Contestaţie la executare. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5240/281/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 369

Ședința publică din data de 02 Iulie 2015

PREȘEDINTE - C. R.

JUDECĂTOR - M. N.

- A. N.

GREFIER - M. - D. B.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta-contestatoare I. M. M., domiciliată în Ploiești, ., nr. 7, ., . și de recurenta-intimată ., cu sediul în București, .. 5, .. 3, sector 3 și cu sediul ales la SCA VILAU-Mitel, din București, Calea Griviței, nr. 143, . împotriva sentinței civile nr._/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 iunie 2015, iar ulterior la data de 02.07.2015, când a pronunțat următoarea decizie.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 01.03.2013 sub nr._, contestatoarea I. M. M. a formulat în contradictoriu cu intimata S.C S. C. S.R.L contestație la executare împotriva cererii de executare silita imobiliara si prin poprire formulate de S.C. S. C. SRL, a somației de plata din 24.01.2013 si a popririi, solicitând anularea oricărei forme de executare și suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației .

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a învederat instanței că la data de la data de 08.08.2005 s-a contractat un credit de la Banca Comerciala R. si s-a încheiat contractul de credit nr. 562/V/08.08.2005, credit garantat cu ipoteca conform contractului de ipoteca autentificat sub nr. 125/08.08.2005 de notar public L. M. L..

Contestatoarea a arătat că derularea contractului s-a făcut in condiții normale, au fost achitate ratele conform graficului, iar când au existat întârzieri s-au aplicat, dobânzi penalizatoare in condițiile contractual aplicabile.

Contestatoarea a susținut că în mod surprinzător în anul 2009 i-a fost transferata creanța prin contract de cesiune, fără a fi notificata aceasta intenție si fără a avea posibilitatea de a rezolva pe cale amiabila eventualele restante constatate de banca.

Totodată, în cadrul cererii introductive contestatoarea a mai învederat că a solicitat băncii conform art.7.2 lit. c) din contractul de credit, atât soldul creditului său la data cesiunii, cât și un extras de cont din care sa rezulte toate plățile efectuate, acțiune rămasă fără rezultat până la data formulării prezentei acțiunii.

Mai mult, contestatoarea a susținut că a continuat să își îndeplinească obligațiile si sa achite ratele lunare fiind într-o permanenta relație cu S.C. S. C. SRL prin reprezentanții săi legali, sens în care în anul 2011 a avut o . schimburi de email-uri, atașate cererii de chemare în judecată, prin care solicita atât extrasul de cont, cat si contul in care sa depună rata.

Totodată, contestatoarea a afirmat că cu aceasta ocazie, în luna noiembrie 2011 a încheiat Angajamentul de plata pt. suma de 9.219.14 euro, iar la sfârșitul perioadei suma de plata era de 8.068,54 euro, cu precizarea ca in luna decembrie ca oferta si cu condiția ca pana in 15.dec.2011 sa achite 1.994,34 lei echivalentul a 455 euro se stopa dobânda.

Contestatoarea a arătat că la sfârșitul perioadei s-a prezentat la Banca unde împreuna cu reprezentantul S. C. au convenit sa achite creditul rămas la o valoare de 6.470 euro, urmând sa primească documentația și acordul pt. a achita de îndată suma rămasă, urmând ca ulterior să se radieze ipoteca. Ulterior, contestatoare a arătat că ulterior a aflat ca respectivul nu mai este angajat si s-a adresat cu cerere direct către S.C. S. C. S.R.L, transmisa la 01.12.2013 si 13.12.2013 și, deși nu a primit nici un răspuns, la data de 14.04.2013, a primit la domiciliul său somația pt. executare silita.

Față de cele de mai sus, contestatoarea arată că este de buna credința si dorește achitarea creditului la valoarea reală, a solicit anularea oricărei forme de executare si suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 399 și urm. din următoarele din VCPC.

Pentru termenul de judecată din data de 08.05.2013, intimata S.C. S. C. S.R.L, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea contestației la executare, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a învederat instanței că intre Banca Comercială Română S.A. (denumită în continuare „Banca"), și I. M. M., în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 562V/08.08.200, prin care Banca a acordat împrumutatului un credit în suma de 12.000 EURO.

Intimata a susținut că în garantarea obligațiilor rezultate din Contractul de credit imobiliar, între Banca Comercială Română, în calitate da Creditor Ipotecar și I. M. M. în calitate de garant ipotecar s-a încheiat Contractul de ipotecă nr. 562V/08.08.2005 autentificat prin încheierea de autentificare nr. 125 din data de 08-08-2005 emisă de BNP L. M. L., prin care contestatoarea a constituit în favoarea Băncii, o ipoteca de R. I asupra apartamentului compus din trei camere și dependințe situat în Ploiești, ..7, .. P, ., jud. Prahova, în suprafață 53,70 mp - nr. cad, prov. 3 66/202 B, F 119, CF, nr. 1236/CXlX, precum și terenul indiviz în suprafață de 11,35 mp - nr.cad.prov.366, CF nr. 1236/CXIX.

S-a mai arătat de către contestatoare că urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de împrumutat prin Contractul de credit, Banca a emis Notificarea nr._/03.02.2009 prin care contestatoarei i-a fost comunicată iminența declarării scadenței anticipate a creditului.

Intimata susține că, ulterior, prin contractul de cesiune nr. J254/2009, Banca a cesionat creanța certă, lichida și exigibilă aferenta Contractului de credit împreuna cu orice alte drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare către S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L.

De asemenea, s-a mai arătat în cadrul întâmpinării că prin Contractul de cesiune nr. J49/05.08.2009 S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L. a cesionat creanța certă, lichidă și exigibilă aferenta Contractului de credit împreună cu orice alte drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare către ..R.L, atât împrumutatul cât și coplătitorul au fost înștiințați cu privire la încheierea contractelor de cesiune.

Față de obiectul contestației, sub un prim aspect, intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare având în vedere prevederile art. 401 alin: (1) lit. a) și c) din C., conform cărora „contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul a primit somația ori de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare”,

Intimata a arătat că așa cum se poate observa din dosarul de executare, și cum chiar contestatoarea recunoaște, aceasta a primit somația de plată la data de 24-01-2013, iar contestația la executare a fost formulata la data de 01-03-2013, fiind depășit termenul imperativ prevăzut de lege pentru exercitarea contestației.

Cu privire la fondul cauzei, intimata a susținut că cererea de suspendare a executării silite este neîntemeiata, fiind formulată cu rea credință de vreme ce sumele contestate sunt evidențiate în mod expres de titlul executoriu, obligația de restituire a împrumutului neputând fi pusă la îndoială.

În plus, intimata a arătat că motivele invocate de contestatoare nu sunt suficiente pentru a justifica o măsură care poate prejudicia în mod deosebit creditorul, cum este suspendarea executării.

În acest sens, intimata arată că, contestatorilor din prezenta cauză le-a fost adus cunoștință faptul că aceștia nu și-au respectat obligațiile prevăzute în Contractul de credit și pe cale de consecință declararea scadenței anticipate a contractului de credit este iminentă.

În acest sens, intimata a arătat că de vreme ce împrumutatul nu s-a conformat celor învederate prin Notificarea nr._/08.02._, creditul a fost declarat scadent, făcându-se aplicarea punctului 4.11 din Condițiile generale de ereditare care stabileau următoarele: „Dacă, în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutații și/sau coplătitori/garanții nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toată celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării”.

Urmare aplicării acestui articol, intimata a arătat că în virtutea dispozițiilor contractuale mai sus menționate debitoarea și-a pierdut dreptul de a achita eșalonat ratele de credit, creanța aferentă contractului de credit devenind exigibilă anticipat. Astfel, orice plată ulterioară, chiar și în condițiile în care se presupune că ea ar fi acoperit debitele înregistrate de contestatoare nu poate avea relevanță juridică în ceea ce privește sancțiunea contractuală, respectiv declararea scadenței anticipate.

Astfel, intimata a susținut că în mod corect Banca a declarat scadența anticipată a creditului dat fiind faptul că debitorii nu au achitat ratele de credit potrivit graficului de rambursare.

Ulterior declarării scadenței anticipate a creditului, creanța certă, lichidă și exigibilă aferentă Contractului de credit imobiliar a făcut obiectul unui contract de cesiune de creanță, contract față de care, debitorul cedat, în speță contestatoarea, este terț, iar intimata este cesionar. Cu alte cuvinte, calitatea de creditor intimatei a fost dobândită ca urmare a încheierii, în condițiile impuse de legea în vigoare, a contractului de cesiune.

Pentru considerentele expuse, intimata a solicitat instanței în principal admiterea excepției invocate și respingerea contestației la executare ca nefondate și prin urmare menținerea tuturor formelor de executare silită.

În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe prevederile art. 115 C..

În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe ce vor rezulta pe parcursul dezbaterilor.

La fila 186 din dosar, contestatoarea a formulat precizări la contestația la executare prin care a solicitat instanței lămurirea, întinderea și aplicarea titlului executoriu în baza prevederilor art. 711 alin. 2 C., având în vedere că titlul în baza căruia s-a pornit executarea silită nu provine de la o instanță, precum și faptul că nu a fost notificată în calitate de debitor cedat cu privire la creanța cedată.

În acest scop, contestatoarea a solicitat ca după stabilirea exactă a creanței obligarea cesionarului la semnarea angajamentului de plată modificat, comunicat și confirmat de executorul judecătoresc la data de 28.03.2013.

Prin încheierea de ședință din data de 29.05.2013, instanța a dispus respingerea ca tardivă a cererii completatoare a contestației la executare formulate de către contestatoare, precum și excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinare.

Prin aceeași ședință de judecată instanța a încuviințat probatoriul, încuviințând în acest sens proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate, având drept obiectiv: stabilirea debitului restant în sarcina de plată a numitei I. M. M. cu referire la contractul de credit nr. 562/V/08.08.2005, urmând ca expertul să aibă în vedere și contractul de cesiune (filele 206-207).

La termenul de judecată din data de 03.12.2013 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză în specialitatea contabilitate, filele 239-245. În cadrul raportului de expertiză s-a stabilit că cuantumul debitului restant stabilit în sarcina contestatoarei este de 4.262,91 EURO.

Prin încheierea de ședință din data de 23.01.2014 instanța de judecată a respins ca neîntemeiate obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către intimată (filele 269-270).

La data de 06.03.2014, contestatoarea a formulat cerere de chemare în garanție a S.C B. ROMANIA S.A, prin care chematul în garanței să fie obligat la reluarea derulării contractului de credit și achitării restului de credit reeșalonat conform expertizei contabile, cu obligarea chematului în garanței la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 72 C. (filele 273-274).

La termenul de judecată din data de 04.09.2014 instanța a dispus anularea cererii de chemare în garanței ca netimbrată având în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Prin Sentința civilă nr._/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea I. M. M. cu domiciliul în Ploiești, ..7, ., ., a fost dispusă anularea în parte a actelor de executare întocmite dosarul de executare nr. 488/2012 până la concurența sumei de 4.262, 91 EURO, reprezentând debit scadent datorat de către contestatoare, a fost respinsă cererea contestatoarei de transformare a debitului scadent din euro în ron, ca neîntemeiată, obligând intimata la plata sumei de 194 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 08.08.2005, între S.C B. S.A – Sucursala Județeană Prahova, în calitate de împrumutător și I. M. M., în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 562V.

Potrivit art. 1 din contract, S.C B. S.A a acordat contestatoarei un împrumut în cuantum de 12.000 EURO, reprezentând credit imobiliar pentru cumpărare imobil, împrumut ce se acorda pe o perioadă de 144 luni, cu o dobândă de 9,5% pe an.

De asemenea, instanța de fond a constatat că potrivit art. 7 din Condițiile generale, ce constituie anexă la contractul de credit, contestatoarei, îi revenea, printre altele, obligația de a restitui băncii creditul utilizat și de a achita dobânda și comisioanele aferente la termenele scadente prevăzute în graficul de rambursare, iar potrivit aceluiași articol banca avea dreptul să declare anticipat creditul împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele și oricare sume datorate, în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește oricare din obligațiile asumate prin contractul de credit.

Contractul de credit împreună cu condițiile generale sunt atașate la dosarul cauzei la filele 17-20 din dosar.

În vederea garantării contractului de credit bancar, părțile au încheiat un contract de ipotecă, în baza căruia s-a convenit instituirea unei ipoteci de rangul I asupra apartamentului compus din trei camere și dependințe situat în Ploiești, .. 7, .. P, ., jud. Prahova, în suprafață 53,70 mp - nr. cad, prov. 3 66/202 B, F 119, CF, nr. 1236/CXlX, precum și terenul indiviz în suprafață de 11,35 mp - nr.cad.prov.366, CF nr. 1236/CXIX (filele 21-22).

Ulterior, pe parcursul derulării relațiilor contractuale, dat fiind faptul că împrumutatul nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi incumbau în cadrul contractului de credit, S.C B. S.A a declarat scadent anticipat creditul, încheind totodată la data de 30.03.2009 cu S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L. un contractul de cesiune înregistrat sub nr. J254, prin care au fost cedate o . creanțe neperformante, printre care și creanța deținută de bancă împotriva contestatoare în cuantum de 10.339, 91 EURO (file 48-66).

Totodată, la data de 05.08.2009, S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L încheie cu intimata, S.C Support Collect S.R.L. din prezenta cauză contractul de cesiune nr. J49/05.08.2009, prin care a fost cedată creanța preluată de S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L față de contestatoare în cuantum de 43.917,77 lei (filele 67-105).

La data de 04.12.2012, intimata S.C Support Collect S.R.L a depus pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. A. A. o cerere de încuviințare a executării silite imobiliare și prin poprire împotriva contestatoarei I. M. M. în vederea recuperării integrale a sumei datorate, al cărei cuantum, la momentul depunerii cererii, se ridica la suma de 8.630 EUR (fila 14).

Prin încheierea de ședință din data de 14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2012, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de S.C S. Collect S.R.L (fila 122).

Prin contestația la executare formulată, contestatoarea a invocat, pe de o parte faptul că nu a fost notificată de către S.C B. S.A cu privire la cesiunea datoriei sale către S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L și nici către S.C S. Collect S.R.L., iar pe de altă parte, contestatoarea susține că nu a fost informată cu privire la componența sau cuantumul sumei cedate.

În vederea soluționării prezentei cauze, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 372 din Vechiul Cod de Procedură Civilă (aplicabil având în vedere data începerii executării silite și prevederile art. 24 NCPC), conform cărora „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris, care potrivit legii, constituie titlu executoriu”, precum și prevederile art. 379 VCPC conform cărora „Art. 379 (1)Nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.

(2) Dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea.

(3) Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

(4) Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.

Cu privire la primul motiv de contestație invocat de către contestatoare – nelegalitatea actelor de executare în lipsa notificării cesiunii creanței, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 1391 – 1398 din Vechiul cod civil cesiunea de creanță este un contract consensual, valabil încheiat prin simplu acord de voință a părților, fără a necesar acordul debitorului cedat, care este un terț față de contractul de cesiune.

În acest sens, instanța are în vedere că prin efectuarea formalităților de informare a debitorului cedat cu privire la încheierea contractului de cesiune se urmărește exclusiv asigurarea opozabilității cesiunii, respectiv împiedicarea debitorului cedat să efectueze în mod valabil plata creanței către o altă persoană (creditor cedent sau terț).

Asigurarea opozabilității creanței se realizează fie prin notificarea debitorului, fie prin acceptarea cesiunii de către debitorul cedat, această ultimă modalitate de asigurare a opozabilității cesiunii de creanță poate fi realizată fie prin act sub semnătură privată, fie prin înscris autentic.

În prezenta cauză, contractul de cesiune de creanță încheiat de către B. și S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L sub nr. J254/30.03.2009 a fost făcut opozabil contestatoarei din prezenta cauză prin înscrierea acestuia la data de 14.04.2009 la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 54 din dosar.

De asemenea, contractul de cesiune de creanță încheiat între S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L și S.C S. Collect S.R.L sub nr. J49/05.08.2009, a fost făcut opozabil contestatoarei prin notificarea aflată la fila 16 din dosar, prin care aceasta era informată cu privire la încheierea contractului de cesiune, precum și cu privire la suma ce constituie cuantumul creanței cedate.

Prin urmare, față de aceste considerente, instanța de fond a respins primul motiv din contestația la executare ca neîntemeiat. În plus, având în vedere chitanțele existente la dosarul cauzei cu privire la plățile efectuate de către contestatoare către intimată în vederea stingerii creanței (filele 251-268), instanța de fond a constatat că aceasta a acceptat în mod expres cesiunea de creanța cu privire la contractul de credit încheiat cu S.C B. S.A.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de contestație la executarea – lipsa oricărei informații cu privire la componența sumei executate silit, instanța de fond a constatat că acesta este întemeiat.

Astfel, potrivit prevederilor „Art. 379 (1)Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.

(2) Dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea.

(3) Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

În prezenta cauză suma de 8.630 euro pentru care s-a început executarea silită nu este lichidă, în sensul că la momentul la care intimata a formulat cererea de încuviințare a executării silite aceasta nu a aluat în considerare plățile efectuate de către contestatoare în vedere stingerii creanței și care se regăsesc la dosarul cauzei la filele 251-268 din dosar.

În acest sens, instanța de fond a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea contabilitate administrat în cauză, în care se arată că în intervalul de 03.04._13 contestatoarea a efectuat un număr de 30 de rambursări din debitul cesionat inițial în cuantum de 10.339, 91 EURO, rambursări care erau în cuantum de 6.077 EURO (filele 240-245)

Având în vedere că cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată de către intimata la data de 04.12.2012 și a fost încuviințată de către instanță la data de 14.01.2013 pentru suma de 8630 EURO, în mod evident aceasta nu a ținut cont de plățile efectuate de către contestatoare în vederea stingerii debitului datorat.

Pentru aceste considerente instanța de fond a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea I. M. și, pe cale de consecință, a dispus anularea în parte a actelor de executare întocmite dosarul de executare nr. 488/2012 până la concurența sumei de 4.262, 91 EURO, reprezentând debit scadent datorat de către contestatoare.

Cu privire la solicitarea contestatoarei ca instanța de judecată să transforme debitul scadent din EURO în RON, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere caracterul consensual, privat, negociat al contractului de credit asupra căruia instanța nu poate interveni fără a încălca drepturile părților și siguranța circuitului juridic. În acest sens, instanța de fond a apreciat că părțile sunt singurele îndreptățite să decidă cu privire la modificările aduse contractului cu privire la obiectul acestuia sau cu privire la alte clauze contractuale.

În temeiul art. 274 VCP, instanța de fond a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 194 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea I. M. – M..

În motivarea cererii de recurs, contestatoarea a susținut că instanța în mod incorect a apreciat că debitul nu poate fi achitat în ron atâta timp cât cesiunea de creanță conform contractului de cesiune nr. J49/O5.08.2009 încheiat între S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L și S.C S. Collect S.R.L s-a realizat in moneda ron și nu EURO ambele fiind societăți financiare nebancare.

De asemenea, recurenta – contestatoare a susținut că instanța nu a ținut seama de expertiza judiciară care face referire la dobânda inclusă în creanță, deși creditul s-a declarat scadent anticipat, nefiind nici o dovada în acest sens.

Mai mult, recurenta – contestatoare a susținut că intimata nu a depus nici un extras de cont sau orice alt document din care să reiasă valoarea certă și componența acesteia deși i-a fost solicitată chiar pe parcursul derulării judecații

Or, recurenta – contestatoare a susținut că singura reconstituire au fost chitanțele de la filele 251-268 din dosar, chitanțe pe care le-a păstrat, însă cu siguranță sunt și alte plăți efectuate ale căror chitanțe au fost rătăcite.

Cât privește cuantumul debitului, recurenta – contestatoare a susținut că acest nu a fost lămurit și nici nu s-a stabilit în mod concret după cum instanța a fost investită.

Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta – contestatoare a susținut că instanța nu a ținut seama de onorariul de expert în cuantum de 700 ron, care se include în cheltuielile de judecată în conformitate cu art. 274 alin. 2 VCPC.

Față de cele prezentate, recurenta – contestatoare a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.

În drept: recurenta – contestatoare a invocat disp. art.304 pct.8, 9 VCPC.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și intimata ..R.L., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii contestației la executare și menținerea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 488/2012, precum și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs, pentru considerentele ce urmează a le învedera.

În motivarea cererii de recurs, intimata a învederat faptul că între Banca Comercială Română S.A. (denumită în continuare „Banca") și I. M. M., în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 562V/08.08.2005 (denumit în continuare „Contractul de credit) pentru suma de 12.000 Euro.

Astfel, recurenta – intimată a susținut că, urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de împrumutat prin contractul de credit, banca a emis Notificarea nr._/08.02.2009 prin care împrumutatului i-a fost comunicată suma restantă, respectiv 622,97 Euro, precum și iminența declarării scadenței anticipate a creditului.

Mai mult, recurenta – intimată a susținut că, prin Contractul de cesiune nr. J254/30.03.2009, banca a cesionat creanța certă, lichidă și exigibilă aferentă contractului de credit împreună cu orice alte drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare către Bucharest Financial Piazza S.R.L.

Ulterior, recurenta – intimată a susținut că prin Contractul de cesiune nr. 49/05.08.2009 (denumit în continuare „Contractul de cesiune") Bucharest Financial Piazza S.R.L. a cesionat creanța certă, lichidă și exigibilă aferentă Contractului de credit împreună cu orice alte drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare către S. C. S.R.L.

De altfel, recurenta – intimată a susținut că împrumutatul a fost înștiințat cu privire la cesiunile de creanță prin Notificările nr._/13.04.2009, nr. HC_/11.11.2010, nr._/26.08.2009 și nr. HC_/31.08.2010, care au fost comunicate prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa menționată în Contractul de credit, iar contractele de cesiune au fost înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale însușite de către debitor, SCO a demarat procedura executării silite împotriva acestuia.

Pe fondul cauzei, recurenta – intimată a susținut că sentința este netemeinică și nelegală

În ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la faptul că, creanța este certă, lichidă și exigibilă, recurenta – intimată a susținut că în ceea ce privește caracterul cert al creanței, acesta rezultă din contractul de credit bancar încheiat între bancă și împrumutat.

Recurenta – intimată a susținut în continuare că părțile au încheiat un contract de credit bancar pentru suma de 12.000 Euro ale cărui rate a încetat să le mai achite, fapt care a condus la declararea scadenței anticipate a creanței aferente contractului de credit de către bancă.

Privitor la caracterul lichid al creanței, recurenta – intimată a susținut că acesta reiese din determinarea câtimii acesteia prin însuși actul de creanță. Dobânzile se vor calcula până la data achitării integrale a creditului și sunt și ele determinabile în baza prevederilor contractului de credit, deci creanță este determinabilă și, în final, creanța este exigibilă deoarece prevederile contractuale sunt explicite în acest sens.

Astfel, recurenta – intimată a susținut că în cadrul Anexei la Contractul de credit - Condiții generale de creditare la pct. 4.11 sunt prevăzute următoarele: „Dacă, în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul și/sau coplătitorii/garanții nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite, prin valorificarea garanțiilor asigurătorii sau a oricăror alte bunuri aflate in proprietatea împrumutatului si/sau coplătitorilor/garanților".

Or, recurenta – intimată a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că suma de bani pentru care s-a început executarea silită nu reprezintă debitul real care este datorat de contestator.

Mai mult, recurenta – intimată a susținut că la momentul formulării cererii de executare silită, respectiv 04.12.2012, contestatorul înregistra în evidențele SCO o creanță în cuantum de 8.630 Euro.

Ulterior, recurenta – intimată a susținut că la data de 29.03,2013, data când între SCO și contestator a fost încheiat cel de-al doilea angajament de plată al creanței, contestatorul datora suma de 8.629,84 Euro.

De asemenea, recurenta – intimată a susținut că la momentul când s-a încheiat primul Angajament de plata a creanței, cel din 31.10.2011, creanța era în cuantum de 9.219,14 Euro și, din coroborarea acestor înscrisuri cu situațiile de plăți existente la dosarul cauzei, rezultă în mod evident că suma pentru care se putea demara executarea silită în condițiile mai sus prezentate nu putea fi egală cu suma de 4.262,91 Euro, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

În continuare, recurenta – intimată a susținut că este evident faptul că în speță instanța a omis să analizeze dobânzile percepute de la data declarării scadenței anticipate, până la achitarea în integralitate a creanței, care influențează cuantumul total al debitului.

De altfel, recurenta – intimată a susținut că, creanța debitoarei a fost diminuată proporțional cu plățile înregistrate, însă în conformitate cu prevederile contractuale punctul 4.12 din condițiile generale de creditare, imputația plăților se face în primul rând asupra dobânzilor, iar ulterior asupra debitului.

Astfel, recurenta – intimată a susținut că potrivit punctului 4.12 din Condițiile generale: „ordinea de recuperare a creanțelor cuvenite băncii este următoarea: comisioane bancare, dobânzi în ordinea vechimii, credite în ordinea vechimii.

Or, analizând variația debitului pentru perioada 31.10._13, recurenta – intimată a susținut că se poate constata cu ușurință că acesta creanță nu a scăzut sub valoarea de 8.000 Euro.

În aceste condiții, recurenta – intimată a susținut că plățile realizate de către debitoare ulterior cesiunii creanței au fost scăzute din dobânzi, iar în măsura în care acestea erau acoperite în totalitate, se diminua și debitul și, prin urmare, în toată această perioadă debitul a fluctuat foarte puțin, deoarece debitoarea a achitat dobânzile contractuale.

Mai mult, recurenta – intimată a susținut că prin semnarea Angajamentului de plată din data 29.03.2013 contestatorul a luat la cunoștință de situația creanței sale, care la acel moment era în cuantum de 8.629,84 Euro.

Cu toate acestea, recurenta – intimată a susținut că dacă ar fi de acord cu hotărârea instanței de fond, potrivit căreia la data de 04.12.2012 (data cererii pentru demararea executării silite), debitul era în cuantum de 4.262,91 Euro, în momentul în care ne-am raporta la data de 29.03.2013 - data încheierii angajamentului de către debitor, debitul era în cuantum de 8.629,84 Euro, a observat faptul că în decursul celor aproximativ 4 luni debitul s-a dublat, ceea ce evident nu se putea întâmpla în condițiile contractuale date.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la faptul că, expertiza efectuată în fața instanței de fond nu reflectă realitatea, recurenta – intimată a susținut că expertul contabil nu a ținut cont de prevederile contractuale, informațiile și datele comunicate acestuia și nici nu a făcut solicitări de furnizare a unor documente sau informații suplimentare, emițând un raport de expertiză contabilă fără să facă nici un fel de documentare.

Cu privire la răspunsurile oferite, recurenta – intimată a apreciat că expertul desemnat în fapt nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, a dat răspunsuri generice și fără a face o evaluare corectă ce ar fi trebuit să aibă la bază atât documentele puse la dispoziție, cât și o interpretare corectă a legislației în vigoare.

Mai mult, recurenta – intimată a susținut că expertul a făcut observații fără a avea la bază un fundament contabil sau cel puțin juridic.

În acest sens, recurenta – intimată a susținut că face referire la calculul matematic a sumei achitate de contestator în cadrul obiectivului din raportul de expertiză.

Astfel, recurenta – intimată a susținut că nu rezultă modul cum s-a ajuns la suma de 4.262,91 Euro și nici de unde rezultă celelalte calcule efectuate.

În plus, recurenta – intimată a susținut că expertul contabil nu a oferit o explicație detaliată a modului cum s-a ajuns Ia aceasta sumă și cum a realizat imputația plăților debitorului.

În continuare, recurenta – intimată a solicitat să se aibă în vedere că raportul de expertiză nu a fost realizat cu analizarea tuturor documentelor necesare, acesta reflectând opiniile expertului desemnat, opinii care nu au o bază temeinică și legală din punct de vedere contabil sau juridic.

Astfel că, luând în calcul aceste aspecte, recurenta – intimată a apreciat că raportul de expertiză a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile în speță.

Totodată, recurenta – intimată a menționat faptul că soluționarea cauzei strict pe concluziile rezultate din raportul de expertiză este sancționată cu nulitatea absolută, în acest sens citează din practica instanței supreme: „Admițând acțiunea și anulând actele administrative de mai sus, instanța a pus temei pe concluziile expertizei contabile, deși dezlegarea cauzei depindea exclusiv de interpretarea prevederilor legale în materie, ceea ce depășea domeniul de competență a expertului" (Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ, dosar nr. 2576/2002, Decizia nr.2368 din 17 iunie 2003).

În baza art. 274 alin. 1, recurenta – intimată a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu atât în fond, cât și în recurs.

Pentru toate aceste considerente, recurenta – intimată a solicitat instanței admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii contestației la executare și menținerea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 488/2012 și acordarea de cheltuieli de judecată.

În drept, recurenta – intimată a invocat disp. art. 299-316 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii sale, recurenta – intimată a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice alte probe ce rezultă cu necesitate din dezbateri.

În temeiul art. 242 alin. 2 Codul de Procedura Civilă, recurenta – intimată a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 12.05.2015.

Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si 3041 c. p. c. ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea și a dispus anularea în parte a actelor de executare întocmite dosarul de executare nr. 488/2012 până la concurența sumei de 4.262, 91 EURO, reprezentând debit scadent datorat de către contestatoare, respingând cererea contestatoarei de transformare a debitului scadent din euro în ron, ca neîntemeiată, obligând intimata la plata sumei de 194 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru,făcând în speță aplicarea disp art. 372 din C.p.c., art. 379 C.p.c. și art. 1391 – 1398 din Vechiul Cod Civil.

lAstfel, în fapt, tribunalul reține că la data de 08.08.2005, între S.C B. S.A – Sucursala Județeană Prahova, în calitate de împrumutător și I. M. M., în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 562V.

Contractul de credit împreună cu condițiile generale sunt atașate la dosarul cauzei la filele 17-20 din dosar.

În ce privește recursul formulat de recurenta contestatoare tribunalul reține că într-un prim motiv, aceasta a susținut că instanța de fond în mod incorect a apreciat că debitul nu poate fi achitat în ron atâta timp cât cesiunea de creanță conform contractului de cesiune nr. J49/O5.08.2009 încheiat între S.C Bucharest Financial Plazza S.R.L și S.C S. Collect S.R.L s-a realizat in moneda ron și nu EURO ambele fiind societăți financiare nebancare.

Tribunalul constată că cererea recurentei contestatoare la instanța de fond recurentei contestatoare a fost formulată în sensul că instanța de judecată să transforme debitul scadent din EURO în RON, astfel că susținerea prin motivele de recurs în sensul că instanța de fond în mod incorect a apreciat că debitul nu poate fi achitat în ron, reprezentând o modificare a cererii cu care a investit instanța de fond, formulată direct în calea de atac a recursului, astfel că nu poate fi primită față de disp. art. 294 raportat la art. 316 C.p.c.

De altfel, soluția instanței de fond în sensul respingerii acestei cererii este legală având în vedere că părțile sunt singurele îndreptățite să decidă cu privire la modificările aduse contractului cu privire la obiectul acestuia sau cu privire la alte clauze contractuale, potrivit disp. art. 969 C.civ. având în vedere caracterul consensual, privat, negociat al contractului de credit asupra căruia instanța nu poate interveni fără a încălca drepturile părților și siguranța circuitului juridic. În acest sens, instanța de fond a apreciat că părțile sunt singurele îndreptățite să decidă cu privire la modificările aduse contractului cu privire la obiectul acestuia sau cu privire la alte clauze contractuale.

În ce privește criticile formulate de către recurentă la raportul de expertiză ( în sensul că expertiza judiciară face referire la dobânda inclusă în creanță, deși creditul s-a declarat scadent anticipat, nefiind nici o dovada în acest sens sau că nu a fost lămurit cuantumul debitului și nici nu s-a stabilit în mod concret după cum instanța a fost investită) vor fi înlăturate de tribunal având în vedere că la instanța de fond, în ședința publică din data de 23.01.2014, când a fost pus în discuția părților această lucrare recurenta contestatoare nu a formulat obiecțiuni, potrivit încheierii de ședință de la acea dată, formulând obiecțiuni numai intimata, obiecțiuni ce au fost respinse motivat de instanța de fond ( filele 269 - 270 dosar fond)

A mai susținut recurenta – contestatoare că intimata nu a depus nici un extras de cont sau orice alt document din care să reiasă valoarea certă și componența acesteia deși i-a fost solicitată chiar pe parcursul derulării judecații precum și că singura reconstituire au fost chitanțele de la filele 251-268 din dosar, chitanțe pe care le-a păstrat, însă cu siguranță sunt și alte plăți efectuate ale căror chitanțe au fost rătăcite. Aceste aspecte nu pot fi imputate instanței de fond care a încuviințat părților proba cu înscrisuri, probă în cadrul căreia ambele părți aveau posibilitatea de a depune la dosar orice înscrisuri apreciau că sunt necesare în clarificarea situației juridice.

Faptul că intimata nu a depus la dosar înscrisurile din care să reiasă valoarea certă a debitului și componența acestuia, nu este de natură a prejudicia pe recurentă, atâta timp cât în cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate care a avut ca obiectiv să stabilească debitul restant în sarcina de plată a contestatoarei cu referire la contract de credit nr. 562 V/ 08.08.2005, urmând a fi avut în vedere și contractul de cesiune, lucrare care a fost depusă la filele 238 și urm.

Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta – contestatoare a susținut că instanța nu inclus în cheltuielile de judecată acordate și onorariul de expert în cuantum de 700 lei.

Tribunalul, având în vedere că din cele trei capete de cerere formulate de către recurentă, două i-au fost respinse apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. 276 C.p.c. și a obligat intimata numai la plata sumei de 194 lei.

În concluzie, tribunalul apreciază ca neîntemeiate motivele de recurs formulate de către recurenta – contestatoare și analizând motivele de recurs formulate de către recurenta intimata constată următoarele:

Într-un prim motiv de recurs, recurenta – intimată a susținut că în ceea ce privește caracterul cert al creanței, acesta rezultă din contractul de credit bancar încheiat între bancă și împrumutat și că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că suma de bani pentru care s-a început executarea silită nu reprezintă debitul real care este datorat de contestatoare.

Recurenta – intimată a susținut că la momentul formulării cererii de executare silită, respectiv 04.12.2012, contestatorul înregistra în evidențele SCO o creanță în cuantum de 8.630 Euro, la data de 29.03,2013, când a fost încheiat cel de-al doilea angajament de plată al creanței, contestatorul datora suma de 8.629,84 Euro iar la momentul când s-a încheiat primul Angajament de plata a creanței, cel din 31.10.2011, creanța era în cuantum de 9.219,14 Euro.

Tribunalul constată că susținerile recurentei nu sunt întemeiate, suma de 8.630 euro pentru care s-a început executarea silită nefiind lichidă, în sensul că la momentul la care intimata a formulat cererea de încuviințare a executării silite aceasta nu a aluat în considerare plățile efectuate de către contestatoare dovedite de aceasta cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei fond la filele 251-268, având în vedere că cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată de către intimata la data de 04.12.2012 și a fost încuviințată de către instanță la data de 14.01.2013.

În acest sens, instanța de fond a administrat și proba cu o expertiză de specialitate și a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea contabilitate administrat în cauză, în care se arată că în intervalul de 03.04._13 contestatoarea a efectuat un număr de 30 de rambursări din debitul cesionat inițial în cuantum de 10.339, 91 EURO, rambursări care erau în cuantum de 6.077 EURO (filele 240-245) astfel că în mod legal și temeinic instanța de fond a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea I. M. și a dispus anularea în parte a actelor de executare întocmite dosarul de executare nr. 488/2012 până la concurența sumei de 4.262, 91 EURO, reprezentând debit scadent datorat de către contestatoare.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, care in fapt cuprinde mai multe critici cu privire la raportul de expertiză, tribunalul constată că este de asemenea nefondat.

Recurenta intimată a susținut că expertul contabil nu a ținut cont de prevederile contractuale, informațiile și datele comunicate acestuia și nici nu a făcut solicitări de furnizare a unor documente sau informații suplimentare, însă nu a menționat care anume prevederi contractuale nu au fost avute în vedere și nici nu a depus la dosar înscrisurile pe care le aprecia ca lămuritoare pentru soluționarea cauzei.

Astfel, tribunalul constată că nici alăturate întâmpinării dar nici ulterior, recurenta intimată nu a depus înscrisurile doveditoare în susținerea afirmațiilor sale, preferând a adopta o atitudine de relativă pasivitate până la momentul depunerii raportului de expertiză pe care a înțeles să îl critice dar tot fără a depune anexate înscrisurile doveditoare și pe care le avea în posesie sau putea să le obțină de la societățile cedente ale debitului în litigiu.

Astfel susținerea recurentei – intimate în sensul că raportul de expertiză nu a fost realizat cu analizarea tuturor documentelor necesare, este nefondată, recurenta invocând în fapt propria culpă respectiv nedepunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor doveditoare, știut fiind că expertul efectuează lucrarea în baza actelor și lucrărilor dosarului și a nu a altor date sau informații care nu pot fi verificate de instanța de judecată.

Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate motivele de recurs formulate de către ambii recurenți, tribunalul va respinge ambele recursuri declarate de recurenta-contestatoare I. M. M. și de recurenta-intimată ., împotriva sentinței civile nr._/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ambele recursuri declarate de recurenta-contestatoare I. M. M., domiciliată în Ploiești, ., nr. 7, ., . și de recurenta-intimată ., cu sediul în București, .. 5, .. 3, sector 3 și cu sediul ales la SCA VILAU-Mitel, din București, Calea Griviței, nr. 143, . împotriva sentinței civile nr._/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțata in ședința publica astăzi, 02.07 2015.

P., JUDECATORI,

R. C. N. M. A. N.

Fiind în concediu de odihna, Fiind în concediu de odihna

Semnează Președintele Instanței Semnează Președintele Instanței

GREFIER,

B. M. – D.

Fiind în concediu de odihna,

Semnează P. grefier

Red. M.N. /tehnored. A.Ș.P.

2 ex./01.09.2015

D.f. nr._ – Judecătoria Ploiești

J.f. I. A.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2591/2015....		Legea 10/2001. Sentința nr. 1913/2015. Tribunalul PRAHOVA →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul PRAHOVA