Evacuare. Decizia nr. 255/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 8499/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 255
Ședința publică din data de 30 aprilie 2015
PREȘEDINTE - M. N.
JUDECĂTORI - N. A.
C. R.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții - pârâți G. D., cu domiciliul în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, în prezent deținut în Penitenciarul Găești și G. M. V., domiciliată în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G. I. R., domiciliat în mun. Ploiești, . nr. 139, jud. Prahova.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 196,50 lei, conform chitanței . nr._/21.04.2015 și timbru judiciar de 5,00 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, o cerere formulată de recurenții - pârâți prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, motivat de împrejurarea că din motive financiare nu au avut posibilitatea să-și angajeze un apărător până la acest moment, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 196,50 lei și a timbrului judiciar de 5,00 lei, după care,
Tribunalul respinge cererea formulată de recurenții - pârâți G. D. și G. M. V., având în vedere că aceștia au primit citația pentru prezentul recurs încă din data de 13.03.2015 având timp suficient pentru a-și angaja un apărător, precum și având în vedere faptul că recursul este formulat de apărător, față de semnătura de pe acesta.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
După strigarea cauzei, s-a prezentat apărătorul intimatului - reclamant G. I. R., care depune la dosar împuternicirea avocațială și având cuvântul solicită să fie consemnată prezența acestuia și solicită să se aibă în vedere concluziile sale de respingere a recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la nr._, reclamantul G. I. R. a chemat în judecată pe pârâtul G. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului să+i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, precum și evacuarea acestuia din imobilul pe care îl ocupă în mod abuziv.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că el este proprietarul imobilului situat în ., Ploiești, jud. Prahova, fiind dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4830/14.08.1998 de B.N.P „I. C.”, contract prin care a fost instituit un drept de uzufruct viager asupra imobilului în favoarea numitei G. M., mama sa împreună cu care a fost de acord ca pârâtul să locuiască o perioadă de timp în apartament, până când acesta își va găsi o locuință în care să se mute.
Reclamantul a mai precizat că, după moartea numitei G. M., a insistat ca pârâtul să părăsească imobilul, însă acesta nu a înțeles să dea curs solicitărilor reclamantului, astfel că, în prezent, acesta ocupă imobilul fără drept.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 480 Cod Civil.
La data de 15.01.2012, pârâtul G. Dorela depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca neîntemeiată și anularea cererii, ca netimbrată, precum și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzelor înregistrate sub nr._/281/2011 și nr._ pe rolul Judecătoriei Ploiești.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile vechiului cod civil, nemotivându-și acțiunea conform dispozițiilor noului cod civil care a intrat în vigoare ulterior promăvării acțiuni, și avea obligația de a evalua provizoriu imobilul revendicat și de a achita taxa de timbru aferentă, potrivit art. 2 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea capătului de cerere privind suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzelor aflate pe rolul Judecătoriei Ploiești, pârâtul a arătat că a promovat în instanță două acțiuni menite să anuleze actul de proprietate al reclamantului G. I. R..
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 115 și art. 244 Cod de procedură civilă.
La termenul din data de 08.03.2012, pârâtul depus sentința civilă nr._/08.11.2011 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin încheierea din data de 14.06.2012, instanța, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1) C. proc. Civ. a suspendat judecata cauzei pană la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/281/2011 al Judecătoriei Ploiești, având ca obiect uzucapiune.
La data de 09.01.2014, reclamantul a depus decizia nr. 510/26.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, având ca obiect uzucapiune, motiv pentru care instanța a dispus repunerea prezentei cauzei pe rol iar la termenul din data de 12.06.2014, apărătorul pârâtului a depus la dosar, în copie act de identitate . nr._ și adeverință de la PNT Ploiești în sensul că pârâtul G. D. se află încarcerat la PNT Ploiești.
La termenul din 20.11.2014, pârâtul G. D. și-a precizat cererea, în sensul că a solicitat introducerea în cauză a numitei G. M. V., în calitate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr._/04.12.2014 Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții G. D. și G. M. V. să predea posesia și folosința imobilului situat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâților G. D. și a G. M. V., ca lipsit de interes și a obligat pârâții să plătească, în solidar, reclamantului suma de 1.990 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 14.08.1998, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub nr. de autentificare 4830 de către B.N.P. „I. C.”, prin care numita B. M. a transmis reclamantului G. I. R., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., Ploiești, jud. Prahova, compus din terenul în suprafață de 92,49 m.p. și construcția în suprafață de 31,40 m.p. alcătuită dintr-o cameră, hol și bucătăriecontract prin care a fost instituit și un drept de uzufruct viager în favoarea lui G. M., mama reclamantului, cumpărătorul G. I. R. urmând să intre în stăpânirea de drept a bunului vândut la data autentificării actului și, în stăpânirea de fapt, numai după decesul mamei sale, drept de proprietate întabulat de către reclamant conform extrasului de carte funciară nr._.
S-a reținut, de asemenea, că prin sentința nr._/08.11.2011 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă cererea având ca obiect anularea actului de vânzare - cumpărare autentificat de BNP „I. C.” sub nr. 4830/14.08.1998, iar prin Decizia nr. 510/26.03.2011 a Tribunalului Prahova, a fost respinsă irevocabil cererea având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii de către numita G. M..
A motivat prima instanță că, de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub nr. de autentificare 4830/14.08.1998 și până în prezent, pârâții G. D. și G. M. V. au locuit în imobilul situat în ., Ploiești, jud. Prahova, împrejurare necontestată de aceștia, iar exercitarea folosinței asupra imobilului s-a realizat, inițial, în baza acordului dintre pârâtul G. D. și defuncta G. M. însă, după decesul acesteia, nu a mai existat nicio înțelegere cu reclamantul, în sensul atribuirii pârâților a dreptului de folosință asupra imobilului în discuție, mai ales că plata sumelor aferente utilităților pentru perioada în care pârâții au locuit în imobil, nu creează în favoarea acestora o prezumție a existenței unui drept de folosință, pârâții având pe întreaga perioada calitatea unor simpli tolerați, prezența lor în imobil fiind acceptată de către reclamantul G. I. R., datorită împrejurării că pârâtul G. D. nu avea o altă locuință, ceea ce înseamnă că, în prezent, pârâții G. D. și G. M. V. se află în posesia imobilului din ., Ploiești, aceștia ocupându-l fără drept.
A concluzionat instanța de fond că, atât timp cât potrivit celor sus+menționate, reiese dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului în litigiu, drept dovedit prin contractul autentic de vânyare-cumpărare nr.4830/1998, dată de la care pârâții G. D. și G. M. V. au continuat să locuiască în imobilul și nu există nicio dovadă că aceștia ar avea un titlu care să releve dreptul lor de folosință asupra imobilului situat în ., Ploiești, jud. Prahova, având doar calitatea unor simpli tolerați, înseamnă că sunt îndeplinite condițiile introducerii acțiunii în revendicare, iar, ca efect al admiterii acesteia, se impune restituirea de către pârâții G. D. și G. M. V. către reclamantul G. I. R. a imobilului situat în ., Ploiești, jud. Prahova.
A mai arătat instanța de fond că, referitor la susținerea pârâților în sensul că au adus îmbunătățiri imobilului în litigiu, acestea sunt simple afirmații, pârâții neînțelegând, în cauza pendinte, să formuleze o cerere în acest sens.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, vizând evacuarea pârâților G. D. și G. M. V. din imobilul pe care aceștia îl ocupă în mod abuziv, prima instanță a arătat că acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, drept pe care reclamantul a înțeles să-l valorifice prin introducerea unei acțiuni în revendicare imobiliară, acțiune ce presupune și evacuarea pârâților, caz în care acest capăt de cerere distinct în evacuare apare ca lipsit de interes, urmând a fi respins ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea recursului, recurenții au arătat că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate susținând că ar fi fost tolerați de către reclamant deși a locuit împreună cu soția sa în acest imobil, l-au întreținut si au plătit toate utilitățile aferente.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr_ la data de 04.03.2015.
Tribunalul examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum ți din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 304 și art. 304/1 c.pr.civ constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 4830/14.08.1998, sentinței civile nr. 11.746/08.11.2011 pronunțată în dosarul nr._, deciziei nr. 510/28.03.2013 pronunțată în dosarul nr. 19._, notificărilor depuse la dosar, extrasului de carte funciară, răspunsurilor pârâților la interogatoriu, numita B. M. a vândut reclamantului G. I. R., necăsătorit, imobilul proprietatea sa situat în Ploiești, ., jud. Prahova, constând din terenul în suprafață de 92,49 mp. cotă indiviză din suprafața totală de 184,97 mp. și corpul de clădire A situat pe acest teren, imobil în care au locuit reclamantul și fratele său G. D. împreună cu soția acestuia din urmă G. M. V., contract cu privire la care s-a solicitat de către pârâți anularea motivat de faptul că a avut loc vânzarea lucrului altuia, contractul având astfel la bază o cauză ilicită, acțiune respinsă în mod irevocabil prin sentința civilă nr_/08.11.2011, fiind respinsă si acțiunea pârâților de a se constata dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu pe cale uzucapiunii de lungă durată prin sentința civilă nr 9876/20.06.2012 irevocabilă prin decizia nr. 510/26.03.2013, pârâții recunoscând la interogatoriu că de la momentul decesului vânzătoarei B. M. au refuzat să părăsească imobilul, locuind în acesta în baza buletinului de identitate și a certificatului de naștere.
Disp.art.480 c.civ. stipulează ca dreptul de proprietate presupune exercitarea de către titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl deține, exercitarea cumulativa a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese calitatea de proprietar a reclamantului G. I. R. al imobilului situat în Ploiești, ., compus din terenul în suprafață de 92,49 mp. cotă indiviză din suprafața totală de 184,97 mp. și corpul de clădire A situat pe acest teren în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4830/14.08.1998, contract ce nu a fost desființat, producând efectele juridice pentru care a fost emis, drept de proprietate ce nu poate fi exercitat de către reclamant cu toate prerogativele sale întrucât este ocupat de pârâți care nu dețin niciun titlu care să justifice ocuparea imobilului proprietatea reclamantului, folosindu-l în calitate de simpli tolerați, adică cu acordul reclamantului, acord pe care reclamantul nu și l-a mai dat ulterior decesului vânzătoarei.
Ca atare, atât timp reclamantul are calitatea de proprietar al imobilului în litigiu, imobil ocupat de către pârâți în lipsa vreunui titlu ci doar, până la un moment dat, cu acordul reclamantului, înțelegere inexistență în prezent, înseamnă că reclamantul este îndreptățit să-și valorifice dreptul său de proprietate cu toate prerogativele sale pe calea acțiunii în revendicare, situație în care pretenția sa vizând obligarea pârâților de a-i lăsa în deplină posesie și pașnică folosință imobilul în litigiu este întemeiată.
Susținerile pârâților în sensul că au locuit în acest imobil plătind permanent utilitățile și au întreținut imobilul, nu sunt de natură a crea în favoarea pârâților prezumția unui drept de folosință sau a altui drept în condițiile în care reclamantul este proprietarul imobilului în litigiu în baza unui contract autentic de vânzare cumpărare, spre deosebire de pârâți care au locuit pe o anumită perioadă de timp cu acordul reclamantului, acord pe care ulterior acesta nu și l-a mai dat, iar cât timp au locuit în imobil, pârâții aveau obligația să achite c/val. utilităților consumate, precum și să întrețină imobilul.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a admis în parte acțiunea obligând pârâții să predea posesia și folosința imobilului situat în Ploiești, ., în condițiile în care reclamatul a făcut dovada dreptului de proprietate exclusiv asupra acestui imobil, calitate care îl îndreptățește să poată exercita toate prerogativele unui asemenea drept în mod liber și neîngrădit și nicidecum afectat de folosirea de către pârâți a imobilului proprietatea reclamantului în mod abuziv, fără niciun drept.
Criticile recurenților în sensul că instanța de fond nu ar fi ținut cont de probele administrate susținând că ar fi fost tolerați de către reclamant deși a locuit împreună cu soția sa în acest imobil, l-au întreținut și au plătit toate utilitățile aferente, sunt nejustificate deoarece instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu interpretarea corectă a probelor și aplicarea corectă a legii, regimul juridic al imobilului rezultând în mod expres din contractul de vânzare cumpărare nr 4830/14.08.1998 în sensul dreptului de proprietate exclusivă a reclamantului asupra acestui imobil, iar întreținerea imobilului și plata utilităților aferente acestuia erau în sarcina pârâților care foloseau acest imobil, împrejurări care însă nu sunt de natură a da naștere în favoarea acestora a unui drept de folosință sau a vreunui alt drept asupra imobilului proprietatea reclamantului.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin 1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat și va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții - pârâți G. D., cu domiciliul în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, în prezent deținut în Penitenciarul Găești și G. M. V., domiciliată în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G. I. R., domiciliat în mun. Ploiești, . nr. 139, jud. Prahova, ca nefondat
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. NicolaeNicoleta A. C. R.
GREFIER,
E. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. CR/Tehnored. MCI
2 ex./ 02.06.2015
D.f._ – Judec. Ploiești
J.f. D. M. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1469/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1470/2015.... → |
|---|
