Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 39645/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 65
Ședința publică din data de 02.02.2015
PREȘEDINTE – C. D. E.
JUDECĂTORI – D. G.
– G. M.
GREFIER – C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții contestatori T. P. și T. A., ambii domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 817/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata B. C. R. SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, tribunalul a amânat pronunțarea la data de 26.01.2015 și apoi la data de 02.02.2015, când a decis:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2011, contestatorii T. P. și T. A., au formulat, în contradictoriu cu intimata B. Comercială Română SA contestație la executarea silită imobiliară, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită contestația la executare și, pe cale de consecință, să se constate prescris dreptul de a cere executare silita și de asemenea să se anuleze somația de executare silită imobiliară emisă în dosarul de executare din data de 224/2012 de B. Tărean C. din mun. Ploiești.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că, raportul juridic obligațional care a determinat inițierea procedurii de executare silită în prezenta cauză a luat naștere între aceștia, în calitate de garanți ai debitorului . și creditoarea . a încheierii Contractului de Facilitate de credit multiprodus nr. 284/_/05.09.2005 în valoare de 1.050.000 lei, în cadrul căreia s-a acordat o linie de credit pe o durată de 12 luni, de la data îndeplinirii condițiilor de tragere.
În vederea garantării facilității de credit multiprodus, s-a încheiat la data de 07.09.2005 un contract de ipotecă pentru constituirea unei ipoteci de rangul II autentificat sub nr. 6418/07.09.2005 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, între contestatori, în calitate de garanți ipotecari ai debitoarei și BCR S.A.
Imobilul asupra căruia s-a constituit ipoteca era reprezentat, la data încheierii respectivului contract, de un teren în suprafață totală de 8339 m.p., proprietatea contestatorilor compus, la data respectivă, din terenurile în suprafață de 6502 m.p. și 1837 m.p.
Se învederează de către contestatori că, au încheiat și Contractul de fidejusiune nr. 284/_/2/05.09.2005, prin intermediul căruia s-au obligat, în mod solidar cu debitorul, să garanteze, în favoarea BCR S.A., creditul în valoare de 1.050.000 lei, precum și orice alte sume datorate și neachitate de către .. Băncii Comerciale Române S.A., în baza Contractului de credit.
Ulterior încheierii contractului de credit, între părți au intervenit o . acte adiționale ce au adus, pe parcursul derulării contractului, o . modificări clauzelor contractuale inițiale.
Astfel, prin Actul adițional nr. 284b/_/22.09.2006, banca a diminuat facilitatea de credit multiprodus acordată împrumutatului, cu suma de 250.000 lei, astfel încât aceasta a scăzut, de la valoarea de 1.050.000 lei, la 800.000 lei. De asemenea, prin Actul adițional nr. 284c/_/21.12.2006, această valoare a fost din nou diminuată, de la suma de 800.000 lei, ajungând la 695.000 lei, pentru ca, în cele din urmă, prin Actul adițional 284f/_/04.06.2007, valoarea facilității de credit să ajungă la valoarea de 570.000 lei. Din cuprinsul Actului adițional 284f/_/04.06.2007, rezultă că s-au adus modificări substanțiale garanțiilor stabilite inițial prin Contractul de credit, astfel încât, în cadrul Capitolului X, pct. 10.1, lit. b), se observă înlocuirea ipotecilor inițiale, cu ipoteci asupra altor terenuri rezultate din dezmembrarea corpurilor de proprietate inițiale.
Prin acest din urmă act adițional, se constituie ipoteci asupra terenului în suprafață de 2508 m.p. situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, format din: lot 2A, în suprafață de 1535 m.p., având număr cadastral_, înscris în CF_ a municipiului Ploiești și lot 2, în suprafață de 973 m.p., având număr cadastral_, înscris în CF_ a municipiului Ploiești. Prin acest din urmă act, contestatorii s-au obligat să garanteze împrumutul în valoare de 570.000 lei (sumă ce a rezultat în urma diminuării succesive a valorii creditului inițial) acordat de bancă debitoarei ., în baza Contractului de credit și a actelor adiționale menționate, cu ipoteca pe care au constituit-o asupra celor două terenuri arătate, rezultate în urma încheierii actului de dezlipire autentificat sub nr. 3089/23.05.2007 la Biroul Notarial Equitas din Ploiești.
În consecință, contestatorii au susținut că a fost radiată ipoteca instituită asupra terenului prevăzut inițial în cuprinsul Contractului de credit, aspect ce rezultă și din Adresa nr._/28.05.2007, emisă de OCPI Prahova, de către intimata BCR S.A.
Mai mult, prin același act adițional, a fost înlăturată obligația contestatorilor de a garanta, în calitate de fidejusori, obligația contractată de debitoare, câtă vreme acest ultim act modificator încheiat, ce constată voința finală a părților, nu mai include, în cadrul sistemului de garanții aferent contractului de credit și contractul de fidejusiune cumulativ cu ipotecile. Totodată, menționează contestatorii că și scadența liniei de credit a suferit o . modificări succesive, pentru ca, în final, potrivit prevederilor Actului adițional nr. 284e/_/29.11.2007, aceasta să fie stabilită după cum urmează: la data de 31.03.2007, devenea scadentă obligația de plată a sumei de 100.000 lei, iar la data de 07.09.2007 devenea scadent restul sumei de 600.000 lei.
În susținerea contestației au fost înaintate la dosar înscrisuri instanța administrând proba ca fiind utilă și necesară aprecierii asupra fondului.
Legal citată în cauză, intimata B. Comercială Română S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 288 dosar), prin care s-a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
A arătat, intimata că potrivit extraselor de cont aferente contractului de credit prin care clientului . acordat facilitate de credit multiprodus sub forma unei linii de creditare pentru activitatea curentă conform solicitării acestuia de utilizare, tragerile din acest credit s-au efectuat de către împrumutat până la data de 01.03.2009, dată la care s-a angajat ultima disponibilitate de credit care i-a fost pusă la dispoziție anterior scadenței din luna septembrie 2008, s-a solicitat prelungirea acordului de facilitate.
Referitor la susținerea contestatorilor potrivit căreia obligația de garanție s-ar fi stins ca urmare a închiderii procedurii de insolvență a debitorului principal sunt nelegale și nefondate.
În acest sens, raportat la susținerile contestatorilor, intimata a arătat că singura consecință prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/2006 [art. 76 alin. (1)], pentru situația în care un titular de creanțe anterioare deschiderii procedurii nu poate depune declarație de creanță în termenele reglementate de lege constă în faptul că acesta nu poate să-și realizeze creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii.
A susținut intimata că dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu fac nici un fel de referire la vreo stingere a creanțelor creditorilor care nu au formulat declarație de creanță în condițiile legii respective, ci numai la imposibilitatea de realizare a creanțelor creditorilor respectivi prin urmărirea debitorului principal sau a membrilor ori asociaților săi cu răspundere nelimitată. În consecință, față de dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, creditorul pierde cel mult dreptul la acțiune împotriva debitorului cu privire la care s-a închis procedura de insolvență și împotriva membrilor și asociaților săi cu răspundere nelimitată, în condițiile în care sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de aceste dispoziții legale, însă creanța unui astfel de creditor nu se stinge, prin închiderea procedurii de insolvență, ci rămâne viabilă.
Fiind o creanță viabilă, creditorul ei are dreptul de a se îndrepta împotriva celorlalți codebitori, pentru a o recupera. Pentru a-și realiza creanța, un astfel de creditor poate urmări celelalte persoane obligate față de el pentru realizarea creanței respective, o astfel de persoană fiind, în speță, contestatorul. În acest sens, precizează intimata că nici unul dintre cei doi contestatori din prezenta cauză nu sunt membri sau asociați cu răspundere nelimitată ai debitorului împrumutat, astfel încât nu se încadrează în categoria persoanelor exceptate de la urmărire de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește obligația contestatorilor, a precizat intimata că, potrivit contractului de ipotecă și actului adițional la acesta, garanția a fost constituită pentru garantarea creditului, plus dobânzile aferente și alte costuri și comisioane, precum și cheltuieli de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate și cheltuielilor de judecată, inclusiv cele legate de executarea silită, debitorii garanți declarând că se obligă în solidar cu împrumutata, precum și că renunță la beneficiul discuțiunii și diviziunii și la orice alte dispoziții (pct. 7 lit. g).
În cuprinsul actului adițional autentificat sub nr. 3340/04.06.2007, a precizat, în mod expres, că acesta face parte integrantă din contractul de ipotecă, ale cărui clauze, cu excepția celor modificate prin respectivul act adițional, rămân neschimbate.
Totodată, a arătat intimata că Legea nr. 85/2006, în cadrul dispozițiilor privind închiderea procedurii de insolvență, prevede în mod expres, la art. 137 alin. (3), că descărcarea de obligații a debitorului nu atrage descărcarea de obligații a fidejusorului sau a codebitorului principal. Or, prin ipoteca ce a fost constituită în favoarea băncii, garanții ipotecari au declarat că se obligă față de bancă, în solidar cu împrumutata. În consecință, susținerile contestatorilor privind stingerea obligațiilor lor, ca urmare a închiderii procedurii de insolvență a debitorului principal sunt nefondate, acestea fiind infirmate de dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 817/21.01.2014 Judecătoria Ploiești a respins, ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatorii T. P. și T. A., în contradictoriu cu intimata B. Comercială Română SA.
Pentru a pronunța o asemenea sentință, instanța de fond a reținut că, în anul 2005 contestatorii în calitate de garanți ai debitoarei . și B. Comercială Română S.A, s-a încheiat Contractul de facilitate de credit multiprodus nr. prin care unitatea financiară a acordat debitoarei TENAX o facilitate de credit miniprodus în sumă de 1.050.000 lei, pe o durată de 36 de luni de la data îndeplinirii condițiilor de tragere.
A mai reținut instanța de fond că, la capitolul X din contract, împrumutatul s-a obligat să garanteze facilitatea de credit multiprodus, dobânzile, dobânzile majorate, comisioanele aferente rezultate din contract, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea creditelor acordate în baza facilității de credit multiprodus, a dobânzilor, a dobânzilor majorate, a comisioanelor, precum și a cheltuielilor de judecată, inclusiv cele de executare silită, cu următoarele garanții constituite în favoarea băncii:contract de garanție reală mobiliară fără deposedare asupra soldului creditor al conturilor/subconturilor deschise la bancă, înregistrat în AEGRM; contract de garanție imobiliară asupra imobilului situat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 1480 m.p. și construcțiile situate pe acesta, respectiv C1 – în regim parter și etaj, compus din 13 încăperi cu suprafața construită de 176,40 m.p. și etaj 7 încăperi având suprafața construită de 133 m.p. și C2 compus din magazie, având suprafața construită de 11,39 m.p., cu număr cadastral 1818 intabulat în Cartea Funciară nr. 1352 a localității Ploiești, proprietatea numiților T. A. și T. M.; contract de fidejusiune contract de garanție reală imobiliară asupra terenului în suprafață de 6502 m.p., situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, înscris în Cartea Funciară nr. 5997 a mun. Ploiești, cu număr cadastral provizoriu 2223/1 și asupra terenului în suprafață de 1837 m.p., situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, înscris în Cartea Funciară nr. 5997 a mun. Ploiești, număr cadastral provizoriu 2223/ 1/1, aflate în proprietatea soților T. P. și T. A.; contract de fidejusiune.
În acest sens se susține de către contestatori că aceste obligații de garanție s-ar fi stins ca urmare a închiderii procedurii de insolvență a debitorului principal.
De asemenea, s-a mai reținut că, potrivit art.76 alin.1 „cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7 titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin.1 litera b va fi decăzut cât privește creanțele respective din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură” deceland prin prisma acestor dispoziții, instanța de fond a constat că nu se face nici un fel de referire la stingerea vreunei creanțe ci numai la o anumite imposibilități de valorificare a creanțelor creditorilor prin urmărirea debitorului principal, cel mult fiind pierdută acțiunea ce s-ar fi îndreptat cu privire la care s-a deschis procedura.
Mai mult decât atât din nici un înscris atașat la dosar nu se poate deduce ca aceștia au vreunul dintre ei calitate de administrator sau asociat al societății excedând cadrului legal impus de dispozițiile art.76.
Chiar dacă prin cererea formulata creditorii au făcut critici inclusiv cu privire la bunurile asupra cărora s-a început executarea silita, văzând în acest sens actele de executare întreprinse în Dosarul 224/2012 se poate constata ca executarea a fost declanșată doar cu privire la bunurile imobile rămase în garanție conform Actului adițional nr. 284f/_/04.06.2007 la contractul de credit nr. 284/_/05.09.2005.
Prin acest înscris s-a convenit modificarea prevederilor pct. 10.1 din contract, în sensul că solicitantul/împrumutatul s-a obligat să garanteze facilitatea de credit multiprodus, dobânzile, dobânzile majorate, comisioanele aferente rezultate din contract, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea creditelor acordate în baza facilității de credit multiprodus, a dobânzilor, a dobânzilor majorate, a comisioanelor, precum și a cheltuielilor de judecată, inclusiv cele de executare silită, cu următoarele garanții constituite în favoarea băncii:contract de garanție reală mobiliară fără deposedare asupra soldului creditor al conturilor/subconturilor deschise la bancă, înregistrat în AEGRM;contract de garanție reală imobiliară de rang II asupra terenului în suprafață de 2508 m.p., situat în Ploiești, .. 246, jud. Prahova, format din lot 2A (1535 m.p.) număr cadastral_, înscris în CF_ a municipiului Ploiești și lot 2 (973 m.p.), număr cadastral_, înscris în CF_ a municipiului Ploiești, aflate în proprietatea soților T. P. și T. A..
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere și a obține executarea silită, invocată de contestatori, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 405 alin. (1) Cod pr.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că, deși potrivit Actului adițional nr. 284e/_/29.01.2007 la contractul de facilitate de credit multiprodus nr. 284/_/05.09.2005 părțile au convenit că scadența liniei de credit intervine în rate, astfel: la data de 31.03.2007 pentru suma de 100.000 Ron, iar la data de 07.09.2007 pentru suma de 600.000 Ron, instanța reține că, potrivit extrasului de cont din data de 14.03.2013 debitoarea .. a utilizat facilitatea de credit pusă la dispoziție de către intimată și după data scadenței convenită cu intimata, până la sfârșitul anului 2009, cursul prescripției fiind astfel întrerupt, conform prevederilor art. 4052 alin. (1) lit. a) Cod pr. Civ.
Astfel, instanța de fond, analizând și actele aflate la dosarul de executare, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorii T. P. și T. A., în contradictoriu cu intimata B. Comercială Română SA.
Împotriva sentinței civile nr. 817/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești au declarat recurs contestatorii T. P. și T. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii în integralitate a contestației la executare formulate, ca efect al prezumției absolute și irefragabil de adevăr a puterii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 332 pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția I Civila la data de 05.03.2014 în dosarul nr._/281/2012, pe care o invocă în prezenta cauza cu autoritate de lucru judecat sub aspect pozitiv.
În subsidiar, față de motivul evocat la pct. V - (ii) de recurs, raportat la prevederile art. 312 alin. (3) fraza I teza a II-a, precum și fraza a II-a C.pr.civ., cu aplicarea art.312 alin. (5) C.pr.civ., contestatorii solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, întrucât prima instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi (expertiza) și, în consecință, trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești în vederea administrării probei cu expertiza tehnică judiciară specialitatea - "Contabilitate (2) - Instituții de credit și instituții financiare nebancare" (poziția nr. 23 în cadrul Nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 199/C din 18 ianuarie 2010).
În subsidiar, față de motivele II, III, IV, V - (i) de recurs, contestatorii mai solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare silită imobiliară formulate și, în consecință, anularea în tot: a somației de executare silită imobiliară emisă la data de 15.11.2012 în cadrul dosarului execuțional nr. 224/2012 al B. Tarean C. din Ploiești cu privire la terenul în suprafață de 8339 mp, situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 246, județul Prahova, identificat cadastral sub nr. 2223/1 și intabulat în Cartea Funciară a municipiului Ploiești sub nr._ ("Imobilul"), (ii) procedura execuțională declanșată în baza respectivei somații împotriva subsemnaților, respectiv urmărirea silită imobiliară, precum și (iii) toate actele de executare silită efectuate în cadrul acestei proceduri execuționale, inclusiv a procesului-verbal de situație încheiat la data de 15.11.2012, ora 12:35, aferent Imobilului.
Totodată, contestatorii au solicitat obligarea intimatei BCR SA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
În motivarea recursului, recurenții - contestatori au arătat cu privire la autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 332 pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția I Civilă la data de 05.03.2014 în cauza ce formează obiectul dosarului nr._/281/2012 faptul că, în cadrul dosarului de executare nr. 224/2012 al B. Tarean C. din Ploiești au fost declanșate mai multe proceduri execuționale împotriva acestora în baza acelorași titluri executorii, fiecare dintre aceste proceduri execuționale fiind atacate pe calea a trei contestații la executare distincte, înregistrate pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2012,_ și_/281/2012.
Au susținut recurenții – contestatori că, asupra contestației la executare ce a format obiectul dosarului nr._/281/2012, Tribunalul Prahova - Secția I Civila a statuat deja în mod irevocabil prin Decizia civila nr. 332 pronunțata la data de 05.03.2014, în sensul admiterii acesteia în integralitate, fiind anulate în totalitate atât procedurile execuționale contestate în cauza respectivă, cât și o parte dintre actele de executare silită ce au fost efectuate în cadrul dosarului execuțional, inclusiv două dintre actele de executare silită atacate pe calea prezentei contestații la executare, respectiv somația de executare silită imobiliară emisă Ia data de 15.11.2012 în cadrul dosarului execuțional și procesul-verbal de situație încheiat la data de 15.11.2012, ora 12:35, aferent imobilului, nefiind modificat în recurs parte din dispozitivul Sentinței civile nr. 9940 pronunțate la data de 31.05.2013 de Judecătoria Ploiești, ce beneficiază de autoritate de lucru judecat.
Or, de vreme ce s-a statuat in mod irevocabil cu privire la anularea somației de executare silită imobiliară emise la data de 15.11.2012 în cadrul dosarului execuțional, este evident că nulitatea acestui act de executare este în măsură să atragă, în virtutea principiului accesorium sequitur principalem, și nulitatea procedurii execuționale declanșate în baza respectivei somații cu privire la imobil, respectiv urmărirea silită imobiliară, precum și a tuturor celorlalte acte de executare silită contestate în prezenta cauza.
Totodată, se precizează că Decizia civilă nr. 332 pronunțata de Tribunalul Prahova - Secția I Civila la data de 05.03.2014 în dosarul nr._/281/2012 se răsfrânge cu autoritate de lucru judecat asupra soluțiilor ce urmează a fi dispuse de instanța de control judiciar cu privire la toate motivele de recurs invocate pe calea prezentului demers judiciar.
În acest sens, au arătat recurenții - contestatori că, toate motivele de recurs formulate în prezenta cauza concordă în integralitate cu motivele de recurs supuse analizei Tribunalului Prahova prin intermediul recursului declarat în dosarul nr._/281/2012, respectiv: (i) prescripția dreptului de a cere și obține executarea silita; (ii) stingerea obligației de garanție ipotecară datorată ca efect al stingerii obligației principale; (iii) Contractul de fidejusiune nr. 284/_/2/05.09.2005 nu poate constitui un titlu executoriu valabil; (iv) inexistența unui titlu executoriu cu privire la suma indicată de executorul judecătoresc ca fiind datorată cu titlu de anuități accesorii creditului.
Au considerat recurenții că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile instituite de prevederile art. 1201 C.civ. (1864), potrivit cărora: "este lucru judecat atunci când a două cerere de chemare în judecată are același obiect și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate."
Astfel, cum s-a arătat în literatura de specialitate, dimensiunea pozitiva a autorității de lucru judecat implică faptul ca partea al cărei drept a fost recunoscut se poate prevala de hotărâre si de avantajele care decurg de aici; implica, de asemenea, faptul ca autoritatea de lucru judecat se extinde asupra "oricărui rezultat concret produs de acrul judecătorului asupra ordinii juridice" si asupra opozabilității fata de terți.
Mai mult, această dimensiune pozitiva a autorității de lucru judecat permite evitarea eventualelor hotărâri contradictorii, din moment ce judecătorul trebuie sa tina seama de elementele de drept si de fapt reținute de instanța ..
Pe cale de consecință, în vederea respectării prezumției absolute și irefragabile de adevăr de care beneficiază hotărârea judecătorească sus menționată, contestatorii precizează că se impune ca instanța de control judiciar, prin soluția pe care urmează a o pronunța în prezenta cauza, să țină cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept deduse judecații pentru a evita apariția unei eventuale contradicții între cele două hotărâri judecătorești din punctul de vedere al valabilității actelor de executare atacate.
Cu privire la nelegalitatea sentinței recurate prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., deoarece respectiva hotărâre nu conține motivele pe care se sprijină, recurenții - contestatori au arătat că prin sentința recurata, instanța de executare a respins contestația la executare silita imobiliară formulată ca nefondata, fără a examina două probleme esențiale, respectiv două cauze de nulitate a actelor de executare atacate, și anume: (i) "Inexistența unui titlu executoriu pentru executarea silită imobiliară asupra Imobilului" și (ii) "Contractul de fidejusiune nr. 284/_/2/05.09.2005 nu mai constituie un titlu executoriu. Suma pentru care s-au declanșat procedurile execuționale excede cuantumului integral al facilitații de credit multiprodus din care s-au efectuat rambursări parțiale."
Totodată, au precizat recurenții că, au fost astfel încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 C.pr.civ. (1865), potrivit cărora: „hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie sa fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de modificare a hotărârii potrivit art. 304 pct. 7 C.pr.civ. (1865), rolul textului fiind acela de a se asigura o buna administrare a justiției si pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea Cauza Achina împotriva României, Cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si arata ca dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât daca susținerile pârtilor sunt examinate de către instanța, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia.
Or, a nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Este evident ca o astfel de încălcare este în măsură să atragă desființarea sentinței pronunțate, de vreme ce obligativitatea motivării in fapt si in drept a soluțiilor dispuse de judecători este instituita ex lege tocmai pentru a permite, printre altele, exercitarea controlului judiciar asupra tuturor hotărârilor pronunțate in cauza, precum si pentru evitarea pronunțării unor hotărâri arbitrare.
Astfel cum se arata in literatura de specialitate:"obligația judecătorului de a demonstra in scris de ce s-a oprit la soluția data, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit buna o proba si nesincera o alta proba, de ce a aplicat o anumita norma de drept sau i-a dat o anumita interpretare, este o obligație esențiala, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii".
Pe cale de consecința, raportat la modalitatea superficiala de motivare a soluției pronunțate, devine evident faptul ca, în cauza dedusa judecații, recurenții menționează că prima instanța nu a cercetat în integralitate fondul cauzei pentru a-si putea forma o imagine completa si corecta asupra situației de fapt evocate pe calea cererii introductive de instanța, astfel încât in lipsa unei examinări a tuturor cauzelor de nulitate a procedurii execuționale declanșate împotriva subsemnaților, sentința recurata este nelegala.
Cu privire la nelegalitatea sentinței recurate prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. decurgând din aplicarea greșită în cauză a dispozițiilor art. 405 alin. (1) - (3) si art. 4052 alin, (1) lit. a) C.pr.civ. recurenții – contestatori au precizată față de prescripția dreptului de a cere și obține executarea silita care reprezintă una dintre cauzele de nulitate a executării silite, că prima instanța a reținut în cuprinsul considerentelor sentinței recurate faptul că, în speță, cursul prescripției ar fi fost întrerupt ca urmare a faptului că debitoarea . ar fi utilizat facilitatea de credit multiprodus si după data scadentei, pana la sfârșitul anului 2009, astfel încât, nu s-ar fi împlinit termenul de prescripție extinctiva.
Însă, în cauza dedusă judecații prescripția extinctivă a dreptului de a cere și obține executarea silită a Contractului de facilitate de credit multiprodus nr. 284/_/05.09.2005, a început să curgă la data de 07.09.2007, când s-a împlinit termenul suspensiv fixat prin Actul adițional nr. 2846/_/29.01.2007. Orice referire la negocieri purtate intre banca si debitorul principal nu pot produce efecte juridice pe planul modificării momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă din moment ce nu sunt transpuse ..
Conform extrasului de cont depus in probațiune la dosarul cauzei, in prima instanța, de către intimata, ultima plata efectuata de către debitoarea . in contul curent pentru rambursarea parțiala a facilitații de credit multiprodus a avut loc la data de 30.06.2009, care poate fi calificata drept cauza întreruptiva a cursului prescripției extinctive cu respectarea exigentelor art. 4052 alin. (1) lit. a) C.pr.civ. De la aceasta data a început sa curgă o noua prescripție extinctiva al cărei termen s-a împlinit la data de 30.06.2012.
Au precizat recurenții – contestatori că cererea de executare silita formulata de intimata-creditoare a fost înregistrata la executorul judecătoresc abia la data 17.08.2012, ulterior împlinirii termenului de prescripție extinctiva de 3 ani aferent dreptului de a cere si obține executarea silita a creanței izvorâte din Contractul de credit. Acest raționament este deplin configurat probator de mijloacele de proba administrate in cauza.
De asemenea, recurenții arată că susținerile intimatei referitoare la o pretinsa întrerupere a cursului prescripției extinctive, care ar fi operat la data de 04.06.2010 (potrivit aceluiași extras de cont curent, aflat la dosarul de fond), nu pot fi primite de instanța de control judiciar, fiind evident faptul ca respectivele operațiuni bancare, de care se prevalează intimata, nu sunt rambursări efectuate de debitorul principal, ci o operațiune de schimb valutar efectuata de către debitorul principal pe un alt cont curent in valuta, in scopul închiderii respectivului cont, urmata de vărsarea automata a echivalentului in Iei al soldului contului respectiv in contul curent in lei, din care automat aplicația informatica a băncii a reținut respectiva suma cu titlu de comision. Acest ansamblu de operațiuni bancare efectuate in data de 04.06.2010 nu releva niciun act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu (Contractul de credit) efectuat de către debitorul principal, deoarece din titlul operațiunilor lipsește in mod evident elementul volitiv, de natura sa circumscrie respectivele operațiuni bancare cauzei întreruptive de prescripție reglementate de dispozițiile art. 4052 alin. (1) lit. a) C.pr.civ.
Astfel, ca efect al împlinirii termenului de prescripție extinctiva, obligația de garanție născuta in sarcina subsemnaților prin încheierea Actului adițional din data de 04.06.2007 la Contractul de ipoteca inițial s-a transformat dintr-o obligație civila perfecta ., in privința căreia nu se mai poate solicita executarea silita, astfel încât procedura execuțională declanșata împotriva recurenților-contestatori este lovita de nulitate absoluta.
Nelegalitatea sentinței recurate prevăzuta de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. decurgând din pronunțarea acesteia cu încălcarea prevederilor art. 1800 C.civ. (1864). Stingerea obligației de garanție ipotecara datorata ca efect al stingerii obligației principale.
Astfel, pe calea contestației la executare formulată, obligația debitoarei principale . față de intimata - creditoare BCR SA s-a stins ca efect al închiderii procedurii insolenței și al radierii acesteia din evidentele O.R.C.
O atare concluzie este evidenta din moment ce, urmare a radierii societății debitoare din evidentele ORC, aceasta si-a pierdut capacitatea de folosința si, implicit, toate drepturile si obligațiile ce au intrat in conținutul capacității sale civile.
În acest sens, sunt relevante dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit cărora: "(1) Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fx decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase. (2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție."
Au considerat recurenții că, prima instanță a făcut însă o interpretare in mod vădit eronata a dispozițiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, apreciind ca respectivul text de lege nu face niciun fel de referire la stingerea vreunei creanțe, ci numai la o anumita imposibilitate de valorificare a creanțelor creditorilor prin urmărirea debitorului principal.
Contrar interpretării făcute de judecătorul fondului, contestatorii solicită instanței de recurs sa constate ca sancțiunea nevalorificării creanței in cadrul procedurii concursule de insolvență este decăderea de drept substanțial, al cărei efect consta in stingerea dreptului subiectiv civil si a obligației corelative. O alta interpretare ar fi vădit anacronica cu efectul dizolvării de drept a persoanei juridice produs de ., urmata de dispariția acesteia ca subiect de drept de la data închiderii procedurii.
În consecința, ca efect al stingerii raportului obligațional principal garantat, in temeiul dispozițiilor art. 1800 C.civ. (1864), s-a stins si obligația accesorie de garanție ipotecara a subsemnaților, constând din obligația de garantare a rambursării facilitații de credit multiprodus prin intermediul ipotecilor constituite asupra Imobilului.
Totodată, recurenții - contestatori au arătat că susținerile intimatei făcute in cuprinsul întâmpinării depuse in prima instanța, conform cărora dispozițiile art. 137 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 nu ar viza exclusiv debitorii persoane fizice, ci orice debitor aflat in stare de insolvență, sunt nefondate, fiind făcute cu vădita rea-credința, de vreme ce atât din topografia textului de lege invocat (art. 137 in ansamblul sau reglementează situația debitorului persoana fizica ulterior închiderii procedurii insolvenței), cat si din exprimarea utilizata de legiuitor (numai un debitor persoana fizica poate fi "descărcat de obligații" ulterior închiderii procedurii, in timp ce persoanele juridice sunt "radiate", in conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (2) din același act normativ), se desprinde concluzia potrivit căreia respectivele dispoziții legale fac referire exclusiv la debitorul principal persoana fizica.
Nelegalitatea sentinței recurate decurgând din pronunțarea acesteia cu încălcarea dispozițiilor art. 372 si art. 3712 alin. (2) C.pr.civ. Suma pentru care s-au declanșat procedurile execuționale excede (este aproape dubla) cuantumului integral al facilitații de credit multiprodus din care s-au efectuat rambursări parțiale.
Se precizează că sentința recurata a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor art. 372 C.pr.civ. inexistenta unui titlu executoriu pentru executarea silita imobiliara asupra Imobilului.
Potrivit dispozițiilor art. 372 C.pr.civ., executarea silita se poate face numai in temeiul unui titlu executoriu valabil.
De asemenea, se menționează că deși prima instanța nu a analizat aceasta cauza de nulitate a executării silite evocata pe calea contestației la executare, însă procedura execuțională declanșata constând din urmărirea silita imobiliara a imobilului, este lovita de nulitate, deoarece, la data emiterii somației, acest imobil, inexistent, de altfel, ca unic corp de proprietate, identificat cadastral si tabular conform procesului-verbal de situație, nu mai forma obiectul garanției reale imobiliare constituite de subsemnații, astfel încât în legătură cu acesta nu mai există un act juridic care să constituie titlu executoriu.
Totodată, recurenții menționează că aceasta soluție rezulta in mod evident din coroborarea prevederilor Actului adițional nr. 284f/_/04.06.2007 la Contractul de Credit cu cele ale Actului adițional Ia contractul de ipoteca inițial autentificat sub nr. 3340/04.06.2007, precum si cu cele ale Adresei nr. SJ Prahova -_/28.05.2007 emisa către OCPI Prahova de către creditoarea BCR SA, documente depuse in probațiune la dosarul cauzei.
Ca urmare a radierii ipotecii instituite prin Contractul de ipoteca inițial, autentificat sub nr. 6418/07.09.2005, contractul in cauza a încetat sa mai producă efecte si, pe cale de consecința, nu mai poate avea valoarea unui titlu executoriu valabil, in baza căruia sa poată fi declanșata procedura executării silite sub forma urmăririi silite imobiliare.
În consecința, se menționează că executorul judecătoresc a procedat in mod greșit atunci când a declanșat procedura execuțională contestata cu privire la Imobil in lipsa unui titlu executoriu valabil, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art. 372 C.pr.civ.
Față de aceste considerente, au apreciat recurenții că impune anularea integrală a procedurii execuționale sus menționate și, în consecință, a tuturor actelor de executare întocmite în cadrul acestor proceduri.
Mai mult, in cuprinsul somației comunicate acestora, pe lângă Contractul de ipoteca autentificat sub nr. 6418/07.09.2005, se face referire la încă un contract care nu mai este apt sa producă efecte juridice si anume Contractul de fidejusiune nr. 284/_/2/05.09.2005. Nici despre nelegalitatea acestui titlu executoriu prima instanța nu a făcut vorbire in cuprinsul sentinței recurate.
Au mai menționat recurenții că, respectivul contract de fidejusiune a fost înlăturat din sistemul de garanții aferent Contractului de Credit prin încheierea de către părți a Actului adițional nr. 284f/_/04.06.2007.
De vreme ce scopul încheierii acestui act adițional a fost tocmai modificarea sistemului de garanții, lipsa menționării de către părți a contractului de fidejusiune alături de celelalte garanții reale constituite in vederea garantării Contractului de credit, in condițiile in care in cuprinsul celorlalte acte adiționale anterioare s-a făcut referire in mod expres la existenta acestui contract (de fidejusiune), nu poate conduce decât la concluzia ca părțile au convenit sa renunțe la aceasta forma de garanție.
In acest context, se precizează că, calitatea de fidejusori a contestatorilor, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, a încetat la data încheierii de către părți a Actului adițional nr. 284f/04.06.2007, astfel încât contractul de fidejusiune nu mai poate fi invocat ca titlu executoriu valabil, care sa stea la baza declanșării procedurilor execuționale contestate in condițiile art. 372 C.pr.civ., acesta având o existenta de sine-stătătoare in raport cu contractele de ipoteca.
Sentința recurata a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor art. 3712 alin. (2) C.pr.civ.
Conform somației comunicate contestatorilor aceștia arată că executorul judecătoresc a declanșat procedurile execuționale contestate pentru o creanța in cuantum de 976.909,19 lei la care se adaugă cheltuieli de executare in cuantum de 15.844,95 lei.
Cu toate acestea, recurenții arată că Contractul de ipoteca inițial, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional autentificat sub nr. 3340/04.06.2007 de Biroul Notarial Equitas din Ploiești, constituie titlu executoriu exclusiv pentru suma de 570.000 lei.
Cu privire la restul sumei executate silit (respectiv, 406.909,19 lei), despre care intimata susține ca ar reprezenta dobânzi aferente creditului restant de 570.000 Iei si alte costuri si comisioane aferente, nu exista insa un titlu executoriu care sa ii confere un caracter cert, lichid si exigibil, pentru a putea forma obiectul executării silite.
Astfel fiind, raportat Ia ansamblul materialului probator administrat in cauza, unicul înscris care face referire la cuantumul dobânzilor si comisioanelor restante aferente creditului in suma de 570.000 lei este extrasul de cont depus de intimata-creditoare in prima instanța, document care, potrivit legii, nu constituie titlu executoriu.
Conform extrasului de cont sus menționat, la data de 31.07.2012 valoarea dobânzii restante aferente creditului angajat era de 486.684,97 lei.
Prin urmare, având in vedere discrepanta evidenta dintre suma reprezentând valoarea totala a dobânzilor si comisioanelor aferente creditului, ce rezulta din cuprinsul somațiilor comunicate de executorul judecătoresc (respectiv, 406.909,19 lei) si suma reprezentând valoarea acelorași dobânzi si comisioane ce rezulta din cuprinsul extrasului de cont, (respectiv, 486.684,97 lei), se impune administrarea in cauza a unei probe noi, respectiv expertiza tehnica judiciara specialitatea -"Contabilitate (2) - Instituții de credit și instituții financiare nebancare" (poziția nr. 23 in cadrul Nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 199/C din 18 ianuarie 2010), in scopul efectuării unei juste determinări a cuantumului acestor dobânzi.
Altfel spus, anuitățile accesorii creditului pot fi datorate băncii de către debitorul principal exclusiv in temeiul Contractului de credit, extrasul de cont neavând aptitudinea de a fi asimilat titlurilor executorii reglementate expres si limitativ prin dispoziții legale speciale. Cuantumul acestor anuități este într-adevăr determinabil in baza Contractului de credit, acesta fiind unicul act juridic înzestrat de lege cu putere executorie.
Având in vedere ca determinarea cuantumului acestora nu s-a efectuat in temeiul dispozițiilor art. 3712 alin. (2) C.pr.civ., singura cale de stabilire in acest moment procesual, pentru legalitatea procedurii execuționale contestate, rămâne expertiza judiciara ce poate fi administrata in fata instanței de rejudecare a contestației la executare.
Pentru aceste considerente recurenții-contestatori au solicitat casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești, în vederea administrării probei cu expertiza tehnică judiciară.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenții - contestatori T. P. și T. A. împotriva Sentinței civile nr. 817/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ și menținerea sentinței recurate, ca legală și temeinică.
A susținut intimata că admiterea excepției privind autoritatea de lucru judecat duce la respingerea contestației la executare pentru autoritate de lucru judecat, iar nu la admiterea acesteia.
Mai mult, conform petitelor formulate de contestatori, contestația la executare din dosarul nr._/281/2012 a avut ca obiect anularea mai multor somații din data de 24.09.2012 și ale actelor de executare subsecvente, iar nu anularea somației din 15.11.2012, în consecință, cele doua cauze nu au avut același obiect.
Ulterior somației din 15.11.2012, intimata arată că creditorul a solicitat prin cererea din 08.04.2013, continuarea executării silite în dosarul nr. 224/2012 numai pentru imobilele rămase în garanție, iar nu pentru întreaga suprafața de teren de 8339 mp prevăzută în somația din 15.11.2012. așadar in dosarul de executare, exista si acte care nu au fost realizate ca o consecința a somației din 15.11.2012.
Motivarea deciziei invocate de recurenți nu a fost prezentata de aceștia, certificatul atașat recursului cuprinzând numai dispozitivul acestei hotărâri. Pe cale de consecința, nu se cunosc aspectele avute in vedere de instanța de recurs pentru admiterea recursului in dosarul nr._/281/2012, astfel încât in prezent nu este cunoscuta dezlegarea data de acea instanța de recurs fiecăreia dintre problemele ridicate de către recurenți.
Prin recursul formulat in prezenta cauza, intimata menționează că recurenții au invocat si aspecte care nu au fost invocate in cauza cu nr._/281/2012, ca de exemplu lipsa valabilității titlului creditorului reprezentat de Contractul de ipoteca autentificat sub nr. 6418/07.09.2005 si Actul adițional la acesta autentificat sub nr. 3340/04.06.2007.
În speță, raportat la hotărârea recurata, intimata inserează faptul că nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 din vechiul Cod de Procedura Civila întrucât instanța nu ar fi analizat problemele referitoare la inexistenta unui titlu executoriu pentru executarea silita imobiliara asupra imobilului, faptul ca, contractul de fidejusiune nr. 284/_/2/05.09.2005 nu mai constituie un titlu executoriu, concluzionând ca nu ar fi fost cercetat fondul cauzei, deoarece instanța de fond a analizat in detaliu întreaga evoluție si situație a obligațiilor asumate de către recurenții - contestatori fata de banca si întregul probatoriu administrat in cauza, constând atât din înscrisurile depuse de părți, cat si din actele aflate la dosarul de executare.
Astfel, cu privire la aspectele învederate de contestatori in susținerea acestui motiv de recurs, din considerentele hotărârii recurate rezulta in mod clar ca, in urma analizei efectuate, instanța de fond a reținut ca executarea silita a fost declanșata cu privire la bunurile imobile ramase in garanție conform Actului adițional nr. 284f/_/04.06.2007 la contractul de credit nr. 284/_/05.09.2005.
Așadar, intimata menționează că hotărârea instanței de fond este motivata in ceea ce privește soluția asupra căreia s-a oprit in ceea ce privește criticile contestatorilor privind presupusa inexistenta a unui titlu executoriu.
Totodată, atât timp cat executarea silita in dosarul nr. 224/2012 se realizează asupra imobilelor ramase in garanție conform actului adițional nr. 284f/_/04.06.2007 la contractul de credit si a actului adițional la contractul de ipoteca autentificat sub nr. 3340/04.06.2007, este de prisos analiza aspectelor susținute de contestatori cu privire la contractul de fidejusiune.
In plus, faptul ca aprecierile si concluziile instanței de fond nu corespund opiniei contestatorilor si daca acestea sunt sau nu corecte nu prezintă relevanta prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 7 din vechiul Cod de Procedura Civila, întrucât, chiar daca reținerile instanței de fond ar fi lipsite de temeinicie, aceasta nu înseamnă ca instanța nu a procedat la analizarea fondului cauzei si ca hotărârea recurata ar fi nemotivata.
A mai arătat intimata că în mod corect instanța de fond a respins excepția invocata de contestatori privind prescripția dreptului de a cere si obține executarea silita pentru recuperarea creanțelor băncii rezultate din Contractul de facilitate de credit multiprodus nr. 284/_/05.09.2005. aceasta fiind nefondata.
Potrivit extraselor de cont anexate întâmpinării formulate pe fondul cauzei (anexa 1, 2(1) si 2(2) ia întâmpinare), aferente contului curent si contului de credit prin care clientului . i-a fost acordata facilitatea de credit multiprodus sub forma unei linii de credit pentru activitatea curenta, conform solicitării acestuia de utilizare, utilizările din acest credit s-au realizat si pe parcursul anului 2009, creditul fiind trecut integral la restanta in data de 02.09.2009.
Astfel, durata inițiala a facilitații de credit multiprodus acordata in baza Contractului de facilitate de credit multiprodus nr. 284/_/05.09.2005 a fost de 36 de luni de la data îndeplinirii condițiilor de tragere.
Potrivit contractului de credit, in baza contractului de facilitate multiprodus si in limita plafonului disponibil aferent facilitații de credit multiprodus împrumutatul putea beneficia, printre alte tipuri de credit, si de linii de credit.
Anterior scadentei din luna septembrie 2008, clientul . au solicitat prelungirea acordului de facilitate de credit Multiprodus si a liniei de credit de care au beneficiat și urmare aprobării băncii, societatea împrumutata a utilizat creditul si in cursul anului 2009.
Contrar susținerilor contestatorilor, intimata arată că utilizarea liniei de credit de către împrumutat este dovada clara a recunoașterii de către acesta a debitului. Utilizând linia de credit conform aprobării obținute, împrumutatul a recunoscut debitele rezultate din aceasta utilizare, asumându-și și efectul acestei utilizări, respectiv prelungirea obligației de plata a sumelor utilizate si a accesoriilor acestora pana la stingerea efectiva a acestei obligații.
În speța nu este vorba despre simple negocieri, așa cum susțin contestatorii, ci de o angajare efectiva a creditului de către împrumutat, întrucât, așa cum rezulta din extrasele de cont atașate întâmpinării, acest credit a fost utilizat de împrumutat si după data de 07.09.2007, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Linia de credit este un credit acordat pentru activitatea curenta a societății împrumutate, credit de tip revolving, aceasta presupunând efectuarea de trageri si rambursări multiple pe toata perioada de valabilitate.
Având in vedere însă ca ulterior datei de 01.03.2009 nu a mai existat plafon disponibil, acesta fiind integral angajat de către împrumutat, tragerile din credit nu au putut fi efectuate decât pana la aceasta data, însă, așa cum rezulta din materialul probator administrat in cauza, potrivit extraselor de cont curent ale societății împrumutate, la creditul angajat au fost efectuate rambursări si ulterior datei de 01.03.2009, din sumele încasate fiind rambursate dobânzile aferente creditului, in ordinea vechimii, conform ordinii de prioritate menționata in contract.
Potrivit extrasului de cont curent, ultima încasare a unei sume reprezentând dobânda restanta aferenta creditului angajat a fost efectuata in data de 04.06.2010.
Având in vedere aprobarea utilizării plafonului liniei de credit pana la data de 01.09.2009 (anexa 7 la prezenta) si nerambursarea liniei de credit la scadenta aprobata (01.09.2009), la data de 02.09.2009 întregul credit angajat in cuantum de 570.000 RON a devenit exigibil, fiind trecut la restanta.
Astfel, dreptul băncii de a cere si obține executarea silita a luat naștere la data de 02.09.2009, iar nu anterior, la data de 07.09.2007, așa cum susțin contestatorii.
De asemenea, având in vedere ca ultima încasare a unei sume reprezentând dobânda restanta aferenta creditului angajat a fost efectuata la data de 04.06.2010, de la aceasta data a început sa curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.
Astfel, operațiunile efectuate in data de 04.06.2010 au efect întreruptiv al termenului de prescripție de vreme ce, potrivit pct. 9.8 din Contractul de facilitate de credit multiprodus nr. 284/_/05.09.2005 (anexa 8 la prezenta), împrumutatul a autorizat banca sa debiteze automat conturile sale curente in lei/ valuta cu sumele aferente ratelor de credit, dobânzilor si comisioanelor pe măsura ce acestea devin scadente.
Așadar, împrumutatul si-a exprimat încă de la semnarea contractului de credit voința ca orice suma din conturile sale sa fie utilizata pentru rambursarea sumelor scadente, datorate băncii.
In consecința, orice operațiune realizata de împrumutat in conturile sale are semnificația unei plați voluntare in condițiile in care acesta cunoștea faptul ca a autorizat banca ab initio sa utilizeze orice suma din conturile sale pentru achitarea sumelor scadente. Așadar, nu se poate aprecia ca referitor la o atare operațiune ar lipsi elementul volitiv privind utilizarea sumei pentru plata sumelor datorate băncii, de vreme ce acesta a fost exprimat in mod expres încă de la semnarea contractului de credit.
Astfel, in mod corect instanța de fond a reținut ca in speța cursul prescripției a fost întrerupt conform prevederilor art. 405 indice 2 alin. 1 lit. a din vechiul Cod de Procedura Civila.
F. de cele anterior menționate rezulta ca declanșarea executării silite, la data de 31.07.2012 - data cererii de executare - s-a realizat înlăuntrul termenului de 3 ani de la data scadentei obligației de plata, precum si in termen de 3 ani de la data ultimei încasări a unei sume aferente creditului din care rezulta creanțele ce fac obiectul executării silite, motiv pentru care in mod legal si temeinic instanța de fond a respins excepția invocata de contestatori, privind prescripția dreptului de a cere si obține executarea silita.
Totodată, întrucât in speța nu poate fi reținuta împlinirea termenului de prescripție cu privire la dreptul băncii de a cere si a obține executarea obligației de plata, sunt lipsite de fundament si susținerile recurenților privind transformarea obligației lor de garantare . in privința căreia nu ar putea fi solicitata executare silita, hotărârea recurată fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 405 si ale art. 405 indice 2 alin. 1 prima liniuță din vechiul Cod de Procedura Civila
A arătat intimata că, susținerile contestatorilor potrivit cărora obligația lor de garanție s-ar fi stins ca urmare a închiderii procedurii de insolvență a debitorului principal sunt nefondate, întrucât singura consecința prevăzută de dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pentru situația in care un titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii nu depune declarație de creanța in termenele reglementate de lege, consta in faptul ca acesta nu poate sa-si realizeze creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii.
Așadar, așa cum corect a reținut instanța de fond, dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu fac nici un fel de referire (a vreo stingere a creanțelor creditorilor care nu au formulat declarație de creanța in condițiile legii respective, ci numai la imposibilitatea de realizare a creanțelor creditorilor respectivi prin urmărirea debitorului principal sau a membrilor ori asociaților săi cu răspundere nelimitata.
Faptul ca nu-si poate realiza o creanța împotriva unei persoane nu înseamnă ca respectiva creanța a fost stinsa, ci numai ca creditorul ei nu se mai poate îndrepta împotriva persoanei respective pentru stingerea acelei creanțe. Cel obligat la plata poate însă sa achite de bunăvoie creanța respectiva. De asemenea, întrucât creanța exista in continuare, creditorul își poate asigura realizarea ei îndreptându-se împotriva celorlalte persoane obligate in acest sens.
In consecința, fata de dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 creditorul pierde cel mult dreptul la acțiune împotriva debitorului cu privire la care s-a închis procedura de insolvență si împotriva membrilor ori asociaților săi cu răspundere nelimitata, in condițiile in care sunt îndeplinite si celelalte condiții impuse de aceste dispoziții legale, insa creanța unui astfel de creditor nu se stinge, prin închiderea procedurii de insolvență, ci rămâne viabila.
Fiind o creanța viabila, creditorul ei are dreptul de a se îndrepta împotriva celorlalți codebitori pentru a o recupera.
F. de cele anterior menționate concluzionam ca, pentru a-si realiza creanța, un astfel de creditor poate urmări celelalte persoane obligate fata de el pentru realizarea creanței respective, o astfel de persoana fiind in speța contestatorul.
In acest sens, urmează sa aveți in vedere ca, așa cum a reținut instanța de fond, in cauza nu s-a făcut dovada ca vreunul din cei doi contestatori din prezenta cauza ar fi membri sau asociați cu răspundere nelimitata ai debitorului împrumutat, astfel încât aceștia nu se încadrează in categoria persoanelor exceptate de la urmărire de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce privește obligația contestatorilor se poate observa ca, potrivit contractului de ipoteca si actului adițional la acesta, garanția a fost constituita pentru garantarea creditului, plus dobânzile aferente si alte costuri si comisioane, precum si cheltuieli de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate si cheltuieli de judecata, inclusiv cele legate de executarea silita, debitorii garanți declarând ca se obliga in solidar cu împrumutata precum si ca renunța la beneficiul discuțiunii si diviziunii si la orice alte opoziții (pct. 7 lit. g).
In sensul celor anterior menționate va rugam sa observați ca in cuprinsul actului adițional autentificat sub nr. 3340/04.06.2007 se precizează in mod expres ca acesta face parte integranta din contractul de ipoteca ale cărui clauze, cu excepția celor modificate prin respectivul act adițional, rămân neschimbate.
Totodată, raportat la cele anterior menționate va rugam sa observați si faptul ca Legea nr. 85/2006, in cadrul dispozițiilor privind închiderea procedurii de insolvență, prevede in mod expres la art. 137 alin. 3 ca descărcarea de obligații a debitorului nu atrage descărcarea de obligații a fidejusorului sau a codebitorului principal.
Or, așa cum am arătat, prin ipoteca ce a fost constituita in favoarea băncii garanții ipotecari au declarat ca se obliga fata de banca in solidar cu împrumutata.
Contrar afirmațiilor recurenților - contestatori, dispozițiile art. 137 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 nu vizează exclusiv debitorii persoane fizice, ci orice debitor aflat in procedura de insolvență.
In acest sens se poate observa ca legiuitorul atunci cand a dorit sa facă distincție intre debitorii cărora le sunt aplicabile anumite dispoziții ale Legii nr. 85/2006 a precizat in mod expres acest despre ce tip de debitor este vorba. Or, potrivit principiului general de drept, ubi lex non distinauit, nec nos distinauere debemus.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006: Art. 3: In înțelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificații, debitorul este persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, care face parte dintr-una din categoriile prevăzute la art. 1, al cărei patrimoniu este in stare de insolvența; "
Mai mult decât atât, in ceea ce privește obligația de plata a garanților, solicită se aibă in vedere ca deschiderea procedurii falimentului împotriva debitorului principal nu afectează drepturile creditorului împotriva garanților.
In acest sens, potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, cu modificările si completările sale ulterioare, acțiunile creditorilor împotriva codebitorilor si a fidejusorilor debitorului se conserva pentru întreaga valoare a creanțelor, chiar daca aceștia au votat pentru acceptarea planului de reorganizare
In speța, astfel cum rezultă din contractul de ipoteca si din actul adițional la acesta, recurenții - contestatori, in calitate de garanți au declarat ca se obliga in solidar cu împrumutata, precum si ca renunța la beneficiul discuțiunii si diviziunii si la orice alte opoziții (pct. 7 lit. g).
In consecința, susținerile contestatorilor privind stingerea obligațiilor lor ca urmare a închiderii procedurii de insolvență a debitorului principal sunt nefondate, acestea fiind infirmate de dispozițiile Legii nr. 85/2006 anterior citate.
Raportat la aceste considerente, in speța nu se poate retine încălcarea de către instanța de fond prin hotărârea recurata a principiului accesorium seguitur principale, astfel încât solicită respingerea acestui motiv de recurs ca fiind lipsit de fundament.
Susținerile recurenților privind încălcarea in speța a dispozițiilor art. 372 si art. 371 ind. 2 alin. 2 Cod Procedura Civila sunt lipsite de fundament.
In ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 372 din vechiul Cod de Procedura Civila, in mod corect instanța de fond a reținut ca banca executa imobilele ramase in garanția băncii conform actului adițional nr. 284f/_/04.06.2007. Raportat la dispozițiile acestui act adițional, garanția reala imobiliara asupra imobilelor supuse executării este constituita conform ipotecii autentificate sub nr. 3340/04.06.2007, executarea fiind încuviințata si realizându-se si in baza acestui act.
Așa cum a arătat anterior, prin cererea din 08.04.2013 (anexa 4 la întâmpinarea formulata pe fondul cauzei) BCR SA prin CEE Collect România SA a solicitat executorului continuarea executării silite in dosarul nr. 224/_ doar pentru imobilele ramase in garanție conform actului adițional nr. 284f/_/04.06.2007 si actului adițional la contractul de ipoteca autentificat sub nr. 3340/04.06.2007.
In ceea ce privește radierea din cartea funciara a unei ipoteci anterioare, respectiv a contractului de ipoteca autentificat sub nr. 6418/07.09.2005, solicită se observe că această operațiune nu are efectele urmărite de recurenții - contestatori, respectiv acela de încetare a efectelor actului între părți sau a valabilității titlului băncii.
In acest sens, în primul rând solicită să se aibă în vedere ca in speța este vorba despre o ipoteca ce a fost constituita sub regimul instituit de vechiul Cod Civil. In consecința, operațiunea de înregistrare in cartea funciara nu are efect constitutiv de drepturi, ci se realizează numai pentru publicitate, respectiv pentru opozabilitatea fata de terți a dreptului născut in mod valabil prin contractul de ipoteca semnat de părți. Pe cale de consecința, radierea din cartea funciara nu poate avea ca efect încetarea dreptului, ci numai încetarea opozabilității acestuia fata de terți.
Pe ce alta parte, solicită să se observe că, chiar dispozițiile art. 1800 din vechiul Cod civil, invocate de recurenți reglementează modurile de stingere a ipotecii sub regimul vechiului Cod Civil, nici una dintre aceste dispoziții nefăcând referire la stingerea ipotecii ca urmare a radierii dreptului din cartea funciara.
F. de cele anterior menționate, sunt lipsite de relevanta si susținerile contestatorilor privind încetarea contractului de fidejusiune, de vreme ce executarea silita, cu privire la imobilele pentru care au fost menținute actele de executare, se realizează ca urmare a obligației de garantare asumata printr-un alt titlu executoriu ce sta, de asemenea, la baza executării, atât titlul respectiv, cat si obligația de garantare fiind valabile.
Așa cum a arătat anterior, prin constituirea garanției reale imobiliare in favoarea băncii, recurenții - contestatori, in calitate de garanți ipotecari au declarat ca se obliga in solidar cu împrumutată, precum si ca renunța la beneficiul discuțiunii si diviziunii si la orice alte opoziții (pct. 7 lit. g).
Raportat la susținerile contestatorilor potrivit cărora suma pentru care s-au declanșat procedurile execuționale excede cuantumul integral al facilitații de credit multiprodus din care s-au efectuat rambursări parțiale, am anexat Întâmpinării formulate pe fondul cauzei starea financiara a clientului . la data de 31.07.2012 din care rezulta totalul datoriilor rezultate din angajamentele asumate de acesta fata de banca la data declanșării executării silite, stare financiara pe baza căreia a fost întocmita nota de calcul anexata de mandatarul creditorului cererii de executare silita.
Precizează că potrivit contractului de ipoteca, așa cum este modificat prin actul adițional autentificat sub nr. 3340/04.06.2007, garanții ipotecari s-au obligat sa garanteze împrumutul in valoare de 570.000 lei, plus dobânzile aferente si alte costuri si comisioane, precum si cheltuieli de orice fel legate de recuperarea sumelor datorate si cheltuielile de judecata, inclusiv cele legate de executarea silita, acordat de banca prin contractul de credit 284/_/05.09.2005 si actul adițional la acesta nr. 284/f/_/04.06.2007.
Totodată, din extrasele de cont anexate întâmpinării formulate pe fondul cauzei rezulta sumele care au fost rambursate la linia de credit angajata si creanțele încasate din aceste rambursări.
Având in vedere ca garanția oferita de recurenții - contestatori nu se limitează la plafonul liniei de credit contractata de împrumutata ., ci vizează si dobânzile aferente si alte costuri si comisioane, precum si cheltuieli de orice fel legate de recuperarea sumelor datorate si cheltuielile de judecata, inclusiv cele legate de executarea silita, susținerile acestora potrivit cărora executarea silita ar fi nelegala întrucât debitul pentru care a fost declanșata executarea silita sunt evident lipsite de fundament.
F. de cele anterior menționate, contrar susținerilor recurenților, in speța nu poate fi reținuta încălcarea dispozițiilor art. 371 ind. 2 alin. 2 din vechiul Cod de Procedura Civila.
In ceea ce privește neindicarea modului de calcul al creanței in somațiile ce au fost comunicate recurenților - contestatori, va rugam sa observați ca prin dispozițiile art. 387 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 497 alin. 1 din vechiul Cod de Procedura Civila au fost stabilite in mod expres elementele pe care trebuie sa le cuprindă somația comunicata debitorului, nici una dintre aceste dispoziții neprevăzând obligația indicării modului de calcul al creanței supuse urmăririi silite. Așadar si aceste susțineri ale recurenților - contestatorilor sunt nefondate.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova cauza s fost înregistrată sub nr._ la data de 03.10.2014.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Prin prezenta contestație la executare au fost contestate somația de executare silită imobiliară emisă la data de 15.11.2012 cu privire la terenul de 8339 mp., situat în intravilanul Municipiului Ploiești, .. 246, jud. Prahova, procedura execuțională declanșată în baza acestei somații, toate actele de executare silită efectuate în cadrul acestei proceduri care inclus și procesul verbal de situație încheiat la data de 15.11.2012, aferent imobilului menționat.
Din conținutul deciziei civile nr.332/05.03.2014 rezultă că în dosarul nr._/281/2012 au fost contestate alte acte de executare emise în dosarul execuțional nr.224/2012 respectiv: somația de executare silită imobiliară emisă la data de 24.09.2012, cu privire la terenul în suprafață de 1837 m.p., situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 246, jud. Prahova, procedura execuțională declanșată în baza respectivei somații împotriva contestatorilor, precum și actele de executare efectuate în cadrul acestei proceduri execuționale, inclusiv procesul-verbal de situație încheiat la data de 24.09.2012; somația de executare silită imobiliară emisă la data de 24.09.2012, în cadrul dosarului execuțional, cu privire la terenul în suprafață de 6502 m.p., situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 246, jud. Prahova, procedura execuțională declanșată în baza respectivei somații împotriva contestatorilor, precum actele de executare efectuate în cadrul acestei proceduri execuționale, inclusiv procesul-verbal de situație încheiat la data de 24.09.2012; somația de executare silită imobiliară emisă la data de 24.09.2012, în cadrul dosarului execuțional, cu privire la terenul în suprafață de 1535 m.p., situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 246, jud. Prahova, procedura execuțională declanșată în baza respectivei somații împotriva contestatorilor, precum și actele de executare efectuate în cadrul acestei proceduri execuționale, inclusiv a procesului-verbal de situație încheiat la data de 24.09.2012; somația de executare silită imobiliară emisă la data de 24.09.2012, în cadrul dosarului execuțional, cu privire la terenul în suprafață de 973 m.p., situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 246, jud. Prahova, procedura execuțională declanșată în baza respectivei somații împotriva contestatorilor, precum și a tuturor actelor de executare efectuate în cadrul acestei proceduri execuționale, inclusiv procesul-verbal de situație încheiat la data de 24.09.2012.
Ca atare, susținerea recurenților cu privire la autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 332 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția I Civilă la data de 05.03.2014 în cauza ce formează obiectul dosarului nr._/281/2012 nu poate fi primită, între cele două cauze neexistând tripla identitate de obiect, părți și cauză.
Cu privire la nelegalitatea sentinței recurate prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., potrivit căreia recurenții susțin că hotărârea recurată nu conține motivele pe care se sprijină, fiind încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 C.pr.civ. (1865), potrivit cărora: „hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", tribunalul reține că această critică este nefondată și o va respinge ca atare.
Sub aspectul motivării hotărârii judecătorești Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că motivarea unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, nu se circumscrie exigentelor art. 261 pct. 5 C.pr.civ. cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. În acest sens, s-a precizat că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.
Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. (Decizia nr. 3338 din 11 aprilie 2011 pronunțată în recurs de Secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Din analiza sentinței recurate rezultă că aceasta răspunde cerințelor impuse de prevederile art.261 c.pr.civ. astfel cum au fost ele analizate de ÎCCJ cât și în jurisprudența europeană.
Cu privire la nelegalitatea sentinței recurate prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. decurgând din aplicarea greșită în cauză a dispozițiilor art. 405 alin. (1) - (3) si art. 4052 alin, (1) lit. a) C.pr.civ. critică potrivit căreia recurenții – contestatori au precizată că prima instanța a reținut greșit, în cuprinsul considerentelor sentinței recurate, faptul că, în speță, cursul prescripției ar fi fost întrerupt ca urmare a faptului că debitoarea . ar fi utilizat facilitatea de credit multiprodus și după data scadentei, pana la sfârșitul anului 2009, astfel încât, nu s-ar fi împlinit termenul de prescripție extinctiva.
Criticile recurenților privind aspectele legate de prescripția dreptului de a cere executarea silită, în integralitatea lor sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, în condițiile în care instanța fondului a făcut o corectă apreciere a situației deduse judecății, raportat la probatoriul administrat dar și la dispozițiile legale incidente( sus menționate).
Astfel, din extrasul de cont aflat la fila 37 dosar fond rezultă că ultima plată aferentă contractului de facilitate de credit multiprodus nr. 284/_/05.09.2005, reprezentând încasare dobândă restantă în valoare de 763,55 lei și nu comision bancar, a fost în data de 04.06.2010, dată în raport de care a început să curgă termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a creditului restant, iar la data formulării cererii de executare nr.224/17.08.2012 prescripția nu era împlinită.
Cu privire la nelegalitatea sentinței recurate prevăzuta de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. decurgând din pronunțarea acesteia cu încălcarea prevederilor art. 1800 C.civ. (1864). Stingerea obligației de garanție ipotecara datorata ca efect al stingerii obligației principale, tribunalul reține că o astfel de critică nu este fondată în condițiile în care recurenții s-au obligat prin contractul de fidejusiune nr.284/_/2/05.09.2005 să plătească în favoarea BCR SA orice sumă datorată și neachitată de către . Băncii Comerciale Române în baza contractului de facilitate de credit multiprodus nr.284/_/05.09.2005, fiind de acord ca executarea prezentei garanții să se facă în baza contractului de facilitate de credit multiprodus menționat, ce constituie titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu-și execută la termen obligațiile. S-a făcut totodată mențiunea că acest contract de garanție constituie titlu executoriu( vezi contract fila 78 dosar fond).
În plus, tribunalul reține că recurenții au renunțat la beneficiul diviziunii și discuțiunii și s-au obligat în mod solidar cu debitorul . să garanteze în favoarea Băncii Comerciale Române creditul de_ lei plus dobânzile aferente, comisioanele și alte speze și cheltuieli așa cum sunt prevăzute în contractul de facilitate de credit multiprodus nr. 284/_/05.09.2005( vezi filele 7578 dosar fond).
Cu privire la nelegalitatea sentinței recurate decurgând din pronunțarea acesteia cu încălcarea dispozițiilor art. 372 si art. 371 ind.2 alin. (2) C.pr.civ. potrivit căreia suma pentru care s-au declanșat procedurile execuționale excede (este aproape dubla) cuantumului integral al facilitații de credit multiprodus din care s-au efectuat rambursări parțiale este de asemenea nefondată și va fi respinsă ca atare, raportat la starea financiară a . la data de 31.07.2012 – fila 38 dosar fond - dar și la conținutul contractului de ipotecă autentificat sub nr.3340/04.06.2007 potrivit căruia contestatorii s-au obligat să garanteze împrumutul în valoare de_ lei plus dobânzile aferente și alte costuri și comisioane, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea sumelor datorate și cheltuielile de judecată, inclusiv cele legate de executarea silită aferent creditului sus menționat astfel cum a fost completat/modificat prin actul adițional nr.3340/04.06.2007.
Concluzionând, pentru toate considerentele expuse, tribunalul reține că recursul în integralitatea criticilor formulate este nefundat, motiv pentru care, în temeiul art.312 c.pr.civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții contestatori T. P. și T. A., ambii domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 817/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata B. C. R. SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
Președinte, Judecători,
C. D. E. D. G. G. M.
Grefier,
C. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.G.M./tehnored.M.E.
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. D. S. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 489/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 802/2015.... → |
|---|
