Contestaţie la executare. Decizia nr. 1574/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1574/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 15619/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1574
Ședința publică din data de 07.04.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE P., CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul P., în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Boldești Scăieni, împotriva Sentinței civile nr._/11.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – contestator M. C. M., CNP_, cu domiciliul în ., județul P. și intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul P..
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – contestator personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul – contestator, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe judecătorești. Precizează că invocă excepția tardivității, pentru că apelanta nu a respectat termenul de formulare a apelului. Spune că apelul este tardiv, având în vedere că hotărârea a fost transmisă la data de 17.11.2014, iar apelanta a formulat apel pe data de 08.12.2014. În subsidiar, pe fond, solicită să se respingă apelul.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_ contestatorul M. C. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va dispune în cauză să se admită contestația la executare și pe cale de consecință să se anuleze Titlul Executoriu nr._ emis de către A.F.P.P..
În motivare, a arătat contestatorul că nu are cunoștință de unde provin aceste sume respectiv din ce drept de creanță izvorăște obligația contestatorului de a achita suma în cuantum de 1831 lei. Se menționează că, în anul 2012 nemaifiind angajat s-a prezentat la CASS pentru a plăti personal contribuțiile ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că figurează cu o datorie de 258 lei. Arată de asemenea contestatorul că are o vârstă înaintată și nu reușește să își găsească un loc de muncă pentru a achita c/v acestor obligații pe care nu le datorează, sens în care solicită admiterea contestației la executare.
În drept, au fost invocate 172-173 din OG93/2002.
Prin sentința civilă nr._ din 11.11.2014, Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare, a anulat titlul executoriu nr._/2013 și somația nr._/2011 emise de intimată în dosarul de executare nr._/2011 și a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, prin somația nr._/2011 emisă de către intimată în dosarul de executare nr._/2013, contestatorul a fost somat ca în termen de 15 zile de la primire să plătească suma de 1831 lei reprezentând ”contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente”. (f. 4).
Titlul executoriu nr._/2013 cuprinde aceeași sumă, de aceeași natură, iar la rubrica ”documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” este menționat ”Decizia_/2012”. .
În drept, potrivit art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În condițiile art. 86 alin. 6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Având în vedere și prevederile art. 87 și 88 lit. a C. pr. fiscală, instanța reține că decizia de impunere este act administrativ-fiscal, fiind supusă cerinței comunicării potrivit art. 44 C.pr.fiscală, astfel că nu se poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o asemenea decizie, câtă vreme această decizie nu a fost comunicată debitorului.
Pentru a se determina curgerea termenului și, pe cale de consecință, ajungerea titlului de creanță la scadență pentru ca acesta să devină titlu executoriu, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de art. 205 din C.pr.fiscală.
Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii conduce la posibilitatea ca acesta să fie pus în executare, după împlinirea scadenței, fără posibilitatea de a se mai contesta conținutul acestuia în fața instanței de executare.
Potrivit art. 44 alin 1 din OG 92/2003, actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Potrivit alin 2 ind. 2, în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Intimata nu a făcut dovada comunicării titlului de creanță reprezentat de Decizia de impunere_/2012 astfel ca susținerile contestatorului în sensul că nu are cunoștință de existenta titlurilor de creanță în baza cărora a fost emis titlul executoriu contestat, neavând astfel posibilitatea să conteste existenta si întinderea creanței pe cale administrativă.
Un act administrativ fiscal își produce efectele față de debitor numai din momentul comunicării, așa cum prevede art. 45 din OG nr. 92/2003. Mai mult, prin art. 44.1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003, s-a prevăzut că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 172 C.pr.fisc., instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat titlul executoriu și somația contestate.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimatei, instanța de fond a dispus obligarea la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitantei atașată la f.10 dosar.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice P., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat intimata sentința arătând că, suma cuprinsă atât în somație cât și în titlul executoriu menționate reprezintă contribuție și accesorii la obligațiile bugetare stabilite de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului P..
Așa cum a învederat și instanței de fond instituția nu deține dosarul fizic al debitorului, ci numai evidenta informatica care s-a transmis cu privire la debitele deținute de contribuabili. Instituția intimată este numai organul de executare, titlul de creanță se află în posesia CASS P.. Astfel că nu putea depune dovada comunicării acestuia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, consideră că în mod eronat, instanța de fond a reținut în sarcina intimatei - apelante cheltuieli de judecată întrucât contestatorul potrivit art.10 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală (R): ,,avea obligația să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime conform realității și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.”
Față de aspectele menționate mai sus învederează instanței că, contestatorul avea posibilitatea să lămurească situația sa fiscală direct și la sediul C.A.S.S.P. și să soluționeze astfel inadvertențele apărute în dosarul fiscal fără a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciară.
Faptul că, contribuabilul a considerat oportună soluționarea pe cale judiciară consideră că nu atrage răspunderea instituției pentru plata cheltuielilor de judecată.
Precizează instanței că, formele de executare au fost emise în baza titlului de creanță întocmit de către C.A.S.S.P., motiv neimputabil instituției pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, întrucât instanța a constatat că decizia nr._/2012 nu a fost comunicată contestatorului de C.A.S.S.P..
Ținând cont de prevederile legale în materie de legislație financiar –fiscală apreciază că se impune ca toți contribuabilii persoane fizice să respecte atât o disciplină financiară, cât și legislația fiscală în vigoare. M. C. M. figura cu obligații la bugetul general consolidat al statului și avea obligația să plătească aceste debite, așa cum reiese din titlul executoriu și somația emise.
Prin urmare, pe cale de consecință organul fiscal și-a îndeplinit atribuțiile și a procedat, în acest sens, la emiterea formelor de executare conform informațiilor înregistrate în baza de date, contribuabilul figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Faptul că contestatorul a considerat oportună formularea prezentei contestații la executare nu atrage reținerea cheltuielilor de judecată în sarcina instituției intimate,având în vedere că organele fiscale nu au făcut decât să pună în executare un titlu de creanță perfect valabil la data emiterii formelor de executare. Astfel, procedura de executare a fost întocmită de către organele de executare conform dispozițiilor legale în vigoare contestatorul având obligația de a achita creanțele fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului. Apreciază astfel că nu sunt motive pentru plata cheltuielilor de judecată de către intimata - apelantă.
Mai mult nu înțelege de ce contestatorul a solicitat cheltuieli de judecată având în vedere că nu a există posibilitatea vătămării dreptului debitorului.
Arată intimata că, potrivit dispozițiilor art.45 alin.(1) lit.f) din OUG nr. 80/2013, în cazul în care se admite contestația la executare, cum este și cazul contestatorului din prezenta cauză, la rămânerea definitivă a hotărârii și la cererea petiționarului, instanța urmează să dispună restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de 1 (un) an de la data nașterii sale, astfel încât intimata nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
În concluzie, solicită ca instanța să rețină că organele de executare aplică prevederile O.G. nr. 92/2003 în mod corect și unitar față de toți contribuabilii și pentru aceste motive solicită instanței să admită apelul formulat, să modifice sentința atacată în sensul respingerii contestației la executare și a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Referitor la excepția tardivității invocată de contestator, tribunalul o va respinge având în vedere că, sentința a fost comunicată intimatei la data de 02 decembrie 2014, termenul de declarare a căii de atac fiind de 10 zile de la comunicare.
Intimata a declarat apel la data de 09 decembrie 2014, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul cu care a fost înaintată cererea de apel, astfel că, a fost respectat termenul legal prev. de disp. art. 650 alin. 3 C. pr. civ.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Intimata a emis titlul executoriu nr._/12.06.2013 și somația nr._/12.06.2013 referitor la debitorul M. C. M., prin care l-a somat să plătească suma de 1831 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează activități din venituri independente.
În titlul executoriu este cuprinsă aceeași sumă cu același titlu, și este menționat și faptul că a fost emisă Decizia nr._/2012.
În speță nu s-a făcut dovada că Decizia de impunere susmenționată, decizie ce constituie titlul executoriu a fost comunicată contestatorului astfel încât acesta să aibă posibilitatea să îl conteste.
Susținerea intimatei în sensul că și-a îndeplinit obligațiile și a procedat la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate în baza de date, contestatorul figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul consolidat al statului iar faptul că acesta a considerat oportună formularea prezentei contestații la executare nu atrage reținerea cheltuielilor de judecată în sarcina sa, este nejustificată.
Contestatorului nu i-a fost comunicat titlul de creanță ce consta în Decizia de impunere nr._/2012, astfel că nu se poate pretinde din partea intimatei faptul că este necesar să fie executată obligația stabilită în sarcina contribuabilului de vreme ce acesta nici nu are cunoștință despre existența și întinderea acesteia, care să îi ofere posibilitatea să o aducă la îndeplinire.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a admis contestația la executare iar în ceea ce privește obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată au fost avute în vedere disp. art. 453 C. pr. civ. potrivit cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Din conținutul art. 453 alin. 1 C. pr. civ., reiese că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală a părții ce rezultă din împrejurarea că a pierdut procesul.
Această culpă procesuală nu se suprapune cu reaua credință a părții care este sancționată prin aplicarea de amenzi sau despăgubiri, în condițiile art. 187 și 189 fiind indiferent, sub aspectul cheltuielilor de judecată, atitudinea procesuală a celui care a pierdut procesul.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității invocată de intimat.
Respinge apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE P., CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul P., în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Boldești Scăieni, împotriva Sentinței civile nr._/11.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – contestator M. C. M., CNP_, cu domiciliul în comuna Bărcănești, ., județul P. și intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul P., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.04.2015.
PreședinteJudecător
N. C. D. G.
Grefier
A. Ș. P.
Operator date cu caracter personal 5595
Red./tehnored. N.C.
5 ex./ 06.05.2015
D. f._ Judecătoria Ploiești
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1624/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1743/2015.... → |
|---|
