Evacuare. Decizia nr. 480/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 10444/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.480
Ședința publică din data de 10.02.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - reclamant M. PLOIEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, Cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr.9250/20.06. 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. M., CNP_ și C. S., CNP_, ambii domiciliați în Ploiești, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 87,56,00 lei, conform O.P. nr. 2359/18.11.2014, anulat și atașat la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Tribunalul ia act că apelantul - reclamant a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 87,56 lei, conform O.P. nr. 2359/18.11.2014 și, constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, tribunalul, în baza art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /2013, reclamantul M. Ploiești – prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. M. și C. S., rezilierea contractului de închiriere nr._/03.11.2006, evacuarea acestora din spațiul locativ situat în Ploiești, ., ., obligarea la achitarea sumei de 914 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere (perioada 10.08._13), sumă care urmează a fi actualizată până la data plății efective.
Înmotivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între M. Ploiești și pârâta C. M. s-a încheiat contractul nr._/03.11.2006, având ca obiect închirierea spațiului cu destinație de locuință - proprietatea Municipiului Ploiești, situat în ., ..
În contract, alături de pârâta C. M. - titular contract, mai figurează soțul acesteia - pârâtul C. S..
Contractul a fost încheiat, inițial, pentru o perioadă de 5 ani, respectiv începând cu data de 11.10.2006 și până la data de 10.10.2011, acest termen fiind prelungit prin actul adițional nr.2/28.10.2011 care a modificat art.3 din contract, în sensul că termenul contractului de închiriere a fost prelungit până la data de 10.10.2016, astfel că, în prezent, acest contract este în derulare.
Potrivit Cap. IV, art.4 din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/12.07.2007 la contract, chiria lunară este de 74,85 lei și a fost calculată, conform H.G. nr.310/2007.
Astfel, conform prevederilor cap. IV, art. 4, alin. ultim din contract, „[...] Neplata la termen atrage o penalizare de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante."
În mod repetat, pârâții C. M. și C. S. au acumulat restanțe la plata chiriei, astfel că, la data de 11.03.2013, aceștia figurează în evidențele reclamantului cu un debit în cuantum de 914 lei, conform situației de plată generată de Sistemul Informatic Integrat al Municipiului Ploiești, care se compune din: chirie restantă în sumă de 600 lei, aferentă perioadei 10.08._13; majorări legale de întârziere în cuantum de 314 lei.
Or, principala obligație a chiriașului, într-un contract de închiriere, este aceea de a achita chiria contravaloarea folosinței pe care locatorul este obligat să o asigure asupra bunului imobil - proprietatea sa, îndatorire prevăzută de Cap. IV, art.4 din contractul de închiriere nr._/03.11.2006.
De asemenea, pârâții nu și-au îndeplinit nici obligația prevăzută de Cap. V, art.6 alin.11 din contractul de închiriere, în sensul că nu și-au achitat obligațiile ce le revin din cheltuielile comune la cotele de întreținere, astfel cum rezultă din adresele nr._/11.10.2012 și nr.2187/31.01.2013 ale Asociației de proprietari ., ., Ploiești.
Având în vedere faptul că pârâții au acumulat restanțe la plata chiriei, dar și la plata cotelor comune de întreținere, au fost somați să achite aceste debite prin adresele nr.400/10.07.2012 și nr._/02.11.2012, însă aceștia nu au dat curs solicitărilor, încălcând astfel prevederile contractului de închiriere nr._/03.11.2006.
Îndrept, au fost invocate dispozițiile contractului de închiriere nr._/ 03.11.2006, art.969, art.1021, art.1073 și art.1439 C.civ.
Reclamantul M. Ploiești a depus precizare, arătând că, în speță, chiria pe care pârâții C. M. și C. S. o datorează pentru perioada 10.08._13, conform contractului de închiriere nr._/03.11. 2006, este în sumă de 600 lei, fiind calculată, astfel: 75 lei X 8 luni (lunile august 2012 - martie 2013) = 600 lei.
De asemenea, potrivit prevederilor Cap. IV, art.4, alin. ultim din contract, „[...] Neplata la termen atrage o penalizare de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante”.
La data de 11.03.2013, penalizările sunt în suma de 314 lei, fiind calculate astfel:
- VIII 2012 - 213 zile întârziere (21 zile aug. +30 zile sept. + 31 zile oct. + 30 zile nov. + 31 zile ian. + 28 zile feb. + 11 zile mar. 2013 - data avizului) - 75 lei majorare (când se depășesc 200 de zile, majorarea este egală cu chiria lunară și nu o poate depăși);
- IX 2012 - 182 zile întârziere (20 zile sept. + 31 zile oct. + 30 nov. + 31 dec. + 31 ian. + 28 zile febr. + 11 zile mar.) - 182 zile x 75 lei (chiria lunară) x 0.5% = 68 lei majorare;
- X2012 - 152 zile întârziere ( 21 zile oct + 30 noi + 31 dec + 31 ian + 28 zile febr + 11 zile martie) 152 zile x 75 lei (chiria lunară) x 0.5% = 57 lei majorare;
- XI 2012 - 121 zile întârziere ( 20 noi + 31 dec + 31 ian + 28 zile febr. + 11 zile mar.) 121 zile x 75 lei (chiria lunară) x 0.5% = 45 lei majorare;
- XII 2012 - 91 zile întârziere ( 21 dec + 31 ian. + 28 zile febr. + 11 zile mar.) 91 zile x 75 lei (chiria lunară) x 0.5% = 34 lei majorare
- I2013 - 60 zile întârziere (21 ian + 28 zile febr. + 11 zile martie) 60 zile x 75 lei (chiria lunară) x 0.5% = 23 lei majorare;
- II2013 - 29 zile întârziere (18 zile febr. + 11 zile martie)
29 zile x 75 lei (chiria lunară) x 0.5% =11 lei majorare;
- III2013 - 1 zi întârziere (1 zi martie) 1 zi x 75 lei (chiria lunară) x 0.5% = 1 leu majorare.
Legal citați, pârâții C. M. și C. S. nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.9250/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. Ploiești - prin primar, în sensul constatării ca fiind reziliat de drept contractul de închiriere nr._/03.11.2006, dispunându-se evacuarea pârâților C. M. și C. S. din spațiul locativ situat în Ploiești, ., . și obligarea acestora la plata sumelor de 600 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada august 2012 - martie 2013, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data plății efective, 314 lei majorări de întârziere aferente debitului restant calculate până la data de 10.03.2013 și 177,22 lei cheltuieli de judecată - taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 30.10.2006, s-a încheiat între părți contractul de închiriere nr.5111 prin care reclamantul ceda folosința spațiul locativ situat în Ploiești, ., . perioadă de 5 ani, chiria lunară fiind în cuantum de 74,85 lei, potrivit actului adițional nr.1/12.07.2007.
Art.4 stipula că chiria trebuie achitată până la data de 10 a lunii pentru luna în curs, neplata atrăgând penalitate de 0,5%/zi, iar art.6 din contract stabilea obligațiile chiriașului, printre care și aceea de a achita cotele de contribuție comune.
Între cauzele de reziliere prevăzute la art.7 se numără și neplata chiriei cel puțin 3 luni consecutiv sau a cotelor de contribuție, precum și nerespectarea oricăror clauze.
La art.8 se instituie un pact comisoriu expres de grad IV, contractul încetând de drept, fără nicio formalitate prealabilă și fără punere în întârziere.
Potrivit art.969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părți, prin urmare clauzele convenite se impun acestora și, față de împrejurarea că pârâta nu a achitat chiria începând cu luna august 2012 și nici cotele de întreținere, astfel cum rezultă din adeverința emisă de asociația de proprietari - f.49, instanța de fond a admis primul capăt de cerere și a constat reziliat de drept contractul de închiriere nr._/03.11.2006.
Ca urmare a admiterii primului capăt de cerere, s-a reținut că folosirea spațiului de către pârâți nu mai are la bază niciun titlu și, prin urmare, a dispus evacuarea acestora din spațiul locativ situat în Ploiești, ., ..
Potrivit art.1429 pct.2 C.civ., locatarul are obligația de a achita chiria la termenele și în cuantumul stipulate în contract, în speță, avea obligația achitării chiriei până la data de 10 ale lunii pentru luna în curs.
Pentru a fi admisă creanța dedusă judecății, aceasta trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă.
Conform art.379 alin.3 C.pr.civ., „o creanță este certă și lichidă când existența rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul” și „câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanate de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.”
Față de considerentele expuse, instanța de fond a admis și acest capăt de cerere și a dispus obligarea pârâților la plata sumelor de 600 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada august 2012 - martie 2013, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data plății efective și 314 lei majorări de întârziere aferente debitului restant calculate până la data de 10.03.2013.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 177,22 lei taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul M. Ploiești - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în mod greșit, s-a reținut că „actualizarea sumei până la data plății efective” se referă la actualizarea cu rata inflației, obligând pârâții la plata sumei de 914 lei, care urmează a fi actualizată în raport de rata inflației la data plății efective.
Reclamantul a susținut că, prin petitul al treilea al cererii de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâților la achitarea sumei de 914 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere (perioada 10.08.2012 – 10.03.2013), sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective.
Astfel, au fost invocate prevederile art.6 alin.13 și art.8 alin 2 ultima teză din contractul nr._/03.11.2006 încheiat între părți, potrivit cărora chiriașul are obligația să achite chiria până la punerea în executare efectivă a hotărârii judecătorești.
În consecință, prin raportare la textul convențional sus - amintit, rezultă fără putință de tăgadă că petitul 3 al cererii de chemare în judecată (pretenții) este foarte clar formulat, iar sintagma „actualizarea sumei” are sensul obligării pârâților la achitarea debitului (reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere) ce se va acumula până la data plății efective (actualizarea debitului).
În vederea justificării acestei teze probatorii, reclamantul a arătat că a întemeiat acțiunea pe dispozițiile contractului nr._/03.11.2006, însă instanța de fond a ignorat aceste prevederi convenționale, aspect sub care apreciază că sentința nr.9250/20.06.2014 este netemeinică.
De asemenea, s-a învederat că cererea de actualizare a sumei până la data plății efective se raportează la o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul prevederilor art.662 C.pr.civ., existența ei rezultând din însuși actul de creanță, respectiv avizul de plată depus la dosarul cauzei, iar câtimea ei este determinabilă, reprezentând debitul calculat pentru folosința locuinței ce se va acumula până la data plății efective, în împrejurarea că pârâții continuă să locuiască în imobilul închiriat fără a achita însă chiria, în cuantumul prevăzut în contract.
S-a mai considerat că această creanța este exigibilă, întrucât obligația debitorului (chiria și majorările de întârziere) se raportează la un drept corelativ actual, de natură contractual (art.6 alin.13 și art.8 alin.2, ultima teză din contractul nr._/03,11.2006) și, mai mult decât atât, rațiunea pentru care reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere, actualizată până la data plății efective, rezultă din împrejurarea că, de la data formulării cererii de chemare în judecată până la soluționarea irevocabilă a litigiului și mai apoi, până la momentul executării silite, debitul înregistrat de pârâți se modifică, ori prin petitul al treilea al cererii a evitat formularea unor repetate cereri precizatoare, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor N.C.P.C. modificarea și precizarea cererii de chemare în judecată sunt posibile doar până la primul termen de judecată.
Ori, în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat doar pentru debitul înregistrat de pârâți la data de 10.03.2013, însă aceștia continuă să locuiască în spațiul locativ din Ploiești, ., ., fără să plătească însă chirie, aceasta presupune menținerea aceleiași situații litigioase, pentru soluționarea căreia este necesară promovarea unei noi acțiuni în justiție decurgând din același raport juridic.
În consecință, în lumina dispozițiilor art.6, alin.13 și art.8 alin.2, ultima teză din contract, prin raportare la prevederile art.1073 C.civ., reclamantul M. Ploiești a apreciat pe deplin întemeiat petitul de cerere privind obligarea pârâților la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere ce se vor acumula până la data plătii efective (actualizarea debitului).
Sub acest aspect, s-a considerat că această obligație este fundamentată pe un drept actual, de natură contractuală, născut în patrimoniul reclamantului odată cu încheierea contractului nr._/03.11.2006.
În concluzie, reclamantul M. Ploiești a susținut că, pronunțând sentința civilă nr.9250/20.06.2014, instanța de fond a ignorat caracterul obligatoriu al contractului nr._/03.11.2006, fără a se conforma principiului statuat de art.969 C.civ. privind efectele obligatorii ale convențiilor legal făcute între părți, aspect sub care consideră că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică.
Reclamantul M. Ploiești a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr.9250/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul de a se dispune obligarea pârâților Ia plata sumei de 914 lei (reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere), sumă care urmează a fi actualizată până la data plății efective, respectiv obligarea pârâților la achitarea chiriei și majorărilor de întârziere ce se vor acumula până la data plății efective.
Îndrept, reclamantul M. Ploiești a invocat dispozițiile contractului nr._/03.11.2006, art.969 și art.1073 C.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 07.11.2014, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante, fără ca intimații - pârâți C. M. și C. S. să se fi prezentat în instanță și fără a formula întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin cel de-al treilea petit al demersului judiciar inițiat de reclamantul M. Ploiești s-a solicitat obligarea pârâților C. M. și C. S. la plata sumei de 914 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere (perioada 10.08._13), sumă care urmează a fi actualizată până la data plății efective.
Prin sentința apelată, fără a argumenta o eventuală înlăturare a solicitării reclamantului în sensul sus – menționat, instanța de fond a dispus obligarea pârâților C. M. și C. S. la plata sumelor de 600 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada august 2012 - martie 2013, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data plății efective și 314 lei majorări de întârziere aferente debitului restant calculate până la data de 10.03.2013.
Critica formulată de reclamant este fondată, întrucât, numai prin obligarea pârâților la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere care se vor acumula până la data plătii efective a debitului se dă valență sintagmei de „actualizare a debitului”, în condițiile în care cererea de actualizare se referă la o creanță certă, lichidă și exigibilă, existenta acesteia rezultând din chiar actul de creanță, respectiv înștiințarea de plată pentru creanțe ale bugetelor locale (f.51 – dos. fond), iar câtimea sa este determinată, reprezentând debitul calculat pentru folosința locuinței, debit care se va acumula până la data plătii efective, pârâții C. M. și C. S. ocupând și în prezent spațiul de locuit care a făcut obiectul contractului de închiriere nr._/03.11.2006.
Nu în ultimul rând, dispunându-se obligarea pârâților C. M. și C. S. la plata sumei de 914 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere (perioada 10.08._13), sumă care urmează a fi actualizată până la data plății efective vor fi evitate posibile situații litigioase viitoare care ar decurge din același raport juridic, în condițiile în care, așa cum s-a arătat pârâții C. M. și C. S. continuă să locuiască în spațiul locativ situat în Ploiești, ., . care a făcut obiectul contractului de închiriere nr._/03.11.2006, fără să plătească însă chiria aferentă.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul va admite apelul și, în baza art.480 alin.2 C.pr.civ., va schimba în parte sentința apelată în sensul obligării pârâților C. M. și C. S. la plata către reclamantul M. Ploiești a sumei de 914 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere (perioada 10.08._13), sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății efective, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - reclamant M. PLOIEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, Cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr.9250/20.06. 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. M., CNP_ și C. S., CNP_, ambii domiciliați în Ploiești, ., ., jud. Prahova și, în consecintă:
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 914 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere (perioada 10.08._13), sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. A.G.H.
5 ex. – 23.03.2015
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 608/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 801/2015.... → |
|---|
