Contestaţie la executare. Decizia nr. 1508/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1508/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1508/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1508
Ședința publică din data de 07.04.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - intimată P. B. ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, .. 29 - 31, Sector 1 împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - contestatoare P. C. - A., domiciliată în .. 55 B, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimata - contestatoare reprezentată de av. Urlățeanu M., în substituire av. V. M., lipsind apelanta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50,00 lei, conform O.P. nr.1753/28.01.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că apelanta intimată a depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, răspuns la întâmpinare, după care:
Reprezentantul intimatei - contestatoare, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri care dovedesc cheltuielile de judecată pe care le-a făcut.
Tribunalul ia act că intimata - contestatoare a depus la dosar un set de înscrisuri privind cheltuielile de judecată, comunicând reprezentantului acesteia un exemplar al răspunsului la întâmpinare formulat de apelanta intimată.
Reprezentantul intimatei - contestatoare, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Reprezentantul intimatei - contestatoare, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.717 lei, conform înscrisurilor depuse la acest termen de judecată reprezentând cheltuieli la instanța de fond; fără cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2014, contestatoarea P. C. - A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata P. B. România S.A., anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.626/2013 aflat pe rolul Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești P. și M., după data încheierii de încetare a executării silite din data de 19.11.2013.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata contractul de credit nr.310402G_/04.09.2008 și actele adiționale nr. 1/15.02.2010, nr.2/27.08.2010, nr.3/03.03.2011 și, având dificultăți în achitarea ratelor lunare, creditoarea a declarat scadența anticipată și a demarat executarea silita împotriva sa, formându-se dosarul execuțional nr.626/2013 aflat pe rolul Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești P. și M..
În urma formării acestui dosar execuțional, a fost emisă somația de executare silită din data de 14.08.2013 prin care s-a pus în vedere contestatoarei ca, în termen de o zi, să achite creditoarei suma de 22.949,06 CHF sau echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din ziua plății, 14 lei cheltuieli de executare și 8.160,8 lei cheltuieli de executare, în care era inclus și onorariul executorului judecătoresc.
În urma primirii acestei somații, contestatoarea s-a adresat creditoarei cu propunerea unui angajament de plată, propunere care a fost acceptată de aceasta prin adresa emisă de intimată nr._/27.09.2013, în sensul că se va achita suma de 2.000 CHF din debitul principal, urmând ca, apoi, să achite lunar suma de 400 CHF.
După primirea acestui accept al angajamentului de plată, contestatoarea a achitat suma de 2.000 CHF în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, așa cum reiese din foaia de vărsământ din data de 08.10.2013, iar când s-a redresat financiar, a luat decizia să achite, în totalitate, debitul pentru care a fost somată.
În privința cheltuielilor de executare, a luat legătura cu executorul judecătoresc căruia i-a precizat intenția sa de a achita voluntar debitul, astfel încât, onorariul său a fost negociat în funcție de munca depusă până la acel moment și a fost achitat în totalitate, prin foaia de vărsământ din data de 25.10.2013, pentru suma de 2.500 lei și foaia de vărsământ din data de 11.11.2013, pentru diferența de 3.100 lei.
În ceea ce privește restul debitului, contestatoarea a precizat că l-a achitat, în totalitate, la data de 11.11.2013, conform foii de vărsământ din aceeași dată, pentru suma de 22.764,42 CHF, echivalentul cursului B.N.R. fiind de 82.195,49 lei.
Suma finală a fost comunicată de către executorul judecătoresc pe baza îndrumărilor primite de acesta de la creditoarea - intimata, astfel încât suma achitată a stins întreaga datorie și a condus la încetarea executării silite în dosarul nr.626/2013.
Executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite prin încheierea din data de 19.11.2013, având în vedere că „ ... dosarul de executare nr.626/2013 a rămas fără obiect, întrucât s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu”.
A menționat contestatoarea că efectuarea de acte de executare noi, în același dosar, în baza aceluiași titlu executoriu, după dispunerea încetării executării pentru recuperarea integrală a debitului atrage sancțiunea nulității acestora.
După primirea încheierii de încetare a executării silite, contestatoarea a avut certitudinea că nu mai are niciun debit față de creditoare, astfel încât, a considerat încetat orice raport obligațional față de aceasta.
La data de 16.01.2014, contestatoarea P. C. - A. a primit, în același dosar de executare, o nouă somație prin care i se pune în vedere să achite suma de 360,98 CHF reprezentând creanța datorata în baza aceluiași titlu executoriu care a fost stins prin plata voluntară a debitului, precum și suma de 16,05 lei, cheltuieli efectuate de către creditor, context în care, evident, executorul nu a perceput un nou onorariu, având în vedere achitarea în totalitate a acestuia.
Creanța pentru care contestatoarea este executată prin noul act de executare nu este detaliată, nu reiese din însuși titlul executoriu, de vreme ce s-a constatat că acesta a fost achitat integral și nu este specificat modul de calcul din care să rezulte o astfel de sumă.
În raport de susținerile contestatoarei P. C. - A. intimata P. B. România S.A. a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa dovezii calității de reprezentant, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând că s-a încheiat contractul de împrumut pentru nevoi personale nr.310402G_/04.09.2008, modificat de-a lungul timpului prin trei acte adiționale și, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată, la data de 29.03.2013, a fost emisă de către Bancă notificarea privind declararea scadenței anticipate a tuturor sumelor datorate în baza contractului nr. 310402G_/04.09.2008.
Ulterior, în baza cererii de începere a executării silite nr.B4622/ 28.05.2013, a fost format de către S.C.P.E.L. P. și M. dosarul de executare nr.626/2013.
Executarea silită a început în baza cererii sale, pentru sumele datorate de debitoare în baza contractului de împrumut pentru nevoi personale nr.310402G_/04.09.2008, iar aceste sume datorate urmau să fie actualizate periodic, conform titlului executoriu.
Cuantumul calculat, la data de 24.05.2013, era de 22.949.06 CHF și 14,00 lei, dar în mod evident, acest cuantum urma să fie actualizat ulterior datei de 24.05.2013, potrivit clauzelor contractuale.
Suma care i-a fost indicată contestatoarei pentru a fi plătită la data de 11.11.2013 era o sumă exprimată în moneda CHF, aceasta având tot timpul posibilitatea de a se deplasa la o unitate a băncii, pentru a solicita orice clarificări necesare, putând chiar achita acolo sumele ce i-au fost indicate la data de 11.11.2013 în CHF, potrivit contractului încheiat cu banca.
Debitoarea a efectuat, însă, plata prin S.C.P.E.J. P. și M., iar plata efectuată de contestatoare prin intermediul S.C.P.E.J. nu a stins, în totalitate, debitul principal restant, conform clauzelor contractului încheiat între aceasta și bancă.
În aceste condiții, faptul că S.C.P.E.J. P. și M. a reținut, în cuprinsul încheierii din data de 19.11.2013, în mod eronat, că titlurile executorii ar fi fost executate integral, nu a avut și nu poate avea drept consecință stingerea integrală a datoriei debitoarei față de bancă, potrivit clauzelor contractului de împrumut pentru nevoi personale.
Modurile de stingere a obligațiilor sunt cele prevăzute de art.1615 C.civ., iar o constatare inexactă făcută de executor în cuprinsul încheierii din 19.11.2013 nu reprezintă un mod de stingere a obligațiilor, potrivit clauzelor contractului încheiat între debitoare și bancă.
Intimata a învederat că, debitoarea a efectuat o plată, este adevărat, dar, potrivit clauzelor contractului încheiat între aceasta și Bancă, această plată nu a acoperit integral debitul.
În niciun moment, debitoarea nu s-a adresat băncii direct, pentru niciun fel de clarificări.
Adresa nr._/27.09.2013 prin care Banca a răspuns contestatoarei, a fost emisă în luna septembrie, iar debitoarea nu s-a mai adresat Băncii în luna noiembrie 2013, pentru alte clarificări.
Debitoarea avea obligația de a efectua rambursarea în valută în care a fost acordat împrumutul (art.8.1. din contractul de împrumut pentru nevoi personale), iar în cazul plății în alte valute se aplica rata de schimb a băncii (art.8.4.).
Neformularea de către bancă a unei contestații la executare cu privire la această încheiere nu a avut și nu poate avea drept consecință stingerea datoriei, și nu poate fi, în niciun caz, interpretată ca reprezentând o renunțare la drept (în condițiile în care art.13 C.civ. stabilește că renunțarea la un drept nu se prezumă).
Potrivit evidențelor Băncii, la data de 09.01.2014, potrivit extrasului de cont nr.171/09.01.2014 (data fiind menționată eronat în cuprinsul acestuia, ca fiind 09.01.2013), cuantumul principalului restant era de 343,59 CHF, penalizarea pentru acesta era de 10,78 CHF, iar valoarea comisionului de administrare cont și dobânzi penalizatoare neachitate era de 6,61 CHF și 16,05 RON.
Totalul acestor sume este cel menționat în cererea de stăruire în executare nr.546/10.01.2014 adresată de bancă S.C.P.E.J. P. și M., respectiv de 360,98 CHF și 16,05 lei, iar afirmația debitoarei în sensul că aceste sume i-ar fi fost solicitate, în mod abuziv, nu poate fi nici ea reținută, Banca având dreptul să solicite, înăuntrul termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, să îi fie plătite toate sumele datorate, fie ca principal restant, fie ca dobânzi sau comisioane, potrivit clauzelor contractului.
Or, potrivit dispozițiilor art.885 alin.2 C.pr.civ. „Creditorii care nu au fost îndestulați pot cere însă reluarea urmăririi silite, în condițiile legii, sau efectuarea unei noi urmăriri asupra altor bunuri ale debitorului, dacă este cazul”.
Debitoarea a recunoscut datoria pe care o avea față de bancă, fiind pe deplin conștientă de faptul că, potrivit clauzelor contractului de împrumut, avea obligația de a restitui împrumutul în moneda CHF, cât și de faptul că, în cazul rambursărilor efectuate în lei, avea obligația de a efectua plățile la cursul de schimb al Băncii.
Dacă avea orice fel de nelămuriri privind modul de calcul al acestor sume, debitoarea se putea adresa băncii care i-ar fi pus imediat la dispoziție toate informațiile necesare, în schimb, aceasta a preferat să formuleze această contestație la executare, afirmând în mod inexact că nu ar datora aceste sume și că orice raport obligațional al său cu banca ar fi încetat.
Valoarea creanței băncii este detaliată în extrasul de cont nr.171/09.01. 2014, valoare ce urmează a fi actualizată, conform prevederilor contractuale la care părțile au consimțit.
În consecință, intimata a arătat că, în spetă, cuantumul creanței inițiale este determinat, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art.662 alin.3 C.pr.civ., iar orice alte cheltuieli aferente declarării scadenței anticipate a creditului și executării silite inițiate de bancă sunt determinate/determinabile.
În urma probei cu înscrisuri administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 4661/31.10.2014 prin care a admis contestația la executare formulată de contestatoarea P. C. - A., dispunând desființarea actelor de executare întocmite după data de 19.11.2013 de S.C.P.E.J. P. și M. în dosarul nr.626/2013, precum și încetarea executării silite în dosarul de executare nr.626/2013 aflat pe rolul S.C.P.E.J. P. și M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul S.C.P.E.J. P. și M. sub nr.626/21.06.2013, creditoarea a solicitat începerea executării silite împotriva contestatoarei pentru sumele de 22.949,06 CHF și 14 lei, datorate în baza contractului de credit nr. 310402G_/04.09.2008, creanță calculată la data de 24.05.2013, sume ce urmau a fi actualizate periodic, conform titlului executoriu și cheltuieli de executare.
La cerere a fost anexat un extras de cont în care se preciza din ce era compusă suma de 22.949,06 CHF, precum și contractul de credit.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești în Camera de Consiliu la data de 03.07.2013 în dosarul nr._/281/2013, s-a încuviințat executarea silită, potrivit cererii creditoarei.
Prin încheierea din data de 14.08.2013, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 8.160,8 lei, iar prin somația din aceeași dată i s-a pus în vedere contestatoarei să achite sumele de 22.949,06 CHF reprezentând creanță calculată la data de 24.05.2013, care urma a fi actualizată la data plății efective sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății acestei sume, 14 lei cheltuieli de executare și 8.160,8 lei cheltuieli de executare, precizându-se că sumele pot fi achitate la sediul executorului sau în contul acestuia.
La data de 03.09.2013, contestatoarea P. C. - A. a semnat un angajament de plată, obligându-se să achite suma de 2.000 CHF sau echivalentul la cursul B.N.R. din data de 10.09.2013, restul urmând a fi achitat în tranșe lunare scadente la data de 27 a fiecărei luni, în valoare de 400 CHF, până la stingerea creanței.
Prin adresa nr._/27.09.2013, intimata P. B. România S.A. a menționat că este de acord cu angajamentul contestatoarei, precizându-se că accesoriile se vor calcula la soldul datorat și că, la data respectivă, suma datorată este de 24.209,16 CHF și 89,90 lei reprezentând aproximativ 306,46 CHF/lună.
Prin încheierea din data de 19.11.2013, executorul judecătoresc a constat că obligațiile au fost executate integral, dosarul de executare a rămas fără obiect, realizându-se integral obligația prevăzută în titlul executoriu, astfel încât, în temeiul art.702 alin.1 pct. 1 C.pr.civ., a dispus încetarea executării silite, iar la data de 10.01.2014, intimata a formulat cerere de stăruire în executare pentru suma de 360,98 CHF și 16,05 lei.
Potrivit art.711 alin.1 C.pr.civ., împotriva actelor de executare, se poate face contestație de cei vătămați prin executare, iar potrivit art.719 alin.1, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancționează cu nulitatea respectivelor acte.
Art.662 C.pr.civ. prevede că executarea silită poate începe doar dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. O creanță este certă lichidă și exigibilă când „existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu”, „obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui” și „dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Executarea silită încetează în cazurile prevăzute la art.702 alin.1 C.pr.civ., printre acestea fiind și situația în care s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu și au fost achitate cheltuielile de executare și alte sume datorate potrivit legii (pct.1).
Prima instanță a mai reținut că reluarea executării silite este reglementată de art.704 alin.1 și este permisă doar în situația în care executarea nu a putut fi continuată sau pornită din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri.
per a contrario, în celelalte situații, inclusiv în ipoteza în care a încetat deoarece s-a realizat integral obligația, nu poate fi reluată.
Încetarea executării a fost dispusă de executor prin încheiere, comunicată creditoarei în aceeași zi – 19.11.2013, potrivit dispozițiilor art.702 alin.2 C.pr.civ.
În ipoteza în care intimata ar fi fost nemulțumită de măsura dispusă de executor, ar fi avut deschisă calea contestației la executare, astfel cum prevede art.656 alin.3 C.pr.civ. rap. la art.711 și art.714 alin.2.
Potrivit dispozițiilor arătate, împotriva încheierilor executorului judecătoresc, inclusiv cele care se referă la încetarea executării silite, pot fi atacate de partea nemulțumită pe calea contestației la executare, în termen de 5 zile de la comunicare.
În speță, instanța de fond a constatat că intimata nu a atacat încheierea executorului judecătoresc, după aproape două luni de la data încetării executării silite, formulând o cerere de continuare a executării silite.
Or, o astfel de pasivitate nu poate fi imputată debitoarei care, cu bună-credință, s-a întemeiat pe constatarea executorului judecătoresc.
Față de natura titlului executoriu nu se poate pretinde unui consumator să determine cuantumul sumei datorate la o anumită dată, având în vedere că respectiva creanță poate suferi modificări zilnic, fiind de datoria creditoarei să informeze atât debitorul, cât și executorul judecătoresc cu privire la acest cuantum, art.646 alin.1 C.pr.civ. stipulând că creditorul este obligat, la cererea executorului, să-i acorde sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinirea în bune condiții a executării.
Odată învestit executorul judecătoresc cu cererea de executare silită, nu se poate imputa debitorului că nu se interesează la creditor de modificările creanței, aceste elemente trebuind a fi aduse la cunoștința executorului de către creditor.
De asemenea, potrivit art.628 alin.2, dacă prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să se fi stabilit cuantumul acestora, vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii, pentru aceste sume, încheierea executorului judecătoresc care le calculează cuantumul fiind titlu executoriu (alin.4).
Așadar, instanța de fond a apreciat că obligația de a actualiza sumele aparține și executorului judecătoresc care, în cazul în care nu și-o execută, poate fi tras la răspundere de către creditor.
De asemenea, nici împrejurarea că debitoarea nu a achitat datoria creditoarei, ci executorului judecătoresc nu poate fi imputată primei, câtă vreme în somația primită de contestatoare i s-a pus în vedere să facă plata în contul executorului.
Este adevărat că creditorul unei obligații are dreptul la îndeplinirea exactă a obiectului acesteia, însă cu limitările prevăzute de lege.
Odată pornită executarea silită executarea se subsumează regulilor acesteia, inclusiv încetarea, creditorul având posibilitatea ca, în situația în care creanța sa nu a fost executată integral și, totuși, s-a dispus încetarea executării pentru motivul prevăzut la art.702 alin.1 pct.1, să atace încheierea pe calea contestației la executare sau să se îndrepte ulterior, pe calea unei proceduri distincte să recupereze partea de creanță neacoperită.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a admis contestația la executare și a dispus desființarea actelor de executare întocmite după data de 19.11.2013 de S.C.P.E.J. P. și M. în dosarul nr.626/2013, precum și încetarea executării silite în același dosar, luându-se act, în temeiul art.453 alin. 1 C.pr.civ., că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata P. B. România S.A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea contestației al executare.
Astfel, intimata a arătat, cu privire la dispunerea încetării executării silite în dosarul de executare nr.626/2013 al S.C.P.E.J. P. și M., că nu s-a solicitat, prin contestația formulată, ca instanța să dispună și încetarea executării, ci numai anularea actelor de executare întocmite după data de 19.11.2013.
Prin urmare, instanța de fond nu putea să se pronunțe în sensul dispunerii încetării executării, nefiind investită cu o astfel de cerere (art.9 alin.2 C.pr.civ.), după cum nu putea să dispună încetarea executării, deoarece nu se găsea în niciuna dintre situațiile prevăzute la art.702 alin.1 C.pr.civ.
Or, faptul că S.C.P.E.J. P. și M. a reținut, în cuprinsul încheierii din data de 19.11.2013, în mod eronat, că titlurile executorii ar fi fost executate integral, nu a avut și nu poate avea drept consecință stingerea integrală a datoriei debitoarei față de Bancă, potrivit clauzelor contractului de împrumut pentru nevoi personale, neexistând situația prevăzută de art.702 alin.1 pct.1.
În continuare, intimata a considerat că instanța de fond a omis să analizeze, totodată, incidența dispozițiilor art.885 C.pr.civ. invocate prin întâmpinare care permiteau creditorului să ceară reluarea urmăririi silite.
Cu privire la desființarea actelor de executare întocmite după data de 19.11.2013 de S.C.P.E.J. P. si M. în dosarul de executare nr.626/2013 intimata a învederat faptul că instanța nu putea să dispună desființarea actelor de executare întocmite după data de 19.11.2013 de S.C.P.E.J. P. și M. în dosarul de executare nr.626/2013, deoarece, din punct de vedere procedural, instanțele de judecată au posibilitatea de a dispune, în unele situații, îndreptarea sau anularea actului de executare contestat, potrivit art.719 C.pr.civ., dar nu și posibilitatea de a dispune desființarea acestora.
În spetă, contestatoarea a solicitat, prin contestația pe care a formulat-o, numai anularea actelor de executare întocmite după data de 19.11.2013, nu desființarea acestora și, prin urmare, nu putea să se pronunțe în sensul desființării actelor de executare, nefiind investită cu o astfel de cerere (art.9 alin.2 C.pr.civ.).
În continuare, intimata P. B. România S.A. a invocat art.703 C.pr.civ., concluzionând în sensul că, și pentru a anula anumite acte de executare, contestatoarea ar fi trebuit să facă dovada vătămării, deoarece, în mod evident, nulitatea pe care aceasta o invoca era o nulitate condiționată, în sensul art.175 C.pr.civ.
De altfel, dacă Banca ar fi formulat o nouă cerere de executare silită, aceasta nu ar fi fost deloc în avantajul debitoarei, deoarece ar fi majorat costurile de executare, care ar fi fost suportate, în cele din urmă, tot de către contestatoare, acest aspect fiind reținut și de instanța de fond care a menționat în sentința atacată că, în egală măsură, creditoarea avea și posibilitatea să se îndrepte ulterior, pe calea unei proceduri distincte, să recupereze partea de creanță neacoperită.
În final, s-a apreciat că nu este în măsură contestatoarea să invoce vreo vătămare și, nici instanța de fond nu a reținut existența vreunei vătămări, în sensul dispozițiilor art.175 C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 20.01.2015, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților.
În raport de motivele de apel formulate de apelanta - intimată P. B. România S.A., intimata - contestatoare P. C. - A. a depus, conform art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că efectuarea de acte de executare noi, în același dosar și în baza aceluiași titlu executoriu, după dispunerea încetării executării pentru recuperarea integrală a debitului atrage sancțiunea nulității acestora.
Dispunerea încetării executării silite de către prima instanța este o soluție legală și temeinică, nefiind decât o consecința firească a faptului că executarea fusese încetată prin încheierea executorului judecătoresc, iar, ulterior, în mod nelegal, a fost dat curs unei cereri de continuare a executării.
Faptul că prin contestație nu s-a solicitat, în mod expres, încetarea executării, a apreciat intimata că, nu are nicio semnificație procedurală, câtă vreme, instanța de judecată nu este ținută de calificările juridice date de parte, desprinzându-se intenția acesteia, neîndoielnică, de a obține ceea ce se exprimă prin petitul acțiunii.
Contrar susținerilor apelantei, instanța putea dispune încetarea executării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.702 alin.1 Cpr.civ., iar la momentul pronunțării soluției, în cadrul dosarului de executare, încheierea din data de 19.11.2013 dată de executorul judecătoresc prin care s-a dispus încetarea executării silite, constatându-se achitarea întregii creanțe și a cheltuielilor de executare.
Împotriva aceste constatări, fosta creditoare avea la îndemână calea de atac a contestației, iar în măsura în care nu a fost exercitată această constatare rămâne definitivă și nesusceptibilă de a mai fi schimbată prin nicio altă cale, cu atât mai mult, prin depunerea unei cereri de stăruire a executării (nici măcar de reluare a executării silite, în baza art.885 Cpr.civ., cum se susține prin întâmpinarea la contestație).
Stăruirea în executarea silită presupune existenta unei executări în derulare sau, cel puțin, suspendată, dar nicidecum o executare silită încetată prin dispoziția executorului judecătoresc, nefiind incident art.704 alin.1 C.pr.civ. Odată ce executorul a constatat că apelanta - creditoare a fost îndestulată, motiv pentru care a și dispus încetarea executării, iar această soluție nu a fost atacată, evident că nu se mai poate susține ulterior, în cadrul aceluiași dosar sau pe cale separată, că apelanta are calitatea de creditor neîndestulat.
Singura cale pe care apelanta o avea de a recupera o eventuală diferență de debit era promovarea unei contestații împotriva încheierii prin care s-a dispus încetarea executării silite.
Intimata - contestatoare P. C. - A. a mai apreciat că atât soluția de constatare a nulității actelor de executare, cât și aceea de anulare a acestora au drept consecință desființarea acestor acte lovite de viciul nulității/ anulabilității.
În temeiul art.482 C.pr.civ. rap. la art.201 alin.2 Teza I, apelanta P. B. România S.A. a formulat răspuns la întâmpinare (f.46).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin petitul acțiunii cu care a fost investită instanța de fond, contestatoarea P. C. - A. a solicitat, în contradictoriu cu intimată P. B. România S.A., anularea actelor de executare silită întocmite de S.C.P.E.J. P. și M. în dosarul de executare nr.626/2013, după data încheierii din 19.11.2013 prin care s-a dispus încetarea executării silite.
Prin sentința apelată, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de contestatoare și a dispus desființarea actelor de executare întocmite după data de 19.11.2013 de S.C.P.E.J. P. și M. în dosarul nr.626/2013, precum și încetarea executării silite în dosarul de executare nr.626/2013 aflat pe rolul S.C.P.E.J. P. și M..
Art.9 alin.2 C.pr.civ. prevede că „obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”.
Prin modalitatea în care instanța de fond a înțeles să dea dezlegare pricinii deduse judecății este evident că nu s-a limitat la cererea formulată, în mod expres, de contestatoare, cerere care viza, strict, anularea actelor de executare silită întocmite de S.C.P.E.J. P. și M. în dosarul de executare nr.626/ 2013, după data încheierii din 19.11.2013 prin care s-a dispus încetarea executării silite, iar nu și încetarea executării silite înseși care fusese constatată de către executorul judecătoresc, conform art.702 alin.1 C.pr.civ.
Din acest punct de vedere, este întemeiată prima critică formulată de apelanta - intimată P. B. România S.A., în sensul că, nefiind investită cu un capăt de cerere care să vizeze încetarea executării silite pornită de S.C.P.E.J. P. și M. în dosarul de executare nr.626/2013, instanța de fond nu putea dispune în acest sens, motiv pentru care, sub acest aspect, va fi schimbată sentința atacată în sensul înlăturării măsurii privind încetarea executării silite în dosarul de executare nr.626/2013 aflat pe rolul S.C.P.E.J. P. și M..
Referitor celelalte critici formulate, din probatoriile administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosar se retine că, prin cererea înregistrată la S.C.P.E.J. P. și M., la data de 21.06.2013, sens în care s-a format dosarul de executare nr.626/2013, creditoarea P. B. România S.A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei P. C. – A., în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 310402G_/04.09.2008 și actele adiționale nr.1/15.02.2010, nr.2/27. 08.2010 și nr.3/03.03.2011 încheiate cu intimată P. B. România S.A., până la concurenta sumei de 22.949,06 CHF, creanța fiind calculată la data de 24.05.2013, sumă care va fi actualizată până la data plătii efective.
La data de 03.07.2013, Judecătoria Ploiești a pronunțat încheierea prin care a admis cererea formulată de S.C.P.E.J. P. și M., încuviințând executarea silită simultan/succesiv, prin toate modalitățile prevăzute de lege, a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr.310402G_/ 04.09.2008 și actele adiționale nr.1/15.02.2010, nr.2/ 27.08.2010 și nr.3/03.03. 2011, la cererea creditoarei P. B. România S.A. împotriva debitoarei P. C. - A. până la concurenta sumei de 22.949,06 CHF, creanța fiind calculată la data de 24.05.2013, sumă care va fi actualizată până la data plătii efective, precum și a cheltuielilor de executare.
Prin somația și înștiințarea privind măsura popririi, ambele emise la data de 14.08.2013 de S.C.P.E.J. P. și M. în dosarul de executare nr.626 /2013, s-a pus în vedere contestatoarei P. C. – A. ca, potrivit art.731 alin.1 C.pr.civ. și art.782 C.pr.civ., în termen de 1 (una) zi de la primirea sau lăsarea acesteia să se conformeze, întru totul, titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr.310402G_/04.09.2008 și actele adiționale nr. 1/15.02.2010, nr.2/27.08.2010 și nr.3/03.03.2011 încheiate cu intimată P. B. România S.A., în sensul de a achita creditoarei următoarele sume de bani: 22.949.06 CHF, 14 lei reprezentând cheltuieli de executare și 8.160.8 lei cheltuieli de executare din care 7.372 lei (TVA inclusiv) reprezintă onorariu executor judecătoresc, sume care se pot achita la sediul S.C.P.E.J. P. și M. sau pot fi consemnate la Raiffeisen B., pe seama și la dispoziția S.C.P.E.J. P. și M..
Prin angajamentul înregistrat la S.C.P.E.J. P. și M. sub nr.626/ 02.09.2013, contestatoare P. C. – A. arăta că înțelege să achite, la data de 10.09.2013, suma de 2.000 CHF sau echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din ziua plătii, urmând ca restul sumei datorate să fie plătită, în transe lunare scadente la data de 27 a fiecărei luni, în cuantum de 400 CHF (lunar) până la stingerea creanței.
Prin adresa nr._/27.09.2013, intimată P. B. România S.A. a comunicat contestatoarei acordul băncii privind propunerea de a achita suma de 2.000,00 CHF sau echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din ziua plătii, urmând ca, lunar, să plătească suma de 400 CHF sau echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din ziua plătii, pentru stingerea diferenței de creanță datorată de debitoare, cu precizarea că, la data emiterii adresei, aceasta datora băncii suma de 24.209,16 CHF, sumă la care se vor calcula accesorii, penalitățile fiind în procent de 19,822/an reprezentând aproximativ 36,46 CHF/lună.
Conform foilor de vărsământ aflate la f.14 – 17, dos. fond, contestatoare P. C. - A. a consemnat, pe seama și la dispoziția S.C.P.E.J. P. și M., la data de 11.11.2013, 11.11.2013, 25.10.2013 și 08.10.2013, sumele de 82.195,49 lei, 3.100,00 lei, 2.500,00 lei și 7.227,00 lei, context în care, la data de 19.11.2013, executorul judecătoresc a dat încheierea prin care, constatând ca fiind îndeplinite, integral, obligațiile din titlurile executorii reprezentate de contractul de credit nr.310402G_/04.09.2008 și actele adiționale nr.1/15.02.2010, nr.2/ 27.08.2010 și nr.3/03.03.2011 încheiate cu intimată P. B. România S.A., dosarul de executare nr.626/2013 rămânând fără obiect, în temeiul art.702 alin.1 pct.1 C.pr.civ., a încetat executarea silită privind pe debitoarea P. C. – A..
Încheierea sus – menționată nu a fost contestată în instanță de creditoare, pe calea contestației la executare însă, prin cererea de stăruire în executare înregistrată sub nr.546/10.01. 2014, creditoarea P. B. România S.A. a comunicat S.C.P.E.J. P. și M. faptul că, la data de 09.01.2014, debitoarea P. C. – A. figurează cu un debit în cuantum de 360,98 CHF și 16,05 lei rezultat din contractul de credit nr.310402G_/04.09.2008, motiv pentru care se stăruie în executarea silită declanșată împotriva acesteia.
Aceasta este situația premisă de la care trebuie pornit în analizarea temeiniciei prezentei contestații la executare privind acte de executare silită efectuate de S.C.P.E.J. P. și M. în dosarul de executare nr.626/2013 după data de 19.11.2013, încheiere care a fost comunicată, în aceeași zi, creditoarei - intimate P. B. România S.A.
Potrivit art.711 alin.1 Teza I C.pr.civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Cum, în mod corect a reținut și instanța de fond, pasivitatea de care a dat dovadă creditoarea P. B. România S.A. nu poate fi imputabilă debitoarei P. C. – A. care, de bună credință fiind, s-a întemeiat pe constatarea executorului judecătoresc care, pe baza înscrisurilor prezentate, în spetă, a foilor de vărsământ și a plăților efectuate, a constatat îndeplinită obligația de plată stabilită în sarcina debitoarei, împrejurare în care, constatând că dosarul de executare silită a rămas fără obiect, a încetat executare silită, această măsură fiind comunicată creditoarei care, timp de cca. 2 luni, nu a contestat-o.
Conform art.702 alin.1 pct.1 C.pr.civ. „executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii”.
La rândul său, art.704 alin.1 C.pr.civ. reglementează, în mod expres, situațiile în care se poate cere reluarea executării silite, respectiv în cazurile prevăzute la art.702 alin.1 pct.2 C.pr.civ., și anume atunci când executarea silită a încetat dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri, situație care nu se regăsește în speța de fată.
Aceasta înseamnă că, pe cale de consecință, în toate celelalte ipoteze în care executarea silită încetează, întrucât, s-a realizat integral obligația, reluarea executării silite nu mai este posibilă.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că, în spetă, contestatoarea P. C. - A. s-a conformat dispozițiilor S.C.P.E.J. P. și M., achitând, în contul executorului judecătoresc, sume de bani din debitul avut fată de creditoarea P. B. România S.A., context în care, prin încheierea din data de 19.11.2013, s-a constatat că dosarul de executare silită nr.626/2013 a rămas fără obiect, încetând executarea silită, motivul pentru care creditoarea a formulat cerere de stăruință în executarea silită, respectiv acela că debitoarea ar mai figura cu un debit în cuantum de 360,98 CHF și 16,05 lei rezultat din contractul de credit nr.310402G_/04.09.2008 nefiind prevăzut de lege ca o situație care să deschidă posibilitatea reluării executării silite.
Astfel, efectuarea de noi acte de executare silită, în cadrul aceluiași dosar execuțional și în baza aceluiași titlu executoriu, după ce s-a dispus, prin încheiere dată de executorul judecătoresc împotriva căreia nu s-a formulat contestație la executare, încetarea executării silite, întrucât debitul a fost recuperat, integral, este de natură a atrage sancțiunea anulării acestora, fiind evident că au fost încălcate prescripțiile legale edictate în materia executării silite.
Alegația apelantei P. B. România S.A. inserată în cuprinsul motivelor de apel în sensul că instanța de fond a omis să analizeze incidenta disp. art.885 C.pr.civ. invocate de aceasta prin întâmpinare nu poate fi reținută, câtă vreme, așa cum s-a mai arătat, din moment ce executorul judecătoresc a constatat că, în spetă, debitul a fost achitat integral, motiv pentru care s-a și dispus încetarea executării silite, iar această soluție nu a fost atacată, este evident că nu se mai poate susține ulterior, în cadrul aceluiași dosar sau pe cale separată, că apelanta ar avea calitatea de creditor neîndestulat.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul urmează să admită apelul și, în baza art.480 alin.2 C.pr.civ., va schimba în parte sentința atacată în sensul înlăturării măsurii privind încetarea executării silite în dosarul de executare nr.626/2013 aflat pe rolul S.C.P.E.J. P. și M., menținând restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art.451 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.453 C.pr.civ., va fi obligată intimata - contestatoare P. C. - A. la plata către apelanta – intimată P. B. România S.A. a sumei de 830,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform facturii ./423 din data de 10.03.2015 (f.58).
În ceea ce privește cererea formulată de intimata - contestatoare P. C. – A. de obligare a P. B. România S.A. la plata cheltuielilor de judecată suportate cu ocazia instrumentării pricinii la instanța de fond în cuantum de 1.717 lei, se constată, pe de o parte, faptul că în dispozitivul sentinței atacate s-a luat act că nu se solicită astfel de cheltuieli de către contestatoare, iar pe de altă parte, nu s-a exercitat calea de atac a apelului cu privire la acest aspect, context în care cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată, luându-se act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată în faza procesuală a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - intimată P. B. ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, .. 29 - 31, Sector 1 împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - contestatoare P. C. - A., domiciliată în com. Poiana Câmpina, .. 55 B, jud. Prahova și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că înlătură măsura privind încetarea executării silite în dosarul de executare nr.626/2013 aflat pe rolul S.C.P.E.J. P. și M..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la 830,80 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Respinge cererea formulată în apel privind acordarea cheltuielilor de judecata la instanța de fond, cerere formulată de intimată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel de intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de data cu caracter personal nr. 5595
Red. A.G.H./tehnored. A.D.
4 ex. – 22.05.2015
d.f.nr_ – Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1466/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1473/2015.... → |
|---|
