat moșt. Def. M. I..
Reclamantul deține în varianta omologată de instanță 980 mp, iar pârâta 1698 mp.
Expertul a concluzionat în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond că, linia de hotar a fost trasată conform actelor părților și în condițiile în care noul hotar E-M-R1 taie construcția C1, aflată în proprietatea pârâtei M. V. și diminuează din terenul arabil ocupat în prezent de aceasta nu se poate pune problema unei acaparări de teren din partea pârâtei față de proprietatea reclamantului, în această variantă pârâta ar rămâne cu suprafața de 1436 mp, dar această variantă nu are nici un suport real și nu se bazează pe actele de proprietate deținute de părți.
Așa fiind, expertul a explicat pe larg în răspunsul la obiecțiuni faptul că diferențele de teren deținute de părți sunt mici, și se încadrează în toleranța admisă de OCPI.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamant ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
În baza disp. art. 453 alin. 1 C. pr. civ., va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare probatorii ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant N. G. domiciliat în . ..345 jud. Prahova CNP_, împotriva sentinței civile nr. 2889/06. 10. 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. V.,CNP_, domiciliată în . . ..346 jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. N.C.
5 ex./23.02.2015
D.f.nr. _ - Judecătoria Câmpina
J.f. D. E.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 487/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 560/2015.... → |
|---|
