Anulare act. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 5943/204/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 77
Ședința publică din data de 05 Februarie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- M. N.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant B. G., CNP_, domiciliat în Câmpina, .. 6, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.804/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M. G., CNP_, domiciliată în Câmpina, ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 05 februarie, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr._, disjunsă din dosarul nr._, reclamantul B. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. M.-G., să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr.1188/19.07.2010, în principal pentru cauza imorală, iar în subsidiar pentru preț nesincer și neserios.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 21.08.2010 după o perioadă de concubinaj de 7 ani, iar caracterul mercantil al acesteia a condus la mai multe despărțiri, ulterior prin plecarea acesteia în Spania, iar împăcarea a condiționat–o prin vânzarea către ea a terenului de 955 mp situat în mun. Câmpina.
A mai arătat reclamantul, că după întoarcerea din Spania și-a ținut promisiunea, cumpărându-i un autoturism dar și prin transferul dreptului de proprietate asupra terenului, numai că după un an, căsătoria s-a terminat, astfel încât apreciază că actul juridic a fost încheiat pentru o cauză imorală cu scopul continuării relației de concubinaj urmată de căsătorie.
În ceea ce privește prețul terenului, acesta nu s-a achitat, iar cel prevăzut în contract este de 3 ori mai mic decât cel real.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.966 și art.1303 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus în copie la dosar: Contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.1188/2010, planuri de situație, releveu locuință, contract de vânzare cumpărare aut. sub.1114/2008, certificat de căsătorie, Sentința civilă nr.2134/2011, Scrisoare medicală, Bilet de externare, Buletin de analize medicale.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât motivarea este ambiguă, prețul nu poate fi neserios atâta timp cât se afirmă că el reclamantul nu a primit niciun ban, iar în ceea ce privește cauza imorală, prin argumentele formulate, reclamantul nu a evidențiat ce legi sau reguli de conviețuire socială au fost afectate prin încheierea contractului de vânzare cumpărare.
După administrarea probatoriului încuviințat în cauză,prin sentința civilă nr.804/03.03.2014, Judecătoria Câmpina a respins acțiunea formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâta C. M. - G., ca neîntemeiată și a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1188/19 iulie 2010 reclamantul B. G. a înstrăinat pârâtei C. M. G. un teren în suprafață de 955 mp situat în mun. Câmpina, prețul fiind de 25.000 lei.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, în principal pentru cauză imorală -respectiv cu scopul continuării relației de concubinaj urmată de căsătorie, iar în subsidiar pentru preț nesincer și neserios.
A reținut instanța de fond că din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv Z. V., E. R. A., M. A. O. și G. M. rezultă că între părți a existat o relație de lungă prietenie, urmată de un concubinaj notoriu, finalizându-se cu căsătoria acestora ce a intervenit în luna august 2010, la cca. o lună după perfectarea actului de vânzare cumpărare.
Reclamantul, prin intermediul celor 2 martori audiați la solicitarea sa, Z. V. și respectiv M. A. O., a încercat să acrediteze ideea că a fost determinat de pârâtă prin șantaj să-i înstrăineze terenul dacă dorește să rămână împreună, aspect care însă nu se confirmă față de derularea evenimentelor din viața celor doi.
Pe de altă parte, martora Z. V. cunoaște din spusele reclamantului așa zisa „condiționare” a pârâtei de continuare a relației dintre ea și reclamant și nicidecum în mod personal, iar în ceea ce privește susținerile martorului M. A. O., vor fi apreciate ca necredibile, întrucât este greu de crezut că în perioada de un minut să se deruleze întreaga scenă prezentată de acesta, inclusiv cearta dintre cei 2 protagoniști.
Prima instanță a mai arătat că este de principiu știut, că obligația are o cauză ilicită când scopul urmărit de cei ce se obligă contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sociale și economice sau regulilor de conduită socială; conform disp.art.948 Cod Civil, printre condițiile de valabilitate a unei convenții este prevăzută și aceea de a avea o cauză licită, iar în conformitate cu disp.art.966 Cod Civil, obligația fără cauză sau întemeiată pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect – cauza fiind ilicită potrivit art.968 cod civil când este prohibită de lege sau este contrară bunurilor moravuri și ordinii publice.
Instanța de fond a reținut că în speță, reclamantul a invocat cauza imorală și anume condiționarea menținerii relației de concubinaj urmată de căsătorie, dar nu s-a dovedit prin nicio probă aspectul arătat, că acesta s-a aflat într-o stare de constrângere determinată de cealaltă parte la data la care a încheiat actul, pentru a se reține o cauză imorală.
Mai mult decât atât, la circa o lună după perfectarea actului, starea de concubinaj a încetat întrucât părțile s-au căsătorit, astfel încât în niciun caz nu se poate aprecia că la încheierea actului s-a urmărit un scop potrivnic regulilor de conviețuire socială.
Referitor la subsidiarul cererii, respectiv prețul nesincer și neserios al vânzării terenului, ce sancționează actul cu nulitatea sa, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu a fost înstrăinat cu suma de 25.000 lei, conform mențiunilor din contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1188/2010, preț pe care vânzătorul l-a primit în întregime în numerar, astfel cum însuși recunoaște și semnează în fața notarului public.
Susținerea acestuia în petitul cererii, în sensul că nu a primit niciun ban, nu poate fi reținută contrar celor declarate de el însuși în fața unei autorități publice și în condițiile în care s-a prevăzut că toate părțile au citit personal cuprinsul contractului înainte să semneze, constatându-se că el cuprinde, voința părților și condițiile stabilite de comun acord - mențiuni care, cuprinzând constatări personale ale notarului, fac dovada până la înscrierea în fals - procedură pe care pârâtul asistat juridic nu a declarat că înțelege să o declanșeze.
Instanța de fond a reținut deci că una din condițiile esențiale cerute de dispozițiile art.1303 Cod Civil pentru încheierea valabilă a unui contract de vânzare cumpărare o reprezintă seriozitatea prețului, iar în jurisprudență și doctrină s-a reținut că prețul este neserios în condițiile în care este simbolic sau atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut, încât să nu aibă o existență reală și să nu poată constitui obiectul obligației cumpărătorului, respectiv o cauză suficientă a obligației asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate.
În condițiile în care prețul este sincer și serios (nu fictiv sau derizoriu), contractul de vânzare cumpărare este în principiu valabil, chiar dacă prețul este mult inferior sau superior valorii reale a lucrului vândut, motivat de faptul ca părțile pot să stabilească prețul sub sau peste valoarea lucrului vândut, iar echivalența este relativă, întrucât se raportează nu numai la valoarea lucrului vândut ci și la subiectivismul părților.
A constatat instanța de fond că, în cazul de față, rezultă fără dubiu că prețul de 25.000 lei în niciun caz nu este nesincer și nici neserios pentru a sancționa actul, deși este posibil să fie mai mic decât valoarea bunului (la nivelul anului 2010), iar pe de altă parte, nu rezultă din nicio probă, astfel cum s-a arătat și la capătul principal de cerere analizat, că pârâta ar fi profitat de neștiința, ignoranța, starea de constrângere în care se afla reclamantul spre a obține avantaje disproporționate, astfel încât să se concluzioneze că actul juridic încheiat între părți s-a întemeiat pe o cauză imorală (art.968 Cod civil) ce ar fi produs o leziune vânzătorului reclamant.
Astfel, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului atât pe principal cât și pe subsidiar este neîntemeiată, respingând-o ca atare.
Împotriva sentinței civuile nr. 804/3.03.2014 a declarat apel reclamantul B. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În motivarea apelului, a arătat apelantul că, în mod netemeinic și nelegal a apreciat instanța de fond că in cauza nu operează disp. art. 966-968 Cod Civil, respectiv cauza imorala, menționând că în mod greșit reține instanța de fond că nu a dovedit din nicio proba condiționarea vânzării de menținerea relației de concubinaj, respectiv starea de constrângere determinata de cealaltă parte, la data la care s-a încheiat actul, concluzionând eronat atunci când arată că nu se poate aprecia că la încheierea actului s-a urmărit un scop potrivnic regulilor de conviețuire sociala, ținând cont că la o lună de la perfectarea actului, starea de concubinaj a încetat, întrucât părțile s-au căsătorit.
A considerat apelantul că a dovedit pe deplin că perfectarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1188/19.07.2010, s-a făcut pentru o cauză imorală - menținerea relațiilor de concubinaj.
Apelantul a apreciat ca instanța de fond trebuia să aibă in vedere toate probele administrate în cauza și întreaga situație de fapt, vânzarea-cumpărarea fiind un contract prin care una dintre părți - vânzătorul, strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părți - cumpărătorul, care se obligă în schimbul plații vânzătorului prețul bunului vândut.
A învederat apelantul că potrivit art. 1306 Cod Civil (vechi), pot cumpăra toți cărora nu le este oprit prin lege, regula fiind capacitatea, iar incapacitatea excepția și, pentru contractul de vânzare-cumpărare legea prevede anumite incapacități speciale, acestea fiind interdicții de a vinde și cumpăra sau de a cumpăra.
A susținut apelantul că potrivit art. 1307 Cod Civil (vechi), vânzarea între soți era interzisă, iar scopul interdicției trebuie analizat prin prisma disp. art. 937 Cod Civil (vechi), potrivit căruia donația între soți era interzisa, astfel încât, scopul interdicției vânzării între soți era de a împiedica, ca aceștia sa realizeze sub aparenta unor vânzări simulate, donații irevocabile.
Apelantul a precizat că, astfel, se apară interesele moștenitorilor, vânzătorului, dar si interesele creditorilor, per a contrario, vânzarea intre concubini era valabilă, afara de cazul când contractul s-a încheiat pentru a determina pe una din părți să mențină starea de concubinaj si are deci o cauză imorală.
A arătat apelantul că a întreținut cu pârâta relații de concubinaj, timp de 7 ani, până la momentul căsătoriei - 21.08.2010, iar în anul 2010, pârâta i-a solicitat să-i transfere pe numele acesteia dreptul de proprietate asupra terenului proprietatea reclamantului, situat in Municipiul Câmpina, .. județul Prahova, in suprafața de 955 m.p., cu scopul continuării relațiilor de concubinaj.
A menționat apelantul că nu a fost de acord, fapt pentru care în 14.06.2010, pârâta a părăsit domiciliul acestora comun și a plecat în Spania împreună cu familia fratelui acesteia.
A învederat apelantul că, pentru că nutrea sentimente puternice de dragoste si afecțiune față de pârâtă, aceasta l-a șantajat emoțional, pe fondul unor tulburări psihice și i-a solicitat să se deplaseze la ea în Spania, pentru a încerca sa se împace, condiționat de promisiunea că la întoarcerea în România îi va cumpăra un autoturism și îi va transfera dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Astfel, a susținut apelantul că a plecat in Spania in data de 3 iulie 2010 si in data de 9 iulie 2010 s-a întors cu parata in România, iar la scurt timp, pentru a păstra relația de concubinaj cu aceasta, dar și sub promisiunea din partea ei că se vor căsători, s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare nr. 1188/19.07.2010, a cărui nulitate o solicită (la un interval de numai 10 zile de la venirea din Spania).
A precizat apelantul că pârâta și-a menținut, la rândul ei, "promisiunea" și după perfectarea contractului a menținut starea de concubinaj, iar ulterior, în 21.08.2010, s-au căsătorit, "relația de căsătorie", destrămându-se rapid, iar după cca. 1 an de la data căsătoriei pârâta a promovat acțiunea de divorț, înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr._, cu prim termen de judecată la 15 decembrie 2011.
A mai arătat apelantul că susținerile sale în privința relațiilor de concubinaj, a plecării pârâtei în Spania cât si a momentului destrămării relațiilor de căsătorie, rezultă din acțiunea de divorț promovată de către pârâtă si atașată cauzei.
Referitor la cauza imorală, apelantul a arătat că, "cauza" este acel element al actului juridic civil, care constă in obiectivul urmării la încheierea unui asemenea act. Cauza este elementul care răspunde la întrebarea "de ce?” ori "pentru ce?" s-a încheiat actul juridic civil, astfel, potrivit art. 966 Cod civil (vechi) "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea niciun efect."
A învederat apelantul că, ca și element al cauzei actului juridic civil, scopul mediat, numit si scopul actului juridic, consta in motivul determinant al încheierii unui act juridic civil, iar condițiile de valabilitate ale cauzei actului juridic civil, se raportează la scopul mediat și, ca si condiție de valabilitate, cauza trebuie să fie licita și morala.
Astfel, a susținut apelantul că potrivit art. 966 Cod civil (vechi) "obligația nelicită nu poate avea niciun efect", iar conform art. 968 Cod civil (vechi) ""cauza este nelicita, când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice. "
Cauza pentru care s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare nr. 1188/19.07.2010, a susținut reclamantul, este contrarie bunelor moravuri s ordinii publice, deoarece perfectarea actului a avut ca scop continuarea relațiilor de concubinaj, urmate de căsătorie, vânzarea fiind un contract cu titlu oneros, ambele părți urmărind anumite interese patrimoniale, vânzătorul dorind să primească un echivalent în schimbul prestației la care se obligă, adică prețul, care în prezenta tranzacție nu a fost achitat deoarece nu s-a urmărit primirea echivalentului.
A menționat apelantul că "vânzarea" de față este o donație deghizata, pârâta primind gratis terenul cu scopul imoral al continuării concubinajului cu aceasta, precizând că, consecința nevalabilității cauzei actului juridic, este nulitatea acestuia, respectiv desființarea raportului juridic generat de actul juridic civil lovit de nulitate, cat si restabilirea legalității.
A învederat apelantul că susținerile sale sunt reale și dovedite prin înscrisurile existente la dosar, precum și prin declarațiile martorilor audiați în cauză, solicitând cenzurarea răspunsurilor la interogatoriul administrat pârâtei, ca fiind parțial nesincer, el neconcordându-se cu înscrisurile aflate la dosar, cât și cu celelalte probe.
Referitor la cererea subsidiară, apelantul a arătat că solicită a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1188/19.07.2010, pentru preț nesincer și neserios, precizând că, dacă instanța va aprecia că nu sunt motive pentru constatarea nulității contractului pentru motivele prevăzute in petitul principal-cauza imorala, apreciază ca sunt motive suficiente pentru a se analiza cauza prin prisma cererii subsidiare.
A susținut apelantul că, din analiza comparativă a contractului de vânzare-cumpărare nr. 114/28.03.2008, când acesta a achitat pentru acest teren un preț de 80.000 lei, cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 1188/19.07.2010, perfectat cu pârâta, unde prețul a fost de numai 25.000 lei (trecut doar formal), se va constata faptul că prețul din cel de-al doilea contract este de peste 3 ori mai mic decât la primul contract.
A arătat apelantul că perioada este de numai 2 ani între cele două tranzacții, când piața imobiliară era în creștere și nu în descreștere și, chiar daca exista o descreștere, un preț de 6 euro/mp. de teren in Câmpina, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1188/2010, este derizoriu, astfel că, nici în anul de grație 2014, când piața imobiliară este inexistentă, tranzacționarea terenului nu se face cu 6 euro/m.p.
În drept, a invocat apelantul, disp. art. 466 și urm. Cod civil.
În dovedirea cererii, apelantul a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 18.04.2014.
Legal citată, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și, menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul la data de 23.10.2014 a calificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel, conform art. 2821 C.pr.civ.
Examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente ce vor fi expuse în continuare:
Recurentul reclamant a criticat sentința instanței de fond apreciind că in mod nelegal aceasta ar fi apreciat că in cauză nu operează prevederile privind cauza imorală si că aceasta nu ar fi fost dovedită in condițiile in care contractul de vânzare cumpărare in litigiu a fost încheiat pentru o cauză imorală, respectiv menținerea relațiilor de concubinaj.
De asemenea, recurentul reclamant a susținut că prețul in prezenta tranzacție nu a fost achitat deoarece nu s-a urmărit primirea echivalentului, pârâta intimată primind gratis terenul in cauză cu scopul imoral al continuării concubinajului cu reclamantul.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate in cauză, tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o corectă apreciere a situației de fapt in raport de probatoriile administrate si de prevederile legale incidente.
Astfel, se constată că instanța de fond a constatat in mod corect faptul că recurentul reclamant nu a făcut in cauză proba certă a pretinsei cauze imorale ce l-ar fi determinat să încheie contractul de vânzare cumpărare aut nr 1188/19.07.2010 in condițiile in care din probele testimoniale a rezultat că între părți a existat o lungă relație de prietenie, urmată de un concubinaj notoriu, ce s-a finalizat cu căsătoria acestora, iar declarațiile martorilor cu care recurentul reclamant a apreciat că și-a dovedit susținerile nu pot fi reținute ca având o forță probatorie care să susțină cererea acestuia privind intervenirea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare.
In concret, martora reclamantului, Z. V., a arătat că cunoaște de la reclamant aspectele relatate privind pretinsa „condiționare a căsătoriei de trecerea grădinii pe numele pârâtei”, precizând că nu a asistat niciodată la o discuție între cei doi in sensul arătat.
In ce privește cel de-al doilea martor audiat la solicitarea reclamantului, M. A. A., declarația acestuia a fost in mod justificat cenzurată de prima instanță, care a apreciat ca puțin credibil faptul că aflându-se întâmplător in taxiul reclamantului pe bancheta din spate pentru a-l angaja într-o călătorie viitoare, in cca un minut până când martorul a arătat că a coborât din mașină si a stat mai departe, acesta a putut asista si înțelege discuția dintre reclamant si pârâta care a urcat in autobuz, cu privire la intenția încheierii contractului de vânzare si împrejurările concrete privind această vânzare – martorul arătând că bănuiește că aceasta l-a șantajat emoțional pe reclamant să semneze actul, precizând, totodată, că a fost singura întâlnire la care a participat in prezența celor doi.
S-a apreciat in consecință in mod corect de către prima instanță că, in cauză, recurentul reclamant nu a dovedit pretinsa stare de constrângere determinată de intimata pârâtă, in care s-ar fi aflat la data încheierii actului si care ar fi fost determinantă la acel moment, pentru a se putea reține o cauză imorală care să atragă nulitatea absolută a actului astfel încheiat – o eventuală stare emoțională subiectivă a recurentului reclamant care l-ar fi făcut pe acesta să perceapă la un moment dat într-o manieră personală relațiile dintre părți nefiind de natură a atrage nulitatea actului autentic încheiat între părți.
De altfel, atitudinea recurentului reclamant apare si ca fiind contradictorie, in condițiile in care, deși in primul motiv de recurs formulat afirmă printre altele că in realitate prețul stipulat in contractul de vânzare cumpărare autentic încheiat nu a fost achitat, pârâta primind gratis terenul cu pretinsul scop imoral al continuării concubinajului cu recurentul, in susținerea celui de-al doilea motiv de recurs acesta solicită a se constata nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr 1188/2010, invocând prețul nesincer si neserios, respectiv faptul că acesta, in sumă de 6 euro/mp, ar fi fost „derizoriu”.
Or, această susținere pe lângă faptul că vine in contradicție cu afirmațiile din primul motiv de recurs formulat nu apare nici ca fiind întemeiată in condițiile in care instanța de fond a făcut o analiză corectă a condițiilor pe care ar trebui să le îndeplinească un preț pentru a fi apreciat ca neserios – condiții ce nu sunt îndeplinite in cauză având in vedere că prețul de 25.000 lei stipulat in cauză nu este unul simbolic sau atât de disproporționat in raport de valoarea lucrului vândut încât să nu aibă o existență reală si să nu poată constitui o cauză suficientă a obligației asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate.
Totodată, prima instanță a apreciat in mod corect că prețul stipulat de părți, fiind rezultatul unei convenții a acestora, poate fi relativ inferior sau superior valorii reale a bunului vândut întrucât acesta se poate raporta nu numai la valoarea lucrului vândut, dar si la subiectivismul părților.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant B. G. împotriva sentinței civile nr. 804/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina - sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat de acesta, ca fiind nefondat.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în acest cadru procesual, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 42 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant B. G., CNP_, domiciliat în Câmpina, .. 6, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.804/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M. G., CNP_, domiciliată în Câmpina, ., .. 2, ., ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. M. C.-A. M. M. N.
Fiind in CO se semnează de
președintele instanței
GREFIER
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. C.A.M./ Tehnored. M.D.B.
2 ex/20.07.2015
Df._ Jud. Câmpina
Jf. D. E.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 728/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 578/2015.... → |
|---|
