Contestaţie la executare. Decizia nr. 1077/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1077/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 25188/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1077
Ședința publică din data de 16.03.2015
PREȘEDINTE – C. D. E.
JUDECĂTOR – D. G.
GREFIER – C. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR REVALACTIV SPRL, cu sediul în Ploiești, .. 33S1, ., împotriva sentinței civile nr. 5464/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele . SRL, cu sediul în București, .. 3, clădirea UpGround Business Center, . și S. T.,T. ȘI G., cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei, nr. 4, .. D, ., jud. Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, achitată cu chitanța nr._/2014, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta contestatoare, reprezentată de avocat Ș. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantei contestatoare depune la dosar înscrisuri, respectiv copia procesului-verbal din 26.02.2015 și învederează că s-a hotărât preluarea autoturismelor pentru valorificare .
Solicită să se ia act că din cererea inițială lipsește menționarea art. 466 c.pr.civ.
Tribunalul ia act că apelanta a depus la dosar înscrisuri în cadrul probei cu înscrisuri, precum și că a formulat precizare a cererii de apel, care se întemeiază și pe disp. art. 466 c.pr.civ.
Apărătorul apelantei contestatoare învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei contestatoare solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare cu consecințele ce decurg și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din ambele faze procesuale.
Arată că instanța de fond a procedat greșit când a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Prima dintre împrejurări este incidența în cauză a art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Arată că instanța de fond a dispus încuviințarea executării silite pentru autovehicule, însă societatea se afla în insolvență, fiind declanșată cu mult timp în urmă, iar în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, executarea silită era suspendată.
Menționează că instanța de fond a cenzurat susținerile contestatoarei și a apreciat că art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu are incidență în procedura lichidării.
Arată că instanța de fond nu a aplicat prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 greșit, ci a aplicat greșit prevederile art. 666, 667, 672 c.pr.civ., iar actul de executare criticat nu a fost anulat greșit de instanță.
Învederează că autovehiculele au fost ridicate înainte ca societatea contestatoare să fie somată să predea bunurile, respectiv cu două zile înainte, iar societatea contestatoare nu a avut cunoștință de somația emisă de executorul judecătoresc.
Menționează că actul de executare greșit a fost anulat de instanță, s-a susținut greșit că prevederile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile.
Arată că lichidatorul judiciar nu are posibilitatea menținerii contractelor de leasing și depune practică judiciară .
Menționează că bunurile erau plătite în proporție de 80% din valoare, erau obiect al averii debitorului și a depus la dosar toate înscrisurile din care rezultă că bunurile fac obiectul executării în procedura insolvenței.
Învederează că sentința de fond este nelegală.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare; cu cheltuieli de judecată.
Solicită să se ia act că a depus practică judiciară și notă de cheltuieli pentru a doua fază procesuală.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 30.10.2013 sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimatele . SRL și S. T., T. și G., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea încheierii din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul_/281/2013, a somației nr. 3156/9.10.2013, precum și a oricăror alte acte de executare emise în dosarul de executare nr. 3156/2013 S. T., T. și G..
Totodată, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că a încheiat cu . SA (actual . SRL) contractele de leasing financiar nr._/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007 ce au ca obiect mai multe bunuri mobile (autoturisme și semiremorci).
A arătat în continuare că, după aproximativ 3 ani de la data încheierii contractelor, din cauza problemelor financiare, a solicitat să fie supusă procedurii generale de insolvență, cererea fiind admisă prin încheierea din data de 25 iunie 2010 a Tribunalului Prahova, fiind desemnat administrator judiciar REVALACTIV SPRL.
Contestatoarea a învederat că intimata . SRL s-a înscris la masa credală cu suma de 147.105,22 lei, reprezentând ratele neachitate la contractele de leasing arătate, iar în Adunarea Creditorilor din data de 21.02.2013 s-a votat Planul de reorganizare al societății, plan care în prezent se află în derulare.
A mai arătat că a încercat să rezolve amiabil situația cu societatea de leasing și să achite toate ratele la unele dintre contracte, la care debitul era mic, pentru încetarea acestora. De asemenea, a arătat că a căutat cumpărători interesați să preia o parte din bunurile ce făceau obiect al celorlalte contracte si care să achite toate ratele rămase, sens în care a prezentat societății de leasing cererile de cesionare și închidere a contractelor formulate de . SRL și . care doreau să preia bunurile în leasing și să achite integral toate ratele rămase.
Contestatoarea a susținut că intimata a refuzat soluționarea în această manieră a situației deși toate bunurile erau achitate într-o proporție de peste 80%, iar prin notificarea înregistrată sub nr. 2867/21.05.2013, a comunicat faptul că începând cu data de 21.05.2013 toate contractele de leasing erau desființate de drept, punând în vedere intimatei să predea în termen de 3 zile toate bunurile luate în leasing și să achite suma de 675.547,06 lei reprezentând ratele scadente dar si indemnizația de reziliere în cuantum de 25% din valoarea de intrare a bunurilor.
Contestatoarea a mai arătat că a comunicat intimatei că este în insolvență și că, pentru a pune în aplicare planul de reorganizare trebuie să își desfășoare activitatea, ceea ce presupune folosirea unor bunuri ce fac obiectul contractului de leasing, însă aceasta, fără a ține seama de situația reală a societății contestatoare, a demarat executarea silită.
Contestatoarea a învederat că prin încheierea pronunțată de către Judecătoria Ploiești, la data de 30.09.2013 în Camera de consiliu, s-a admis cererea formulată de către Societatea civilă profesională de executori judecătorești T., T. și G. și s-a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing arătate anterior, fiind autorizată creditoarea . SRL să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlurile executorii, iar prin somația nr. 3156/9.10.2013 i s-a pus în vedere ca în termen de 24 de ore de la primirea acesteia să predea bunurile mobile care au format obiectul contractelor de leasing. A mai precizat că această somație împreună cu celelalte înscrisuri care au stat la baza emiterii sale i-au fost comunicate la data de 24.10.2013.
A mai susținut că executorul judecătoresc a ridicat o parte din autoturismele ce fac obiectul contractelor de leasing la data de 22.10.2013, adică cu două zile înainte de a se comunica actele de executare.
A apreciat contestatoarea că, față de cele expuse, executarea silită este lovită de nulitate întrucât încalcă dispozițiile art. 666, 667 și 672 din C.pr.civ., aceste dispoziții legale impunând ca executarea silită să se facă după comunicarea actelor de executare - titlu executoriu, somație - și după expirarea termenului prevăzut în somație în acest sens.
În al doilea rând, a susținut contestatoarea că executarea silită demarată de către societatea de leasing încalcă dispozițiile art. 36 din Legea nr.85/2006, text de lege care reglementează unul dintre efectele sentinței de deschidere a procedurii colective, respectiv, suspendarea de drept a tuturor proceselor și executărilor silite contra patrimoniului debitorului, tocmai pentru ca toate litigiile să intre în competența exclusivă a judecătorului sindic desemnat în procedura insolvenței.
A arătat contestatoarea în al treilea rând, că executarea silită demarată de către societatea de leasing încalcă dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, după deschiderea procedurii de insolvența față de debitoare fiind exclusă aplicarea dispozițiilor contractuale care au ca efect rezilierea contractului de leasing pentru neplata ratelor, devenind incidente dispozițiile menționate, soarta contractului fiind tranșată de către administratorul judiciar.
Contestatoarea a arătat legat de același aspect că lichidatorul judiciar . optat pentru menținerea contractelor de leasing, așa cum prevede art. 86 alin.l din Legea nr.85/2006 iar, în consecință, notificarea de reziliere nu a avut niciun efect juridic iar contractele de leasing nu sunt reziliate ci produc efecte juridice, motiv pentru care finanțatorul nu putea să solicite predarea autoturismelor și să realizeze executarea silită prin ridicarea acestora.
In al patrulea rând, a susținut contestatoarea că societatea de leasing a acționat cu rea-credință pe parcursul derulării acestui raport juridic, arătând că deși a încercat să achite ratele aferente unor contracte de leasing pentru a le putea încheia, finanțatorul a refuzat susținând că trebuie să achite toate ratele, pentru toate contractele, iar nu doar pentru parte dintre ele.
Totodată, contestatoarea a arătat că a găsit inclusiv cumpărători pentru parte din bunurile ce făceau obiect al contractelor de leasing iar aceștia aveau sumele necesare pentru a achita întregul debit provenit din contractele pe care le-ar fi preluat, propunere neagreată de către finanțator întrucât ar fi condus doar la obținerea contravalorii ratelor. A precizat că prin rezilierea contractelor, finanțatorul ar obține nu doar contravaloarea ratelor restante ci și penalitățile de reziliere în cuantum de 25% din valoarea de intrare a bunurilor, ceea ce ar fi fost mult în avantajul societății de leasing.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că executarea silită este vădit nelegală și o prejudiciază. Totodată, a arătat că s-a încuviințat executarea silită deși este în procedura de reorganizare, iar contractele nu puteau fi reziliate decât cu acordul administratorului nostru judiciar. Totodată, a arătat că i-au fost ridicate bunurile de care se folosea în activitatea pe care o desfășoară.
În drept, au fost invocate prevederile art. 451, art. 666, art. 667, art. 672, art. 711 și urm., art. 718 alin. 1 C.pr.civ, Legea nr.85/2006.
În dovedire, contestatorea a solicitat proba cu înscrisuri.
În susținere, a depus în copie: încheierea de ședință din 30.09.2013 a Judecătoriei Ploiești, înștiințare din 09.10.2013, somația nr. 3156/09.10.2013, încheierea din 25.06.2010 a Tribunalului Prahova, tabel definitiv creanțe ., cerere de admitere a creanței din 22.07.2010, notificare din 21.05.2013, adresă din 31.05.2013, proces verbal de predare primire din 22.10.2013, decizie nr. 64/08.11.2011, adresă nr. 65/08.11.2011, adresă nr. 25/27.06.2013, contracte de leasing cu anexe și acte adiționale.
La data de 08.01.2014, intimata . SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată. (fila 130)
În motivarea întâmpinării, intimata a învederat faptul că societatea contestatoare încearcă să plătească ratele doar pentru unele din contractele de leasing, cu sold actual de 389.224 lei, astfel încât patrimoniul intimatei s-ar deprecia în beneficiul contestatoarei, și că aceasta a încercat și să cesioneze o parte din contracte, pentru a transfera soldul și bunurile către alte societăți, bunurile fiind în patrimoniul intimatei.
Intimata a mai arătat că procesul verbal emis în dosarul 3156/2013 este datat 25.10.2013, astfel încât afirmația contestatoarei privitor la ridicarea bunurilor de către executor la 22.10.2013 este neîntemeiată.
A mai arătat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece nu este vorba de o realizare a creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, bunurile fiind ale . SRL.
Intimata a mai susținut că menținerea unor contracte poate fi avută în vedere însă numai cu plata lunară a obligațiilor și că afirmația potrivit căreia își recuperează creanța este falsă, întrucât nu se acoperă soldul existent prin ridicarea bunurilor.
Intimata a arătat și că dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente în speță deoarece nu a reziliat contractele pe motiv de insolvență.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri.
La data de 30.01.2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susținerile intimatei din întâmpinare nu sunt fondate și a reiterat solicitările din cererea introductivă de instanță. ( fila 135)
Contestatoarea a învederat că fiind de bună-credință, a încercat să rezolve amiabil situația cu societatea de leasing și să achite toate ratele la unele dintre contracte, la care debitul era mic, pentru încetarea acestora. De asemenea, a căutat cumpărători interesați să preia o parte din bunurile ce făceau obiect al celorlalte contracte și care să achite toate ratele rămase, sens în care a prezentat societății de leasing cererile de cesionare și închidere a contractelor formulate de . SRF și ., intimata refuzând însă soluționarea în această manieră a situației deși toate bunurile erau achitate într-o proporție de peste 80% preferând rezilierea contractelor.
Contestatoarea a susținut că a urmărit doar să ajute societatea de leasing să-și valorifice bunurile, acțiunile sale neavând drept scop prejudicierea acesteia, așa cum a susținut în întâmpinarea formulată.
A mai arătat contestatoarea că bunurile au fost ridicate la data de 22.10.2013, la ora 11.30, după cum se menționează expres în Procesul - verbal de predare primire întocmit cu acea ocazie, proces verbal semnat și ștampilat de către reprezentantul societății de leasing deși încheierea de încuviințare a executării silite, somația și înștiințarea, i-au fost comunicate la data de 24.10.2013.
Contestatoarea a mai precizat că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 sunt aplicabile în speță, contrar susținerilor intimatei, iar dacă toate cauzele care vizează averea debitorului se suspendă de drept o dată cu deschiderea procedurii insolvenței, cu atât mai mult, nu pot fi inițiale alte litigii sau alte executări silite după deschiderea procedurii insolvenței.
În ceea ce privește dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr.85/2006 contestatoarea a arătat că nu are importanță motivul real avut în vedere de către societatea de leasing, deschiderea procedurii insolvenței atrăgând de drept incidența dispozițiilor speciale ale actului normativ care reglementează insolvența și că după deschiderea procedurii de insolvența față de debitoare este exclusă aplicarea dispozițiilor contractuale care au ca efect rezilierea contractului de leasing, indiferent de motiv și devin incidente dispozițiile menționate.
La data de 10.02.2014, contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare privind contestația la executare, prin care a arătat că mențiunea " alte acte de executare" vizează Procesul - verbal de predare primire întocmit la data de 22.10.2013, la ora 11.30 prin care au fost ridicate bunurile mobile care formau obiectul contractelor de leasing. De asemenea, a învederat că menține toate celelalte solicitări din petitul contestației la executare, solicitări referitoare la anularea încheierii din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a somației nr. 3156/9.10.2013 comunicată la data de 24.10.2013. (f. 143)
Intimata S. T., T. și G., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
La termenul de judecată din data de 31.03.2013, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă, pentru motivele expuse în încheierea de ședință întocmită pentru acel termen.
În urma solicitării instanței, la data de 06.02.2014 a fost depusă la dosar copia dosarului de executare nr. 3156/2013.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5464/16.04.2015, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea . prin administrator special M. C. și prin administrator judiciar REVALACTIV SPRL, în contradictoriu cu intimatele . SRL și SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI T., T. și G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În urma cererii creditoarei intimate . SRL adresată executorului S. T., T. și G. la data de 04.07.2013, (fila 175) s-a constituit dosarul de executare nr. 3156/2013 pentru punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing financiar numerele_/21.09.2007,_/21.09.2007,_/06.09.2007,_/21.08.2007,_/10.07.2007,_/20.06.2007,_/22.03.2007,_/22.03.2007,_/22.03.2007 și_/22.03.2007, ( filele 176-215) împotriva contestatoarei debitoare ., în vederea recuperării bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing.
Potrivit dispozițiilor art. 8 din O.G nr. 51/1997, contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contract, constituie titluri executorii.
Prin încheierea pronunțată la data de 30.09.2013 de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013, a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii menționate, fiind autorizată creditoarea . SRL să treacă la executarea silită a obligației, în forma reposesiei bunurilor reprezentate de cinci autoturisme marca Renault Symbol și două semiremorci marca Humbaur. (filele 171-172 dosar fond)
Încheierea de încuviințare a executării silite a cărei anulare a fost solicitată de contestatoare, nu a avut în vedere executarea silită a creanțelor născute între părți în temeiul contractelor de leasing, intimata formulând în acest sens cerere de înscriere în tabelul creanțelor (filele 22-23 dosar fond), ci reintrarea în posesia bunurilor a căror proprietară era intimata, contestatoarea fiind numai detentor precar.
Instanța de fond a apreciat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece nu este vorba de o acțiune pentru realizare a creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, în sensul articolului menționat, astfel încât, având în vedere modalitatea concretă în care a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatoarei, susținerile acesteia privind nelegalitatea încheierii de ședință din 30.09.2013, fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că executarea silită efectuată în dosarul nr. 3156/2013 al S. T., T. și G. încalcă dispozițiile art. 666, 667 și 672 din C.pr.civ. întrucât executorul judecătoresc ar fi ridicat o parte din autoturismele ce fac obiectul contractelor de leasing la data de 22.10.2013, anterior comunicării încheierii de încuviințare a executării silite și a somației emise în dosarul nr. 3156/2013, instanța de fond a observat că procesul verbal în discuție încheiat la 22.10.2013, nu reprezintă un act efectuat în cadrul dosarului de executare menționat. ( fila 27 dosar fond)
Acest proces verbal nu a fost întocmit de executor, ci de reprezentanții părților, nu poartă antetul biroului executorului judecătoresc și nu se regăsește printre actele de executare aflate în dosarul execuțional, fiind practic o predare voluntară a bunurilor în litigiu de către debitoare, atâta timp cât nu a fost întocmit în cadrul procedurii de executare silită.
În cadrul dosarului execuțional au fost întocmite două procese verbale în vederea reintrării în posesia bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, conform dispozițiilor încheierii de încuviințare a executării silite, dar acestea sunt datate 24.10.2013 și 25.10.2013, ulterior comunicării către contestatoare a copiei încheierii de încuviințare a executării silite, a somației și a titlurilor executorii, conform art. 666 C.pr.civ, comunicare efectuată la 22.10.2013, aceste procese verbal nefăcând oricum obiectul criticilor contestatoarei, conform precizării din 10.02.2014, ci numai procesul verbal din 22.10.2013.( filele 240, 241, 245)
Așadar, instanța de fond a constatat că și petitul acțiunii privind anularea procesului verbal din 22.10.2013, este neîntemeiat.
Legat de susținerea contestatoarei în sensul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel încât, potrivit afirmațiilor contestatoarei, după deschiderea procedurii de insolvența față de debitoare este exclusă aplicarea dispozițiilor contractuale care au ca efect rezilierea contractului de leasing pentru neplata ratelor, iar administratorul judiciar are posibilitatea să opteze pentru menținerea sau denunțarea contractelor de leasing, instanța de fond a constatat, contrar susținerilor contestatoarei, că textul de lege menționat nu este aplicabil speței.
Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (forma în vigoare începând cu 14 iulie 2009), ”Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii.
Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate.
Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să denunțe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat.
Contractul se consideră denunțat: a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului de denunțare a contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu răspunde; b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidator.”
În primul rând instanța de fond a constatat că textul de lege nu mai conferă posibilitatea administratorului sau lichidatorului judiciar să ”mențină sau să denunțe orice contract”, astfel cum era formulat textul de lege anterior modificării și astfel cum a fost citat de contestatoare, ci administratorul judiciar are posibilitatea numai să denunțe contractele pe termen lung, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții impuse de lege.
Menținerea contractelor în derulare operează ope legis, conform primei teze a art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, însă această menținere se raportează la momentul deschiderii procedurii insolvenței, nefiind aplicabilă pe întreaga durată a procedurii.
Or, în prezenta cauză, contractele au fost menținute la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva contestatoarei, la 25.06.2010, notificarea privind desființarea contractelor fiind comunicată de intimată după aproape trei ani, la 21.05.2013.
Pe de altă parte, prima instanță a apreciat că textul de lege nu poate fi interpretat în sensul indicat de intimată și anume, că administratorul judiciar ar avea dreptul să opteze pentru menținerea unor contracte, necondiționat, printr-o simplă notificare, chiar și în situația în care debitoarea aflată în procedura insolvenței nu și-ar fi executat în mod repetat și culpabil propriile obligații contractuale, ci, este vorba de un beneficiu pus la dispoziția administratorului judiciar de a denunța unilateral contracte în care debitoarea este parte, chiar dacă această posibilitate nu ar fi prevăzută în convenția părților, ”în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului”, astfel cum arată textul de lege.
Această interpretare este susținută și de modificarea legislativă intervenită, în sensul că, așa cum s-a arătat mai sus, textul articolului nu mai prevede posibilitatea administratorului să ”mențină sau să denunțe orice contract” ci doar să denunțe contractele.
Instanța de fond a apreciat că dacă s-ar da art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 interpretarea indicată de contestatoare, s-ar ajunge în situații absurde în care, în urma unei simple manifestări de voință a administratorului judiciar constând în notificarea efectuată pe parcursul procedurii insolvenței către părțile din contractele în derulare încheiate de debitoare, creditorii să fie obligați să-și execute în continuare propriile obligații, până la ajungerea la termen a contractelor, în condițiile în care debitoarea nu și-ar executa obligațiile corelative.
În speța de față, rezilierea contractelor de leasing a intervenit în condițiile art. 8 din contracte și anume pentru neplata de către utilizator a ratelor de leasing pentru mai mult de două luni consecutiv, astfel încât dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu au fost încălcate.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că societatea de leasing a acționat cu rea-credință, motivat de împrejurarea că deși a încercat să achite ratele aferente unor contracte de leasing pentru a le putea încheia, finanțatorul ar fi refuzat susținând că trebuie să achite toate ratele, pentru toate contractele, iar nu doar pentru parte dintre ele, instanța de fond a constatat că această susținere este nedovedită, contestatoarea nefăcând dovada că ar fi achitat ratele pentru anumite contracte de leasing, iar creditoarea nu a ținut cont de aceste plăți sau ar fi refuzat să le primească (situație în care ar fi avut la îndemână procedura ofertei reale urmate de consemnațiune), nedepunând înscrisuri doveditoare în acest sens la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, conform art. 1073 C.civ. 1864 ”creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației”, astfel încât intimata nu poate fi considerată a fi de rea credință pentru faptul că a solicitat îndeplinirea integrală a obligațiilor debitoarei.
Legat de refuzul intimatei de a se realiza o novație prin schimbare de debitor, deși contestatoarea identificase potențiali noi utilizatori, refuz urmat de invocarea de către intimată a pactului comisoriu privind rezilierea contractului, atitudine motivată în opinia contestatoarei de împrejurarea că prin rezilierea contractelor, finanțatorul ar obține nu doar contravaloarea ratelor restante ci și penalitățile de reziliere în cuantum de 25% din valoarea de intrare a bunurilor, instanța reține că potrivit art. 969 C.civ. 1864 ”convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.”
Intimata nu poate fi considerată de rea - credință pentru motivul de a fi refuzat modificarea unei clauze contractuale, având dreptul în temeiul art. 969 și 1073 C.civ. 1864 de a formula acest refuz potrivit propriilor interese legitime, finanțatorul fiind liber să aleagă persoana utilizatorilor, având în vedere solvabilitatea acestora, veniturile obținute, garanțiile oferite de utilizatori, riscul de fraudă și alte aspecte specifice domeniului.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 711 al. 1 C.pr.civ., constatând că în mod legal s-a pornit executarea silită, iar actele de executare contestate au fost legal întocmite, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel, în termen legal contestatoarea S.C. C. I. SRL, criticând-o pentru motive de nelegalitate și apreciind că este nefondată pentru următoarele considerente:
Între societatea contestatoare și . SA (antecesoarea societății pârâte) există mai multe raporturi contractuale care au luat naștere ca urmare a încheierii contractelor de leasing financiar nr._/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007 ce au ca obiect mai multe bunuri mobile (autoturisme și semiremorci).
După aproximativ 3 ani de la data încheierii contractelor, din cauza problemelor financiare, apelanta contestatoare a solicitat să fie supuși procedurii generale de insolvență, cererea fiind admisă prin încheierea din data de 25 iunie 2010 a Tribunalului Prahova, fiind astfel, desemnat administrator judiciar REVALACTIV SPRL.
Societatea intimată s-a înscris la, masa credală cu suma de 147.105,22 lei reprezentând ratele neachitate la contractele de. leasing arătate în Adunarea Creditorilor din data de 21.02.2013 când s-a votat Planul de reorganizare al societății, plan care în prezent se află în derulare.
Apelanta contestatoare a arătat că, fiind de bună-credință, a încercat să rezolve amiabil situația cu societatea de leasing și să achite toate ratele la unele dintre contracte, la care debitul era mic, pentru încetarea acestora și de asemenea, a căutat cumpărători interesați să preia o parte din bunurile ce făceau obiect al celorlalte contracte și care să achite toate ratele rămase.
Astfel, a prezentat societății de leasing cererile de cesionare și închidere a contractelor, cereri formulate de . SRL și . care doreau să preia bunurile în leasing și să achite integral toate ratele rămase, (decizia nr.64/8.11.2011 și adresa nr.25/27.06.2013).
Societatea intimată a refuzat soluționarea în această manieră a situației, deși toate bunurile erau achitate într-o proporție de peste 80% și, prin notificarea înregistrată sub nr.2867/21.05.2013, a comunicat apelantei contestatoare faptul că începând cu data de 21.05.2013 toate contractele de leasing sunt desființate de drept.
De asemenea, a pus în vedere contestatoarei să predea în termen de 3 zile toate bunurile luate în leasing și să achite suma de 675.547,06 lei reprezentând ratele scadente dar și indemnizația de reziliere în cuantum de 25% din valoarea de intrare a bunurilor.
Ca urmare a acestei notificări,.apelanta contestatoare a comunicat faptul că societatea este în insolvență și că, pentru a pune în aplicare planul de reorganizare trebuie să își desfășoare activitatea, ceea ce presupune folosirea unor bunuri ce fac obiectul contractului de leasing.
Însa, fără a ține seama de situația reală a societății, intimata a demarat executarea silită.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești, la data de 30.09.2013 în Camera de Consiliu, s-a admis cererea formulată de către Societatea civilă Profesională de Executori Judecătorești T., T. și G. și s-a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing arătate anterior, fiind autorizată creditoarea . SRL să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlurile executorii, iar prin somația nr.3156/9.10.2013 dată în dosarul nr.3156/2013 i s-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de 24 de ore de la primirea acesteia să predea bunurile mobile care au format obiectul contractelor de leasing.
Această somație împreună cu celelalte înscrisuri care au stat la baza emiterii sale i-au fost comunicate apelantei contestatoare la data de 24.10.2013.
Cu toate acestea, au fost ridicate o parte din autoturismele ce fac obiectul contractelor de leasing la data de 22.10.2013, adică cu două zile înainte de a i se comunica actele de executare.
Apreciind că actele de executare sunt nelegale, contestatoarea a formulat prezenta contestație la executare prin care a solicitat anularea încheierii din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a somației nr.3156/9.10.2013 comunicată la data de 24.10.2013 și a oricăror alte acte de executare emise în dosarul de executare nr.3156/2013 a Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești T., T. și G., suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
A precizat ulterior că mențiunea " alte acte de executare" vizează procesul-verbal de predare primire întocmit la data de 22.10.2013, la ora 11.30 prin care au fost ridicate bunurile mobile care formau obiect al contractelor de leasing.
După administrarea probatoriilor propuse de părți și încuviințate de către instanță de judecată, prin sentința civilă nr.5464/16.04.2014 a Judecătoriei Ploiești, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Apelanta contestatoare a apreciat că hotărârea este nelegală și nefondată pentru argumentele următoare.
În primul rând, judecătorul fondului susține că nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr.85/2006 deoarece nu este vorba despre o acțiune în realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, însă, potrivit acestui text de lege "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale."
Textul menționat reglementează unul dintre efectele sentinței de deschidere a procedurii colective, suspendarea de drept a tuturor proceselor și executărilor silite contra patrimoniului debitorului tocmai pentru ca toate litigiile să intre în competența exclusivă a judecătorului sindic desemnat în procedura insolvenței.
Instanța de fond a restrâns noțiunea la creanță la dreptul creditorului la o sumă de bani deși creanța reprezintă dreptul creditorului de a pretinde de la debitor sa dea, să facă sau să nu facă ceva, adică orice fel de obligație a debitorului.
De aceea, instanța de fond a susținut că textul de lege nu este incident întrucât în cauză nu este vorba de o acțiune pentru realizarea creanțelor (în bani), ci o obligație de a face, care are drept rezultat reintrarea societății de leasing în posesia bunurilor pe care le în proprietate.
Insă, judecătorul s-a aflat în eroare, deoarece executarea silită a vizat o creanță corelativă unei obligații de a face, care este tot o creanță, textul de lege arătat anterior fiind aplicabil.
Apelanta contestatoare a apreciat că, dacă toate cauzele care vizează averea debitorului se suspendă de drept o dată cu deschiderea procedurii insolvenței, cu atât mai mult, nu pot fi inițiate alte litigii sau alte executări silite (indiferent de obiectul lor) după deschiderea procedurii insolvenței.
În al doilea rând, instanța de fond a susținut că nu sunt încălcate dispozițiile art. 666, 667 și 672 din Codul de procedură civilă, întrucât actul din data de 22.10.2013 nu reprezintă un act efectuat în cadrul dosarului de executare.
Insă, apelanta contestatoare a apreciat că este absurd a se considera că deplasarea reprezentanților societății de leasing la locul situării bunurilor mobile și luarea acestora fără acordul său, după încuviințarea executării silite este un act legal și moral care nu poate conduce la anularea actelor de executare, nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată.
Instanța de judecată a încuviințat executarea silită prin încheierea din data de 30.09.2013, reprezentanții societății de leasing ridicând o parte din bunuri la data de 22.10.2013, după cum rezultă din procesul verbal de predare - primire din data de 22.10.2013, iar actele de executare, adică încheierea de încuviințare a executării silite, somația și înștiințarea i-au fost comunicate contestatoarei la data de 24.10.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 666 "Dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica orbitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. (2) Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării."
Potrivit art. 667 din același act normativ "Debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite,":
Iar potrivit art. 672 "în afară de cazul în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin care s-a încuviințat executarea".
Toate aceste dispoziții legale impun ca executarea silită să se facă după comunicarea actelor de executare - titlu executoriu, somație - și după expirarea termenului prevăzut în somație în acest sens.
Contestatoarea a arătat că, întrucât, în cazul său, executarea silită prin ridicarea autoturismelor s-a realizat înainte de comunicarea actelor de executare, consideră că executarea silită este lovită de nulitate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reprezentanții societății de leasing au ridicat mașinile după ce executorul judecătoresc demarase executarea silită și obținuse încuviințarea executării silite dar nu îi comunicase încă niciun act de executare contestatoarei.
Faptul că ulterior s-au mai întocmit o . procese-verbale, pentru a da o aparență de legalitate, nu prezintă nicio importanță.
Aceste noi procese verbale sunt false din moment ce preluarea bunurilor fusese făcută anterior.
Judecătorul fondului a susținut că a fost o predare voluntară a mașinilor, aspect total neadevărat, în cuprinsul procesului verbal fiind arătat expres, la Observații, că contestatoarea nu a fost de acord cu măsura luată.
Or, aceste împrejurări dovedesc nelegalitatea hotărârii apelate, sub acest aspect.
În al treilea rând, instanța de fond a susținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 86 alin.l din Legea nr.85/2006 întrucât acestea dau posibilitatea lichidatorului judiciar doar să denunțe contractele pe termen lung și doar la deschiderea procedurii insolvenței.
Potrivit acestui text de lege, orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.
În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate.
Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să denunțe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat.
Judecătorul fondului s-a prevalat de faptul că textul de lege nu conține posibilitatea "menținerii" contractului ci doar pe aceea a denunțării sale, însă, din formularea textului de lege "administratorul/lichidatorul poate să denunțe..." rezultă clar că acesta poate, ca și alternativă, să și mențină contractele dacă apreciază că aceasta este o măsură benefică debitorului.
Apelanta a arătat că deschiderea procedurii insolvenței atrage de drept incidența dispozițiilor speciale ale actului normativ care reglementează insolvența, însă, regimul aplicabil raporturilor juridice în care este implicat debitorul supus procedurii de insolvența trebuie să fie unul unitar.
Același debitor nu poate fi în stare de insolvența doar față de unii creditori, în timp ce ceilalți să poată să-și recupereze creanța.
După deschiderea procedurii de insolvența față de debitoare este exclusă aplicarea dispozițiilor contractuale care au ca efect rezilierea contractului de leasing pentru neplata ratelor și devin incidente dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr.85/2006.
După cum s-a statuat în jurisprudență, rezilierea pentru neplata ratelor nu poate fi invocată față de creditoarea supusă procedurii de insolvența.
Chiar dacă o astfel de clauză care prevede rezilierea pentru neplata a cel puțin două rate este prevăzută în contract și este conformă cu prevederile OG nr.51/1997, aceasta clauză poate fi invocată de către locatorul finanțator doar până la deschiderea procedurii insolvenței.
Ulterior deschiderii procedurii de insolvența, orice reziliere este exclusă iar soarta contractului va fi tranșată de către administratorul judiciar în condițiile impuse de art. 86 din Legea nr.85/2006. (Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizia nr.2016 din 14 septembrie 2010).
în cazul nostru, societatea de leasing ne-a notificat, prin adresa nr.2807/21.05.2013, că toate contractele de leasing sunt desființate de drept pe motivul nerespectării obligațiilor contractuale.
Notificarea este contradictorie, ceea ce dovedește necunoașterea semnificației termenilor juridici de către reprezentanții societății de leasing întrucât desființarea înseamnă? nulitate iar nu reziliere. Practic finanțatorul invocă neplata ratelor dar constată nulitatea de drept a convenției, ceea ce este o contradicție.
Lichidatorul judiciar . optat pentru menținerea contractelor de leasing, așa cum prevede art. 86 alin.l din Legea nr.85/2006, în consecință, notificarea de reziliere nu a avut niciun efect juridic, iar contractele de leasing nu sunt reziliate ci produc efecte juridice.
De aceea, finanțatorul nu putea să solicite predarea autoturismelor și să realizeze executarea silită prin ridicarea acestora, executarea silită demarată fiind nelegală.
Or, și sub acest aspect, hotărârea apelată este nelegală.
În al patrulea rând, instanța de fond a susținut că societatea de leasing a acționat cu bună-credință, nefiind obligată nici prin lege și nici contractual să fie de acord cu propunerile contestatoarei, însă, situațiile detaliate în cuprinsul contestației la executare dovedesc contrariul, adică reaua-credință a societății de leasing pe parcursul derulării acestui raport juridic.
Astfel, contestatoarea a menționat că a arătat instanței de fond că, deși a încercat să achite ratele aferente unor contracte de leasing pentru a le putea încheia, finanțatorul a refuzat susținând că trebuie să achite toate ratele, pentru toate contractele, iar nu doar pentru o parte dintre ele.
Instanța de fond a pretins că nu a făcut dovada susținerii că societatea pretinde achitarea ratelor din toate contractele iar să-i dea posibilitatea să achite separat, pe fiecare contract în parte, însă acest aspect rezultă din adresa prin care contestatoarea a solicitat ca flecare contract să fie tratat separat dar și din cuprinsul întâmpinării formulate de societatea de leasing în care aceasta arată că încercând să plătească ratele doar pentru unele contracte, patrimoniul său scade și se depreciază.
A arătat că a găsit inclusiv cumpărători pentru o parte din bunurile ce făceau obiect al contractelor de leasing, iar aceștia aveau sumele necesare pentru a achita întregul debit provenit din contractele pe care le-ar fi preluat.
Astfel, practic, o parte din contracte ar fi fost încheiate prin plata tuturor ratelor,o parte ar fi fost cedate cu consecința achitării imediate a ratelor restante și doar o mică parte dintre contracte ar mai fi rămas în ființă.
Această propunere nu a fost agreată de către finanțator întrucât ar fi condus doar la obținerea contravalorii ratelor.
Prin rezilierea contractelor, finanțatorul ar obține nu doar contravaloarea ratelor restante, ci și penalitățile de reziliere în cuantum de 25% din valoarea de intrare a bunurilor, ceea ce ar fi fost mult în avantajul societății de leasing.
De aceea, finanțatorul a procedat în mod nelegal și, deși cunoștea că suntem în reorganizare și s-a înscris la masa credală cu creanța pretinsă, a înțeles să rezilieze contractele și demareze executarea silită, ridicând o parte din autoturisme.
Toate aceste împrejurări dovedesc faptul că executarea silită demarată de societatea de leasing este nelegală și că sentință civilă nr.5464/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești este nelegală și nefondată.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată și precizată.
În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri.
Cu cheltuieli de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ /2014, la data de 31.10.2014.
În raport de motivele de recurs, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefundat, arătând că soluția instanței de fond este temeinica, legală și corect argumentată.
A arătat că primul motiv de apel vizează incidența dispozițiilor art. 36 din legea 86/2006 și în mod corect și legal, instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 36 din legea insolvenței.
Suspendarea prevăzuta de art. 36 din legea insolvenței nu este aplicabilă prezentei spete.
Conform art. 36 din legea 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing financiar sunt proprietatea N..
Prima instanța nu s-a aflat "in eroare", după cum în mod nefundat a susținut apelanta.
Teoria acesteia cum că obligația de a face este tot o creanța este neîntemeiată.
A solicitat să se observe că apelanta a admis că rezultatul urmărit este "reintrarea societății de leasing in posesia bunurilor pe care le are in proprietate".
A învederat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 666, 667 si 672 din Codul de Procedura Civilă.
Procesul verbal din 22.10.2013 este un act încheiat de cele doua părți.
Apelanta a încercat in mod neîntemeiat anularea unui act care consfințește predarea voluntara a bunurilor.
Procesul verbal nu este un act întocmit in cadrul dosarului execuțional.
Cu privire la al treilea motiv de apel, a arătat că în mod corect și legal, instanța de fond a reținut ca nu sunt incidente nici dispozițiile art. 86 alin 1 din legea 85/2006.
Apelanta a invocat faptul că "orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule".
Însă nu acesta este motivul pentru care au fost reziliate contractele de leasing.
Contractele de leasing financiar au fost reziliate strict din culpa societății debitoare Constrade I. SRL, care nu și-a achitat ratele de leasing nici înainte de deschiderea procedurii insolvenței, nici după.
Cu toate aceste, a intenționat păstrarea si utilizarea bunurilor contractuale, invocând o interpretare greșita a prevederilor legii insolvenței și pe alocuri chiar "absurdă", cum a constatat de altfel și instanța de fond.
Cu privire la al patrulea motiv de apel, intimata a arătat că propunerile debitoarei, privind plata eșalonată a ratelor de leasing sau identificarea unor potențiali cumpărători nu au fost serioase, singura intenția a reprezentanților acestora fiind aceea de a trage de timp, având ca efect utilizarea în mod gratuit a bunurilor contractuale.
Din păcate, parțial au reușit acest lucru, analiza propunerilor acestora de către societatea intimată oferindu-le aceasta posibilitate.
A solicitat proba cu înscrisuri și judecarea in lipsa.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Între apelanta . și . SA (antecesoarea societății intimate N. L. IFN SRL ) s-au încheiat mai multe contracte de leasing financiar nr._/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007 ce au avut ca obiect transmiterea dreptului de folosință și posesia unor autoturisme și semiremorci –filele 38-68 dosar fond.
Prin încheierea din 25.06.2010 pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea debitoarei CS C. I. SRL, în temeiul art. 32 alin.1 din Legea privind procedura insolvenței și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
Intimata apelantă a formulat cerere de admitere a creanței și înscrierea în tabelul creanțelor cu suma de 147.105,22 lei reprezentând obligații contractuale neachitate-filele 22-23.
Prin încheierea din 30.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013, s-a admis cererea formulată de către Societatea Civilă Profesională de executori judecătorești T., T. și G. și s-a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing financiar_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007,_/2007 și s-a dispus autorizarea creditoarei . SRL să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlurile executorii reprezentate de contractele de leasing financiar, privind reposesia asupra bunurilor autoturism marca Renault Szmbol seriea sasiu VF1L B_, autoturism marca Renault Symbol . VF1LB_, autoturism marca Renault Symbol, . VF1LB_, autoturism marca Renault Szmbol, . VF1LB_, autoturism marca Renault Symbol, . B29VF1LB_, semiremorca marca Humbaur, . WHD_28, semiremorca marca Humbaur, . EHD_45.
Prin somația nr. 3156/09.10.2013 debitoarea . a fost somată să predea autoturismele și semiremorcile menționate mai sus.
Apelanta susține în esență pe de o parte faptul că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 36 și 86 din Legea nr. 85/2006 în sensul inaplicabilității lor, grșita reținere a situației de fapt în ceea ce privește atitudinea societății de leasing, iar pe de altă parte greșita reținere de către instanța de fond a legalității actelor de executare din prisma aplicării art. 666, 667 și 672 Cod proc.civ.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 86/2006 Tribunaul reține următoarele:
Potrivit acestui articol,” De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor”.
În mod corect a reținut instanța de fond că dispozițile art. 36 din actul normative mai sus menționat nu sunt aplicabile, deoarece creditorul societății aflate în insolvență a solicitat executarea silită a unui drept care nu face parte din categoria drepturilor de creanță vizate de lege, și în consecință executarea silită nu este suspendată de drept.
Finalitatea Legii nr. 85/2006 este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2, instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în procedura insolvenței, dispozițiile art. 36 din legea nr. 85/2006 nu pot fi interpretate extensive, actul normativ nefiind aplicabil în privința drepturilor de creanță, care nu au ca obiect sume de bani, întrucât executarea acestora nu reclamă nici disponibilități bănești, nici operațiuni de lichidare a patrimoniului debitorului.
Așa cum rezultă din dosarul de executare, executarea silită vizează reintararea creditoarei în posesia bunurilor mobile proprietatea sa și nicidecum proprietatea debitoarei, iar pentru realizarea creanțelor constând în sume de bani, creditoarea s-a înscris la masa credală, iar executarea silită nu privește aceste debite.
În ceea ce privește faptul că executarea silită este lovită de nulitate întrucât executarea silită vizând ridicarea autoturismelor s-a realizat înainte de comunicarea actelor de executare, tribunalul reine că această susținere este nefondată pentru umrătoarele considerente.
Prin”act de executare” se înțelege orice operațiune juridică sau înscrisul care o constată întocmit de către executorul judecatoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții în acest sens, cărora legea le conferă consecințe juridice și prin care se urmărește, în condițiile legii, realizarea activității de executare silita și se marchează o etapa în cadrul acestei proceduri.
În speța de față, a fost încheiat un proces-verbal de predare primire încheiat la data de 22.10.2013, însă acest proces verbal fila 27 dosar fond, nu reprezintă un act de executare ci este un proces verbal de predare - primire încheiat între utilizator și N. L. în calitate de succesor al proprietarului-finanțatorului, nefiind întomcit în cadrul dosarului de executare silită.
În mod corect, instanța de fond a reținut că în cadrul dosarului execuțional au fost întocmite două procese verbale în vederea reintrării în posesia bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, conform dispozițiilor încheierii de încuviințare a executării silite, dar acestea sunt datate 24.10.2013 și 25.10.2013, ulterior comunicării către contestatoare a copiei încheierii de încuviințare a executării silite, a somației și a titlurilor executorii, conform art. 666 C.pr.civ, comunicare efectuată la 22.10.2013, aceste procese verbale nefăcând oricum obiectul criticilor contestatoarei, conform precizării din 10.02.2014, ci numai procesul verbal din 22.10.2013.( filele 240, 241, 245).
În ceea ce privește susținerea apelantei potrivit căreia în mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 86 alin.1 din Legea nr. 85/2006, de asemenea, Tribunalul apreciază că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile art. 86 alin.1 din legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 86 din legea nr. 85/2006 (dispoziții în vigoare la data deschiderii procedurii generale de insolvență, (1) Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să denunțe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat. Contractul se consideră denunțat:
a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului de denunțare a contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu răspunde;
b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidator.
În cauză, Tribunalul reține că aceste contracte de leasing, au fost menținute la data deschiderii procedurii, potrivit art. 86 alin.1, însă acest articol nu poate fi interpretat în sensul că aceste contracte se mențin până la finalizarea procedurii insolvenței, întrucât o interpretare diferită ar dăuna grav intereselor creditorului care, deși la rândul său este obligat să își respecte obligațiile contractuale se vede nevoit să suporte un risc de neplată pe care nu și l-a asumat și pentru care nu este culpabil. Chiar dacă se admite faptul că debitorul se află într-o situație specială, aceasta situație nu trebuie să creeze prejudicii în patrimoniul creditorului, în măsura în care contractul a fost denunțat din culpa debitorului care nu și-a achitat ratele de leasing și nu din cauza deschiderii procedurii insolvenței.
În ceea ce privește susținerea conform căreia, intimata ar fi acționat cu rea credință. Tribunalul apreciază că este afirmații nu sunt sprijine pe nicio proba, deși apelanta avea sarcina probei, astfel că în mod corect instanța de fond De asemenea, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond, a apreciat că intimata nu poate fi considerată de rea - credință pentru motivul de a fi refuzat modificarea unei clauze contractuale, având dreptul în temeiul art. 969 și 1073 C.civ. 1864 de a formula acest refuz potrivit propriilor interese legitime, finanțatorul fiind liber să aleagă persoana utilizatorilor, având în vedere solvabilitatea acestora, veniturile obținute, garanțiile oferite de utilizatori, riscul de fraudă și alte aspecte specifice domeniului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 480 Cod proc.civ.raportat la art. 717 și următoarele, va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta S.C. C. I. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR REVALACTIV SPRL, cu sediul în Ploiești, .. 33S1, ., împotriva sentinței civile nr. 5464/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele . SRL, cu sediul în București, .. 3, clădirea UpGround Business Center, intrarea A, ., sector 2 și S. T.,T. ȘI G., cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei, nr. 4, .. D, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. C. D. G. D.
GREFIER
A. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
4 ex/ 06.05.2014
Red/tehnored E.C.D.
Jud. fond.Filonescu R. N.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1285/2015.... | Uzucapiune. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
