Pretenţii. Decizia nr. 213/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 213/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.213
Ședința publică din data de 21.04.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - R. C.
E. C. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât F. R. I. domiciliat în Ploiești, Piața Victoriei, nr.9, ..36, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. I. domiciliat în Ploiești, ., ..22, jud. Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 1.500,00 lei taxă de timbru conform chitanței . nr._/20.04.2015 și 215,00 lei taxă de timbru conform chitanței . nr.5357/15.04.2015 și 2 lei conform chitanței . nr.5358/15.04.2015 și timbru judiciar de 0,50 lei, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reprezentat de avocat Chiriacopol V., lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, învederează instanței că s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului.
Reprezentantul intimatului, arată că recurentul nu a achitat timbrul judiciar.
Instanța învederează că prezenta cauză a fost supusă timbrajului în baza Legii 146/1997 și inclusiv dispozițiilor privind plata timbrului judiciar, însă în prezent această dispoziție a fost abrogată potrivit OG 80/2013, obligație în urma căreia au fost retrase timbrele judiciare, aspect confirmat de terțe persoane, motiv pentru care s-a achitat de către recurent o taxă de timbru de 1500 lei și în echivalent pentru fostele timbre judiciare o taxă de timbru de 2,00 lei, urmând ca în cazul în care instanța de recurs constată că nu s-ar fi achitat o taxă de timbru de valoare modică să procedeze la darea în debit a debitorului.
Reprezentantul intimatului, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatului asupra recursului.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.5 c.pr.civ., întrucât recurentul a fost legal citat, dar a refuzat să se prezinte la judecata cauzei. Cu privire la termenul de judecată din data de 07.11.2013, citația nu fost înmânată recurentului pârât, întrucât nu a fost găsit la domiciliu, însă acesta putea să se prezinte în instanță și să solicite termen în condițiile în care citația nu i-a fost înmânată în termen. Cu privire la termenul de judecată din data de 23.01.2014, a fost lipsă de procedură cu recurentul, însă instanța a acordat termen și a dispus citarea acestuia cu mențiunea personal la interogatoriu. Cu privire la termenul de judecată din data de 03.04.2014, instanța a apreciat procedura legal îndeplinită, motiv pentru care nu a mai dispus citarea recurentului. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
După strigarea cauzei se prezintă în instanță avocat R. I., pentru recurenți care depune timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Ploiești sub nr._ la data de 20 septembrie 2012, reclamantul Filicesu I. a chemat în judecată pe pârâtul, Filicescu R. I. solicitând obligarea acestuia să-i achite suma de 15.000 Euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pe ultimii 3 ani, de la data formulării prezentei și în continuare până la plata efectivă.
Totodată a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului C. T. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate atât el cât și pârâtul, ambii în calitate de moștenitori ai defunctului Filicescu Eugeniu, Gramada Pia și Ș. V., pentru suprafața totală de 2,3 ha situat în . în urma căreia a fost emis titlul de proprietate nr._/31.10.2013 de către Comisia Județeană pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Prahova, titlu din cuprinsul căruia el a fost omis.
A mai arătat reclamantul că potrivit sentinței civile nr.1301/31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul 11._, instanța a dispus „modificarea Titlului de Proprietate nr._/31.10.2003” în sensul includerii sale în titlu în calitate de moștenitor al defunctului Filicescu Eugeniu, alături de ceilalți titulari ai dreptului de proprietate menționați în titlu, motiv pentru care, ulterior a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei Ariceștii Rahtivani, întocmirea documentației în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate în care să fie cuprins și el, însă cererea a fost tergiversată, fiind informat de către autoritatea publică locală despre faptul că terenul prevăzut în titlu de proprietate_/31.10.2003 a fost înstrăinat prin act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a susținut de către reclamant că, astfel, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3301/20.12.2007 autentificat de BNP L. și D. din Ploiești, pârâtul alături de ceilalți moștenitori ai defunctului C. T. au înstrăinat cu prețul de 90.000 Euro, terenul reconstituit prin titlu de proprietate ce urma să fie modificat, fiecare comoștenitor încasând suma de 30.000 Euro, respectiv și pârâtul a încasat singur această sumă, deși nu era singurul moștenitor al tatălui lor, fapt dovedit, de altfel, conform considerentelor sentinței nr. 1301/31.01.2012, caz în care pârâtul îi datorează suma de 15.000 de Euro sau echivalentul în lei la data plății la cursul BNR, în caz contrar având loc o îmbogățire fără just temei a pârâtului, având în vedere că a încasat singur parte din prețul vânzării, încercând să-l excludă de la această operațiune juridică.
În drept, a fost invocat principiul îmbogățirii fără just temei.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și,deși legal citat cu mențiunea la interogatoriu, acesta nu s-a prezentat în instanță.
Prin sentința civilă nr._/21.04.2015 Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de reclamantul F. I. și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 15 000 Euro, echivalentul în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând cotă parte din prețul încasat în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3301 din 20 decembrie 2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7500 lei, reprezentând plata taxei de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1301 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 31.01.2012, instanța a dispus modificarea titlului de proprietate nr._ din 31.10.2003 emis de Comisia Județeană Prahova de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, de pe urma defunctului C. T., în sensul includerii pârâtului Filicescu I. în calitate de moștenitor al defunctului Filicescu Eugeniu, alături de titularii dreptului de proprietate menționați în titlu, respectiv G. Pia și Ș. V..
A motivat prima instanță că, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat de sub nr. 2682/20 august 2014, înainte de modificarea titlului de proprietate conform sentinței sus menționate, terenurile ce au făcut obiectul acestuia a fost înstrăinat, astfel că reclamantul din prezenta cauză a fost exclus din drepturile ce i se cuvenea ca urmare a stabilirii calității de moștenitor de pe urma defunctului Filiceanu Eugeniu, pârâtul împreună cu ceilalți moștenitori titulari ai dreptului de proprietate încasând suma de 90.000 de mii de Euro, reprezentând prețul terenului în suprafață de 2,3 000 ha ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr._ din 31.10.2003.
S-a reținut, de asemenea că, potrivit considerentelor sentinței nr. 31.01.2012, rezultă cu autoritate de lucru judecat „ atâta vreme cât pârâții Filicescu R. I. și Filicescu I. (Filicescu I.) au calitatea de moștenitori legali ai tatălui lor Filicescu Eugeniu, situații care rezultă din înscrisurile de stare civilă aflate la dosar, cât și împrejurările existenței unui mandat tacit între rude cu privire la cererea de reconstituire a pârâtului Filicescu I. de pe urma autorului comun C. T., fapt neinfirmat cu probe în cauză, prezenta cerere de modificare a titlului de proprietate, în sensul includerii pârâtului Filicescu I. în titlu ca persoană îndreptățită apare ca legitimă”, considerente în raport de care instanța de fond a concluzionat ca fiind întemeiată cererea reclamantului de i se acorda ½ din prețul încasat de comoștenitorul pârât, 30.000 de Euro, cotă legală ce i se cuvine ca urmare a calității sale de moștenitor al defunctului Filicescu Eugeniu.
A precizat prima instanță că reclamantul și-a întemeiat cererea pe principiul îmbogățirii fără just temei, principiu care implica un fapt juridic, care consta în mărirea patrimoniului unei persoane, fără temei legitim, prin diminuarea patrimoniului altei persoane, cea dintâi având obligația de a înapoia celei de a doua avantajul pe care l-a obținut în dauna ei, iar acțiunea în justiție pe care o are creditorul acestei obligații, având ca obiect restituirea, se numește actio de im rem verso iar în cauză, cum reclamantul a făcut dovada că pârâtul și-a mărit patrimoniul fără un temei legitim, acesta înțelegând să încaseze și cota parte ce i se cuvenea reclamantului, din prețul imobilului, instanța va admite cererea și va dispune în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că potrivit consemnărilor cuprinse în încheieri, cauza a fost soluționată cu lipsă de procedură, în condițiile în care, deși citația a fost afișată fără a se menționa motivul afișării, în cuprinsul încheierilor se consemnează că are termen în cunoștință or, atât timp cât nu a fost legal citat și nu și-a putut formula apărările se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 09.03.2015.
La data de 17.04.2015 intimatul F. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentului nu i s-a pricinuit nicio vătămare, având în vedere că nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 07.11.2013 și nici nu a solicitat termen pentru a-și pregăti apărarea, că la termenul de judecată din data de 23.01.2014 a fost lipsă de procedură cu recurentul, însă instanța a acordat termen și a dispus citarea acestuia cu mențiunea „personal la interogatoriu”, fiind citat cu această mențiune pentru termenul din 03.04.2014, când instanța a considerat că recurentul are termen în cunoștință, motiv pentru care nu a mai dispus citarea pentru următorul termen de judecată.
Tribunalul examinând sentința atacată, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.pr.civ., constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit fișei de repartizare aleatorie informatizată a dosarului cauza având ca obiect „pretenții”, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 20.09.2012, cu prim termen de judecată la data de 06.11.2013, termen preschimbat prin încheierea din data de 21.10.2013 de la data de 06.11.2013 la data de 07.11.2013, menționându-se citarea părților.
Procedura de citare cu pârâtul F. R. I. pentru termenul din data de 07.11.2013 s-a îndeplinit prin afișare, motivându-se că nicio persoană nu a fost găsită, termen la care s-au încuviințat pentru reclamant probatorii și s-a consemnat că pârâtul are termen în cunoștință.
La termenul de judecată din data de 23.01.2014 s-a dispus citarea pârâtului cu mențiunea „personal la interogatoriu” pentru termenul din 03.04.2014, procedura de citare pentru acest termen, fiind, de asemenea, îndeplinită prin afișare, termen când, deși cu ocazia apelului nominal s-a consemnat că în ședința publică a lipsit pârâtul, în citativul încheierii se consemnează că pârâtul are termen în cunoștință, motiv pentru care, nu s-a mai dispus citarea acestuia pentru termenele de judecată din data de 12.06.2014 și 02.10.2014, când s-a apreciat procedura de citare ca fiind legal îndeplinită, consemnându-se că pârâtul are termen în cunoștință.
Potrivit art. 85 C.pr.civ. nemodificat, aplicabil în cauză în raport de data introducerii acțiunii, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 88 alin. 51c.pr.civ.,citația va cuprinde mențiunea că prin înmânarea citației sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convențional pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.
Art. 105 alin. 2 C.pr.civ. nemodificat prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura, decât prin anularea lor.
Potrivit art. 304 pct. 5 C.pr.civ., casarea unor hotărâri se poate cerere atunci când instanța prin hotărârea dată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Art. 312 alin. 5 c.pr.civ. nemodificat prevede că în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că, procedura de citare pentru primul termen de judecată din data de 07.11.2013 cu pârâtul F. R. I. s-a îndeplinit prin afișare la domiciliul acestuia, conform mențiunilor din cuprinsul citației, termen la care, în cuprinsul încheierii de ședință, s-a consemnat că acesta are termen în cunoștință pentru ca, la termenul din data de 23.01.2014 să se dispună citarea pârâtului cu mențiunea „personal la interogatoriu” pentru termenul din data de 03.04.2014, termen pentru care, de asemenea, procedura de citare cu acesta s-a îndeplinit prin afișare, consemnându-se în dispozitivul și citativul încheierii că părțile au termen în cunoștință, mențiuni preluate și în cuprinsul încheierilor din data de 12.06.2014 și, respectiv 02.10.2014, termene pentru care nu s-a mai dispus citarea pârâtului.
Ca atare, atât timp cât procedura de citare cu pârâtul pentru termenele de judecată din data de 07.11.2013, 23.01.2014, 03.04.2014 s-a îndeplinit prin afișare, înseamnă că instanța de fond avea obligația să dispună citarea pârâtului și pentru termenele de judecată următoare, neputându-se prezuma că are termen în cunoștință, în condițiile realizării procedurii de citare prin afișare, dispozițiile legale prevăzând, în mod imperativ, că termenul în cunoștință se prezumă numai în situația în care dovada de îndeplinire a procedurii de citare este semnată de parte personal sau prin reprezentant legal ori convențional, situație care nu mai implică citarea părții respective pentru termenele ulterioare de judecată, prezumându-se, până la proba contrară, că are termen în cunoștință.
Or, în condițiile în care, instanța de fond a administrat probatorii și a soluționat cauza considerând, după termenul de judecată din data de 03.04.2014, că pârâtul are termen în cunoștință, deși pe niciuna din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare anterioare acestui termen de judecată nu a existat semnătura pârâtului sau a vreunui reprezentant legal sau convențional al acestuia și nici nu a fost prezent la vreunul din termenele de judecată, înseamnă că prezenta cauză a fost soluționată în condițiile unei proceduri nelegal îndeplinite cu pârâtul, producând acestuia o vătămare, pârâtul aflându-se în imposibilitate de a-și exercita dreptul la apărare instituit de lege în favoarea sa și pronunțându-se o hotărâre nefavorabilă acestuia, neavând relevanță din acest punct de vedere că a cunoscut sau nu de existența procesului.
Astfel, în mod nelegal instanța de fond a soluționat cauza în condițiile în care procedura de citare cu pârâtul pentru termenele de judecată ulterioare celui din data de 03.04.2014 a fost nelegal îndeplinită, deci cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, instanța considerând eronat că pârâtul ar avea termen în cunoștință, cât timp procedurile de citare s-au realizat prin afișare și nicidecum sub semnătură de primire de către pârât personal sau prin reprezentant legal sau convențional pentru a se putea prezuma că are termen în cunoștință, astfel cum prevede în mod imperativ art. 88 alin. 51 C.pr.civ. nemodificat.
Criticile recurentului în sensul că potrivit consemnărilor cuprinse în încheieri cauza a fost soluționată cu lipsă de procedură, în condițiile în care, deși citația a fost afișată fără a se menționa motivul afișării, în cuprinsul încheierilor se consemnează că are termen în cunoștință or, atât timp cât nu a fost legal citat și nu și-a putut formula apărările se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare, sunt întemeiate, întrucât codul de procedură civilă stipulează în mod expres și limitativ situațiile când se poate prezuma termenul în cunoștință și anume, când citația este semnată personal de către parte sau prin reprezentant legal ori convențional, dispoziții care nu se pot extrapola și la alte situații, caz în care, în speță, neexistând semnătura pârâtului ori a vreunui reprezentant legal sau convențional al acestuia aplicată pe vreuna din dovezile de îndeplinire a procedurii de citate, înseamnă că în mod nelegal s-a apreciat de către instanță la termenele ulterioare termenului de judecată din data de 03.04.2014 că procedura cu ambele părți este legal îndeplinită, pronunțând astfel o soluție cu lipsă de procedură cu pârâtul, producând acestuia o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 5 rap. la art. 312 alin. 1, 2 și 5 C.pr.civ., va admite recursul, va casa în tot sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, urmând ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării să soluționeze cauza cu citarea legală a tuturor părților și cu respectarea dreptului la apărare al acestora.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât F. R. I. domiciliat în Ploiești, Piața Victoriei, nr.9, ..36, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. I. domiciliat în Ploiești, ., ..22, jud. Prahova și, în consecință:
Casează în tot sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești conform considerentelor prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. R. C. E. C. D.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.CR/Tehnored.BM
3 ex./15.05.2015
D.f._ – Judec. Ploiești
J.f – D. F. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 878/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul... → |
|---|
