Poprire asigurătorie. Decizia nr. 2261/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2261/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 14145/281/2014*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR 2261
Ședința publică din data de 26.05.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelanții reclamanți G. V. și L. V. ambii domiciliați în Urlați, ..71, ., . și pârâtele B. E. M. domiciliată în București, ..41, ..47, sector 3, B. O. C. domiciliată în București, Calea Călărașilor, nr. 179, ., sector 3, împotriva încheierii din data de 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații B. D. L. și B. I. ambii domiciliați în București, sector 2, ..79, .> Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.05.2015 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 08.05.2014 sub nr._, reclamanții G. V. și L. V. au chemat in judecată pe pârâții B. E. M., B. O. C., B. I. și B. D. L., solicitând instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să dispună înființarea popririi asiguratorii asupra sultei în cuantum de 369.890,15 lei datorate de terțul B. E. M. debitorilor lor.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat ca la data de 08.07.2004 au încheiat cu numitul B. L. un contract de împrumut fără dobânda, act autentificat de Biroul Notarial Equitas sub nr.7242/08.07.2004 prin care i-au împrumutat acestuia suma de_ de euro cu termen de restituire 08.07.2005, împrumutatul acceptând ca, în cazul nerestituirii sumei împrumutate la termenul stabilit, sa le vândă acestora imobilul situat in Urlati, . nr.1, județ Prahova pentru prețul total de 150.000 de euro din care cei_ de euro primiți cu titlu de împrumut sa se transforme in plata parțiala.
Reclamanții au susținut ca înainte de a se împlini termenul de restituire numitul B. L. a decedat si au încercat recuperarea banilor prin demararea unei proceduri de executare silita, executare împotriva căreia debitoarea B. O. C. a formulat contestație la executare, ce a fost admisa cu motivarea ca prin nerestituirea la termen obligația se stinsese fiind înlocuită cu una noua, aceea de a transmite proprietatea imobilului menționat.
Au mai arătat reclamanții că prin sentința 3728/2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2012 debitoarea B. E. M. a fost obligată să achite celorlalți debitori o sulta în valoare de 369.890,15 lei, hotărâre nedefinitiva.
În drept au fost invocate disp. art. 969, 970 C. proc. civ. raportat la art.952-958 C.proc.civ.
Pârâtele B. E. M. si B. O. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de înființare a popririi asiguratorii, cu cheltuieli de judecata pe care le-au dovedit la termenul din 11.06.2014 la Tribunalul Prahova.
In esența pârâtele au arătat ca reclamanții nu au un drept de creanța care să se încadreze în ipoteza popririi asiguratorii, întrucât nu sunt creditori ai unei sume de bani, ci ai unei obligații de a face cât timp prin contractul de împrumut invocat de către reclamanți împrumutatul s-a obligat ca în cazul în care nu va plăti la scadenta sa vândă un imobil și astfel prin nerestituirea sumei împrumutate obligația împrumutatului s-a stins luând naștere o obligație noua de a face, respectiv de a vinde imobilul precizat în contract.
Pârâtele au menționat ca în acest sens exista sentința nr. 4748/21.05.2007 pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2006, rămasa irevocabila, precum si faptul că atât ele cât si rudele lor nu sunt debitori cerți ai reclamanților întrucât înainte de suspendarea judecații în dosarul de partaj succesoral nr._/2004 instanța nu pronunțase nicio încheiere de admitere în principiu sau orice alta hotărâre prin care sa constate calitatea acestora ca moștenitori ai lui B. L..
Prin încheierea din data de 10.10.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea de înființare a popririi asiguratorii ca inadmisibilă si a obligat debitoarea la plata către creditoare a sumei de 6000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că din coroborarea prevederilor art. 969 c. pr. civ., art. 952 si 951 c. pr. civ., pentru admisibilitatea unei cereri de înființare a popririi asiguratorii este necesară în primul rând condiția existenței unei creanțe ce constă într-o sumă de bani, creanță a cărei existență nu s-a dovedit în cauză în condițiile în care potrivit contractului de împrumut încheiat obligația restituirii sumei de bani s-a stins, fiind înlocuită cu obligația transferului dreptului de proprietate asupra imobilului precizat in contract.
Prin încheierea din data de 29.10.2014 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată in dispozitivul încheierii sus menționate în sensul obligării creditorilor la plata către debitoare a sumei de 6000 lei cheltuieli de judecată, motivându-se că a fost consemnat în mod greșit obligarea debitoarei să plătească creditoarei 6000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva încheierii din data de 10.10.2014 au declarat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea cercetării fondului acesteia, în conformitate cu prevederile art. 480 alin 3 c. pr. civ., iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii și înființării popririi asiguratorii asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit B. E. M., numiților B. O. C., B. I. si B. D. L., ca urmare a partajului judiciar asupra patrimoniului defunctului B. L. ce a format obiectul dosarului nr_/281/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
In motivarea apelului, apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei în condițiile în care în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată la nr_ au solicitat ca n cazul imposibilității transferării dreptului de proprietate asupra imobilului n litigiu succesorii acestuia să fie obligați la restituirea sumei de 75.000 euro împrumutată autorului lor, creanță care este certă, fiind cea cu care l-au împrumutat pe B. L., rezultând nu ca efect al contractului de împrumut cu obligație alternativă, ci ca efect al îmbogățirii patrimoniului defunctului fără justă cauză, în contextul în care imobilul promis de acesta spre vânzare nu mai poate fi urmărit fiind repartizat fostei soții care nu are si obligația de a le vinde imobilul sau de ale restitui sumele menționate în contract.
Au susținut apelanții că instanța nu a cercetat deloc probele administrate, nu a făcut nicio referire la conținutul înscrisurilor doveditoare si s-a rezumat la a dispune respingerea cererii fără o argumentare coerentă.
O altă critică a apelanților a vizat încălcarea dreptului lor la apărare prin nerespectarea obligației de a comunica părților toate înscrisurile depuse la dosar, de a pune in discuția părților toate cererile formulate, inclusiv cele accesorii, fiind in imposibilitate de a cunoaște întinderea pretențiilor vizând cheltuielile de judecată solicitate de pârâte, natura înscrisurilor care au probat aceste pretenții și nepunerea lor în discuție pentru dezbaterea temeiniciei acestei cereri.
Au precizat apelanții că, de altfel, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nu a fost justificată nici sub aspectul efectuării acestora în condițiile în care ambele părți si-au formulat apărări personal prin intermediul întâmpinării iar în fața instanței de fond niciuna din părți nu a fost reprezentată de vreun avocat angajat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr_ la data de 03.02.2015.
La data de 26.02.2015 intimatele B. E. M. si B. O. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând în esență că apelanții reclamanți nu au un drept de creanță care să se încadreze in ipoteza popririi asiguratorii prevăzută în art. 952 c. pr. civ. la care face trimitere art. 969 c. pr. civ.
La aceeași dată, s-a formulat apel incident de către apelantele B. E. M. si B. O. C. prin care au solicitat ca, în cazul în care se va admite apelul promovat de reclamanți, să se schimbe încheierea atacată în sensul respingerii cererii de înființare a popririi asiguratorii ca inadmisibilă fie pentru lipsa calității lor de moștenitori ai defunctului B. L. sau pentru faptul că B. E. M. nu datorează în mod definitiv si irevocabil suma de 369.890,15 lei către B. O. C. si către intimații pârâți cu titlul de sultă sau pentru faptul că a operat prescripția extinctivă a pretinsului drept al apelanților reclamanți de a li se restitui de către succesorii defunctului B. L. suma de 75.000 euro.
Au solicitat apelantele în subsidiar ca în cazul în care nu se va respinge cererea de înființare a popririi asiguratorii ca inadmisibilă pentru oricare din motivele sus enumerate să fie schimbată încheierea atacată în sensul respingerii cererii de înființare a popririi asiguratorii ca neîntemeiată și într-un alt subsidiar să se fixeze o cauțiune în sarcina apelanților reclamanți in cuantum de 369.890,15 lei.
Au arătat apelantele pârâte în esență că la acest moment dosarul de partaj succesoral nr._/2004 a fost suspendat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de partaj bunuri comune al foștilor soți B. L. si B. E. M., în dosarul suspendat nefiind pronunțată nicio încheiere de admitere în principiu si nicio altă hotărâre prin care să se constate calitatea lor sau a intimaților pârâți de moștenitori ai defunctului B. L., situație în care nu se pot dispune măsuri asiguratorii împotriva lor, calitatea de debitori aflându-se sub semnul îndoielii.
Au precizat apelantele că nici obligația apelantei B. E. M. de a plăti cu titlu de sultă suma de 369.890,15 lei, nu este stabilită în mod definitiv și irevocabil, obligația sa fiind sub condiție cât timp sentința civilă nr. 3728/17.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/281/2012 nu este definitivă și irevocabilă, dosar în care, de altfel, Tribunalul Prahova a încuviințat completarea probatoriului cu o nouă expertiză în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare.
S-a mai susținut de către apelante că în ceea ce privește restituirea sumei de 75.000 euro, a intervenit prescripția extinctivă întrucât, de la data de 08.07.2005 când a operat novația prin schimbare de obiect în baza căreia reclamanții au devenit titularii unui drept corelativ obligației de a face si până la data de 29.01.2010 când au solicitat obligarea solidară a tuturor pârâților din prezentul dosar la plata sumei de 75.000 euro, au trecut 4 ani și jumătate, adică mai mult decât termenul general de prescripție de 3 ani.
Au solicitat apelantele ca în cazul in care nu se va schimba încheierea atacată pentru oricare din motivele sus enumerate solicită respingerea apelului declarat de apelanții reclamanți ca nefondat întrucât contractul de împrumut nu constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, nu are putere de titlu executoriu, iar ulterior intervenirii novației prin schimbare de obiect dreptul creditorilor nu mai constă în restituirea sumei împrumutate ci în executarea unei obligații de a face, respectiv de a încheia un act.
Într-un alt subsidiar, apelantele au solicitat ca în cazul în care va fi admis apelul formulat de reclamanți să se stabilească în sarcina acestora o cauțiune în cuantum, de 369.890,15 lei având în vedere că art. 952 alin 1 c. pr. civ. nu prevede o limită maximă cu privire la cuantumul cauțiunii datorate de creditori.
Tribunalul, examinând încheierea atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelurile sunt nefondate având in vedere următoarele considerente:
Prin contractul de împrumut fără dobândă aut. nr. 7242/08.07.2004, reclamanții au dat cu titlu de împrumut numitului B. L. suma de 75.000 de euro în echivalent lei la cursul de schimb valutar la data autentificării actului, cu termen scadent de restituire la data de 08.07.2005, în caz contrar împrumutatul obligându-se să le vândă împrumutătorilor imobilul situat în Urlați, ., jud. Prahova, pentru prețul ferm de 150.000 de euro care include și suma împrumutată, precum și ca în același termen, să întreprindă toate demersurile necesare pentru partajarea bunurilor comune cu prima sa soție B. E..
Restituirea la scadență a împrumutului la scadență de către împrumutat a devenit imposibilă din cauza decesului acestuia din urmă, motiv pentru care creditorii au solicitat investirea cu formulă executorie a contractului de împrumut și au declanșat executarea silită împotriva prezumtivilor moștenitori ai defunctului, respectiv B. O. C., B. I. și B. D. L., formându-se dosarul de executare nr. 136/2005 al B. P. C., dosar în cadrul căruia s-au întocmit mai multe acte de executare, contestată de către numita B. O. C. pentru lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile iar în subsidiar pentru că, că împreună cu B. I. și B. D. L., nu au calitatea de suucesori legali ai defunctului, contestație admisă prin sentința civilă nr.4748/21.05.2007 a Judecătoriei Ploiești, irevocabilă, dispunându-se anularea încheierii prin care s-a investit cu formulă executorie contractul de împrumut, a încheierii de încuviințare a executării silite, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente celor două încheieri, motivându-se în esență că prin nerestituirea împrumutului la scadență, obligația împrumutatului s-a stins, luând naștere obligația de a transmite proprietatea imobilului către creditori, intervenind novația prin schimbare de obiect.
De asemenea, în anul 2004 s-a declanșat procedura partajului de bunuri comune dintre B. L. și B. E., B. L. decedând pe parcursul procesului, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, B. I. în calitate de soție supraviețuitoare, B. D. L. în calitate de fiu și B. O. C., în calitate de fiică din prima căsătorie a defunctului cu B. E., dosar în cadrul căruia, reclamanții din prezenta cauză au formulat cerere de intervenție, cerere care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3728/17.03.2014 și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform încheierii interlocutorii din data de 10.10.2008 și variantei I de lotizare din raportul de expertiză P. D., variantă prin care B. E. M. a primit imobilul situat în Ploiești ., plătind sultă moștenitorilor defunctului suma de 369.890,15 lei, sentință care însă nu este definitivă și irevocabilă, dosarul parcurgând mai multe cicluri procesuale ca urmare a exercitării căilor de atac, în prezent aflându-se în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Prahova, nesoluționat.
Potrivit art. 970 c.pr.civ., poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite la art. 953 c.pr.civ., ceea ce înseamnă că, pentru a se putea înființa poprirea asiguratorie, se impune ca o a treia persoană să datoreze o sumă de bani debitorului, respectiv să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă datorată de către o terță persoană debitorului creditorului.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că între defunctul B. L. și reclamanți a intervenit un contract de împrumut aut. nr. 7242/08.07.2004 în baza căruia reclamanții au dat cu titlu de împrumut numitului B. L. suma de 75.000 de euro cu termen de restituire la data de 08.07.2005, termen în care împrumutatul s-a obligat să facă demersurile necesare pentru realizarea partajului de bunuri comune cu prima sa soție B. E. M., împrumut ce nu a fost restituit la scadență intervenind decesul împrumutatului, motiv pentru care reclamanții au procedat la executarea silită a contractului de împrumut, încheierea de investire cu formulă executorie, de încuviințare a executării silite și toate actele subsecvente acestora fiind anulate prin sentința civilă nr. 4748/21.05.2007 a Judecătoriei Ploiești, irevocabilă.
Pe de altă parte reiese că prin sentința civilă nr. 3728/17.03.2014 pronunțată în dosarul de partaj bunuri comune dintre numitul B. L. și prima sa soție B. E. M., s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform încheierii interlocutorii din data de 10.10.2008 și variantei I de lotizare din raportul de expertiză P. D., variantă prin care B. E. M. a primit imobilul situat în Ploiești ., plătind sultă moștenitorilor defunctului B. L., (decedat pe parcursul procesului), respectiv B. I., B. D. și B. O. C., suma de 369.890,15 lei, sentință care însă nu este definitivă și irevocabilă, dosarul parcurgând mai multe cicluri procesuale ca urmare a exercitării căilor de atac, în prezent aflându-se în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Prahova, nesoluționat.
Ca atare, atât timp cât dosarul de partaj de bunuri comune nu a fost soluționat irevocabil, necunoscându-se la acest moment soarta bunurilor comune în litigiu, a sultei, respectiv dacă va fi stabilită sau nu vreo sultă, în ce cuantum, dacă și care va fi lotul obligat la plata sultei, înseamnă că, în prezent, în patrimoniul debitorilor nu există nicio creanță certă, lichidă și exigibilă datorată lor de către o a treia persoană, respectiv nu rezultă că pârâta B. E. M. datorează celorlalți pârâți vreo sumă de bani în baza unui titlu executoriu, sumă asupra căreia să se poată înființa poprirea asiguratorie solicitată de către reclamanți.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins cererea de înființare a popririi asiguratorii ca inadmisibilă, întrucât, într-adevăr, din probatoriul administrat nu reiese că pârâta B. E. M. datorează la acest moment sau va datora în viitor debitorilor, în virtutea raporturilor juridice determinate de existența procesului de partaj bunuri comune, vreo sumă de bani astfel încât să se justifice înființarea unei popriri asiguratorii asupra acesteia, caz în care nu sunt îndeplinite cerințele art. 970 c.pr.civ. care reglementează materia popririi asiguratorii și care reprezintă o măsură cu caracter special, putându-se dispune în anumite condiții expres prevăzute de lege, condiții neîndeplinite în cauză.
Criticile apelanților în sensul că în mod greșit instanța de fond nu ar fi cercetat fondul cauzei în condițiile în care în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată la nr._ au solicitat ca în cazul imposibilității transferării dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, succesorii acestuia să fie obligați la restituirea sumei de 75.000 euro împrumutată autorului lor, nu pot fi avute în vedere deoarece, pentru a se dispune înființarea popririi asiguratorii, este necesar nu numai ca creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului, dar și ca debitorul, la rândul său, să aibă calitatea de creditor al unei terțe persoane, adică aceasta din urmă să-i datoreze o sumă de bani și care poate face obiectul popririi asiguratorii, în caz contrar o asemenea măsură neputând fi înființată, astfel că, în cauză, cât timp pârâta B. E. M. nu datorează la acest moment nicio sumă de bani celorlalți pârâți în calitate de pretinși debitori ai reclamanților, suma menționată în cuprinsul sentinței civile nr. 3728/17.03.2014 nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă în condițiile în care această hotărâre a fost casată, nefiind aptă de a produce efecte juridice, și nu se cunoaște soarta partajului de bunuri comune în sensul că nu se cunoaște la acest moment în ce modalitate va fi efectuată partajarea bunurilor comune, dacă și care va fi cuantumul sultei, etc. înseamnă că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se putea înființa poprirea asiguratorie.
Susținerile apelanților conform cărora instanța de fond nu ar fi cercetat deloc probele administrate, nu a făcut nicio referire la conținutul înscrisurilor doveditoare și s-a rezumat la a dispune respingerea cererii fără o argumentare coerentă, nu au relevanță în cauză deoarece, la stabilirea situației de fapt se ține seama de îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile legale aplicabile care prevăd existența unor raporturi juridice între debitori și terța persoană, raporturi juridice în baza cărora terța persoană să datoreze o sumă de bani debitorilor și deci aceștia din urmă să dețină o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva terței persoane, sumă de bani asupra căreia să se înființeze poprirea asiguratorie, situație inexistentă în cauză, iar existența sau nu a unei creanțe lichide și exigibile a creditorilor împotriva debitorilor excede prezentei cauze cât timp există un litigiu între părți vizând suma de bani pretinsă ca reprezentând o asemenea creanță și care ar fi datorată de către debitori în calitate de pretinși moștenitori ai defunctului.
Pretențiile apelanților în sensul că li s-ar fi încălcat dreptul la apărare prin nerespectarea obligației de a comunica părților toate înscrisurile depuse la dosar, de a pune in discuția părților toate cererile formulate, inclusiv cele accesorii, fiind in imposibilitate de a cunoaște întinderea pretențiilor vizând cheltuielile de judecată solicitate de pârâte, natura înscrisurilor care au probat aceste pretenții și nepunerea lor în discuție pentru dezbaterea temeiniciei acestei cereri, sunt neîntemeiate întrucât reclamanții au luat cunoștință de pretențiile intimaților vizând acordarea cheltuielilor de judecată încă de la data comunicării întâmpinării, cerere reiterată și cu ocazia dezbaterilor în ședința publică din data de 03.10.2014, neexistând nicio normă legală care să prevadă comunicarea chitanțelor doveditoare ale plății taxei judiciare de timbru către partea adversă și care, în cauză, fuseseră depuse încă din luna iunie 2014, sau care să oblige instanța să pună în discuția părților cuantumul cheltuielilor de judecată solicitat, iar apărătorul reclamanților avea posibilitatea, cu ocazia dezbaterilor să conteste aceste cheltuieli sau cuantumul acestora, lucru pe care însă nu l-a făcut, reclamanților nefiindu-le încălcat dreptul la apărare și niciun alt drept prevăzut de lege în favoarea lor.
Apărările apelanților în sensul că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nu a fost justificată nici sub aspectul efectuării acestora în condițiile în care ambele părți și-au formulat apărări personal prin intermediul întâmpinării iar în fața instanței de fond niciuna din părți nu a fost reprezentată de vreun avocat angajat, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care la dosar există atât împuternicirile avocațiale ale apărătorilor părților, apelanții fiind chiar reprezentați la instanța de fond, inclusiv cu ocazia dezbaterilor, cât și chitanțele doveditoare ale plății onorariului de către pârâtele apelante apărătorului lor, în baza contractului de asistență juridică prin care a fost împuternicit să le reprezinte, caz în care pârâtele sunt îndreptățite să recupereze cheltuielile suportate în condițiile în care reclamanții au căzut în pretenții.
În ceea ce privește apelul incident, pretențiile apelantelor pârâte în sensul ca, în cazul în care se va admite apelul promovat de reclamanți, să se schimbe încheierea atacată în sensul respingerii cererii de înființare a popririi asiguratorii ca inadmisibilă fie pentru lipsa calității lor de moștenitori ai defunctului B. L. sau pentru faptul că B. E. M. nu datorează în mod definitiv și irevocabil suma de 369.890,15 lei către B. O. C. și către intimații pârâți cu titlul de sultă în baza unui titlu executoriu sau pentru faptul că a operat prescripția extinctivă a pretinsului drept al apelanților reclamanți de a li se restitui de către succesorii defunctului B. L. suma de 75.000 euro, ori să fie respinsă cererea ca neîntemeiată sau să se fixeze o cauțiune de 369.890,15 lei, nu pot fi avute în vedere în condițiile respingerii apelului declarat de către apelanții reclamanți, cu atât mai mult cu cât condiția calității de moștenitori, intervenirea prescripției dreptului de a solicita restituirea unei sume de bani, exced prezentei cauze în cadrul căreia se analizează dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile art. 970 c.pr.civ. și nicidecum anumite împrejurări care fac obiectul altor cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate și netemeinicie a încheierii atacate, în baza art. 480 c.pr.civ., va respinge atât apelul principal cât și apelul incident, ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul principal declarat de apelanții reclamanți G. V. și L. V. ambii domiciliați în Urlați, ..71, ., ., și apelul incident, declarat de pârâtele B. E. M. domiciliată în București, ..41, ..47, sector 3, B. O. C. domiciliată în București, Calea Călărașilor, nr. 179, ., sector 3, împotriva încheierii din data de 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații B. D. L. și B. I. ambii domiciliați în București, sector 2, ..79, ..1, ..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Fiind în CO semnează
P. Grefierul instanței,
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./Tehnored. CR
8 ex./10.07.2015
D.f._ – Judec. Ploiești
J.f. – N. D. G.
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 2260/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2053/2015.... → |
|---|
