Contestaţie la executare. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 216/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.216
Ședința publică din data de 21.04.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - R. C.
- E. C. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentele contestatoare S. O. și F. I., ambele domiciliate în M., .. 32, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1178/30.12.2014 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul P. A. domiciliat în M., ., nr. 7, jud. Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 4,00 lei taxă de timbru conform chitanței nr._/14.04.2015 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, anulată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele contestatoare reprezentate de avocat I. C., intimatul reprezentat de avocat M. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurenților contestatori, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța pe fondul contestației, urmând a se constata că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității depunerii contestației, invocată de pârât, raportat la nelegalitatea procedurii de necomunicare a procesului verbal de compensare încheiat de B. G. C..
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ / 2014 la data de 31.03.2014, contestatoarele S. O. și F. I., au chemat în judecată pe intimatul P. A. și B.E.J. G. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de compensare a cheltuielilor de judecată, încheiat la data de 25.11.20l3 în dosarul de executare nr.17l9/20l2, în sensul excluderii contravalorii W.C.-ului în sumă de 100 lei din această compensare, respectiv proces verbal.
În motivarea contestației contestatoarele au arătat că, prin procesul verbal încheiat la data de 25.11.20l3 de B. G. C., s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată dispuse de instanță în 3 titluri executorii, având în vedere creanța contestatoarelor către P. A. (în cuantum de_,91 lei) cu contravaloarea proprietăților aflate pe terenul de 6oo m.p., care este proprietatea pârâtului și pe care s-au aflat aceste proprietăți.
Au susținut contestatoarele că s-a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară refacere, întocmit de expert Dubuleac L., prin care proprietățile lor (inclusiv grupul sanitar) au fost evaluate la 2.929 lei și pentru care contestatoarele au și formulat acțiune având ca obiect instituirea unui drept de servitute pe terenul proprietatea pârâtului P. A. – pentru a putea ajunge și utiliza atât grupul sanitar cât și pompa de apă.
S-a menționat că în mod greșit executorul judecătoresc G. C. a compensat cheltuielile de judecată și a inclus și grupul sanitar, deși știa că acesta este unicul grup sanitar pe care petentele îl au, îngrădindu-le astfel acestora posibilitatea de a-și desfășura în mod obișnuit viața și de a putea utiliza grupul sanitar potrivit destinației acestuia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.679 și art.711 și urm. Cod civil
La 03.04.2014 contestatoarele și-au completat cererea inițială, solicitând anularea întregului proces verbal de compensare încheiat de B.E.J. G. la data de 25.11.2013, arătând că în mod greșit s-a dispus compensarea unei părți din cheltuielile de judecată datorate intimatului P. A. cu contravaloarea valoarea proprietăților lor, deoarece executorul judecătoresc nu era îndreptățit legal a opera compensarea cheltuielilor de judecată cu valoarea proprietăților contestatoarelor, acesta având posibilitatea legală de a înființa poprirea asupra pensiilor lor până la recuperarea debitului, având în vedere că acestea se pot compensa doar cu valoarea bunurilor mobile, nu și imobile, astfel cum a procedat executorul, mai ales că, din deciziile civile nr._/1998 și nr.1392/2004 ale Curții de Apel Ploiești rezultă calitatea de proprietar a reclamantelor și imposibilitatea demolării.
Urmare a solicitării instanței, la data de 05.09.2014 S.C.P.E.J. Trifina, T. și G. au comunicat instanței dosarul de executare nr.1719/2012.
De asemenea, la termenul din 24.10.2014 contestatoarele au mai depus o precizare la acțiune (fila 90), prin care au solicitat repunerea în termenul de a formula contestația la executare, în condițiile în care procesul verbal de compensare nu le-a fost comunicat niciodată.
La termenul din 27.10.2014 intimatul P. A. a invocat excepția tardivității depunerii cererii de chemare în judecată.
La termenul din 08.12.2014 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților lipsa calității procesual pasive a intimatului B. G. C., excepție pe care a admis-o apreciind că, executorul judecătoresc dobândește calitate procesuală pasivă în procesele având ca obiect contestație la executare numai în cazul în care ar refuza începerea sau continuarea executării, ar omite sau ar îndeplini actele de executare în mod neregulat, ar interpreta greșit titlul executoriu, atribuindu-i alt înțeles, ajungând la diminuarea creanței, ar indisponibiliza un număr insuficient de bunuri ale debitorului, ar fixa termene de îndeplinire a actelor de procedură peste limitele maxime prevăzute de lege, situații în care, de regulă, promovarea contestației la executare se face de către creditor – punct de vedere confirmat și de Curtea constituțională, prin decizia nr.162/ 22.04.2003. de altfel, a apreciat instanța că nici ca formă de organizare executorului judecătoresc nu poate figura ca parte în proces, întrucât nu are capacitate procesuală după cum se arată expres în art. 41 și 45 din Statutul E. Judecătoresc, patrimoniul biroului său având regimul juridic al bunurilor afectate exercitării profesiei executorului judecătoresc.
Prin sentința civilă nr. 1178/30.12.2014 Judecătoria M. a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și a respins contestația la executare, ca tardivă, astfel cum a fost formulată, completată și precizată.
De asemenea a respins cererea de repunere în termen formulată de contestatoarele S. O. și F. I. și a obligat contestatoarele la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.5624/13.10.2010 a Judecătoriei B. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâtele F. I., F. M. și S. O., s-a stabilit că linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului situat în M., .. 32, județul Prahova și imobilul proprietatea pârâtelor situat în M., ..32, județul Prahova, se află între punctele 10-20-19-18-2-3, fiind trasat în Anexa I – plan de situație a raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul tehnic ing. P. I., pârâtele fiind obligate să plătească reclamantului suma de 2.367,5 lei reprezentând cheltuieli privind grănițuirea imobilelor, a constatat că reclamantul este proprietarul imobilelor - construcții situate în M., ..32, județul Prahova constând în garaj, polată, cotețe, porumbar și wc, a obligat în solidar pârâtele să plătească reclamantului suma de 15.334,08 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață reală măsurată de 600 m.p. situat în M., ..32, județul Prahova, pentru perioada 2006-2008 și a respins capătul de cerere privind ridicarea porților de acces la . orașul M., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.72/24.03.2011 a Tribunalului B. s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. A., s-a admis apelul declarat de pârâtele F. I., F. M. și S. O. împotriva sentinței civile nr. 5624/13.10.2010 a Judecătoriei B., în dosarul nr.558/ 259/2008 și s-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea în solidar a pârâtelor la plata către reclamant a sumei de 15.334,08 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață reală măsurată de 600 m.p. situat în M., ..32, județul Prahova, pentru perioada 2006-2008.
Ulterior, prin decizia nr.428/R/19.09.2011 Curtea de Apel G. a respins ca nefondat și capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantului (P. A.) asupra imobilelor construcții: garaj, poiată, cotețe, porumbar și w.c., a redus cheltuielile de judecată de la 4103,4 lei la 1000 lei și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei civile nr.72/24.03.2011 a Tribunalului B..
A mai arătat instanța de fond că, prin încheierea din camera de consiliu din data de 05.06.2012, Judecătoria M. a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta Societatea Civilă și Profesională a Executorilor Judecătorești, Trifina, T. și G. în dosarul de executare nr.1719/2012 și a încuviințat executarea împotriva debitorilor F. I., F. M. și S. O., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5624 din data de 13.10.2010, a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 72/24.03.2011 a Tribunalului B., precum și decizia civilă nr. 428/19.09.2011 a Curții de Apel G., la solicitarea creditorului P. A., conform celor înscrise în titlul executoriu
S-a motivat de către prima instanță că, la data de 25.11.2013, în dosarul de executare nr.1719/2013 s-au încheiat două procese verbale, unul încheiat la ora 1230, având în vedere sentința civilă nr.5624/13.10.2010, decizia civilă nr. 428/R/19.11.2011, decizia civilă nr.72/24.03.2011, dispunându-se conexarea la dosarul de executare nr. 1719/2012 a dosarelor nr. 38/M/2005, nr. 96/M/2009, nr. 57/M/2010, nr. 131/M/2010, nr. 114/M/2011 și, drept urmare, executorul a constatat că debitorii au de achitat, în solidar, suma de 14.317,91 lei, reprezentând debit (9.152,2 lei) și cheltuieli de executare (5.165,71 lei).
Totodată, instanța de fond a reținut că, în aceeași zi, la ora 14 00, executorul judecătoresc a încheiat un nou proces verbal, prin care a constatat că a intervenit compensarea legală ca modalitate de diminuare a obligației executate conform art.1616 și următoarele cod civil, iar în urma compensării legale a creanțelor reciproc datorate de părți, respectiv suma de 2.929,00 lei, debitul total de recuperat de la debitori este în cuantum de 11.388,91 lei, proces-verbal a cărui anulare face obiectul prezentei contestații la executare, contestație înregistrată la Judecătoria M. la data de 31.03.2014, în condițiile în care procesul verbal de compensare a fost încheiat la data de 25.11.2013, ora 14 și comunicat contestatoarelor, prin afișare, la data de 21.02.2014, adică după mai mult de o lună de zile de la primirea procesului verbal, fără să invoce că ar fi fost împiedicate de o împrejurare mai presus de voința lor să formuleze contestația în termenul legal, caz în care contestația la executare este tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatoarele, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria M..
În motivarea recursului, recurentele au arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prev. la art. 711 și urm. din N.C.pr.civ., în vigoare la data promovării contestației la executare, având în vedere că procesul verbal de compensare încheiat la data de 25.11.2013 de B. G. C. nu le-a fost comunicat personal nici până la acest moment, dovezile de comunicare aflate la dosar arătând afișarea acestui proces - verbal, împrejurare care nu exonerează pe executorul judecătoresc de la realizarea citării, cât timp art. 671, art. 161 C.pr.civ. obligă executorul la comunicarea procesului verbal personal contestatoarelor sau prin intermediul agentului procedural, niciuna din cele două căi de comunicare nefiind utilizate de către executorul judecătoresc pentru a se putea considera că ar fi luat cunoștință de acest proces verbal.
Au susținut recurentele că se impune casarea hotărârii, cu atât mai mult cu cât executorul judecătoresc a compensat ilegal o parte din cheltuielile de judecată datorate intimatului cu c/valoarea proprietăților lor, acesta având posibilitatea legală de a înființa poprirea asupra pensiilor lor până la recuperarea debitului iar executorul, în situația contestării lipsei semnăturii lor pe dovada de comunicare a procesului verbal de compensare, trebuia să efectueze o nouă comunicare a acestui act, eventual să efectueze demersuri pentru a verifica adresa recurentelor, ținând seama de relațiile tensionate dintre părți, precum și de starea gravă a sănătății lor.
Au mai criticat recurentele și faptul că procesul verbal de compensare o vizează și pe mama lor, F. M., decedată încă din iunie 2012, aspect cunoscut de către executor, care a compensat parțial și datoria persoanei decedate și chiar să-l comunice persoanei decedate.
Au precizat recurentele că toate împrejurările sus-menționate le îndreptățesc să considere că se află în termenul de promovare a contestației, ținând seama de disp. art. 90 și urm. C.pr.civ. nemodificat, art. 161 coroborat cu art. 671 N.c.p.c.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 16.02.2015.
La data de 21.04.2015 intimatul a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că actele de procedură au fost afișate cu respectarea condițiilor legale, procesul verbal fiind comunicat contestatoarelor la data de 21.02.2014, dată de la care a început să curgă termenul legal de 15 zile pentru contestarea acestui act, termen care s-a împlinit la data de 10.03.2014, în timp ce contestația a fost depusă la data de 31.03.2014, după expirarea termenului legal de contestare.
Tribunalul examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.pr.civ. nemodificat, aplicabil în cauză, ținând seama de dispozițiile art. 3 titlul II, cap. I din Legea 76/2012, conform căruia dispozițiile noului cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., în cauză executarea silită a contestatoarelor începând anterior intrării în vigoare a noului c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform procesului verbal din data de 25.11.2013 întocmit de . și G. în cadrul dosarului de executare nr. 1719/2012, contestatoarele S. O. și F. M., precum și numita S. O., în prezent decedată, datorează intimatului P. A. suma de 14.317, 91 lei, în timp ce intimatul P. A. datorează contestatoarelor suma de 2929 lei, reprezentând debit rezultat din titlurile executorii constând în sentința civilă nr. 5624/13.10.2010, decizia civilă nr. 428/R/19.09.2011, decizia civilă n.r 72/24.03.2011, procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 19.04.2013 întocmit în dosarul de executare sus menționat, inclusiv din dispozițiile titlurilor executorii din dosarele de executare nr. 38/M/2005, nr. 96/M/2009, nr. 57/M/2010, nr. 131/M/2010 și nr. 114/M/2011, conexate la dosarul de executare nr. 1719/2012, motiv pentru care executorul a procedat la compensarea legală a creanțelor reciproce datorate de părți, respectiv suma de 2929 lei, astfel încât, debitul total de recuperat de la contestatoare este în cuantum de 11.388, 91 lei, proces verbal de compensare care a fost comunicat contestatoarelor la data de 21.02.2014, procedura de citare îndeplinindu-se prin afișare, motivându-se că destinatarul este lipsă și nu s-a putut afla când poate fi găsit, procesul verbal fiind comunicat la domiciliul contestatoarelor din M., . 32, jud. Prahova.
Art. 92 alin. 3 și 4 c.pr.civ. nemodificat aplicabil în cauză, prevede că dacă cel citat nu se găsește la domiciliu, agentul va înmâna citația unei persoane din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul sau care în mod obișnuit primește corespondența, iar dacă persoanele sus menționate nu vor sau nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces verbal lăsând citația în mâna lor sau dacă nu vor să primească citația ori sunt lipsă, agentul va afișa citația pe ușa locuinței celui citat ori pe ușa principală a clădirii.
De asemenea, potrivit art. 401 alin. 1 c.pr.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că, potrivit procesului verbal din data de 25.11.2013 întocmit de . și G. în cadrul dosarului de executare nr. 1719/2012, contestatoarele S. O. si F. M., precum si numita S. O., în prezent decedată, datorează intimatului P. A. suma de 14.317, 91 lei, în timp ce intimatul P. A. datorează contestatoarelor suma de 2929 lei, reprezentând debit rezultat din titlurile executorii, constând în sentința civilă nr. 5624/13.10.2010, decizia civilă nr. 428/R/19.09.2011, decizia civilă nr. 72/24.03.2011, procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 19.04.2013 întocmit în dosarul de executare sus menționat, inclusiv din dispozițiile titlurilor executorii din dosarele de executare nr. 38/M/2005, nr. 96/M/2009, nr. 57/M/2010, nr. 131/M/2010 și nr. 114/M/2011, conexate la dosarul de executare nr. 1719/2012, motiv pentru care executorul a procedat la compensarea legală a creanțelor reciproce datorate de părți, respectiv suma de 2929 lei, astfel încât debitul total de recuperat de la contestatoare este în cuantum de 11.388, 91 lei, proces verbal de compensare care a fost comunicat contestatoarelor la data de 21.02.2014, procedura de citare îndeplinindu-se prin afișare, motivându-se că destinatarul nu a fost găsită și nu s-a putut afla când poate fi găsit, procesul verbal fiind comunicat la domiciliul contestatoarelor din M., . 32, jud. Prahova.
Ca atare, atât timp cât procesul verbal de compensare a fost comunicat contestatoarelor la domiciliul acestora din M., . 32, jud. Prahova, domiciliu indicat de contestatoare inclusiv în cuprinsul contestației, procedura de comunicare fiind îndeplinită prin afișare motivat de faptul că destinatarul a fost lipsă și nu s-a putut afla data când poate fi găsit, înseamnă că procedura de comunicare a procesului verbal de compensare a fost legal îndeplinită, în conformitate deci cu dispozițiile legale care reglementează modalitatea de comunicare a actelor de executare silită, astfel încât, în condițiile în care procesul verbal de compensare a fost comunicat contestatoarelor prin afișare la data de 21.02.2014, iar acestea au formulat contestație împotriva procesului verbal de compensare la data de 31.03.2014, înseamnă că prezenta contestație a fost introdusă după expirarea termenului legal de 15 zile prevăzut pentru introducerea contestației la executare și care a început să curgă începând cu data de 21.02.2014, ultima zi de depunere a contestației fiind data de 10.03.2014.
De altfel, nu există nicio dovadă la dosar că, la momentul comunicării procesului verbal de compensare contestatoarele ar fi avut un alt domiciliu decât cel la care s-a efectuat prin afișare comunicarea acestui act de executare, și nici vreo dovadă privind existența unei împrejurări obiective mai presus de voința contestatoarelor și care le-ar fi împiedicat să formuleze în termenul legal contestația la executare.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins cererea de repunere în termenul de a formula contestație cât timp nu s-a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința părților de natură a le împiedica să formuleze contestația la executare în termen legal și a admis excepția tardivității formulării contestației la executare cu consecința respingerii acesteia ca tardivă, în conformitate cu disp. art.401 alin.1 c.pr.civ.
Criticile recurentelor în sensul că hotărârea instanței de fond ar fi fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prev. la art. 711 și urm. din N.C.pr.civ., în vigoare la data promovării contestației la executare, cât timp procesul verbal de compensare încheiat la data de 25.11.2013 de B. G. C. nu le-a fost comunicat personal nici până la acest moment, că afișarea actului nu exonerează pe executorul judecătoresc de la realizarea citării, art. 671, art. 161 C.pr.civ. obligând executorul la comunicarea procesului verbal personal contestatoarelor sau prin intermediul agentului procedural, niciuna din cele două căi de comunicare nefiind utilizate de către executorul judecătoresc, sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, prezenta contestație la executare cade sub incidența vechiului cod de procedură civilă în condițiile în care executarea silită a început sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, iar pe de altă parte, agentul procedural s-a aflat în imposibilitate de a înmâna personal contestatoarelor procesul verbal de compensare în condițiile în care s-a constatat lipsa acestora de la domiciliu, procedând ca atare în mod legal la afișarea actului de executare sus menționat, comunicarea fiind astfel realizată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.
Susținerile recurentelor că se impune casarea hotărârii, cu atât mai mult cu cât executorul judecătoresc a compensat ilegal o parte din cheltuielile de judecată datorate intimatului cu c/valoarea proprietăților lor, acesta având posibilitatea legală de a înființa poprirea asupra pensiilor lor până la recuperarea debitului, nu pot fi avute în vedere întrucât exced cauzei în cadrul căreia se analizează modalitatea de comunicare a procesului verbal de compensare contestat și, în raport de aceasta, formularea contestației în termenul legal sau cu depășirea acestui termen, și nicidecum modalitatea de compensare efectuată de către executorul judecătoresc respectiv dacă această compensare s-a făcut cu respectarea sau nerespectarea dispozițiilor legale în materia executării silite.
Aspectele invocate de către recurente conform cărora executorul, în situația contestării lipsei semnăturii lor pe dovada de comunicare a procesului verbal de compensare, trebuia să efectueze o nouă comunicare a acestui act, eventual să efectueze demersuri pentru a verifica adresa recurentelor, ținând seama de relațiile tensionate dintre părți, precum și de starea gravă a sănătății lor sunt nejustificate, deoarece comunicarea procesului verbal de compensare s-a efectuat în mod legal prin afișare, caz în care executorul nu avea nicio obligație să dispună recomunicarea acestui act, mai ales că din nicio probă administrată nu reiese că la momentul comunicării actului de executare silită contestat contestatoarele ar fi avut un alt domiciliu, iar relațiile tensionate dintre părți și starea de sănătate invocată de contestatoare nu reprezintă împrejurări de natură a le împiedica să ia cunoștință de procesul verbal de compensare comunicat prin afișare si să formuleze contestație împotriva acestuia în termenul de 15 zile prevăzut de lege, nereprezentând împrejurări obiective, mai presus de voința contestatoarelor, care să le pună în imposibilitate de a formula contestația în termen legal.
Afirmațiile recurentelor că procesul verbal de compensare o vizează și pe mama lor, F. M., decedată încă din iunie 2012, aspect cunoscut de către executor, care a compensat parțial și datoria persoanei decedate și chiar să-l comunice persoanei decedate, exced de asemenea obiectului cauzei în cadrul căreia se analizează strict modalitatea de formulare a contestației la executare, respectiv termenul în care aceasta a fost formulată în raport de data comunicării actului de executare, de modalitatea de îndeplinire a procedurii de comunicare și nicidecum de modalitatea în care s-a efectuat compensarea de către executorul judecătoresc, persoanele cărora li s-a reținut calitatea de debitoare în cuprinsul procesului verbal de compensare.
Pretențiile recurentelor în sensul că toate împrejurările sus-menționate le îndreptățesc să considere că se află în termenul de promovare a contestației, ținând seama de disp. art. 90 și urm. C.pr.civ. nemodificat, art. 161 coroborat cu art. 671 N.c.p.c., sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă sub imperiul căruia s-a pornit executarea silită și nicidecum dispozițiile noului cod de procedură civilă, iar pe de altă parte, comunicarea procesului verbal de compensare a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale, fiind astfel comunicat contestatoarelor la data de 21.02.2014, iar contestația a fost formulată la data de 31.03.2014 cu mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale aplicabile, caz în care contestația la executare este tardivă în condițiile inexistenței vreunei împrejurări obiective, mai presus de voința contestatoarelor și din cauza căreia s-ar fi aflat în imposibilitate obiectivă de a promova contestația la executare în termen legal.
Prin urmare tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 304 pct. 1 - 9 c.pr.civ. rap. la art. 3041 c.pr.civ. și art. 312 alin. 1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 c.pr.civ. nemodificat, va obliga recurentele la plata către intimat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată(onorariu avocațial).
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele contestatoare S. O. și F. I., ambele domiciliate în M., ..32, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1178/30.12.2014 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul P. A. domiciliat în M., ., nr.7, jud. Prahova, ca fiind nefondat.
Obligă recurentele la plata către intimat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).
IREVBOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. R. C. E. C. D.
Fiind plecată la seminar semnează
Președintele instanței,
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. CR/ Tehnored. MCI
2 ex/29.05.2015
D.f._ - Judec. M.
J.f. - M. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 213/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1844/2015.... → |
|---|
