Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1975/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1975/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 40893/281/2014
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 1975 | |
Ședința publică din data de 30 aprilie 2015 | |
Președinte: | M. N. |
Judecători: | N. A. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, J_, cu sediul în București, B-ul I. M. nr. 401A, sector 6, împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 05 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor N. N., CNP -_, cu domiciliul în Ploiești, B-ul București, nr. 2B, ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform O.P. nr._/29.09.2014, care a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea formulata de B. P. A. s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesele verbale de constatare a contravenției .> R11 nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011in toate modalitățile prevăzute de lege.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 30.10.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 632 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 10 pronuntatã la data de 10.06.2013 în solutionarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casatie si Justitie a statuat cu caracter de principiu cã modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contraventie si a înstiintãrii de platã, prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevãzutã de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiarã comunicãrii prin postã, cu aviz de primire.
În spetã, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultã că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției R11 nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent (fl. 6 dosar).
F. de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care sã ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța constatã cã procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinitã.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecintã, de vreme ce însusi momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivitãtii în materie proceduralã, respectiv decãderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu opereazã.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate si veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând rãsturnatã de cãtre debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fata instanței, fiind pusa sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existenta acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecința, constatând că prezentul procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .> R11 nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A. a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V- a din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respingă cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii și încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesul Verbal de Constatare a Contravenției.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art.37 din OG 2/2001, având în vedere că potrivit art.27 din OG 2/2001 anterior apariției deciziei 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
A precizat apelanta că procesul-verbal de contravenție a fost efectuat și comunicat în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravenției și de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională și nici nu s-a achitata de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din OG 2/2001, în cuprinsul acestuia fiind identificată creanța supusă executării silite, creanță care îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege, respectiv aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă, constând în tariful de despăgubire care este distinct de sancțiunea amenzii aplicată, tarif de despăgubire ce reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite constând în utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și recuperarea creanțelor aferente.
A susținut apelanta că, mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite, fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare și ca atare, în această fază procesuală, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, respectiv să facă distincțiile la care trimite decizia nr.10/2013 întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege și nu instanța investită cu o cerere de executare silită.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 13.03.2015 .
Legal citat, intimatul debitor nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând încheierea atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform proceselor verbale de constatare a contravenției . 11 nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011 intimatul – debitor a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002 constând în aceea că la datele de 22.06.2011 și 11.07.2011 autovehicul aparținând acestuia a circulat pe DN 1, fără a deține rovinietă valabilă, ocazie cu care s-au emis și înștiințările de plată prin care contravenientul a fost obligat ca, pe lângă amenda contravențională, să achite și c/valoarea tarifului de despăgubire, procesele-verbale de contravenție fiind comunicate contravenientului la 05.01.2012, prin afișare la domiciliul acestuia, conform proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare existente la filele 8 și 9 dosar fond.
Prin cererea înregistrată la B. P. A. creditoarea a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului, cerere admisă prin încheierea din data de 13.10.2014 de către executorul judecătoresc și în baza căreia a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție sus-menționat, motivat de faptul că debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar art.37din același act normativ prevede că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Art.622 c.pr.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar se procedează la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu astfel cum prevăd disp. art.628 c.pr.civ.
De asemenea, conform art. 632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ.
Art. 712 c.pr.civ. stipulează că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executori o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza procesului verbal de constatare a contravenției intimatul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenientul a fost obligat ca, pe lângă amenda contravențională, să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire, proces-verbal de contravenție comunicat contravenientului prin afișare la domiciliul acestuia așa cum s-a arătat mai sus și, întrucât contravenientul nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie tariful de despăgubire, creditoare a procedat la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal sus-menționat, înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare fiind admisă de B. P. A..
Ca atare, atât timp cât prin proces verbal de contravenție contravenientul a fost obligat la plata tarifului de despăgubire, proces verbal ce a fost comunicat contravenientului așa cum s-a arătat mai sus și împotriva căruia contravenientul nu a formulat plângere contravențională, înseamnă că acest proces verbal atestă existența unei creanțe certe, dovedită prin însuși procesul-verbal sus-menționat, lichidă, în condițiile în care cuantumul acesteia este strict prevăzut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și exigibilă, fiind ajunsă la scadență prin expirarea termenului de plată a acestui tarif, caz în care un asemenea proces verbal care a fost comunicat contravenientului și atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu fără îndeplinirea altor formalități, mai ales că OG 2/2001 prevede în cazul proceselor verbale de contravenție un caracter executoriu, impunându-se încuviințarea executării silite a acestuia în temeiul art. 622 c.pr.civ.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată, fără să țină seama că în speță sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.622 și urm. c.pr.civ., art. 27 din OG 2/2001.
Criticile apelantei în sensul că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art. 37 din OG 2/2001, sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, textul de lege invocat prevedea că procedura de comunicare a procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, legiuitorul lăsând astfel la latitudinea creditorului modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, procedura comunicării la domiciliul sau sediul contravenientului având caracter alternativ și nicidecum subsidiar, or, în speță, cât timp procesul-verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului în modalitatea afișării la domiciliul acestuia, ocazie cu care s-a întocmit un proces verbal de comunicare conform dispozițiilor legale aplicabile, înseamnă că procesul verbal constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate în sensul art. 37 din OG 2/2001.
Faptul că prin decizia nr. 10/2013 a ICCJ s-a statuat că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, nu afectează, în cauză, caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal de contravenție în condițiile în care această decizie a fost pronunțată în anul 2013, cu mult ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție, neputând produce efecte juridice cu privire la acesta în condițiile în care o asemenea decizie nu retroactivează, fiind obligatorie și devenind aplicabilă în sensul că-și produce efecte în raport cu procesele-verbale emise ulterior publicării sale în Monitorul Oficial.
Pretențiile apelantei conform cărora procesul-verbal de contravenție a fost efectuat și comunicat cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, nu a fost contestat și nici nu s-a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din OG 2/2001, făcând dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, constând în tariful de despăgubire care reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat, au relevanță în cauză întrucât, atât timp cât procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului iar acesta nu s-a prevalat de procedura prevăzută de lege în favoarea sa de a formula plângere contravențională, înseamnă că procesul verbal prin care s-a stipulat obligația contravenientului de a achita tariful de despăgubire atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând titlu executoriu, creditoarea fiind îndreptățită să procedeze la executarea silită a contravenientului pentru recuperarea creanței sale.
Susținerile apelantei în sensul că în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite, judecătorul fondului realizează doar o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare, sunt întemeiate deoarece, într-adevăr, potrivit art. 665 c.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai în anumite condiții expres prevăzute de textul de lege, printre care și acelea conform cărora înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, există alte impedimente prevăzute de lege, ceea ce înseamnă că, cu ocazia soluționării cererii de încuviințare a executării silite instanța de executare are numai obligația de a verifica, formal, caracterul de titlu executoriu al înscrisului supus executării silite, existența sau inexistența în sine a unei dovezi de comunicare pur și simplu, fără nici o altă condiție a titlului de creanță, respectiv caracterul creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă și să nu existe alte impedimente la executare.
Or, în cauză, este cert că procesul verbal de contravenție prin care s-a prevăzut obligația intimatului vizând plata tarifului de despăgubire, proces verbal care a fost comunicat acestuia prin afișare la domiciliu, nefiind contestat, atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituind titlu executoriu, fiind astfel susceptibil de a fi pus în executare.
Împrejurarea vizând modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție, dacă acesta a fost comunicat în mod legal, dacă a fost adus efectiv la cunoștința contravenientului, nu înlătură caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal de contravenție în această fază procesuală, nefiind de natură să constituie un impediment la executare, asemenea chestiuni reprezentând aspecte de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite și care pot fi tranșate numai cu ocazia exercitării altor căi prevăzute de lege.
Astfel, chiar dacă decizia 10/2013 prevede modalitatea de comunicare a procesului verbal în sensul că procedura de comunicare prin afișare la domiciliu este subsidiară modalității de comunicare prin poștă cu aviz de primire, nu înseamnă că, în cauză, procesul verbal de contravenție nu constituie titlu executoriu și nu poate fi pus în executare cât timp pe de o parte, decizia invocată nu retroactivează și deci nu produce efecte juridice asupra modalității de comunicare a procesului verbal pus în executare, iar pe de altă parte, modalitatea de comunicare nu poate face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite în cadrul căreia se analizează, formal, dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dacă procesul-verbala fost comunicat contravenientului, celelalte aspecte referitoare la legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia modalității de realizare a comunicării procesului-verbal constituie apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedește o vătămare pe calea procedurilor prevăzute de lege, cu caracter contencios, în condițiile în care pentru dovedirea acestei vătămări sunt necesare probe care se încuviințează și administrează cu respectarea principiului contradictorialității părților, fiind imposibil din punct de vedere legal ca la momentul încuviințării executării silite instanța din oficiu să invoce, de plano, din oficiu, împrejurări care vizează nulități relative și nicidecum absolute și care reprezintă atributul exclusiv al persoanei care ar fi suferit o vătămare în acest sens.
În caz contrar, ar însemna ca, prin respingerea cererii de încuviințare a executării silite, creditoarea, deși deține un titlu executoriu, să fie împiedicată să-și exercite dreptul de a-l pune în executare în vederea recuperării creanței sale, ceea ce este inadmisibil, contrar dispozițiilor legale în materia executării silite, cu consecințe negative, aflându-se în situația să nu-și valorifice niciodată un titlu de creanță necontestat o perioadă îndelungată de timp de către debitor, singurul în măsură să conteste titlul executoriu și implicit modalitatea de îndeplinire a procedurii de comunicare a acestuia.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că au fost îndeplinite prevederile art. 665, alin. 1 – 4 C.p.c, va admite apelul declarat de către apelanta-creditoare potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c și va schimba în tot încheierea atacată în sensul că va admite cererea și va încuviința executarea silită a titlurile executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011, emise pe numele intimatului debitor N. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, J_, cu sediul în București, B-ul I. M. nr. 401A, sector 6, împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 05 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor N. N., CNP -_, cu domiciliul în Ploiești, B-ul București, nr. 2B, ., jud. Prahova.
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite cererea.
Încuviințează executarea silită a titlului executoriu constând în procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011, emise de către creditoare simultan/ succesiv prin toate modalitățile prevăzute de lege și autorizează creditoarea să treacă la executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul executor.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
Președinte, | Judecător, | Grefier, |
M. N. | N. A. | E. M. |
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu – procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 și . nr._/19.12.2011, emise de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului - N. N. pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.: M.N.
4 ex./ 12.05.2015
D.f._ – Judecătoria Ploiești
J. f. I. M. C.
| ← Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1661/2015.... → |
|---|
