Contestaţie la executare. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 396/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 396
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- N. A.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, declarat de recurenta – contestatoare V. SA, cu sediul în DN KM 7 Ioannina-A., G. - în calitate de Asociat Unic al ., cu sediul în com. Călugăreni, ., jud. Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. J. P., cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5188/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul T. V., domiciliat în București, ., sector 1.
Cerere de recurs timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100,00 lei, conform chitanței . nr._/20.11.2014, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta – contestatoare reprezentată de avocat J. P. și intimatul T. V. personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pune în discuția părților cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de intimat.
Reprezentantul recurentei-contestatoare, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei, astfel cum a fost formulată.
Intimatul, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Tribunalul admite cererea de repunere pe rol a cauzei și, pe cale de consecință, dispune continuarea judecății cauzei.
Intimatul T. V. personal, având cuvântul cu privire la excepția autorității de lucru judecat, solicită admiterea acesteia.
Reprezentantul recurentei-contestatoare, având cuvântul cu privire la excepția autorității de lucru judecat, solicită respingerea acesteia și anularea tuturor actelor de executare silită realizate în dosarul executorului judecătoresc și, totodată, depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară sub acest aspect. Arată că P. de pe lângă Tribunalul Prahova a concluzionat că titlul executoriu a fost emis nelegal și în fals și doar instanța civilă este în măsură să soluționeze prezentul dosar. Susține că în cele două dosare nu au fost cercetați penal și solicită a se observa faptul că autoritatea lucrului judecat nu poate exista în prezenta cauză. Cu privire la fondul recursului arată că motivele acestuia se întemeiază pe disp. art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., în sensul că hotărârea nu este motivată suficient cu privire la întinderea și înțelegerea biletelor la ordine, nefiind analizate de instanța de fond. Arată că reclamantul se bazează pe un contract particular care face referire la emiterea biletului la ordin pentru societatea comercială și nu pentru sine însuși. Susține că acel contract de comodat a fost încheiat între intimat și reprezentanții societății, însă nu a fost utilizat. Arată că biletele la ordin au fost emise de la o persoană fără calitate și fără a se cunoaște reprezentanții societății. Susține că societatea a fost adusă în fața procedurii executării silite, însă biletul la ordin nu este însumat. Solicită admiterea recursului, anularea titlului executoriu și a tuturor actelor de executare silită, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul T. V., având cuvântul, arată că obligațiile din contractul de comodat nu au nimic în comun cu contractul particular, iar cauza ce a făcut obiectul acestor două titluri executorii a fost soluționată prin sentința penală care există la dosar. Pe fondul recursului, arată că instanța de fond a constatat că cele două titluri executorii au fost puse în executare, iar biletele la ordin nu au fost anulate niciodată, astfel că, acestea sunt legale. Arată că obiectul recursului este contestație la executare, iar criticile recursului se referă la anularea biletelor la ordin, însă instanța de fond nu a fost investită cu o astfel de cerere. Cu privire la comunicarea actelor de procedură, susține că acestea au fost comunicate la adresa societății înregistrată la Registrul Comerțului, la dosar existând adresa Poștei Române în acest sens. Arată că instanța de fond a constatat corect că somația întrunește condițiile prev. de art. 387 C.pr.civ., deoarece actele de executare au fost emise în condițiile legii. Susține că instanța de fond a fost obligată să se pronunțe asupra titlului executoriu și a constatat că acestea au fost emise legal. Solicită respingerea recursului, ca nefondat și, totodată, depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei-contestatoare, având cuvântul, în replică, arată că intimatul avea calitatea de director și era în obligația sa să înregistreze contractul la Registrul Comerțului.
Tribunalul ia act de susținerile părților și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate și asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ 9.12.2011, contestatoarea S.C. V. S.A. a chemat în judecată pe intimatul T. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare silită, încuviințată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ la data de 18.04.2011, și a somației de executare emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc D. M., în dosarul de executare nr. 113/2011, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că executarea silită a început în baza unor bilete la ordin, emise în numele .., fără ca asociatul unic S.C. V. SA (G.) sau administratorul societății să cunoască împrejurări care să ducă la emiterea acestora. Biletele la ordin, în valoare totală de_,48 lei, au fost emise și semnate de către creditorul T. V. care nu mai are nicio calitate în societate.
Pe de altă parte comunicarea somației de executare s-a făcut cu mari vicii de procedură, în sensul că creditorul a indicat executorului judecătoresc, sediul societății din .. P. M., .. 131, jud. Prahova, unde societatea are sediul expirat încă din data de 25.07.2008, la această adresă având acces doar creditorul care deține cheile în mod nelegal și primește corespondența societății la aceeași adresă indicată de el în mai multe cereri înaintate instanțelor judecătorești.
Ulterior, B. a transmis prin aviz de recepționare poștal (primit la data de 09.12.2011), la sediul societății S.C. V. SA din G., un set de înscrisuri prin care îi punea în vedere ca la data de 08.12.2011 ora 10,00 să se prezinte la sediul executorului judecătoresc în vederea stabilirii prețului imobilului societății, fără a–i transmite actele care au dus la întocmirea actului de executare. Somația de executare este un act impus de procedura specială a Legii nr. 58/1934 și orice critică adusă modului de îndeplinire a acestei proceduri urmează a fi valorificat pe calea specială prevăzută de actul normativ citat, respectiv pe calea opoziției la executare pe care nu a avut posibilitatea să o exercite.
Pe de altă parte actele de executare au ca obiect un titlu executoriu, care nu a fost emis de societate, care nu își desfășoară activitatea din anul 2008 și nici nu deține sume de bani disponibile în contul bancar.
A mai arătat că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu, pentru înlăturarea dubiilor și pentru ca contestatoarea să aibă posibilitatea de a verifica caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și legalitatea executării silite
În drept a invocat dispozițiile art. 82, art. 112 și urm., art.274 C.pr.civ, art.399 și urm. C.pr.civ., Legea 58/1934.
Intimatul a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității contestației la executare, față de împrejurarea că B. a transmis prin poșta la data de 01.XI.2011, pe adresa debitoarei . din . de plata din 16.09.2011 și copiile titlurilor executorii, documente ce poarta stampila poștei de primire data de 03.XI.2011, debitoarea necontestând acest fapt. A precizat că la data de 07.XI.2011, prin Cabinet Avocat D. V., prin posta cu confirmare de primire s-a transmis spre informarea administratorului lui . (Sintos Mantela Ionnis), somația de plata însoțită de titlurile executorii din dos. nr. 113/2011 la adresa asociatului V. SA - G. iar la data de 08.XI.2011, orele 11,28, prin fax cu confirmare de primire au fost trimise susmenționatele înscrisuri, spre informare administratorului debitoarei la sediul din G. (fax__).
La data de 09.XII.2011 contestatoarea a primit documentele dintr-un alt dosar, respectiv nr. 112/2011, și nu 113/2011, precizând totodată că s-au încălcat dispozițiile art. 401 C.pr.civ.
Intimatul a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei . în dosarul nr.113/2011 fiind ., si nu V. SA, care nu este nici măcar asociat unic în . - și excepția inadmisibilității contestației la executare, având în vedere că în cauză contestatoarea nu solicita înlăturarea unui act procedural îndeplinit in procedura stricta a biletului la ordin, respectiv opoziția la executare, care este singura forma de contestare a executării silite in cazul biletelor la ordin, in conformitate cu art.62 din Legea 58/1934.
Pe fond, intimatul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că biletele la ordin investite ca titlu executoriu si puse in executare in dosarul nr.113/2011 sunt false, deoarece contractul de management si actele adiționale acestuia sunt semnate de creditor si de către contestatoare la data de 16.04.2004 și nu a fost denunțat de niciuna dintre părți. Atribuțiile directorului lui V. SRL au fost stabilite prin procesul verbal 227/2005 dar au fost prelungite prin procesul verbal al Consiliului de Administrație, prin hotărârea nr. 54/27.02.2006 când au fost redefinite atribuțiile de serviciu ale creditorului, in calitatea sa de director al debitoarei ., fără ca exercitarea acestora sa fie limitata in timp si in afara valabilității contractului prin care a fost numit director. Contestatoarea face referire doar la procesul verbal nr. 227/2005 care a expirat la 06.02.2006, însa a fost înlocuit tot de ea cu procesul verbal nr. 254/27.02.2006 si care stabilește pe perioada nedeterminata atribuțiile lui T. V.. De asemenea a invocat o . înscrisuri care emană de la contestatoare și care confirmă susținerile intimatului: scrisoarea din 18.02.2010, sentința nr. 526 din 20.06.2011, faxul din 09.04.2010,
A mai arătat că afirmația contestatoarei că administratorul debitoarei Sintos Mantelas Loannis nu cunoaște împrejurările care sa duca la emiterea acestor bilete la ordin și că contestatoarea nu mai are activitate din anul 2008 este falsă, menționând totodată că, contractul de comodat nr. 9/25.07.2004 - a cărei valabilitate a fost prelungita cu actul adițional din 25.07.2008 este parte integranta din contract, până în iulie 2012. Asumarea de către debitoare a obligației de plată față de creditor este deci efectul unui contract legal semnat de părți – iar în temeiul disp. art. 7 din contract, a solicitat rezilierea acestuia înainte de data expirării valabilității începând cu ianuarie 2011, debitoarea neformulând vreo obiecție la rezilierea contractului, exprimată în termen legal de creditor. În conformitate cu prevederile art.4 din contract, începând cu data desființării unilaterale a contractului (ianuarie 2011), curg obligațiile de plată ale debitorului pentru cheltuielile de întreținere efectuate de creditor pe toata perioada valabilității contractului în numele și pentru debitoare, sume calculate conform contractului – astfel, neformulând nicio obiecție, debitoarea si-a recunoscut obligația de plată izvorâtă din respectivul contract și s-a angajat să plătească suma datorată.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 și 371/1 și urm C.pr.civ.
În baza art. 402 alin 1 C.pr.civ., s-a atașat copia certificată a dosarului de executare.
P. sentința civilă nr. 6335/20.04.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a respins cererea de suspendare a executării silite, s-a admis excepția tardivității contestației la executare și s-a respins în consecință, contestația la executare ca tardiv formulată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs recurenta-contestatoare .., iar prin Decizia civilă nr. 31/9.01.2013 a Tribunalului Prahova, s-a admis recursul declarat și s-a casat în parte sentința recurată, cu trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești în vederea continuării judecății, menținându-se restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva Deciziei civile nr. 31/9.01.2013, T. V. a formulat contestație în anulare, ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia civilă nr. 1194/3.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, precum și o primă cerere de revizuire, ce a fost anulată ca netimbrată prin decizia civilă nr. 1621/4.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova și o a doua cerere de revizuire, la a cărei judecată revizuientul T. V. a renunțat, luându-se act de această împrejurare prin Încheierea din data de 6.03.2014 a Tribunalului Prahova.
În rejudecare după casare cu trimitere, în urma probelor administrate pe fondul cauzei, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 5188/11.04.2014prin care a respins excepția lipsei calității procesual active a contestatoarei și excepția inadmisibilității contestației la executare ca neîntemeiate și a respins contestația la executare formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, pronunțându-se potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea fondului, a reținut că potrivit art. 67 alin. 1 C.pr.civ., părțile pot să-și exercite drepturile personal sau prin mandatar, iar conform art. 68 alin. 1, mandatul poate fi dat pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau pentru reprezentare, în ambele cazuri fiind obligatorie forma scrisă.
De asemenea, art. 35 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 prevede că persoana juridică își exercita drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale – în speță, contestația la executare fiind formulată de S.C. V. S.A., în calitate de asociat unic al .., iar executarea silită se desfășoară împotriva .. În acest sens, judecătorul fondului a reținut că este adevărat că reprezentantul legal al unei societăți este administratorul, potrivit Legii nr. 31/1990, însă administratorul primește mandat din partea asociaților, prin urmare asociatul - chiar dacă nu este asociat unic - poate exercita el însuși drepturile mandatarului său – considerente față de care, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual active a contestatoarei, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației, prima instanță a reținut că potrivit art. 399 alin. 3 C.pr.civ., dacă executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță, se pot invoca apărări de fond dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
S-a mai reținut că Legea nr. 58/1934 - în varianta în vigoare la data pornirii executării silite - reglementează într-adevăr opoziția la executare ca modalitate de contestare a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, însă motivele pentru care se poate promova o asemenea cale de atac sunt limitativ prevăzute și privesc aspecte formale ale titlului, precum și cele referitoare la fondul raportului dacă posesorul biletului la ordin l-a dobândit cu intenția de a-l frauda pe debitor.
De asemenea, potrivit art. 63 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19 – iar art. 2 alin. 1 prevede că titlul căruia ii lipsește vreuna din condițiile arătate la articolul 1 nu are valoarea unei cambii: denumirea, ordinul necondiționat de a plăti o suma determinată, numele aceluia care trebuie să plătească (tras), respectiv numele și prenumele, în clar, ale persoanei fizice, respectiv denumirea persoanei juridice ori a entității care se obligă, codul trasului, respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului; arătarea scadenței, arătarea locului unde plata trebuie făcuta, numele acelui căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcuta, data și locul emiterii, semnătura celui care emite cambia (trăgător).
A mai reținut judecătorul fondului că în conformitate cu art. 19, persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambiala nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știința în paguba debitorului - per a contrario, în situațiile în care se invocă neregularități ce țin de fondul raportului dintre părți, se poate utiliza calea contestației la executare, iar a admite soluția contrară ar însemna să se limiteze excesiv, dacă nu chiar să se abolească, dreptul conferit de legiuitor contestatorului de a invoca apărări de fond.
Mai mult decât atât, prima instanță a apreciat că a recunoaște un asemenea formalism excesiv ar însemna nesocotirea principiului accesului liber la justiție și dreptului la un recurs efectiv la instanțele judecătorești consacrate de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului – or, analizând conținutul prezentei contestații, rezultă că reclamanta invocă chestiuni ce privesc fondul raporturilor dintre părți, precum și vicii de procedură legate de comunicarea actelor procedurale, prin urmare excepția inadmisibilității a fost apreciată de instanța de fond ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din data de 18.04.2011, Judecătoria Ploiești a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin ._/25.01.2011, scadent la data de 28.01.2011 pentru suma de 60.006 lei și PIRB3AG_/01.02.2011, scadent la data de 08.02.2011 pentru suma de 5076 lei – iar prin somația emisă în data de 16.09.2011 și comunicată . la data de 03.11.2011 (filele 146 și 147 din vol. I) la adresa P. M., sat P. Moșneni, .. 131, i s-a pus acesteia în vedere să achite în termen de 15 zile debitul și cheltuielile de executare.
S-a mai reținut că executarea silită poate începe numai după comunicarea unei somații către debitor (art. 387 alin. 1 C.pr.civ.), iar potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite și a actelor de executare, se poate face contestație de cei vătămați prin executare, iar potrivit alin. 2, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancționează cu nulitatea respectivelor acte - așadar ceea ce are de cercetat instanța învestită cu o astfel de cerere constă în legalitatea și temeinicia executării silite.
De asemenea potrivit art. 3731 alin. 3 C.pr.civ., executarea se pornește după încuviințarea acesteia de către instanță, prin încheiere, în oricare din formele prevăzute la art. 3711 alin. 3, care face trimitere la celelalte dispoziții ale Codului de procedură civilă - formele executării silite fiind: imobiliară, mobiliară și poprirea - alegerea formei fiind exclusiv dreptul creditorului, executarea putându-se face simultan sau succesiv în aceste forme, iar din conținutul art. 3731 alin. 4 C.pr.civ., care reglementează cazurile în care instanța poate respinge încuviințarea executării silite, rezultă că instanța analizează certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței.
Astfel, conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., o creanță este certă și lichidă când existența rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul” și „câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanate de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală” – prin urmare, cu privire la încuviințarea executării silite, instanța constată că în mod legal a fost încuviințată prin încheierea din data de 18.04.2011, în cadrul procedurii neputându-se analiza chestiuni care țin de fondul raporturilor dintre părți. Instanța învestită cu o cerere de încuviințare silită a unor bilete la ordin verifică doar dacă acestea cuprind elementele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 58/1934 și dacă sumele sunt scadente.
În ceea ce privește lămurirea titlului executoriu, instanța de fond a reținut de asemenea netemeinicia susținerilor contestatoarei - astfel instanța nu a fost învestită cu o cerere în anularea acestor bilete la ordin, contestatoarea formulând în schimb o plângere penală împotriva intimatului, soluționată prin scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută la art. 290 vechiul C.pen., reținându-se în motivarea ordonanței din data de 18.06.2013 că “nu rezultă presupunerea rezonabilă învinuitul T. V. ar fi efectuat vreun act de inducere în eroare a părții vătămate. Întrucât nu s-au făcut demersuri de comunicare a revocării din funcția de director al . către unitatea bancară, astfel că, atât în reprezentarea învinuitului, cât și a terților (incluzând în această categorie și unitatea bancară) acesta era mandatarul societății, având dreptul de a emite bilete la ordin” (fila 6 din vol II). Ordonanța a fost menținută prin sentința penală nr. 556/29.11.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
P. urmare, prima instanță a apreciat că, atâta vreme cât cele 2 bilete la ordin nu au fost anulate, acestea beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie și reprezintă titluri executorii în baza cărora executarea silită a fost pornită în mod legal și temeinic.
Pe de altă parte, potrivit art. 90 alin. 1 C.pr.civ., înmânarea actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat - echivalentul domiciliului persoanei fizice reprezentându-l sediul persoanei juridice - sediul fiind cel indicat la registrul comerțului - potrivit art. 921 C.pr.civ., în cazul persoanelor juridice, comunicarea neputându-se face prin afișare decât dacă se refuză primirea sau se constată lipsa oricărei persoane de la sediu.
Așa cum instanța de fond a arătat și în sentința civilă nr. 6335/20.04.2012, aspect reținut și de tribunal în decizia de casare, dispozițiile art. 95 C.pr.civ. se aplică în situația în care fie debitorul nu mai are sediul la adresa respectivă - citarea prin publicitate în situația în care de facto sediul debitorului nu se mai află în locul respectiv trebuind a fi dispusă cu rezervă, deoarece în cazul persoanelor juridice obligația actualizării datelor de identificare se apreciază cu mai multă severitate decât în cazul persoanelor fizice - în plus orice modificare neînregistrată în registrul comerțului având ca efect inopozabilitatea față de terți.
Instanța de fond a mai reținut că executorul judecătoresc a comunicat prin fax somația la data de data de 08.11.2011 la sediul asociatului unic din G., iar la data de 15.11.2011, avocatul intimatului a comunicat prin poștă la același sediu, somația și titlurile executorii (fila 35), de asemenea la data de 09.12.2011 (fila 169) executorul a comunicat actele către S.C. V. S.A.
Prima instanță a reținut totodată că abia la data de 27.03.2012 prin mențiunea nr._, contestatoarea a operat modificarea sediului la registrul comerțului (fila 41 din dosarul de recurs), prin urmare până la data respectivă procedura de comunicare a actelor de executare s-a făcut în mod legal la vechiul sediu, astfel cum acesta era înregistrat la Registrul Comerțului; mai mult decât atât, instanța constată că atât executorul, cât și apărătorul intimatului au depus diligențe suplimentare pentru ca contestatoarea să nu fie prejudiciată, înștiințând-o despre executare și la sediul asociatului unic.
Pe de altă parte, s-a constatat că contestația a fost expediată prin poștă la data de 23.12.2011, așadar aceasta a luat la cunoștință despre dosarul de executare cu 4 luni înainte de notificarea schimbării de sediu la registrul comerțului.
Până la data formulării contestației la executare, executorul judecătoresc nu a mai întocmit alte acte de executare, iar contestatoarea nu și-a completat obiectul acțiunii, prin urmare instanța de fond a constatat că este învestită să analizeze legalitatea și temeinicia somației și a actelor întocmite până la data de 23.12.2011 – constatând totodată că în afară de somația din data de 16.09.2011, executorul judecătoresc a mai întocmit un proces-verbal de cheltuieli.
A mai reținut judecătorul fondului că potrivit art. 3711 alin. 1 C.pr.civ., obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar, creditorul putând declanșa executarea silită ; astfel, potrivit art. 387 C.pr.civ., somația trebuie să cuprindă denumirea și sediul organului de executare, data emiterii somației și numărul dosarului de executare, numele și sediul debitorului, arătarea titlului executoriu, termenul și arătarea consecințelor, semnătura și ștampila organului de executare – iar examinând conținutul somației, prima instanță a constatat că aceasta respectă întocmai prevederile legale, a fost comunicată debitorului și a fost însoțită de actele prevăzute de lege.
Împotriva sentinței civile nr. 5188/11.04.2014 a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea .>, care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile recurate și rejudecând cauza în fond să se admită contestația așa cum a fost formulată și precizată, să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită începută împotriva .. în dosarul execuțional nr._ deschis de către Biroul Executorului Judecătoresc D. M.; să se constate nevalabilitatea titlurilor în baza căreia a fost începută executarea silită, adică a biletelor la ordin și a actului de executare contestat; să se dispună restituirea cauțiunii depusă la Registrul de valori al Judecătoriei Ploiești prin recipisa de consemnare nr._/1 și chitanța nr._/1 din data de 27.02.2012 în cuantum de 7.877,00 lei, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că executarea silită a început în baza a două bilete la ordin, emise în numele .. de către creditorul T. V., fără ca asociatul unic S.C. V. SA (G.) sau fostul administrator al subscrisei societății dl. Sintos Mantelas Ioannis să cunoască împrejurări care să ducă la emiterea acestora – biletul la ordin ._, emis la data de 25.01.2011 în București, scadent la data de 28.01.2011, pentru suma de 60.066,00 lei și Biletul la ordin ._, emis la data de 01.02.2011 în București, scadent la data de 08.02.2011, pentru suma de 5.076,00 lei fiind emise și semnate de către creditorul T. V., semnate pentru debitor de către creditor, fiind evident afectată rațiunea legii ce prevede o „asumare" a obligației de parte adversă, actul respectiv având forma unui veritabil „act de sine însuși", ca varietate a mandatului său în cadrul societății recurente.
După ce biletele la ordin mai-sus menționate au fost refuzate la plată de către Piraeus Bank România SA - Agenția T., J_ CUI_, creditorul le-a învestit cu titlu executoriu la Judecătoria Ploiești, a solicitat executarea silită prin executor judecătoresc, scopul acestuia constând în demararea executării silite asupra imobilului și bunurilor societății.
A mai arătat recurenta că prin cererile de învestire cu formulă executorie a biletelor la ordin, intimatul a arătat că sumele de 60.066,00 lei și 5.076,00 lei sunt rezultatul contractului de comodat nr. 09/25.07.2004 încheiat între acesta și .., constând în achitarea sumei fixe de 200 euro/lună reprezentând costul utilităților plătite anticipat, în conformitate cu clauzele contractuale – în cuprinsul contestației la executare recurenta învederând instanței că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu, pentru înlăturarea dubiilor și pentru ca instanța de judecată să aibă posibilitatea de a verifica caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și legalitatea executării silite pornită împotriva noastră.
P. Sentința Civilă nr. 6335/20.04.2012 a Judecătoriei Ploiești, instanța de fond a dispus respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată, a admis excepția tardivității contestației la executare și a respins contestația la executare formulată de V. SA în calitate de asociat unic al .., iar împotriva sentinței enunțate contestatoarea-recurentă a declarat recurs, criticând soluția dată de către instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie - prin Decizia Civilă nr. 31/09.01.2013 a Tribunalului Prahova, dispunându-se respingerea excepției calității procesuale active a recurentei și totodată s-a admis recursul declarat de recurenta-contestatoare .., s-a casat în parte sentința recurată și s-a trimis cauza la Judecătoria Ploiești, în vederea continuării judecății, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, numai în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite.
Recurenta a mai arătat că în rejudecarea fondului cauzei, prin încheierea de ședință din data de 07.05.2013 pronunțată de către Judecătoria Ploiești Secția Civilă în dosarul nr._, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite formulată de subscrisa societate si a dispus suspendarea executării silite în dosarul nr. 113/2011 aflat pe rolul B.E.J. D. M., până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare - prin aceeași încheiere instanța fondului respingând cererea intimatului de suspendare a prezentului dosar în temeiul art. 244 alin.(l) pct.(l) C.pr.civ., ca neîntemeiată, însă prin încheierea de ședință din data de 07.06.2013, în baza art. 244 alin.(l) pct.(2) C.pr.civ., instanța de fond a suspendat judecata la cererea formulată de către V. SA în calitate de asociat unic al .., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 92/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 07.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Ploiești s-a repus cauza pe rol, constatându-se cauza în stare de judecată și amânându-se pronunțarea la data de 11.04.2014, când, prin Sentința Civilă nr. 5188, instanța de fond a dispus respingerea excepției calității procesuale active a contestatoarei și excepția admisibilității contestației ca neîntemeiate și de asemenea, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea V. SA în calitate de asociat unic al .., ca neîntemeiată.
Recurenta a învederat instanței de recurs că, prin cererea de chemare în judecată, a formulat o cerere de administrare de probe, respectiv a solicitat în temeiul art. 167 C.pr.civ. - proba testimonială cu martori - proba cu înscrisuri, iar în baza art. 218 C.pr.civ. a solicitat administrarea probei cu interogatoriul intimatului, apreciind că prin încheierea de ședință din data de 07.04.2014 instanța de fond din eroare a consemnat că „în temeiul art. 167 instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, considerând-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei" și "nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocate sau alte probe de administrat instanța acordă cuvântul pe fond" - prin urmare, recurenta învederează instanței de recurs că prima instanță a procedat la judecata cauzei în considerarea că a fost decăzută din proba cu martori, alte înscrisuri și interogatoriul intimatului, instanța de fond încuviințând doar proba cu înscrisurile de la dosar, astfel deci, prin respingerea celor trei cereri esențiale solicitate, încălcând dreptul la apărare și dreptul de a avea un proces echitabil
Pe de altă parte, recurenta a arătat că înțelege să critice hotărârea fondului sub aspectul încălcării dreptului la apărare, motiv circumscris principiului garantării dreptului la apărare care este de ordin constituțional, fiind consacrat prin art. 24 al Legii fundamentale, și care depășește interesul părților întrucât respectarea sa tinde la aflarea adevărului în procesul civil, încălcarea lui atrăgând casarea hotărârii.
Astfel, recurenta susține că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, față de lipsirea sa de posibilitatea de a-și dovedi susținerile, în contextul în care instanța fondului cauzei a dat relevanța doar probelor depuse de către intimat, fără a da relevanță celor depuse de contestatoarea-recurentă în dovedirea celor solicitate prin cererea de chemare în judecată;
Recurenta a mai invocat încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.(5) C.pr.civ., care consacră principiul rolului activ al judecătorului, acesta având îndatorirea de a efectua activitatea de cercetare și dezbatere a fondului pentru clarificarea situației de fapt în vederea stabilirii adevărului judiciar și aplicării corecte a legii, cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale, în vederea soluționării legale și temeinice a acestuia.
De asemenea, în opinia recurentei, sentința civilă atacată este nemotivată atât în ceea ce privește soluția pronunțată asupra probelor administrate, cât și în ceea ce privește susținerile intimatului referitoare la dreptul de creanță rezultat din contractul de comodat nr. 09/25.07.2004, încheiat între părți, instanța de fond limitându-se la a prelua apărările intimatului, fără a examina motivele acțiunii din care rezultă că societatea recurentă a prezentat înscrisuri suficiente, referitoare la inexistența creanței pretinse/solicitate de către intimat.
Cu privire la titlul de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu, recurenta a solicita a se reține, din probele administrate, că acesta este constituit de Biletul la ordin ._, emis la data de 25.01.2011 în București, scadent la data de 28.01.2011, pentru suma de 60.066,00 lei și Biletul la ordin ._, emis la data de 01.02.2011 în București, scadent la data de 08.02.2011, pentru suma de 5.076,00 Iei, suma totală fiind 65.142,00 lei - așadar, titlul executoriu în cauză este constituit ca urmare a contractului de comodat nr. 09/25.07.2004, dar la care nu au fost anexate modalitățile de calcul a unei sume stabilite de ambele părți, sau anexe semnate și de subscrisa societate, susținerea recurentei fiind în sensul că in cauză nu există titlu executoriu valabil, iar pentru a ajunge la această constatare, apreciază că instanța de învestire cu formulă executorie a biletelor la ordin nu a ținut cont de dispozițiile legale aplicabile - prin urmare, analiza legalității constituirii titlului de creanță și a transformării sale în titlu executoriu trebuiau verificate în conformitate cu dispozițiile în vigoare prevăzute de Codul Civil, codul de procedură civilă precum și a dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 58/1934 actualizată la data de 11.05.2008.
În susținerea solicitărilor formulate, recurenta arată că, prin executorul judecătoresc, intimatul a organizat o licitație publică pentru valorificarea unor bunuri imobile proprietate a subscrisei societăți contestatoare, în vederea recuperării unei creanțe datorate calculată doar de către acesta în sumă totală de 65.142,00 lei, nefiind însă respectate prevederile Codului de procedură civilă, întrucât în speță nu există vreo decizie a conducerii societății sau o declarație care să stabilească creanța la nivelul cuantumului urmărit de către intimat, neexistând astfel titlu executoriu valabil – iar în cazul în care, totuși, ar fi existat vreun document care să stabilească creanța pretinsă, intimatul T. V. nu și-a îndeplinit obligația de a-l comunica subscrisei societăți contestatoare și nici instanței de judecată.
P. urmare, învederează că una din condițiile imperative cerute de lege pentru demararea procedurii executării silite este caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinsă de debitor - datorată de creditor, această condiție trebuind îndeplinită de orice creditor, indiferent că este creditor bugetar, chirografar sau garantat, la data solicitării deschiderii procedurii.
S-a mai arătat în motivele de recurs că potrivit art. 379 alin.(3) C.pr.civ., creanța certă este aceea a cărei existență este neîndoielnică și rezultă din însuși actul de creanță/titlul executoriu, emanat de la debitor sau recunoscut de dânsul, iar conform art. 379 alin.(4) din același act normativ, creanța este lichidă atunci când obiectul/câtimea ei este determinată sau determinabilă cu ajutorul actului de creanță/titlul executoriu care să conțină elemente care permit stabilirea lui.
În motivele de recurs se mai susține că din verificarea lucrărilor cauzei, rezultă că instanța de fond nu a stabilit o corectă situație de fapt, aceasta nefiind probată cu înscrisurile depuse de către intimat, respectiv nu s-a probat că .. ar datora sume de bani acestuia, întrucât contractul de comodat anterior enunțat care a fost încheiat cu scopul ca societatea să stabilească sediul social la adresa din contract, nu a fost niciodată înscris în baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului – totodată, .. nu a figurat niciodată în evidențele Ministerului Finanțelor cu conturi închise/deschise, nu a avut, cu această entitate, relații comerciale sau financiare și nu a deținut niciodată conturi deschise la vreo unitate bancară declarând sediul social la adresa din municipiul București, ., sector 1.
P. urmare, în raport de considerentele expuse, se constată lipsa unei analize temeinice, amănunțite, profunde a fiecărei probe și a probelor în ansamblu, instanța de fond făcând o interpretare greșită a acestor probe și dând relevanță deosebită, exagerată, unei singure probe, respectiv Biletul la ordin ._, emis la data de 25.01.2011 în București, scadent la data de 28.01.2011, pentru suma de 60.066,00 lei și Biletul la ordin ._, emis la data de 01.02.2011 în București, scadent la data de 08.02.2011, pentru suma de 5.076,00 lei - reținând o situație de fapt bazată pe constatări vagi, discutabile, pe presupuneri și prezumții, contrară exigențelor prevăzute de legea civilă.
Pe cale de consecință, în raport de motivele pe care le-a invocat, în conformitate cu probele ce solicită a se administra, având în vedere că în speță nu există un titlu executoriu valabil și nu există elemente care să permită stabilirea unei creanțe certe, lichide și exigibile, recurenta solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile recurate și, rejudecând cauza în fond, să se admită contestația așa cum a fost formulată și precizată pe parcursul procesului, să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită începută împotriva .. în dosarul execuțional nr._ deschis de către Biroul Executorului Judecătoresc D. M., să se constate nevalabilitatea titlurilor în baza cărora a fost începută executarea silită, adică a biletelor la ordin și a actului de executare contestat, să se dispună restituirea cauțiunii depusă la Registrul de valori al Judecătoriei Ploiești prin recipisa de consemnare nr._/1 și chitanța nr._/1 din data de 27.02.2012 în cuantum de 7.877,00 lei, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 312 din C.pr.civ., contestația fiind întemeiată pe dispozițiile art. 82, art. 112 și urm., art.274, art.399 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 58/1934 actualizată la data de 11.05.2008, precum și alte acte normative în vigoare.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar în copii xerox de pe următoarele înscrisuri: contract de comodat nr. 09 /25.07.2004, cerere de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin ._, biletul de ordin încheierea din data de 07.02.2011 a Judecătoriei Ploiești; cerere de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin ._, biletul la ordin încheierea din data de 24.02.2011 a Judecătoriei Ploiești; dovada datei comunicării sentinței civile nr. 518/11 aprilie 2014.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 23.07.2014.
Intimatul T. V. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția autorității de lucru judecat față capetele de cerere nr. 2 si 3 din recurs privitoare la "anularea tuturor formelor de executare silita" si constatarea nevalabilității titlului executoriu", raportat la sentința civilă -definitivă- nr._/20.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul cu nr._/281/2012 rămasă definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurenta - contestatoare . - cu Decizia civilă nr. 772/16.05.2014 pronunțata de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2011 în ceea ce privește cererea (punct 2 din motivele de recurs) de a se dispune anularea tuturor formelor de executare silită din dosarul execuțional_ al B.E.J D. M. și sentința penala -definitivă- nr. 556/29.XI.2013 pronunțata de către Tribunalul Prahova în dosarul nr._ prin care se constată valabilitatea și legalitatea titlului executoriu constând din 2 bilete la ordin investite cu formulă executorie (punct 3 din motivele de recurs).
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că motivele de recurs nu întrunesc exigențele prev. art. 304 al 1,2,3,4,5 C.pr.civ. text de lege invocat ca temei legal al cererii de a se dispune casarea in tot a sentinței civile atacate.
Se mai arată că instanța de fond constată că a fost investită să cerceteze legalitatea și temeinicia executării silite, iar conform prev. art. 373 indice 1 alin 4 C.pr.civ instanța poate respinge încuviințarea executării silite numai în cazul în care constată că, creanța nu are un caracter cert, lichid si exigibil. Ori prima instanță, pe bază de probe, reține că în speță creanța are un caracter cert, lichid și exigibil în condițiile în care câtimea ei este determinate prin însăși actul de creanță iar titlul executoriu îl constituie 2 bilete la ordin investite cu formulă executorie și declarate printr-o decizie penală definitivă ca legale. Ca urmare, prima instanță reține că atâta timp cât cele 2 bilete la ordin nu au fost anulate ci, mai mult, confirmate ca legale printr-o sentința penală definitivă - acestea beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie și reprezintă titlul executoriu în baza căruia executarea silită a fost pornită legal și temeinic.
S-a mai arătat că instanța de fond constată, pe baza de probe, că în ceea ce privește lămurirea titlului executoriu, nu a fost investită cu o cerere în anulare a biletelor la ordin – cale de atac fructificată de parte pe calea unei plângeri penale și soluționată definitiv cu Decizia penală –definitivă- nr. 556/29.XI.2013 a Tribunalului Prahova (anexată).
În ceea ce privește înmânarea actelor de procedură, intimatul a arătat că prima instanță retine, pe baza probelor de la dosar, că acestea au fost înmânate corect și conform prev. art. 90 alin. 1 C.pr.civ. si art. 92 indice 1 C.pr.civ., la sediul declarat la Registrul Comerțului al debitoarei - și mai mult, la sediul din G. al asociatului unic din cadrul debitoarei, și ca urmare atât executorul cât și apărătorul intimatului au depus diligente suplimentare pentru ca contestatoarea să nu fie prejudiciată, înștiințând-o despre executare și la sediul asociatului unic din G. – cu mențiunea că orice modificare de sediu social sau neactualizare la Registrul Comerțului nu este opozabilă terților iar în cauză, schimbarea sediului social la Registru Comerțului s-a făcut la 27.03.2012 procedura fiind îndeplinită în anul 2011.
S-a mai arătat în întâmpinare că, din analiza conținutului somației, instanța de fond a constatat că ea întrunește exigențele prev. de art. 387 C.pr.civ., iar temeiul legal al relațiilor contractuale dintre părți l-a constituit contractul de comodat nr. 9/25.07.2004 - contract ce nu a fost niciodată contestat de . așa cum nu a fost niciodată desființat prin voința părților și /sau prin vreo hotărâre judecătorească.
La dosarul cauzei, în recurs, au fost atașate de către părți, înscrisuri.
La termenul din 20.11.2014, recurenta-contestatoare a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii nr. 2524/01.07.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ prin care s-a dispus dizolvarea societății .., în temeiul disp. art. 237 alin. (1) lit. C din Legea nr.31/1990 rep. Rap. la dispozițiile Legii nr. 85/2014 – la dosar depunându-se sentința menționată.
În consecință, prin încheierea de ședință din data de 20.11.2014, Tribunalul a dispus suspendarea judecății prezentului recurs, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 c.pr.civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Tribunalului Prahova.
Împotriva încheierii de suspendare menționate, intimatul T. V. a declarat recurs, la care a renunțat însă prin cererea depusă la 03.03.2015 – Tribunalul luând act de această renunțare, prin Încheierea din data de 2.04.2015, iar la 14.06.2015 intimatul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, întrucât a încetat motivul suspendării – la dosar depunându-se Decizia nr. 181/18.03.2015 a Curții e Apel Ploiești, definitivă, prin care s-a admis apelul declarat de .. și s-a schimbat în tot sentința 2524/01.07.2014 a Tribunalului Prahova, în sensul respingerii cererii de dizolvare ca rămasă fără obiect – cauza fiind, în consecință, repusă pe rol, la data de 24.09.2015, când părțile au declarat ca nu mai au alte cereri de formulat – recurenta nemaistăruind în cererea de administrarea a unor noi probatorii, în afara înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în dosarul de recurs.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimatul T. V. prin întâmpinare, tribunalul va analiza prin raportare directă la hotărârile invocate de acesta.
Tribunalul constată astfel că prin sentința civilă nr._/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, admițându-se în parte contestația la executare formulată în dosarul nr._/281/2012 de contestatoarea ., s-a anulat raportul de evaluare imobiliară întocmit de expert P. M., precum și toate actele de executare subsecvente efectuate până la acel moment - sentința astfel pronunțată rămânând irevocabilă prin respingerea ca nefondate a recursurilor declarate împotriva acesteia, conform deciziei civile nr. 772/16.05.2014 a Tribunalului Prahova.
De asemenea, prin sentința penală nr. 556/29.11.2013 a Tribunalului Prahova, invocată de asemenea de intimat, ca temei al excepției autorității lucrului judecat, invocată de acesta, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta . împotriva Ordonanței nr. 92/P/2012 din 18.06.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care se dispusese scoaterea de sub urmărire penală a intimatului T. V., sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1 - 5 C.pen. și art. 290 C.pen. și neînceperea urmăririi penale față de intimat sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din legea nr. 31/1990.
Având în vedere obiectele concrete ale cauzelor soluționate prin hotărârile judecătorești menționate anterior, prin raportare la obiectul prezentei contestații la executare ce formează obiectul dosarului de față, tribunalul va aprecia că în cauză nu se poate reține ca operând autoritatea lucrului judecat, astfel cum a fost invocată de intimatul T. V. în prezenta cauză, constatându-se că deși în soluționarea respectivelor cauze s-au analizat și aspecte care vizau valabilitatea titlurilor executorii constând în biletele la ordin . 3AG0052177 emis la 25.01.2011 și . 3AG0054466 emis la 01.02.2011, acestea pot fi avute în vedere doar sub aspectul puterii lucrului judecat relative, respectiv a modalității în care au fost interpretate respectivele înscrisuri, care urmează astfel a fi avute în vedere la analizarea problemelor de fond ale prezentei cauze, neputând constitui însă un motiv de respingere a prezentului recurs ca existând autoritate de lucru judecat sub aspectelor capetelor de cerere formulate în contestația la executare dedusă prezentei judecăți și care nu sunt identice cu cele formulate în litigiile anterioare, chiar dacă, în parte, antamează unele situații de fapt și de drept comune.
În consecință, tribunalul va aprecia excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimat „cu privire la capetele de cerere nr. 2 și 3 din recurs”, ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, având în vedere că nu se poate reține între dosarele indicate existența unei identități de obiect, de părți și de cauză de natură a atrage respingerea prezentului recurs sub aspectul capetelor de cerere menționate pentru autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește recursul formulat de contestatoarea . calitate de asociat unic al ., tribunalul constată că aceasta a criticat sentința nr. 5188/11.04.2014 a Judecătoriei Ploiești sub un prim aspect vizând pretinsa încălcare a dreptului la apărare prin lipsirea recurentei de posibilitatea de a-și dovedi susținerile în contextul în care instanța fondului a dat relevanță, în opinia recurentei, doar probelor depuse de intimat.
În sensul arătat, tribunalul reține că deși prin cererea inițială de chemare în judecată contestatoarea a solicitat, în dovedirea acesteia, administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a celei cu interogatoriul intimatului, după casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pe fond dispusă prin decizia civilă nr. 31/09.01.2013 a Tribunalului Prahova, recurenta-contestatoare nu a mai reiterat cererea de probatorii formulată inițial, nu a indicat eventualii martori propuși și nici nu a mai formulat interogatoriul și nu a mai solicitat citarea intimatului în acest sens, astfel că, în condițiile în care la termenul din data de 07.04.2014, la care instanța de fond a acordat cuvântul pentru solicitarea și încuviințarea probatoriilor, contestatoarea nu a mai fost prezentă în instanță prin reprezentant legal sau convențional, pentru a-și susține cererea de probatorii, în condițiile în care a fost legal citată și nu solicitase judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2 V.C.pr.civ.
Față de împrejurările reținute, tribunalul constată că instanța de fond a procedat în mod legal, încuviințând proba cu înscrisurile depuse la dosar, cu atât mai mult cu cât cauza se afla deja pe rolul instanței încă din anul 2011 - neputându-se reține, totodată, nici susținerea recurentei-contestatoare privind neexercitarea în cauză a rolului activ al judecătorului fondului, în condițiile în care la dosar părțile depuseseră deja o multitudine de înscrisuri în dovedirea situației judecate, iar la solicitarea instanței de fond se atașase la dosar și întregul dosar de executare silită.
De asemenea, examinând considerentele sentinței recurate prin prisma susținerilor recurentei-contestatoare, tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o corectă apreciere a situației de fapt și de drept, în raport de probatoriile administrate și de prevederile legale aplicabile, motivând totodată în mod corespunzător și argumentat soluția pronunțată.
În ceea ce privește susținerea recurentei-contestatoare în sensul că în cauză nu există titlu executoriu valabil, apreciind că deși acest titlu este reprezentat de cele două bilete la ordin menționate anterior, în realitate nu ar exista elemente care să permită stabilirea unei creanțe certe, lichide și exigibile, pretinzându-se că nu există o decizie a conducerii societății sau o declarație care să stabilească creanța la nivelul cuantumului urmărit de intimat - tribunalul va constata că, deși, după cum s-a arătat anterior, în cauză nu se poate reține autoritatea lucrului judecat în raport de capetele de cerere formulate în prezenta cauză, nu se poate ignora faptul că cele două bilete la ordin au făcut obiectul unor analize amănunțite, raportat la aspectele invocate de contestatoare.
Astfel, în soluționarea plângerii penale formulate de contestatoarea . împotriva intimatului T. V. cu privire la modalitatea de emitere a celor două bilete la ordin, ce constituie titlu executoriu în prezenta cauză, în urma cercetărilor efectuate de P. de pe lângă Tribunalul Prahova s-a constatat că numitul T. V. era reprezentant legal al ., având drept de semnătură unică din data de 10.10.2006, iar deși contestatoarea a susținut că acesta s-a prezentat drept reprezentant al societății în condițiile în care nu mai avea această calitate, s-a constatat că . nu a procedat niciodată la înștiințarea băncii cu privire la acest aspect, neretrăgând dreptul de semnătură al intimatului, astfel că, nefăcându-se demersul de comunicare a revocării intimatului din funcția de director al ., acesta era mandatarul societății, având dreptul de a emite biletele la ordin. De altfel, soluția parchetului menționat anterior a fost menținută ca atare de instanță, prin respingerea ca nefondată a plângerii formulate de . acesteia, conform sentinței penale nr. 556/29.11.2013 a Tribunalului Prahova, definitivă.
Pe de altă parte, în condițiile în care cele două bilete la ordin ce constituie titlu executoriu în cauză, nu au fost anulate, fiind chiar confirmate implicit prin soluția penală anterior menționată, acestea beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, constituind baza legală a executării silite pornite în cauză.
De asemenea, în ce privește înmânarea actelor de procedură care, potrivit susținerilor contestatoarei, s-ar fi făcut cu mari vicii de procedură, se constată că în realitate, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că acestea au fost înmânate cu respectarea prevederilor art. 90 alin. 1 și 921 C.pr.civ., la sediul debitoarei, declarat la Registrul Comerțului, precum și la sediul din G. al asociatului unic, astfel încât atât executorul judecătoresc, cât și intimatul prin reprezentant convențional, au depus diligențele necesare pentru ca contestatoarea să nu fie prejudiciată - cu atât mai mult cu cât prin comunicările și la sediul asociatului unic din G., inclusiv prin fax cu confirmare de primire, s-a încercat a se realiza în mod real și efectiv înmânarea actelor de procedură în cauză, chiar în mod suplimentar față de împrejurarea că orice modificare de sediu social, ori neactualizarea acestuia la registrul comerțului nu este opozabilă părților, iar în speță schimbarea sediului social la registrul comerțului s-a făcut la 27.03.2012, în condițiile în care procedura a fost îndeplinită în anul 2011.
Având în vedere toate considerentele arătate, tribunalul apreciază că motivele de recurs formulate de recurenta contestatoare în cauză sunt nefondate, astfel încât, în temeiul art. 312 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – contestatoare V. SA, împotriva sentinței civile nr. 5188/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția autorității lucrului judecat invocată de intimat, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurenta – contestatoare V. SA, cu sediul în DN KM 7 Ioannina-A., G. - în calitate de Asociat Unic al ., cu sediul în com. Călugăreni, ., jud. Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. J. P., cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5188/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul T. V., domiciliat în București, ., sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2015.
Președinte, Judecători,
M. G. M. C. A., A. N.
Grefier,
B. M. D.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. MCA/tehnored. MCA
2 ex/11.01.2016
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. V. T.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 3354/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 659/2015.... → |
|---|
