Actiune in regres. Decizia nr. 2260/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2260/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 229/331/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVIĂ NR. 2260
Ședința publică din data de 26.05.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât P. C. C. domiciliat în Orașul Vălenii de M., ., jud. Prahova și cu domiciliul ales la C.. Av. C. R. cu sediul în mun. Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr.1340/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul reclamant F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII BUCUREȘTI cu sediul în București, ..10-40 Bis, sector 2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului apelantului – pârât să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.05.2015 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 06.02.2014, reclamata F. de Protecție a Victimelor Străzii București a chemat în judecată pe pârâtul P. C. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligat acesta la rambursarea sumei de 70.000 lei, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente calculată de la data plătii despăgubirilor si pană la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 21.08.2009 s-a produs un accident de circulație în care a fost implicata motocicleta cu nr. de înmatriculare_, condusa de pârât, accident din care a rezultat vătămarea corporala a numitei T. E. C..
A mai susținut că, inculpatul nu a făcut dovada valabilității unei polițe RCA, situație în care F. a fost obligat la plata de despăgubiri în favoarea părții civile, despăgubiri achitate de acesta la data de 13.12.2013 către partea civilă, în suma de 70.000 lei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 192 cod procedură civilă, Ordinul nr. 1/2008, art. 25 indice 1 din Legea 32/2000 și art. 998-999 cod civil.
A depus alăturat, în copie, înscrisuri.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precizând că nu se face vinovat de faptul ca reclamantul a achitat suma respectiva întrucât persoana îndreptățita sa obțină despăgubirile nu i-a solicitat nicio suma de bani.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1340/07.10.2014 Judecătoria Vălenii de M. a admis cererea și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 70.000 lei reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală de la data plății efectuată de reclamant (13.12.2013) și până la data achitării integrale a debitului, respingând, totodată, cererea reclamantului vizând acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Sentința penala nr. 183/17.06.2013 pronunțata de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul nr._, astfel cum a fost casată în parte pe latură civilă prin Decizia nr. 1610/25.11.2013 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, pârâtul P. C. C. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă T. E. C. a sumei de 70.000 lei cu titlu de daune morale, reținându-se în sarcina pârâtului faptul că la data de 21 august 2009 a condus pe drumurile publice din . o motocicletă marca Yamaha, cu număr de înmatriculare_, pe care se afla și partea vătămată T. E. C., care nu purta casca de protecție și, în timp ce se deplasa pe sensul de mers Cerașu-Drajna, datorită impactului cu un câine, inculpatul a pierdut controlul motocicletei, care s-a răsturnat pe carosabil iar în urma accidentului T. E. C. a suferit leziuni care au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite punând în primejdie viața victimei.
A mai arătat instanța de fond că, prin OP nr. 1510/13.12.2013 reclamantul a achitat suma de 70.000 lei părții civile T. E. C., astfel cum s-a stabilit irevocabil prin hotărâre judecătoreasca.
În privința legitimării calității procesuale active a reclamantului, instanța de fond a constatat existența acesteia, în baza prevederilor art.25 al.1 pct.12 din Legea nr.32/2000, conform cărora fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond iar potrivit prevederilor art.25 al.1 pct.15 din aceeași lege, în vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul, subrogându-se, după plata despăgubirilor, în drepturile persoanelor prejudiciate, urmând ca persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii (art.13 din Ordinul CSA nr.1/2008).
În privința opozabilității cuantumului despăgubirilor instanța de fond a reținut, din coroborarea prevederilor art.25 al.1 din Legea nr.32/2000 și cele ale art.11 și 13 din Ordinul CSA nr.1/2008, calitatea de fidejusor legal a reclamantului în raport cu persoanele responsabile pentru producerea prejudiciului și obligația acestuia de a da curs cererilor de despăgubire, formulate de persoanele prejudiciate.
A motivat prima instanță că, după stabilirea prejudiciului, reclamantul a notificat pârâtul asupra sumei pe care urmează să o plătească cu titlu de despăgubiri, notificare căreia pârâtul nu i-a dat curs, astfel încât, întrucât în cauză sunt întrunite condițiile legale pentru tragerea la răspundere a pârâtului conform art. 998-999 c.civ., respectiv fapta ilicită-accidentul produs; prejudiciul cert-stabilit potrivit înscrisurilor depuse la dosar-și nereparat; legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, respectiv existența vinovăției pârâtului sub forma culpei, precum și condițiile pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de recuperare, respectiv să fie cert și să nu fi fost reparat încă, actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui este întotdeauna cert, înseamnă că se impune admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 70.000 lei cu titlu de daune morale achitate.
In ceea ce privește dobânda legala solicitata de reclamantă, instanța de fond a arătat că, potrivit art. 1088 alin. 1 C.civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate, iar conform art. 1088 alin. 2 C.civ., daunele interese antemenționate se cuvin fără a fi necesară dovedirea unei pagube de către creditor, pagubă ce se prezumă, texte de lege în baza cărora se impune obligarea pârâtului să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 70.000 lei de la data plății efectuată de reclamanta (13.12.2013) și pana la data achitării integrale a debitului.
In ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată în condițiile în care nu au fost depuse înscrisuri din care sa rezulte cheltuieli efectuate de reclamanta în legătură cu procedura judiciara.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, admiterea apelului și respingerea cererii introductive de instanță, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecare la instanța competentă, respectiv Tribunalul Prahova – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în conformitate cu prev. art. 480 alin. 4 Cod de Procedură Civilă.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că soluția a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, sens în care înțelege să invoce excepția procesuală de fond absolută și peremptorie a inadmisibilității acțiunii, având în vedere interpretarea dată de ICCJ art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor în sensul că acțiunea în regres exercitată de asigurator împotriva persoanei vinovate de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 11.12.2014.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 183/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., astfel cum a fost casată în parte în latură civilă prin decizia nr. 1610/25.11.2013 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis în parte cererea formulată de partea civilă T. E. C. și cererile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Ploiești și Spitalul Clinic de Urgență Bagdazar - A. București, sens în care a fost obligat inculpatul P. C. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă T. E. C. a sumei de 70.000 lei, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 545,44 lei plus dobânda legală până la data efectuării plății cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SJU Ploiești, reprezentând cheltuieli de spitalizare, precum și la plata sumei de 2004, 30 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SCU Bagdazar – A. București reprezentând cheltuieli de spitalizare, dispunându-se respingerea ca nedovedită a cererii părții civile T. E. C. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
S-a reținut în sarcina pârâtului faptul că la data de 21 august 2009 a condus pe drumurile publice din . o motocicletă marca Yamaha, cu număr de înmatriculare_, pe care se afla și partea vătămată T. E. C., care nu purta casca de protecție și, în timp ce se deplasa pe sensul de mers Cerașu-Drajna, datorită impactului cu un câine, inculpatul a pierdut controlul motocicletei, care s-a răsturnat pe carosabil, iar în urma accidentului, T. E. C. a suferit leziuni care au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite punând în primejdie viața victimei și i-au creat acesteia o stare psihică labilă și dificultăți la cursurile școlare pe care le-a urmat.
Suma de 70.000 lei reprezentând daune morale datorate părții civile T. E. C. a fost achitată acesteia de către reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii prin OP nr. 1510/13.12.2013.
Potrivit art. 251 din Legea 32/2000, F. de protecție a victimelor străzii se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, dacă autovehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, fondul având legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau cele care urmează cu certitudine să fie achitate de fond, iar în vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a provocat prejudiciul.
Disp.art.998-999 c.civ. stipulează ca pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu, adică, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constând în acea fapta prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenția, neglijenta, imprudenta cu care a acționat.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza sentinței penale nr. 183/17.06.2013 a Judecătoriei Vălenii de M. astfel cum a fost casată în parte în latură civilă prin decizia nr. 1610/25.11.2013 a Curții de Apel Ploiești, inculpatul P. C. C. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă T. E. C. a sumei de 70.000 lei cu titlu de daune morale, reținându-se că la data de 21 august 2009 a condus pe drumurile publice din . o motocicletă marca Yamaha, cu număr de înmatriculare_, pe care se afla și partea vătămată T. E. C., care nu purta casca de protecție și, în timp ce se deplasa pe sensul de mers Cerașu-Drajna, datorită impactului cu un câine, inculpatul a pierdut controlul motocicletei, care s-a răsturnat pe carosabil iar în urma accidentului T. E. C. a suferit leziuni care au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite punând în primejdie viața victimei, leziuni care i-au provocat acesteia o stare psihică labilă și dificultăți la cursurile școlare pe care le-a urmat, caz în care aceasta este îndreptățită la daune morale în sumă de 70.000 de lei, sumă ce a fost achitată de către F. de Protecție a Victimelor Străzii.
Ca atare, atât timp cât există o hotărâre penală care atestă producerea unei fapte ilicite de către pârât, constând în provocarea accidentului rutier având ca urmări vătămarea corporală a părții civile, existența unui prejudiciu constând în c/valoarea suferințelor fizice și psihice produse părții civile ca urmare a accidentului rutier, cuantificat la suma de 70.000 de lei reprezentând daune morale, existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu în sensul că, producerea accidentului a determinat crearea prejudiciului, precum și vinovăția pârâtului, sumă ce a fost achitată părții civile de către reclamant, cu ordin de plată, înseamnă că reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii este îndreptățit să se întoarcă împotriva pârâtului care a cauzat prejudiciul în sumă de 70.000 lei, în vederea recuperării sumei cheltuite, având drept de regres, în temeiul legii nr. 32/2000, împotriva acestuia, situație în care pârâtul are obligația să ramburseze suma de bani achitată persoanei păgubite cu titlu de despăgubiri constând în daune morale, F. subrogându-se în drepturile acesteia, inclusiv dobânda legală aferentă acestor sume de bani de la data efectuării plății până la data achitării integrale a debitului.
Astfel, în mod corect instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 70.000 lei, reprezentând daune morale plus dobânda legală aferente acestei sume, întrucât atât timp cât reclamantul a achitat această sumă de bani persoanei păgubite, înseamnă că are dreptul de regres împotriva pârâtului în vederea recuperării sumei de bani cheltuite.
Criticile apelantului în sensul că soluția a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, sens în care înțelege să invoce excepția procesuală de fond absolută și peremptorie a inadmisibilității acțiunii, având în vedere interpretarea dată de ICCJ art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor în sensul că acțiunea în regres exercitată de asigurator împotriva persoanei vinovate de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă, nu pot fi avute în vedere deoarece disp. art. 130 alin. 2 Cod de Procedură Civilă prevăd în mod expres că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, ceea ce înseamnă că, în situația în care o asemenea excepție nu este invocată la instanța de fond, ea nu poate fi invocată direct în calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de fond.
Mai mult chiar, în cauză, prin încheierea din data de 11.09.2014 instanța de fond, verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 Cod de Procedură Civilă, s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 94 pct. 1 lit. j Cod de Procedură Civilă rap. la art. 107 Cod de Procedură Civilă, competență necontestată de către pârât la acel moment, caz în care acesta nu poate invoca direct în calea de atac a apelului, împrejurarea că soluția ar fi fost pronunțată de către o instanță necompetentă material, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare în acest sens.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, în baza art. 480 Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul pârât P. C. C. domiciliat în orașul Vălenii de M., ., jud. Prahova și cu domiciliul ales la C.. Av. C. R. cu sediul în Ploiești, ., .. A, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 1340/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul reclamant F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII BUCUREȘTI cu sediul în București, ..10-40 Bis, sector 2, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595.
Red. R.C. /Tehnored. D.A.
4 ex/17.06.2015
Dosar fond nr._ – Judecătoria Vălenii de M.
J.f. D. G. C. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2264/2015. Tribunalul PRAHOVA | Poprire asigurătorie. Decizia nr. 2261/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
