Contestaţie la executare. Decizia nr. 3261/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3261/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 3261/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3261
Ședința publică din data de 07.12.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva Încheierii din data de 13.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – contestator D. M., CNP_, având domiciliul în Ploiești, ., ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform Ordinului de plată nr._/18.06.2015, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procesul-verbal de înmânare a citației înaintată intimatului - contestator la adresa din Ploiești, Bulevardul București nr. 151, . (conform dispozitivului sentinței - f.89 dosar fond) a fost restituit la dosar cu mențiunea „pe . . serviciul registratură s-a depus la dosar: la data de 12.10.2015, întâmpinare formulată de intimatul – contestator; la data de 07.12.2015, prin e-mail, concluzii scrise formulate de intimatul – contestator, după care,
Tribunalul ia act că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de intimatul – contestator, după care, analizând actele și lucrările dosarului, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată în data de 23.03.2015 sub numărul de mai sus, contestatorul D. M. a formulat în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A. contestație la executare împotriva executării silite începute la cererea intimatei de B.E.J. P. A. în dosarul nr. 133/2015, solicitând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 în baza căruia au fost deschise dosarele de executare și anularea executării silite.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că procesul-verbal . nr._/22.02.2012 nu constituie titlu executoriu, întrucât nu a fost comunicat în mod legal, raportat la decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În privința anulării proceselor-verbale a invocat lipsa semnăturii olografe a agentului constatator raportat la decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Contestația nu a fost motivată din punct de vedere al dreptului material.
În probațiune, cererii de chemare în judecată i-au fost atașate documentele primite de la executorul judecătoresc.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii în privința aspectelor de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în procesul-verbal de contravenție, întrucât ar fi trebuit urmată calea plângerii contravenționale. Pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând faptul că procesul-verbal, neatacat în termenul prevăzut de lege, constituie titlu executoriu. Cu privire la abrogarea tarifului de despăgubire, intimata a învederat faptul că potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 s-au restrâns efectele legii contravenționale mai favorabile doar în privința celor care au contestat în instanță tarifele de despăgubire până la data abrogării. Mai mult, a mai arătat că în cauză nu este vorba despre aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces-verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Oral în ședința de judecată, contestatorul prin reprezentant convențional și-a precizat cererea, în sensul solicitării doar a anulării executării silite înseși motivat de faptul că procesul-verbal de contravenție nu constituie titlu executoriu întrucât nu a fost comunicat în mod legal, raportat la decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Din oficiu, instanța a dispus depunerea de către executorul judecătoresc a dosarului de executare.
În data de 22.02.2012 a fost întocmit de către intimată procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, prin care se reținea săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, faptă pentru care contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei și a fost obligat la plata către intimată a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro (f. 52). Procedura de comunicare s-a realizat prin afișare, conform procesului-verbal din data de 09.03.2012 (f. 61).
Pentru suma de 28 de euro menționată și neachitată, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei, la B.E.J. P. A. înregistrându-se dosarul de executare nr. 133/2015 (f. 50-61).
În data de 06-03.2015 (f. 61) contestatorului i-a fost adusă la cunoștință declanșarea executării silite împotriva sa.
- Dispoziții legale și practica relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție
- Legea nr. 134/2010 privind CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ în vigoare la data începerii executării silite
Art. 453 alin. 1: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Art. 517 alin. 4: „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Art. 632 alin. 1: „Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”.
Art. 665 alin. 5 pct. 2: Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă „hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu”.
Art. 711 alin. 3: „De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe cale contestației la executare, și anulare încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”.
Art. 716 alin. 2: „Instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea”.
1.2.O.G. nr. 2/2001
Art. 27: „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului”.
Art. 37: „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”.
1.3.O.U.G. nr. 80/2013
Art. 45 alin. 1 lit. f): Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului „când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”.
1.4.Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii
„Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire”.
„Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Prin încheierea din ședință publică din data de 13.07.2015, Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare formulată de către contestatorul D. M., în contradictoriu cu intimata CNADNR – S.A., a constatat că procesul-verbal . nr._/22.02.2012 nu constituie titlu executoriu cu privire la tariful de despăgubire, a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 133/2015 aflat pe rolul B.E.J. P. A., a obligat pe intimat la plata către contestator a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și contravaloarea copierii dosarului de executare și a dispus restituirea taxei de timbru în cuantum de 28 de lei, achitată prin chitanța . nr._/08.06.2015, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cauză, deși prin Încheierea de ședință din data de 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ a încuviințat executarea silită, instanța apreciază că înscrisul constând în Proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 nu constituie titlu executoriu, astfel că întreaga executare silită efectuată în temeiul acestuia este nelegală, pentru următoarele considerente:
Înscrisul care se execută silit reprezintă un proces-verbal de contravenție, creanța constând în contravaloarea tarifului de despăgubire, astfel că cerințele privind punerea în executare a acestuia sunt prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În acest sens, potrivit art. 37 din respectivul act normativ, pentru ca procesul-verbal de contravenție să constituie titlu executoriu, trebuie ca acesta să nu fi fost atacat în termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001. Termenul la care face trimitere textul citat este cel de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, în care contravenientul poate face plângere contravențională, potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001. Prin urmare, procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat cu plângere contravențională în termen de 15 zile de la comunicare. Comunicarea procesului-verbal constituie, astfel, o premisă pentru curgerea termenului de contestare și, pe cale de consecință, pentru dobândirea ulterioară a caracterului de titlu executoriu.
Potrivit deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare este subsidiară celei realizate prin poștă cu confirmare de primire. În lumina acestei interpretări, obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că prezentul proces-verbal de contravenție nu a fost legal comunicat, comunicarea făcându-se direct prin afișare. Pe cale de consecință, termenul de formulare a plângerii contravenționale prevăzut de art. 31 nu a început să curgă.
Cum potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat în termenul legal, întrucât în cauză termenul legal de formulare a plângerii contravenționale nu a început să curgă, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție nu a dobândit caracterul de titlu executoriu.
În legătură cu efectele deciziei nr. 10/2013, invocate de intimată prin întâmpinare, prima instanța a atras atenția asupra faptului că deciziile pronunțate în interesul legii nu au caracter de acte normative, însă acestea au rolul de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. Potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, de la data publicării, instanțele naționale sunt obligate să interpreteze respectiva problemă de drept doar în sensul care a fost stabilit prin recursul în interesul legii. Aplicarea legii în timp nu este incidentă în cazul recursurilor în interesul legii, tocmai pentru că prin acestea nu se modifică legea, ci doar se stabilește modul corect de interpretare. Cu alte cuvinte, legea a rămas neschimbată de la data întocmirii procesului-verbal până în prezent, efectul recursului în interesul legii fiind doar acela că obligă și instanțele care anterior apreciau că este valabilă comunicarea efectuată direct prin afișare să se ralieze opiniei potrivit căreia o asemenea modalitate de comunicare este viciată, fiind necesar a se încerca mai întâi comunicarea prin poștă cu confirmare de primire. Deci intimata nu se poate prevala de faptul că la data întocmirii procesului-verbal nu exista obligația comunicării prin poștă. Ce s-a schimbat prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este doar modalitatea de interpretare a textului legal, nu însăși norma interpretată, astfel că se consideră că încă de la data intrării în vigoare a legii analizate singura interpretare corectă este cea stabilită prin recursul în interesul legii. În temeiul acestor considerente, afirmația intimatei privind faptul că procedura de comunicare s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv nu este corectă.
Ca urmare a constatării faptului că procesul-verbal . nr._/22.02.2012 nu a dobândit niciodată caracterul de titlu executoriu, instanța de fond a anulat executarea silită efectuată în dosarul nr. 133/2015 aflat pe rolul B.E.J. P. A. și toate actele de executare întrucât acestea au fost efectuate în lipsa unui titlu executoriu.
D. consecință a faptului că prin prezenta s-a constatat că procesul-verbal . nr._/03.06.2011 nu constituie titlu executoriu, prima instanță a apreciat că nu mai este necesară analizarea celorlalte critici aduse de contestator, privind aplicarea legii contravenționale mai favorabile, și pe cale de consecință nici a susținerilor intimatei privind inadmisibilitatea acestor critici.
În temeiul tuturor celor expuse, instanța fondului a apreciat că prezenta contestație la executare este întemeiată, întrucât procesul-verbal . nr._/22.02.2012 nu a fost comunicat în mod legal contravenientului, astfel că nu constituie titlu executoriu cu privire la tariful de despăgubire care se execută și, prin urmare, executarea silită și toate actele emise în dosarul de executare întocmit în baza sa sunt nelegale.
La ultimul termen de judecată din data de 13.07.2015 contestatorul a solicitat restituirea taxei de timbru după rămânerea definitivă a hotărârii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în cheltuieli ocazionate de efectuarea copiilor de pe dosarul de executare și onorariu avocațial.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât prin prezenta s-a admis acțiunea introdusă de contestator, prima instanța a obligat pe intimată la plata către acesta a sumei de 320 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 300 de lei reprezentând onorariu avocațial achitat conform Chitanței nr. 4/08.06.2015 (f. 44), iar 20 de lei cheltuieli ocazionate de efectuarea copiilor de pe dosarul de executare achitate conform chitanței . nr. 0091/06.05.2015 (f. 46).
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, instanța de fond a dispus restituirea către contestator a taxei de timbru în cuantum de 28 de lei achitată prin chitanța . nr._/08.06.2015 (f. 45) în cazul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de admitere a contestației la executare.
Împotriva sentinței mai sus-menționate a declarat apel intimata C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania-S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București, prin reprezentant legal, in calitate de creditoare, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii apelanta-intimată a arătat că prin încheierea pronunțată în data de 13.07.2015 de către Judecătoria Ploiești s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul D. M., cu consecința anularii tuturor actelor de executare din dosarul nr 133/2015 aflat pe rolul B.E.J. P. A.. Considerentul pe care s-a grefat sentința a apreciat însă că este nelegal și neîntemeiat, cu interpretarea greșită a legii.
Totodată, apelanta a menționat că prin sentința civilă atacată, instanța de executare a admis contestația la executare motivând că în privința modalității de comunicare a procesului verbal este instituită o ordine de preferința: mai întâi se face comunicarea prin poștă și numai dacă această modalitate nu este suficientă, se procedează la afișarea procesului verbal la sediul contravenientului.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul-verbal de constatare a contravenției în cauză în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei* potrivit textului art. 13 alin 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor* cităm expres: „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
În contextul legislativ expus* arată că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum Iegea dispune imperativ, sub sancțiunea anulării procesului verbal* în interiorul termenului de 6 luni*
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constare a contravenției în cauză, s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „ Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cei puțin un martor", fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară așa cum a reținut debitorul. În speță, comunicarea PROCESULUI VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI a fost consemnată în PROCESUL VERBAL DE AFIȘARE, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
Pe de altă parte, apelanta-intimată a precizat că procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente cât și concludente.
Prin simetrie juridică apelanta a apreciat că afișarea efectuată în virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 NCPC.
De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct.l NCPC a precizat că procedura se socotește îndeplinită "la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut Ia art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.
Totodată, apelanta a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 237, alin. (2) NCPC, potrivit cărora "mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă".
Prin urmare, C.N.A.D.N.R. a menționat că nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul că obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua - credință a contestatoarei care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că a încercat prin contestația la executare să inducă în eroare instanța.
Referitor la acest aspect, apelanta a solicitat instanței de judecată să constate faptul că a dat dovadă nu numai de bună - credință, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
În ceea ce privește dispozițiile instanței de fond prin care i-a obligat în mod netemeinic și nelegal la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 28,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, apelanta a învederat următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (1) pct. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, (...) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă".
Astfel, apelanta a menționat că instanța de fond nu a făcut aplicabilitatea prevederilor legale sus menționate, dispunând în mod nelegal obligarea creditoarei CNADNR SA - DRDP București Ia plata contravalorii taxei judiciare de timbru.
De asemenea, apelanta a solicitat instanței de apel să dispună respingerea capătului de cerere privind obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20,00 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de xerocopierea dosarului de executare silită conform art. 716 alin (2) NCPC, întrucât instituția nu a solicitat instanței de judecată să ceară executorului judecătoresc copii certificate de pe actele dosarului de executare.
In baza acestor considerente apelanta a mai solicitat instanței de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună admiterea apelului declarat, astfel cum a fost formulat, cu consecința anularii sentinței si a menținerii tuturor formelor de executare deja realizate, cat si a cheltuielilor de executare, ocazionate de derularea procedurii.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prev. de art. 466 C. precum și dispozițiile legale cuprinse în prezenta.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 22.09.2015.
La data de 12.10.2015, prin intermediul Compartimentului Registratură din cadrul Tribunalului Prahova, contestatorul D. M. a depus întâmpinare prin care a arătat că: Hotărârea pronunțată nu este încheiere ci sentința deoarece instanța a soluționat fondul cauzei, conform art. 424 C., respectiv, a admis contestația sa la executare și a anulat executarea silită pornită la cererea CNADNR deoarece procesul-verbal respectiv nu întrunește condițiile legale spre a fi considerat titlu executoriu și că apelanta nu aduce nici o critică sentinței instanței de fond, ci reiterează susținerile din întâmpinarea depusa de aceasta la instanța de fond.
De asemenea, intimatul-contestator a menționat că în speța, legea contravențională aplicabilă este OG. 15/2002 care derogă de la cea generală materializată în OG 2/2001, astfel cî procesul-verbal respectiv nu întrunește condițiile legale ale OG 15 și că procesul-verbal de contravenție în cauza nu i-a fost comunicat legal de CNADNR ci, numai odată cu somația executorului judecătoresc.
În ce privește susținerile apelantei privitor la comunicarea actelor de procedură, intimatul a menționat că este de reținut că C.pr.civ. este legea generală în materie procesuală, iar O.G. nr. 2/2001 este o lege specială în raport cu acest cod.
Așa fiind, normele speciale prevalează în fața celor generale, respectiv procedura de comunicare aplicabilă în speță este cea prevăzută de O.G. nr. 2/2001.
În acest sens, intimatul a subliniat că este de prisos orice discuție contradictorie statuărilor făcute de ICCJ prin Decizia nr. 10/ 2013 dată în recursul în interesul legii.
În privința cheltuielilor de judecată intimatul-contestator a arătat că este de observat că instanța de executare nu a obligat apelanta la plata sumei de 28 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, ci a dispus ca această sumă s-i fie restituită, conform legii, după rămânerea definitivă a sentinței. Astfel că această critică este neîntemeiată.
De asemenea, intimatul a mai precizat că cheltuielile de judecata la care a fost obligată la plată apelanta sunt onorariul de avocat și taxa de copiere a dosarului de executare, cheltuieli ce au fost acordate legal, fiind cheltuieli directe, necesare și dovedite în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, motivele de apel, încheierea atacată și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele următoare
Tribunalul constată că în ceea ce privește comunicarea procesului verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare, disp. art. 27 din OG nr. 2/2001, modificată și completată stabilind că în ceea ce privește comunicarea aceasta se realizează prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Astfel, comunicarea procesului verbal de contravenție a fost consemnată în procesul verbal de afișare semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
În ceea ce privește procesul verbal de contravenție se constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de disp. OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor în sensul că cuprinde suficiente mențiunile suficiente.
Sunt îndeplinite în cauză și prevederile art. 165 pct. 1 C. pr. civ., conform cu care procedura este îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare sau, după caz, a încheierii procesului verbal prev. la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.
Disp. art. 165 C. pr. civ. statuează că, procedura se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare sau, supă caz, a încheierii procesului verbal prev. la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.
La data semnării dovezii de înmânare a actului procedural de către destinatar, personal sau prin reprezentant de persoanele majore din familia acestuia sau cu care locuiește ori care îi primesc, în mod obișnuit corespondența, de către administrator, portar sau a persoanei care, în mod obișnuit îl înlocuiește, procedura de comunicare se consideră îndeplinită.
Așa fiind, se constată că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost îndeplinită, astfel că obligația stabilită prin procesul verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu trebuia executată de bună voie în caz contrar de bună voie, în caz contrar se executa silit.
Cât privește obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată se constată că potrivit disp. art.45 alin. 1 pct. f din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie după caz, integral sau proporțional, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă.
În acest sens instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea disp. art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 și a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Așa fiind, tribunalul va admite apelul potrivit disp. art. 480 alin. 2 C. pr. civ., va schimba în tot încheierea atacată în sensul că respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În baza disp. art. 453 alin. 1 C. pr. civ. instanța va obliga intimatul la plata către apelantă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva Încheierii din data de 13.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – contestator D. M., CNP_, având domiciliul în Ploiești, ., ., județul Prahova și, în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de judecată, azi, 07.12.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. C. D. G.
Fiind în CO semnează
Președintele Completului de Judecată
GREFIER,
A. S. P.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. N.C.
4 ex./29.12.2015
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. E. ASlin V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2394/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 127/2015.... → |
|---|
