Fond funciar. Decizia nr. 247/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 5314/105/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.247
Ședința publică din data de 28.04.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - N. C.
- M. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul - petent B. I. I. L., cu domiciliul ales în Mun. Cluj N., ., jud. Cluj și de recurenta – intimată C. JUDEȚEANĂ M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Târgu M., Piața Victoriei nr. 1, jud. M., împotriva sentinței civile nr.427/15.03.2011 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR STÂNCENI, cu sediul în Stânceni, ., jud. M. și intervenienta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ M., cu sediul în Târgu M., .. 6, jud. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 14.04.2015, 21.04.2015 și, ulterior, pentru data de 28.04.2015, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin sub nr.3588/289/ 2010, la data de 27.09.2010, petentul B. I. I. L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Fond Funciar M. și C. L. de Fond Funciar Stânceni, plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar M. adoptată în ședința din data de 16.09.2010 prin care, la propunerea Direcției Silvice M., consemnată în adresa nr.9055/ 15.09.2010, a fost invalidată propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Stânceni, în sensul respingerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria Stânceni sub nr.203/24.11.2005.
În concret, s-a solicitat: anularea Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar M. prin care a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.203/24.11.2005 formulată de numita B. E. M. R. Helena Johanna; obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. să emită o nouă hotărâre prin care să se valideze propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Stânceni, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la suprafața de 436,39 ha. teren cu vegetație forestieră, cu următoarele amplasamente silvice: U.P. IV, u.a 89 – 104 din cadrul Ocolului Silvic L. Bradului; obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. să realizeze punerea în posesie a reclamantului cu privire la suprafața de 436,39 ha. teren cu vegetație forestieră, amplasamentele menționate; obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. să întocmească și să elibereze, în favoarea petentului, titlul de proprietate cu privire la suprafețele indicate; obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. ca, în cazul neîndeplinirii obligațiilor care îi revin, în termenul stabilit de instanță, să plătească în favoarea reclamantului daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere; obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. la plata, în favoarea petentului, a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul art.274 C.pr.civ.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, la data de 24.11.2005, numita B. E. M. R. Helena Johanna a înregistrat la Primăria Stânceni o cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul său tată - B. L. (bunicul petentului), pentru terenurile cu vegetație forestieră înscrise în C.F. nr.817, nr.815 și nr.1586 Stânceni și, urmare a decesului acesteia, survenit la data de 05.07.2009, procedura administrativ - jurisdicțională a fost continuată de petent, în calitate de succesor, respectiv nepot de frate, conform certificatului de moștenitor nr.40/2009.
Petentul a mai precizat faptul că, în primii trei ani de la înregistrarea cererii în revendicare, respectiv în perioada noiembrie 2005 - octombrie 2008, dosarul a făcut obiectul studiului Comisiei Locale Stânceni care, în ședința din data de 02.10.2008, a procedat la discutarea acestuia, validând cererea formulată de reclamant și înaintând dosarul Comisiei Județene M. cu propunere de admitere a cererii de revendicare pentru suprafața de 436,39 ha., având următoarele amplasamente: UP IV, u.a 89 - 104.
Astfel, prin adresa nr.2522/20.10.2008, C. L. de Fond Funciar Stânceni a înaintat Comisiei Județene de Fond Funciar M. dosarul de revendicare împreună cu procesul - verbal al Comisiei Locale din data de 02.10.2008, prin care s-a aprobat restituirea suprafeței de 436,39 ha. pădure și anexa nr.37, în care antecesoarea petentului a fost înscrisă ca persoana îndreptățită la reconstituire.
Petentul a învederat că, în perioada anilor 2008 – 2009, dosarul a fost studiat de C. Județeană de Fond Funciar M. care, prin Hotărârea nr. 177/06.04.2009, a hotărât amânarea validării propunerilor Comisiei Locale Stânceni, respectiv retransmiterea dosarului către această din urmă comisie, pentru completare de schițe, întocmirea unui referat - sinteză privind suprafețele înscrise în actele doveditoare anexate, traducerea în limba română a actelor doveditoare, analiza proprietății, în ordine cronologică, avându-se în vedere C.F. nr.817, după care dosarul urma să fie supus reanalizării.
În contextul indicat, petentul B. I. I. L. a arătat că, în calitate de succesor în drepturi al numitei B. E. M. a depus, la C. L. de Fond Funciar, Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară de identificare a imobilelor înscrise în C.F. nr.817, nr.815 și nr.1586 Stânceni, iar C. L. Stânceni a procedat la reanalizarea dosarului de revendicare și, în ședința din data de 17.08.2009, a hotărât menținerea Hotărârii din 02.10.2008 și înaintarea dosarului Comisiei Județene de Fond Funciar M. cu propunerea de admitere a cererii pentru suprafața de 436,39 ha., în amplasamentele silvice UP IV, u.a 89 - 104, dosarul fiind transmis, efectiv, comisiei județene în data de 14.10.2009, conform adresei nr.2455/14.10.2009 alăturat căreia s-a comunicat dosarul completat alături de Anexa nr.37 aferentă.
După acest moment, au început o . tergiversări abuzive din partea Comisiei Județene de Fond Funciar, enumerându-se mai multe corespondențe purtate cu această instituție, și anume: prin adresa nr.1913/DV/A/Dos.15./ 25.11.2009, C. Județeană de Fond Funciar M. a comunicat petentului faptul că cererea de reconstituire urmează să fie soluționată în ședința din data de 26.11.2009 (cu propuneri de validare din partea colectivului de lucru); prin Hotărârea nr.643/26.11.2009, C. Județeană de Fond Funciar M., la solicitarea Direcției Silvice M., a hotărât, încă o dată, amânarea validării cererii reclamantului, ca urmare a invocării de către reprezentanții Direcției Silvice M. a faptului că nu cunosc dosarul de revendicare; la data de 12.01.2009, petentul a solicitat, în mod expres, continuarea procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață revendicată de către numita B. E. M. Helena R. Johanna, precum și finalizarea acestei proceduri cu maximă celeritate, într-un termen rezonabil și predictibil, conform prevederilor legale în vigoare; prin cererea înregistrată la C. Județeană de Fond Funciar M. sub nr. 896/19.01.2010 și la Direcția Silvică M. sub nr.489/19.01.2010, petentul a arătat că a solicitat Comisiei Județene de Fond Funciar M. să comunice, la domiciliul procesual ales, poziția scrisă față de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate; prin solicitarea înregistrată la C. Județeană de Fond Funciar M. sub nr.2380/11.02.2010, petentul arată că a solicitat introducerea cererii sale pe ordinea de zi a comisiei, în vederea soluționării cât mai rapide, solicitare care susține că a fost transmisă și către Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților; la data de 26.02.2010, Direcția Silvică Târgu M. a comunicat Comisiei Județene de Fond Funciar M. concluziile rezultate în urma analizării documentelor referitoare la cererea în revendicare formulată de reclamant, această analiză desfășurându-se în ciuda faptului că aceeași unitate, prin Ocolul Silvic L. Bradului, a validat cererea petentului în cadrul Comisiei Locale Stânceni și a propus amplasamentele menționate, iar ca răspuns la această poziție a Direcției Silvice Târgu M. din data de 10.03. 2010, petentul a comunicat Comisiei Județene de Fond Funciar M., Direcției Silvice Târgu M. și Comisiei Locale de Fond Funciar Stânceni un material conținând contraargumente reale și documentate, înscris prin care s-a reluat solicitarea de soluționare a dosarului; la data de 30.03.2010, petentul a revenit cu o cerere adresată Comisiei Județene de Fond Funciar M. prin care a solicitat să i se comunice data următoarei ședințe a acestei instituții, iar la data de 13.04.2010, Direcția Silvică Târgu M. a comunicat Comisiei Județene M. și reclamantului un document intitulat „Propuneri” cu privire la cererea de reconstituire, prin care a propus analizarea de noi documente care ar putea să conțină alte informații decât cele înscrise în C.F., iar în răspunsul la aceste propuneri, petentul a arătat că, prin cele invocate de Direcția Silvică Târgu M., se încearcă tergiversarea analizării cererii, sens în care a solicitat Comisiei Județene de Fond Funciar M. soluționarea de urgență a cererii; la data de 01.06.2010, dat fiind faptul că, în speță, C. Județeană de Fond Funciar M. nu a pus pe ordinea de zi cererea de revendicare a petentului, s-a revenit cu adresă către această instituție și s-a prezentat, din nou, istoricul și analiza dosarului inițiat de B. E. M. al cărei succesor în drepturi este petentul, pentru o suprafață de pădure al cărei proprietar deposedat în momentul naționalizării (anul 1948) era B. L. - bunicul petentului și, respectiv tatăl autoarei acestuia; deși, C. Județeană de Fond Funciar M. a comunicat petentului că următoarea ședință în care va fi discutată cererea va avea loc în data de 24.06.2010, acest lucru nu s-a întâmplat și, prin urmare, a transmis în data de 24.06.2010 o adresă către C. Județeană de Fond Funciar M. prin care și-a manifestat dezaprobarea față de astfel de practici și față de atitudinea de sfidare a prevederilor legale în materia fondului funciar; petentul B. I. I. L. a formulat un memoriu către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care, prin adresa nr.4203/22.07.2010, a comunicat acestuia faptul că s-a adresat Comisiei Județene de Fond Funciar M. cu solicitarea de a urgenta analizarea cererii și pronunțarea unei hotărâri; după mai multe solicitări, respectiv din 28.07.2010, 23.08.2010, la data de 15.09.2010 au fost comunicate petentului, prin fax, următoarele documente: adresa nr._/DV/B/Dosar9/15.09.2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar M. prin care a fost înștiințat că, în data de 16.09.2010, orele 9.30, urmează a avea loc ședința comisiei, adresa Direcției Silvice M. nr.9055/15. 09.2010, prin care această instituție propunea Comisiei Județene de Fond Funciar M. respingerea cererii de revendicare formulată de petent.
Sintetizând toate detaliile arătate, petentul B. I. I. L. a menționat că se află în al cincilea an după depunerea cererii la C. L. de Fond Funciar Stânceni, interval de timp în care, aceasta s-a pronunțat, de două ori, în favoarea validării cererii de revendicare, Ocolul Silvic L. Bradului a încuviințat propunerile comisiilor locale, un expert tehnic a întocmit o expertiză prin care a certificat temeinicia propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar Stânceni, C. Județeană de Fond Funciar M. a amânat, în mod nejustificat, validarea propunerilor, astfel încât, la data de 16.09.2010, cererea petentului a fost respinsă, pe baza următoarelor considerente propuse de Direcția Silvică Târgu M., respectiv: 1. terenul în suprafață de 435,55 ha. are regim CASBI, deoarece toate terenurile deținute de familia B., inclusiv B. L. și B. D. au fost supuse administrării acestei case, iar C. Județeană de Fond Funciar M. a respins, până acum, la propunerea comisiilor locale de fond funciar, toate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate care vizau terenuri înscrise în tabelele CASBI; 2. reprezentanții petentului nu au depus la Direcția Silvică M. și nici la C. Județeană de Fond Funciar M. contractele de vânzare - cumpărare menționate în C.F., deși, prin adresa nr.3527/08.04.2010 li s-a cerut să comunice, cât mai repede posibil, aceste acte; 3. potrivit înscrisului „Sumarul fișelor cadastrale de posesiune ale comunei L. Bradului din 29 mai 1934” poziția nr.118 reflectă faptul că Shwardz Mendel nu deținea pădure în această comună în anul 1934, deci nu putea să vândă în anul 1936; 4. din analiza înscrierilor din foaia B a C.F. nr.817 și nr.1586 s-a constatat că suprafața dobândită, prin cumpărare, de B. D. și B. Ladislau provine din C.F. nr.110 Stânceni în care este înscrisă fosta proprietate a vânzătorului Schwartz Mendel.
Se precizează că, din analiza fidelă a C.F. nr.110, s-a constatat că, în poziția B 26, la data de 26.09.1921, este notat dreptul de expropriere asupra imobilelor cumpărate de B. D. și B. Ladislau, iar la poziția B 36, împreună cu înscrierea la data de 21.01.1937 a contractului de vânzare - cumpărare din 29.12.1936, se precizează că se menține „Notațiunea de sub B 26”, această precizare fiind înscrisă și în poziția B3 din C.F. nr.1586, iar la pozițiile B6, B13, B4 din C.F. nr.815, nr.817 și nr.1586 Stânceni, la data de 27.06.1950 „se notează încheierea de respingere a cauzei Statului c/a Domeniului B. din Stânceni”, nu contra cumpărătorului B. L..
Petentul B. I. I. L. a precizat că materialul sus - indicat a stat la baza votului exprimat de Comisie, votându-se propunerea Direcției Silvice, iar nu o propunere a Colectivului de lucru, precizând că, din totalul de 11 membrii ai Comisiei Județene de Fond Funciar M. prezenți la dezbateri, 6 au votat în favoarea propunerii Direcției Silvice, doi împotrivă și 3 membrii s-au abținut de la vot.
Mai concret, se arată că, în speță, C. Județeană de Fond Funciar M. a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe baza următoarelor argumente: terenurile au făcut obiectul administrării CASBI și, astfel, nu fac obiectul Legii nr.247/2005; nu au fost prezentate actele prin care vechii proprietari deposedați au dobândit dreptul de proprietate, existând, astfel, dubii asupra obiectului cumpărării; suprafețele în cauză nu figurează în „Sumarul fișelor cadastrale din . în anul 1934”; suprafețele au fost expropriate la reforma agrară din anul 1921.
Se susține faptul că, este imposibil ca suprafețele de teren să fi fost expropriate în anul 1921 și, în același timp, să fie în proprietatea antecesorului petentului pentru a putea fi preluate în administrația CASBI și, apoi, iarăși preluate în luna decembrie 1948 tot de la antecesorul său.
Cu privire la incidența legii CASBI, petentul arată că terenul revendicat are regim CASBI, deoarece toate terenurile deținute de familia B., inclusiv B. L. și B. D. au fost supuse administrării CASBI, iar respingerea pe baza argumentației CASBI era o constantă a practicii Comisiei Județene de Fond Funciar M., iar după cum reiese din adresa nr.8372/08.05.2006 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, precum și din prevederile Legii nr.91/1945, la înființarea CASBI s-a avut în vedere un simplu drept de administrare asupra suprafețelor de teren în cauză, drept care a fost exercitat în numele și pe seama adevăraților proprietari.
Mai mult decât atât, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin adresa nr.8372/08.05.2006 s-a pronunțat, explicit și neechivoc, în sensul că bunurile care au făcut obiectul Legii CASBI pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, fiind supuse regimului stabilit de Legea nr.247/2005.
S-a arătat că antecesorul reclamantului a fost cetățean român care și-a petrecut întreaga viață în România, unde a și decedat, nu a fost transfug sau inamic și nu a fost condamnat pentru fapte reprobabile împotriva Statului Român, instanțele de judecată pronunțându-se, în mod irevocabil și statuând, că motivul invocat de C. Județeană de Fond Funciar M. cu privire la aspectul arătat nu subzistă (deciziile civile nr.768/2008, nr.168/2009 și nr.435/ 2010 ale Tribunalului M.).
Cu privire la al doilea motiv invocat de C. Județeană de Fond Funciar M., respectiv faptul că nu au fost prezentate actele de dobândire a terenurilor, petentul arată că nu există dubii în privința bunului achiziționat de B. L., respectiv a suprafeței de pădure, terenul (solul pădurii) sau numai masa lemnoasă și că solicitarea comisiei județene este una abuzivă, deoarece s-a solicitat a se prezenta documente originale după mai mult de 70 de ani de la momentul încheierii lor, în condițiile în care acestea au fost înscrise în C.F nr. 815, nr.817 și nr.1586 Stânceni (fiind prezentate copii fidele ale acestora), iar conform Codului civil austriac aplicabil în aceea perioadă, înscrierile aveau efect constitutiv de drepturi.
Referitor la cel de-al treilea motiv pentru care a fost respinsă cererea petentului de către C. Județeană de Fond Funciar M., respectiv acela că nu s-au menționat suprafețele în „Sumarul din 1934 al localității L. Bradului”, petentul a arătat că suprafețele de teren au fost cumpărate de B. L. de la Shwardz Mendel în anul 1936 - 1938 și că, la acel moment, suprafețele se aflau în raza administrativă a . instituirii regimului comunist, aceste suprafețe de teren au fost arondate .>
În ceea ce privește cel de-al patrulea motiv pentru care a fost respinsă cererea petentului de către C. Județeană de Fond Funciar M., respectiv acela că exproprierea anterioară s-a făcut în baza reformei agrare din anul 1921, s-a arătat că, față de prevederile Codului austriac aplicabil în Transilvania la aceea vreme, simpla notare a unei proceduri de expropriere nu produce niciun alt efect decât acela al informării cu privire la potențialitatea ca imobilul să fie supus unui transfer de proprietate ca urmare a finalizării exproprierii.
Mai mult, pentru a se susține teza exproprierii în baza Reformei agrare din 1921, se presupune a deține minime indicii cu privire la faptul că suprafețele în cauză au fost vizate de procedurile concrete de expropriere cum ar fi: procese - verbale ale Comisiilor de Ocol prin care să se realizeze efectiv exproprierea, inventare ale bunurilor publice din care să reiasă evidența suprafețelor de teren, situații centralizate din care să rezulte, efectiv, suprafața expropriată, aceste documente neexistând, context în care s-a concluzionat că imobilele în litigiu nu au făcut obiectul preluării de către stat, în baza Legii privind reforma agrară din anul 1921.
În ceea ce privește proprietatea antecesorului petentului, s-a precizat că acesta a dobândit suprafețele de teren cu vegetație forestieră în anii 1936 și 1938, sub jurisdicția României M., antecesorul său exercitându-și dreptul dobândit, fapt confirmat prin scoaterea de sub „adiția CASBI”, fiind astfel absurd a se susține că imobilele au fost expropriate în contextul în care au fost dobândite în proprietate în anul 1936 și 1938.
Astfel, se arată că antecesorul petentului B. L. și-a exercitat, în mod deplin, dreptul de proprietate, inclusiv atributul de dispoziție, fapt confirmat de zecile de sarcini înscrise în foaia C a dreptului de proprietate în favoarea caselor de economii, băncilor și societăților de asigurări.
În final, petentul a concluzionat faptul că invocarea reformei agrare din anul 1921 este un argument fals, în condițiile în care, Statul Român prin regimul regal din 1936 și 1938 a recunoscut dreptul de proprietate al antecesorului său, iar preluarea suprafețelor revendicate s-a realizat de către statul comunist, tot de la acesta, în luna decembrie 1944.
Petentul B. I. I. L. apreciază că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este pe deplin întemeiată, pentru toate motivele pe larg expuse, pentru întreaga suprafață de 436,39 ha. teren cu vegetație forestieră și, pe cale de consecință, solicită anularea Hotărârii Comisiei Județene din data de 16.09.2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legilor nr.247/2005, nr.1/2000 și nr. 91/1945.
În raport de susținerile petentului B. I. I. L., intimata Instituția Prefectului Județului M. a formulat, în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii nr.435/16.09.2010 a Comisiei Județene M. pentru stabilire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, respingerea petitelor privind obligarea comisiei județene la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, ca inadmisibilă și la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că, astfel cum reiese din considerentele plângerii formulate la data de 24.11.2005, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.203/24.11.2005, numita B. E. M. Helena R. Johana - antecesoarea petentului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul său B. L., pentru terenurile cu vegetație forestieră înscrise în C.F. nr.815, nr.817 și nr.1586 Stânceni.
Potrivit art.6 din H.G.R. nr.890/2005, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată are următoarele atribuții: verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile locale, soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale, validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale orășenești sau municipale împreună cu proiectele de delimitare și parcelare, emit titlurile de proprietate pentru cererile validate.
Totodată, în conformitate cu disp. art.27 alin.6 și 7 din H.G.R nr.890/ 2005, C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale privind modul de respectare a prevederilor legale în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au declarat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală.
După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile, va valida sau invalida propunerile și le va transmite comisiilor locale care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica, sub semnătură, persoanelor care au formulat contestații hotărârea comisiei județene.
Art.27 alin.1 și 3 din Legea nr.18/1991 prevede că „Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, prin Hotărârea nr.435/16.09.2010, C. Județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor invalidând propunerea înaintată de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Stânceni, înaintată cu adresa nr.2455/14.10.2009, amânată prin H.C.J. nr.643/26.11.2009 privind validarea anexei nr.46 cu o poziție admisă, respectiv anexa nr.37 cu o poziție în suprafață de 436,39 ha. teren cu vegetație forestieră după defunctul Banfyy L., pentru moștenitoarea B. E. M. Helena Johana, solicitată prin cererea nr.203/24.11.2005.
S-a mai precizat de către pârâtă că, potrivit art.2 din actul administrativ adoptat, s-a respins cererea nr.203/24.11.2005, întrucât din analiza înscrierilor din foaia B și C.F. nr.817 și nr.1586, s-a constatat că suprafața dobândită, prin cumpărare, de B. L. provine din C.F. nr.110 Stânceni în care este înscrisă fosta proprietate a vânzătorului Schwartz Mendel.
În concret, s-a arătat că, după analizarea copiei fidele a C.F. nr.110, s-a constatat că, în poziția B 26, la data de 26.09.1921, este notat dreptul de expropriere și asupra imobilelor cumpărate de B. L., iar la poziția B 26, împreună cu înscrierea din data de 21.01.1937 a contractului de vânzare - cumpărare din data de 29.12.1936, se precizează că „se menține notația de sub B 26”, precizare înscrisă și la poziția B3 din C.F. nr.1586, iar la pozițiile B6, B13 și B4 din C.F. nr.815, nr.817 și nr.1586 Stânceni, la data de 27.06.1950 „se notează încheierea de respingere a cauzei Statul c/a Domeniului B. din Stânceni”, dar nu contra cumpărătorului B. L..
Mai mult, s-a arătat de către pârâtă faptul că, petentul prin avocat nu a înțeles să depună la dosar copia contractelor de vânzare - cumpărare înscrise în cărțile funciare arătate, petentul invocând faptul că aceste înscrisuri nu sunt relevante, dar că, în baza acestora, s-au realizat înscrierile din C.F. nr.815, nr.817 și nr.1586 Stânceni, iar în lipsa acestor contracte nu se poate ști, cu certitudine, dacă bunul achiziționat de B. L., este suprafața terenului, solul pădurii sau numai masa lemnoasă.
Referitor la petitul privind acordarea de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, în favoarea petentului, se arată că această cerere este inadmisibilă în contextul în care nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ale cărei dispoziții să nu fi fost îndeplinite de autoritatea publică cu activitate administrativ - jurisdicțională.
Cu privire la petitul privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecară, pârâta solicită respingerea acestuia ca netemeinic, deoarece nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa, arătând că cenzurarea actelor comisiilor locale constituie primul grad de jurisdicție, fiind asimilată instanțelor judecătorești care nu sunt în situația de a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, invocând în acest sens Titlul XIII art.5 din Legea nr.247/2005 prin care a fost eliminată calea de atac a apelului, fapt ce confirmă că activitatea comisiei județene prin care se soluționează contestațiile formulate față de propunerile comisiei locale constituie primul grad de jurisdicție.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Reghin a pronunțat sentința civilă nr.427/15.03.2011 prin care a admis în parte plângerea formulată de petentul B. I. I. L., dispunând anularea Hotărârii nr.435/2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar M. și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia asupra unei suprafețe de 308,0864 ha. teren cu vegetație forestieră care urmează a fi încadrată pe amplasamentele silvice UP IV, u.a. 89 – 104, conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară de specialitate topografie ing. T. I., obligarea intimatei C. L. de Fond Funciar Stânceni la punerea în posesie și a intimatei C. Județeană de Fond Funciar M. la emiterea, de îndată, a titlului de proprietate, de la data rămânerii irevocabile a sentinței, iar în cazul neîndeplinirii obligațiilor care îi revin, obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. la plata de daune cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la Primăria ..203/24.11.2005, numita B. E. M. Helena Rozalía Johanna a solicitat, printre altele, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de 436,39 ha. teren forestier care a aparținut antecesorului acesteia (tată) B. L., terenurile solicitate fiind înscrise în C.F. nr.815, nr.817 și nr.1586 Stânceni.
Petenta a făcut dovada calității sale de persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, fiind descendenta de gradul I a proprietarului tabular B. L. și unica moștenitoare a acestuia, astfel cum rezultă din certificatele de stare civilă și din certificatul de calitate de moștenitor nr.52/01.08.2002.
Ca urmare a decesului numitei B. E. María Helena R. Johanna, procedura administrativ - jurisdicțională a fost continuată de către petentul B. I. I. L., în calitate de succesor, conform certificatului de moștenitor nr.40/12.10.2009.
Prin adresa nr.2522/20.10.2008, C. L. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Stânceni a înaintat Comisiei Județene M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, dosarul solicitanților împreună cu documentația prevăzută de lege și cu procesul - verbal din data de 12.10.2008 prin care s-a aprobat restituirea suprafeței de 436,39 ha. pădure și Anexa nr.37.
În continuare, C. Județeană M. a retransmis dosarul Comisiei Locale Stânceni pentru completarea cu schițe, identificarea vechilor amplasamente silvice, s.a. și reanalizarea dosarului, astfel încât, comisia locală a procedat la reanalizarea dosarului,context în care a retransmis documentația cu aceeași propunere de admitere a cererii pentru suprafața de 436,39 ha. pădure.
Prin Hotărârea nr.435/2010 a Comisiei Județene M. a fost invalidată propunerea C. L. de Fond Funciar Stânceni, soluția fiind motivată, pe de-o parte, de faptul că nu au fost prezentate contractele prin care vechii proprietari deposedați au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafețelor solicitate, iar, pe de altă parte, că terenurile solicitate au fost expropriate în urma reformei agrare din anul 1921.
Cu privire la primul motiv de respingere invocat, instanța de fond a apreciat că sunt supuse înscrierilor în cartea funciară doar actele translative și constitutive privitoare la dreptul de proprietate, în măsura în care acestea au fost încheiate în mod valabil și, față de faptul că în cărțile funciare au fost înscrise actele translative de proprietate în baza cărora autorul petentului a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafețelor a căror reconstituire se solicită, s-a constatat că intimata C. Județeană de Fond Funciar M. nu se poate prevala, în motivarea soluției de invalidare a propunerii de retrocedare, de faptul că petentul nu a depus, spre analiză, aceste acte translative de proprietate.
Intimata C. Județeană de Fond Funciar M. a depus la dosar un înscris intitulat „Document Special” care cuprinde expunerile din dosarul nr. P.882/1942 dintre Urmașii Swartz Mendel și Baronii B. D. și B. L., document în care se arată că „pertinentă este exclusiv convenția din 18.04.1936”, iar „contractul din 29.12.1936 este întocmit exclusiv pentru înaintarea la cartea funciară și pentru taxe”.
În concluzie, intimata C. Județeană de Fond Funciar M. a încercat să inducă ideea că, în speță, contractul din data de 29.12.1936 este unul simulat și că, în realitate, prin încheierea acestuia, nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra suprafețelor înscrise în C.F. nr.1586 și nr.815 Stânceni către B. D. și B. L., apărare care nu poate fi primită din moment ce susținerile de mai sus au fost făcute de către petentul direct interesat în cauză, iar în legătură cu contractul respectiv nu a fost promovată o acțiune în simulație și nu a fost, astfel, demonstrat caracterul simulat al acestuia.
Cu privire la al doilea motiv invocat, respectiv cel al exproprierii suprafețelor solicitate, prima instanță a reținut, din analiza cărților funciare depuse în copie la dosarul cauzei faptul că antecesorul petentului (Bannfy L.) este înscris ca și coproprietar, în cotă de 1/2 asupra suprafețelor revendicate.
Astfel, în C.F. nr.1586 Stânceni sunt înscriși sub B 1-2 B. D. și B. Ladislau ca proprietari, în cote egale, asupra imobilelor de sub A+l, terenuri transnotate din C.F. nr.110 Stânceni, aceștia dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului, în baza contractului de vânzare - cumpărare din data de 29.12.1936, conform mențiunilor de la B 1-2, în aceeași carte funciară, sub B 3, în baza deciziei nr. 3507/1921 a Judecătoriei Reghin fiind notat dreptul de expropriere asupra imobilului de la A+l.
Ulterior, la data de 27.06.1950, s-a notat încheierea de respingere a cauzei Statului contra domeniului B., pentru notarea dreptului de expropriere referitor la imobilul de la A+l.
Este real că, în C.F. nr.1586 Stânceni, este notată procedura de expropriere conform deciziei nr.3507/1921, însă, la acea dată, B. L. nu era proprietar asupra terenului respectiv, pe care l-a dobândit abia în anul 1936.
În condițiile în care dreptul de proprietate dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare din data de 29.12.1936 a fost înscris în C.F. nr.1586, rezultă că vânzătorul Schwartz Mendel nu fusese expropriat, procedura începută în baza Legii din anul 1921 nefiind finalizată, concluzie la baza căreia stă și notarea de la B 4.
Mai mult decât atât, instanța de fond a apreciat că, potrivit procedurii prevăzute în Legea reformei agrare din anul 1921, exproprierea anumitor suprafețe de teren era declarată prin hotărârea Comisiunilor de Ocol pentru Expropriere și împroprietărire, hotărâre care, ulterior, putea fi contestată la Tribunal și la Curțile de Apel.
Or, intimatele nu au depus la dosar documente din care să rezulte că, în ceea ce privește suprafața din C.F. nr.1586 Stânceni, s-a realizat procedura de expropriere.
Referitor la C.F. nr.815 Stânceni, s-a constatat faptul că, sub notarea de la B 4-5, „în baza procesului - verbal din 12.02.1937, precum și a contractului de vânzare - cumpărare din data de 29.12.1936 se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului de la A+2-3 în favorul lui B. D. și B. Ladislau”.
Astfel, autorul petentului - B. Ladislau deținea, în cotă de ½, dreptul de proprietate asupra suprafețelor de la A+2-3, nr. top 284/2/2, respectiv 1128/1/18/2/2, în aceeași carte funciară, la B 6, fiind notată încheierea de respingere a cauzei Statului contra domeniului B. pentru notarea dreptului de expropriere referitor la imobilul de la A+2-3.
Prin urmare, ca și în cazul imobilelor din C.F. nr.1586 Stânceni, nici cu privire la imobilele din C.F. nr.815 Stânceni nu s-a realizat procedura de expropriere, considerentele în raport cu care instanța de fond a apreciat că ipotezele avansate de C. Județeană de Fond Funciar M. cu privire la exproprierea suprafețelor de teren din C.F. nr.1586 și nr.815 Stânceni nu au putut fi primite.
În ceea ce privește C.F. nr.817 Stânceni, s-a constatat că, potrivit notării de la B 9-10, în baza contractului de vânzare - cumpărare din data de 30.11.1938, au fost înscriși, în calitate de proprietari asupra suprafețelor de la A+l-3, în cotă de 1/2, Ladislau B. și B. D., aceste imobile fiind evidențiate la corpul tabular A+1-3, astfel; A+l, nr. top 1516/1/1, A+2, nr. top 1128/1/17, nr. top 1516/3 și A+3, nr. top 1128/1/12, iar petentul susține că au fost cumpărate de la Swartz Mendel.
Instanța d fond a constatat că, potrivit Hotărârii nr.376/1931 a Comisiunii de Ocol pentru Expropriere și Împroprietărire Reghin, s-a declarat expropriată o suprafață totală de 446 jug. din proprietatea firmei Succesorii Swartz Mendel situate pe hotarul . în C.F. nr.110 și C.F. nr.817 Stânceni, respectiv o suprafață de 80 de jug din nr. top 1516/1/1 și o suprafață de 366 jug din nr. top 1128/1/17 și 1516/3.
Această hotărâre a fost confirmată de Hotărârea Reformei Agrare nr. 2283/1932 a Tribunalului M. și de Hotărârea nr.1437/1933 a Curții de Apel Târgu M..
Nr. de top din care au fost expropriate suprafețele de mai sus coincid cu nr. de top de la notarea A+l-2 din C.F. nr.817 Stânceni.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că, din moment ce suprafețele de mai sus au fost expropriate anterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare din data de 30.11.1938, tranzacția cu privire la aceste suprafețe nu poate fi opusă statului, fiind făcută fără drept.
În ceea ce privește restul suprafețelor neexpropriate, s-a constatat că acestea au rămas, în continuare, ale proprietarilor, putând face ulterior, în mod valabil, obiectul contractului din data de 30.11.1938.
Intimata C. Județeană de Fond Funciar M. a invocat exproprierea tuturor suprafețelor de teren solicitate de petent.
Astfel, prim instanță a reținut că, în speță, este adevărat că la dosar a fost depusă adresa nr.1031/03.5.1934 a Ministerului Agriculturii și Domeniilor - Serviciul Agricol al jud. M. din care reiese că, la data de 25.04.1934, Curtea de Apel Târgu M. a confirmat exproprierea a 870 de jug de la Mendel Swartz și de la Societatea Foresta Reghin pe raza . suprafață nu este identificată, astfel că nu se poate stabili dacă provine din cărțile funciare invocate în prezenta cauză.
În cauză a fost efectuată o expertiză extrajudiciară ing. Ț. I., în urma căreia au fost identificate amplasamentele suprafețelor solicitate, suprafața acestora, categoria de folosința a terenurilor revendicate, amplasamentele disponibile în vederea retrocedării suprafețelor solicitate.
Instanța de fond a constatat că, potrivit art.4 alin.5, Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, expertizele extrajudiciare prezentate de părți în cadrul proceselor funciare au aceeași valoare probantă ca și expertizele ordonate de către instanța de judecată și că nici una din părți nu a contestat concluziile raportului de expertiză.
Potrivit raportului de expertiza, cu privire la C.F. nr.1586 Stânceni, suprafața de pădure este evidențiată în A+l, nr. top 2366/2, în suprafață de 56 jug, adică 32,2280 ha., iar suprafața cuvenită lui B. L. este cota de 1/2 adică 16,1140 ha.
Cu privire la C.F. nr.815 Stânceni, suprafața solicitată este evidențiată în corpul tabular A+2, nr. top 284/2/2 cu o suprafață de 8 jug și 1301 stânjeni, adică 5,0724 ha. și A+3, nr. top 1128/1/18/2/2, în suprafață de 59 jug și 1134 stânjeni, adică 34,3627 ha., rezultând în total suprafața de 39,4351 ha. din care cea cuvenită lui B. L., în cotă de ½, este de 19,7175 ha.
În ceea ce privește C.F. nr.817 Stânceni, suprafața de pădure este evidențiată în corpul tabular A+l, nr. top 1516/1/1, cu 167 jug și 360 stânjeni, adică 96,2381 ha., A+2 cu nr. top 1128/1/17 și 1516/3, cu 1050 jug și 1480 stânjeni, adică 604,8078 ha. și A+3, cu 174 jug, adică 100,1370 ha., suprafețele menționate însumând 801,1829 ha. din care au fost expropriate 446 jug.
Potrivit Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.95/_ din 21 aprilie 2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010 - 2014, 1 jugăr = 5.755 mp. și 1 stânjen = 3,60 mp.
Prin transformarea în mp. a suprafeței expropriate de 446 jug. rezultă 2.566.730,00 mp., adică 256,6730 ha. și, scăzând suprafața expropriată din cea totală rezultată în urma efectuării raportului de expertiză, reiese o suprafață rămasă neexpropriată de 544,5099 ha. din care suprafața cuvenită lui B. L. este cota parte de ½, respectiv 272,2549 ha.
Însumând această suprafață cu celelalte suprafețe din C.F. nr.1586 și C.F. nr.815 Stânceni, rezultă că petentul are dreptul, de pe urma autorului B. L., la reconstituirea unei suprafețe de 308,0864 ha. de pădure.
În ceea ce privește categoria de folosință a terenurilor revendicate, instanța de fond a reținut că, atât la data preluării, cât și în prezent, terenurile ce fac obiectul prezentei plângeri sunt terenuri forestiere, pădure și pășune împădurită, așa cum rezulta din expertiza topografica întocmită în cauză.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că au fost identificate terenurile revendicate de petent din C.F. nr.815, nr.814, nr.1586, Stânceni, suprafața corespunzătoare cotei de 1/2 deținută de antecesorul acesteia B. L. fiind de 436,4230 ha. din care, ca urmare a exproprierii parțiale din C.F. nr.817 Stânceni are dreptul la reconstituirea a 308,0864 ha.
S-au identificat de către expert și amplasamentele disponibile apropiate și echivalente care înlocuiesc amplasamentele de drept ce nu pot fi retrocedate, în U.P. IV, u.a. 89 - 104.
Pentru considerentele anterior enunțate, văzând prevederile art.1 și 2 din Legea nr.1/2000, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată plângerea formulată de petentul B. I. I. L., motiv pentru care a fost admisă, dispunându-se, pe cale de consecință, anularea Hotărârii nr.435/2010 a Comisiei Județene M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precum și reconstituirea, în favoarea petentului, a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 308,0864 ha. teren cu vegetație forestieră care urmează a fi încadrată pe amplasamentele silvice UP IV, u.a. 89 - 104, conform raportului de expertiza tehnică extrajudiciară de specialitate topografie ing. T. I., raport de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre.
Având în vedere atribuțiile comisiilor de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, astfel cum acestea sunt reglementate de art.5 și art.6 din H.G. nr.890/2005, prima instanță a dispus obligarea intimatei C. L. Stânceni pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie a petentului asupra terenurilor retrocedate, în conformitate cu expertiza topografică întocmită în cauza și a intimatei C. Județeană M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor la emiterea titlului de proprietate asupra acestor terenuri.
Privitor la cererea de obligare a intimatei C. Județeană M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor la plata daunelor cominatorii în cazul nerespectării obligațiilor ce-i revin, având în vedere natura acestor daune, respectiv aceea de mijloc indirect de constrângere și, față de perioada lungă de tergiversare a soluționării dosarului, instanța de fond a obligat intimata la plata unei sume de 20 lei/zi de întârziere, în cazul neîndeplinirii obligațiilor, luându-se act că au fost solicitate cheltuieli de judecată, însă nu au fost depuse dovezi în acest sens, astfel că a fost respinsă cererea de acordare a acestor cheltuieli.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, P. M., în calitate de președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar M., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulată de petentul B. I. I. L. și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii nr.435/16.09.2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M.; respingerea capătului de cerere privind obligarea Comisiei Județene M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la plata de daune cominatorii în cuantum de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, în favoarea reclamantului, ca inadmisibilă.
Astfel, s-a arăt că, în soluționarea cereri de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.203/24.11.2005 a fost analizată copia fidelă a C.F. nr.110, ocazie cu care s-a constatat că, la poz. B26, la dta de 26.09.1921, este notat dreptul de proprietate și asupra imobilelor cumpărate de defunctul B. L. și, mai mult decât atât, la poz. b36, împreună cu înscrierea din data de 21.01.1937 a contractului de vânzare – cumpărare din data de 29.12.1936, se precizează că „se menține notația de sub B26”, această precizare fiind înscrisă și la poz.b3 din C.F. nr.1586, iar la poz. B6, B13 și 4 din C.F. nr.815, nr.817 și nr.1586 Stânceni, la data de 27.06.1950 „se notează încheierea de respingere a cauzei statului c/a. Domeniului Bunffy din Stânceni”, însă nu contra cumpărătorului B. L..
Dezvoltând motivele de recurs, intimata a învederat că, deși a solicitat, în repetate rânduri, depunerea copiei contractului de vânzare – cumpărare înscris în cărțile funciare invocate, petentul nu a dat curs acestei solicitări, susținând că acest înscris este nerelevant, aspect reținut și de instanța de fond, cu precizarea că, lipsa documentului enunțat este de natură de a nu conduce la dovedirea dreptului pretins în privința bunului achiziționat de B. L., respectiv suprafața terenului – solul pădurii ori numai masa lemnoasă.
Din punctul de vedere al intimatei C. Județeană de Fond Funciar M., înscrisul invocat este de natură a aduce clarificări asupra mai multor aspecte incidente în cauză, sens în care s-a procedat la identificarea contractului de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1936, fiind tradus conținutul acestuia, ocazie cu care au fost descoperite mai multe înscrisuri care dovedesc netemeinicia pretențiilor deduse judecății, cu precizarea că, înscrisurile depuse în probațiune fac dovada că au existat, ulterior datei exproprierii terenurilor cu vegetație forestieră indicate în Hotărârea nr.376/1936, pe rolul instanțelor judecătorești litigii care au avut ca cenzură hotărârea de expropriere cu imobilele expropriate, iar soluțiile pronunțate au confirmat caracterul definitiv al exproprierii.
Imobilele – terenuri cu vegetație forestieră identificate în C.F. nr.717 a . cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, au fost expropriate în anul 1931, conform Hotărârii nr.376 a Comisiunii de ocol pentru expropriere și împroprietărire din Reghin – Toplița, jud. M. și, ca atare, imobilele în litigiu au fost expropriate, în anul 1931, de la firma Succesorii Schwartz Mendel, în condicile în care, contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 29.12.1936 are ca părți, pe de o parte, în calitate de vânzător Schwartz Mendel, de fapt urmașii acestuia, iar, pe de altă parte, B. D. și B. L., în calitate de cumpărători.
Solicită intimata a se avea în constata netemeinicia și nelegalitate sentinței atacate și, implicit, a dreptului pretins de petentul B. I. I. L., întrucât, o parte a imobilelor care fac obiectul revendicării, respectiv cele din C.F. nr.817 și nr.110 au fost supuse exproprierii, în anul 1931 și, prin urmare, nu puteau face obiectul contractului de vânzare – cumpărare din data de 29.12.1936.
În cadrul litigiului care a fost intentat de Societatea în nume colectiv Schwartz Mendel împotriva baronilor B. D. și B. Laslzlo, înregistrat sub nr.882/1942 la Tribunalul Regal din Târgu M., punctul de vedere al pârâtului a fost exprimat la pct.10 din cadrul unei informări adresate dr. Kornhoffer Vilmos, fiind evident că imobilele – terenuri cu vegetatei forestieră au făcut atât obiectul exproprierii din anul 1921, cât și al contractului de vânzare – cumpărare încheiat la dta de 29.12.1936.
O altă critică formulată de C. Județeană de Fond Funciar M. a fost aceea că instanța de fond s-a limitat doar la analizarea C.F. – uri, în condițiile în care acestea nu sunt suficient de relevante raportat la existenta contractului menționat pe care antecesorii petentului - B. D. și B. L. au refuzat să îl depună și în anul 1942, deși s-au prevalat de acest, cu precizarea că, în înscrisul intitulat „Document special” pârâții au recunoscut că au cumpărat suprafața imobilului care figurează în C.F. nr.110, A+22, nr.2366/2 Stânceni cu o suprafață de56 pogoane.
Din considerentele înscrisului indicat reiese că a existat, încă din anul 1917, un contract încheiat între asociați, reclamanți în litigiul din anul 1942 și Societatea Foresta Română prin care s-a vândut pădurea comună a firmei reclamante și a Asociației Plutașilor din Reghin pentru exploatarea masei lemnoase și care, de fapt, era deținută în coproprietate, durata exploatării fiind 30.09.1918 – 30.09.1932, ulterior fiind prelungită prin contracte auxiliare, până în anul 1943.
Fiind urmașii firmei Schwartz Mendel, rezultă că s-a încheiat și un concordat cu creditorii lor, punând la dispoziția acestor prețul de vânzare al tuturor imobilelor, pădurilor și a altor active, evidențiind faptul că nu au fost cedate pădurile și terenurile forestiere, ci doar prețul de vânzare al acestora, din înscrisurile depuse la dosar rezultând, cu certitudine, faptul că a fost cedat doar prețul de vânzare al imobilelor către creditorii firmei Schwartz Mendel, în anul 1931, iar nu către B. D. și B. L..
Referitor la raportul de expertiză extrajudiciară de care s-a prevalat petentul B. I. I. L., C. Județeană de Fond Funciar M. a solicit a se constate buna sa credință în ceea ce privește demersurile întreprinse în scopul clarificării tuturor aspectelor de fapt și de drept, în scopul aflării adevărului, cu precizarea că, afirmația din cuprinsul raportului vizând analizarea cronologică a proprietății având în vedere C.F. nr.817 nu este corectă, fiind infirmate concluziile prezentate atât în înscrierile din C.F., dar și de documentele depuse.
A treia critică formulată de C. Județeană de Fond Funciar M. se referă la faptul că, în opinia sa, în considerentele sentinței atacate s-ar regăsi numai susținerile petentului B. I. I. L., dându-se exces de zel și enumerându-se înscrisuri care nu sunt relevante, fiind ignorate, în schimb, apărările comisiei județene, în condițiile în care, au fost și sunt de notorietate marile exproprieri de terenuri cu vegetatei forestieră, dar, mai ales, procedurile și mijloacele prin care foștii proprietari au încercat să împiedice exproprierile.
Referitor la dunele cominatorii la plata cărora a fost obligată C. Județeană de Fond Funciar M., s-a arătat că aceasta excede cadrului legal în materie, întrucât art.64 alin.2 din Lege nr.18/1991, republicată, este imperativ, legiuitorul instituind obligarea primarului la plata unor astfel de daune, ir nu a comisiilor de fond funciar.
La rândul său, și petentul B. I. I. L. a declarat recurs, în termen legal, împotriva sentinței civile nr.427/201 a Judecătoriei Reghin, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii integrale a cererii de chemare în judecată, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața de 436,39 ha. teren cu vegetatei forestieră, cu următoarele amplasamente silvice: U.P.IV, u.a.89 - 104 din cadrul Ocolului Silvic L. Bradului, obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. să realizeze punerea în posesie cu întreaga suprafață de teren de 436,39 ha. teren cu vegetatei forestieră, cu amplasamentele silvice: U.P.IV, u.a.89 - 104 din cadrul Ocolului Silvic L. Bradului, obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. să elibereze, în favoarea petentului, titlul de proprietate cu privire la toate suprafețele solicitate și obligarea acesteia la plata de daune cominatorii de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate și obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Astfel, petentul a menționat că încheierea de respingere a cauzei contra statului vs Domeniului B. din Stânceni pentru notarea dreptului de expropriere se referă la imobilele înscrise sub nr. crt. A + 1 – 3, respectiv la toate imobilele cumpărate de B. L. prin contractul de vânzare – cumpărare din 30.11.1938, fiind evident că, în cazul în care erau expropriate aceste păduri, nu mai puteau fi ipotecate la case se economii, bănci, societăți de asigurare, societăți diverse, persoane fizice.
Aceste înscrieri atestă exercitarea deplină a dreptului de proprietate și, implicit, faptul că nu a fost vorba de nicio suprafață de teren expropriată.
În condițiile în care, dreptul de proprietate dobândit de B. L., în baza contractului de vânzare – cumpărare din 30.11.1938 (vânzător a fost Biller Israel care, la rândul său, a dobândit suprafata de teren de l Schwartz Mendel printr-un contract încheiat la data de 23.11.1934) a fost înscris în C.F. nr.817 Stânceni, rezultă că vânzătorul Schwartz Mendel nu fusese expropriat, cu precizarea expresă că, în mod cert, analizând documentul nr.376/1931 al Comisiunii de ocol Reghin - art.139, se poate concluziona că, în anul 1950, Statul Român a pierdut cu Domeniul Silvic B., administratorul pădurilor proprietatea antecesorului B. L., cauza pentru notarea dreptului de proprietate.
Arată petentul faptul că, raportul de expertiză extrajudiciară a răspuns tuturor obiectivelor fixate, între acestea fiind incluse și cele dispuse prin hotărârea comisiei județene, stabilindu-se întinderea dreptului de proprietate cuvenit lui B. L. – antecesorul celui care revendică suprafețele de teren în litigiu.
Primindu-se dosarul la Tribunalul M. – Secția Civilă, cauza fost înregistrată sub nr._ (nr. în format vechi 4251/2011).
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 20.03.2012, Tribunalul M. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului Tribunalului Prahova ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de petentul P. M..
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 12.04.2012, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante.
Prin decizia civilă nr.968/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, irevocabilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul - petent B. I. I. L. împotriva sentinței civile nr.427/15.03.2011 a Judecătoriei Reghin, a fost admis recursul declarat de recurenta – intimată C. Județeană de Fond Funciar M., a fost modificată în parte sentința atacată în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. la plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că, prin cererea înregistrată la Primăria ..203/24.11.2005, numita B. E. M. Helena Rozalía Johanna a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de 436,39 ha. teren forestier care a aparținut antecesorului său (tată) B. L., terenurile solicitate fiind înscrise în C.F. nr.815, nr.817 și nr.1586 Stânceni.
Petenta a făcut dovada calității sale de persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, fiind descendentă de gradul I a proprietarului tabular B. L. și unica moștenitoare a acestuia, potrivit certificatelor de stare civilă și a certificatului de calitate de moștenitor nr.52/01. 08.2002.
Urmare a decesului petentei B. E. María Helena R. Johanna, procedura administrativ - jurisdicțională a fost continuată de către petentul B. I. I. L., în calitate de succesor, conform certificatului de moștenitor nr.40/12.10.2009.
Prin adresa nr.2522/20.10.2008, C. L. Stânceni pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a înaintat Comisiei Județene M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, dosarul solicitanților, documentația prevăzută de lege și procesul - verbal din 12.10.2008 prin care s-a aprobat restituirea suprafeței de 436,39 ha. pădure și Anexa nr.37.
C. Județeană de Fond Funciar M. a retransmis dosarul Comisiei Locale Stânceni pentru completarea cu schițe, identificarea vechilor amplasamente în amplasamente silvice, s.a. și reanalizarea dosarului, această din urmă comisie procedând la reanalizarea dosarului și retransmiterea documentației cu aceeași propunere de admitere a cererii pentru suprafața de 436,39 ha. pădure.
Prin Hotărârea nr.435/2010 a Comisiei Județene M. a fost invalidată propunerea Comisiei Locale Stânceni, această soluție fiind fundamentată pe faptul că nu au fost prezentate contractele prin care vechii proprietari deposedați au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafețelor solicitate și că terenurile solicitate au fost expropriate, în urma reformei agrare din anul 1921.
Corect a reținut instanța de fond că sunt supuse înscrierilor în cartea funciară actele translative și constitutive privitoare la dreptul de proprietate, în măsura în care acestea au fost încheiate în mod valabil.
În cărțile funciare au fost înscrise actele translative de proprietate în baza cărora autorul petentului a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren a căror reconstituire a fost solicitată, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că intimata C. Județeană nu se poate prevala, în motivarea soluției de invalidare a propunerii de retrocedare, de faptul că petentul nu a depus, spre analiză, aceste acte translative de proprietate.
Intimata C. Județeană M. a depus la dosar un înscris intitulat „Document Special” care cuprinde expunerile din dosarul nr. P.882/1942 dintre Urmașii Swartz Mendel și Baronii B. D. și B. L., în acest document arătându-se că „pertinentă este exclusiv convenția din 18.04.1936”, iar „contractul din 29.12.1936 este întocmit exclusiv pentru înaintarea la cartea funciară și pentru taxe”.
În mod legal a reținut instanța de fond că intimata C. Județeană a încercat să inducă ideea că respectivul contract din 29.12.1936 este unul simulat și, în realitate, prin încheierea acestuia, nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra suprafețelor înscrise în C.F. nr.1586 și nr.815 Stânceni către B. D. și B. L., apărare îndepărtata, iar în legătură cu contractul respectiv că nu a fost promovată o acțiune în simulație și nu a fost, astfel, demonstrat caracterul simulat al acestuia.
În lipsa unei dovezi contrare, instanța de fond s-a bazat pe dovezile existente și valabile.
În ceea ce privește exproprierea suprafețelor solicitate, instanța a reținut că, din analiza cărților funciare depuse în copie la dosarul cauzei, antecesorul petentului - B. L. este înscris ca și coproprietar, în cotă de 1/2, asupra suprafețelor revendicate.
În C.F. nr.1586 Stânceni sunt înscriși sub B 1-2, B. D. și B. Ladislau, ca proprietari în cote egale, asupra imobilelor de sub A+1, terenuri transnotate din C.F. nr.110 Stânceni, amândoi dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului de mai sus, în baza contractului de vânzare - cumpărare din data de 29.12.1936, conform mențiunilor de la B 1-2.
În aceeași carte funciară, sub B3, în baza deciziei nr.3507/1921 a Judecătoriei Reghin s-a notat dreptul de expropriere asupra imobilului de la A+l.
La data de 27.06.1950, s-a notat încheierea de respingere a cauzei Statului contra Domeniului B., pentru notarea dreptului de expropriere referitor la imobilul de la A+l.
..F. nr.1586 Stânceni este notată procedura de expropriere conform deciziei nr.3507/1921, însă, la acea dată, B. L. nu era proprietar asupra terenului respectiv pe care l-a dobândit abia în anul 1936, motiv pentru care nu putea fi expropriat.
Dreptul de proprietate dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare din data de 29.12.1936 a fost înscris în C.F. nr.1586, ceea ce conduce la ideea că vânzătorul Schwartz Mendel nu fusese expropriat, procedura începută în baza Legii din anul 1921 nefiind finalizată, în acest sens fiind și notarea de la B 4.
Potrivit procedurii prevăzute în Legea reformei agrare din anul 1921, exproprierea anumitor suprafețe de teren era declarată prin hotărârea Comisiunilor de Ocol pentru Expropriere și împroprietărire.
Această hotărâre putea fi, ulterior, contestată la Tribunal, iar apoi la Curțile de Apel.
Intimatele nu au depus la dosar documente din care să rezulte că s-a realizat procedura de expropriere în ceea ce privește suprafața din C.F. nr.1586 Stânceni.
În ceea ce privește C.F. nr.815 Stânceni, instanța de fond a constatat că sub notarea de la B 4-5 „în baza procesului - verbal din 12.02.1937, precum și a contractului de vânzare - cumpărare din data de 29.12.1936, se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului de la A+2-3 în favoarea lui B. D. și B. Ladislau”.
Astfel, autorul petentului - B. Ladislau deținea, în cotă de ½, dreptul de proprietate asupra suprafețelor de la A+2-3, nr. top 284/2/2, respectiv 1128/1/18/2/2, în aceeași carte funciară, la B 6, find notată încheierea de respingere a cauzei Statului contra Domeniului B. pentru notarea dreptului de expropriere referitor la imobilul de la A+2-3.
Prin urmare, nici cu privire la imobilele din C.F. nr.815 Stânceni nu s-a realizat procedura de expropriere.
În concluzie, C. Județeană de Fond Funciar M. nu a dovedit exproprierea suprafețelor de teren din C.F. nr.1586 și nr.815 Stânceni, iar instanța de fond nu putea să aibă în vedere simple afirmații, neînsoțite de dovezi.
Cu privire la C.F. nr.817 Stânceni, potrivit notării de la B 9-10, în baza contractului de vânzare - cumpărare din data de 30.11.1938, au fost înscriși, în calitate de proprietari asupra suprafețelor de la A+1-3, în cotă de 1/2, Ladislau B. și B. D., aceste imobile fiind evidențiate la corpul tabular A+l-3, astfel: A+l, nr. top 1516/1/1, A+2, nr. top 1128/1/17, nr. top 1516/3 și A+3, nr. top 1128/1/12, iar petentul a susținut că au fost cumpărate de la Swartz Mendel.
Potrivit Hotărârii nr.376/1931 a Comisiunii de Ocol pentru Expropriere și Împroprietărire Reghin s-a declarat expropriată o suprafață totală de 446 jug. din proprietatea firmei Succesorii Swartz Mendel situată pe hotarul . în C.F. nr.110 și nr.817 Stânceni, respectiv o suprafață de 80 de jug din nr. top 1516/1/1 și o suprafață de 366 jug din nr. top 1128/1/17 și 1516/3.
Această hotărâre a fost confirmată de Hotărârea Reformei Agrare nr.2283/ 1932 a Tribunalului M. și de Hotărârea nr.1437/1933 a Curții de Apel Târgu M..
Nr. de top din care au fost expropriate suprafețele de mai sus, coincid cu nr. de top de la notarea A+1-2 din C.F. nr.817 Stânceni.
Astfel, din moment ce suprafețele de mai sus au fost expropriate anterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare din data de 30.11.1938, tranzacția cu privire la suprafața de mai sus nu poate fi folosita împotriva statului, motiv pentru care nu a ținut cont de ea nici instanța de fond, restul suprafețelor neexpropriate rămânând, în continuare, ale proprietarilor, putând face obiectul contractului din data de 30.11.1938.
Intimata C. Județeană M. a invocat exproprierea tuturor suprafețelor de teren solicitate de petent și, în acest sens, a depus la dosar adresa nr.1031/03.5.1934 a Ministerului Agriculturii și Domeniilor - Serviciul Agricol al jud. M., din care reieșea că, la data de 25.04.1934, Curtea de Apel Târgu M. a confirmat exproprierea a 870 de jug de la Mendel Swartz și de la Soc. Foresta Reghin pe raza . suprafață, nefiind identificată, nu s-a putut stabili dacă provenea din cărțile funciare invocate în prezenta cauză.
Expertul tehnic judiciar Ț. I. a întocmit o expertiză extrajudiciară prin care au fost identificate amplasamentele suprafețelor solicitate, întinderea acestora, categoria de folosința a terenurilor revendicate, amplasamentele disponibile în vederea retrocedării suprafețelor solicitate, iar potrivit art.4 alin.5 Titlul XIII din Legea nr.247/2005, expertizele extrajudiciare prezentate de părți în cadrul proceselor funciare au aceeași valoare probantă ca și expertizele ordonate de către instanța de judecată, mai mult, niciuna din părți nu a contestat concluziile raportului de expertiză întocmit in aceasta modalitate.
Conform raportului de expertiză, în C.F. nr.1586 Stânceni, suprafața de pădure este evidențiată în A+1, nr. top 2366/2, în suprafață de 56 jug, adică 32,2280 ha., suprafața cuvenită lui B. L. fiind cota de ½, adică 16,1140 ha.
Raportat la C.F. nr.815 Stânceni rezultă că suprafața solicitată este evidențiată în corpul tabular A+2, nr. top 284/2/2 cu o suprafață de 8 jug. și 1301 stânjeni, adică 5,0724 ha. și A+3, nr. top 1128/1/18/2/2, în suprafață de 59 jug. și 1134 stânjeni, adică 34,3627 ha.
Suprafața totală este de 39,4351 ha. din care cea cuvenită lui B. L., în cotă de ½, este de 19,7175 ha.
Conform C.F. nr.817 Stânceni, suprafața de pădure este evidențiată în corpul tabular A+1, nr. top 1516/1/1, cu 167 jug. și 360 stânjeni, adică 96,2381 ha., A+2 cu nr. top 1128/1/17 și 1516/3, cu 1050 jug. și 1.480 stânjeni, adică 604,8078 ha. și A+3, cu 174 jug., adică 100,1370 ha., suprafețele menționate însumând 801,1829 ha. din care au fost expropriate 446 jug.
Potrivit Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.95/_ din 21 aprilie 2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol, pentru perioada 2010 - 2014, 1 jugăr = 5.755 mp. și 1 stânjen = 3,60 mp.
Din transformarea în mp. a suprafeței expropriate de 446 jug. rezultă 2.566.730,00 mp., adică 256,6730 ha. minus suprafața expropriată din cea totală rezultată în urma efectuării raportului de expertiză, rezultă o suprafață neexpropriată de 544,5099 ha. din care suprafața cuvenită lui B. L. este de ½, respectiv 272,2549 ha.
Însumând toate suprafețele arătate a rezultat că petentul B. I. I. L. are dreptul, de pe urma autorului său B. L., la reconstituirea unei suprafețe de 308,0864 ha. de pădure.
Categoria de folosință a terenurilor revendicate, atât la data preluării, cât și în prezent, sunt terenuri forestiere, pădure și pasiune împădurită, astfel cum rezultă din expertiza topografică întocmită în cauză.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța de fond a reținut că au fost identificate terenurile revendicate de petent din C.F. nr.815, nr. 814 și nr.1586 Stânceni, suprafața corespunzătoare cotei de 1/2 deținută de antecesorul acestuia B. L. fiind de 436,4230 ha. din care, urmare a exproprierii parțiale din C.F. nr.817 Stânceni, are dreptul la reconstituirea a 308,0864 ha., expertul identificând și amplasamentele disponibile apropiate și echivalente care înlocuiesc amplasamentele de drept ce nu pot fi retrocedate, în U.P. IV, u.a. 89 - 104.
Astfel, tribunalul a constatat că, în mod corect, instanța de fond a dispus reconstituirea, în favoarea petentului B. I. I. L., a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 308,0864 ha. teren cu vegetație forestieră, încadrată pe amplasamentele silvice UP IV, u.a. 89 - 104, conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară de specialitatea topografie ing. T. I. care face parte din hotărârea pronunțată.
Pentru considerentele reținute, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petentul B. I. I. L., iar în ceea ce privește recursul declarat de intimata C. Județeană de Fond Funciar M., tribunalul l-a admis, a modificat în parte sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatei C. Județeană M. la plata daunelor cominatorii, reținând că, potrivit art.64 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată,
„În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul”, alin.2 al aceluiași articol stipulând că „Daca instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță”.
F. de textul de lege menționat, obligarea de către instanța de fond a intimatei C. Județeană M. la plata daunelor cominatorii apare ca nelegală, potrivit alin.2 al art.64 din Legea nr.18/1991, putând fi obligat primarul, în calitate de reprezentant al Comisiei Locale și numai pentru situația învederată la alin.1, iar nu și C. Județeană de Fond Funciar M., pentru alte cazuri decât cele prevăzute de lege.
Tribunalul a păstrat în rest dispozițiile sentinței recurate, luându-se act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata - recurentă C. Județeană de Fond Funciar M..
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă sub nr._, la data de 03.07.2014, revizuenta C. Județeană de Fond Funciar M. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. I. I. L. și C. L. de Fond Funciar Stânceni, cerere de revizuire a deciziei civile nr.968/25.06.2012 pronunțată de această instanță, solicitând, modificarea în tot a acestei hotărâri.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 427/15.03.2011, Judecătoria Reghin a admis în parte plângerea formulată de petentul B. I. I. L. dispunând anularea Hotărârii nr.435/2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M.; reconstituirea, în favoarea petentului, a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 308.0864 ha. teren cu vegetație forestieră care urmează a fi încadrată pe amplasamentele silvice UP IV, u.a. 89 - 104, conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară de specialitate topografie ing. Ț. I.; obligarea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Stânceni la punerea în posesie și a intimatei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. la emiterea titlului de proprietate; în cazul neîndeplinirii obligațiilor care îi revin, s-a dispus obligarea intimatei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. la plata de daune cominatorii de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Inițial, cererea de reconstituire a fost formulată de numit B. E. M. Helena R. Johanna și dea fost depusă la Primăria . a decesului acesteia, procedura administrativ - jurisdicțională a fost continuată de petentul B. I. I. L., în calitate de succesor, conform certificatului de moștenitor nr.40/12.10.2009.
Astfel, instanța de judecată a conchis că, de pe urma autorului B. L., petentul are dreptul la reconstituirea unei suprafețe de 308,0864 ha. pădure, deși C. Județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a susținut și dovedit exproprierea suprafețelor solicitate.
Cu toate acestea, în baza înscrierilor din cărțile funciare, instanța de fond a reținut că antecesorul petentului este înscris ca și proprietar, în cotă de 1/2 asupra suprafețelor revendicate.
La data de 31.05.2014, Instituției Prefectului Județului M. i-a fost comunicat un set de documente de către Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității, documente care demonstrează că, Baronul B. L. - antecesorul petentului B. I. I. L. a avut o atitudine potrivnică intereselor României și poporului român în perioada horthystă.
Astfel, dintr-o . documente rezultă următoarele: numitul Banffi L., în primul război mondial, a căzut prizonier și a trăit, câțiva ani, în Rusia și, întorcându-se acasă, a terminat facultatea de agronomie și s-a ocupat cu administrarea moșiei din Gheja, în ani 1941 - 1942 fugind în Ungaria, iar la Cluj a primit serviciu la „Vitezi Szek” (notă informativă); sus-numitul (B. L.) a locuit în Gheja până în anul 1939, când a plecat la Cluj, de unde nu a mai venit înapoi, iar în anul 1940, Ardealul de Nord fiind cedat Ungariei, el a rămas în teritoriul cedat, respectiv în Orașul Cluj. Sus-numitul, în anul 1939, când a plecat la Cluj, a lăsat moșia sub administrarea numitului M. T. și nu se mai întoarce în satul Gheja până în anul 1944, când a venit cu trupele hortiste și hitleriste cu gradul de locotenent în armata hortistă, însă, nu a stat decât câteva zile și a plecat mai departe cu trupele pe front și, astfel, nu se mai întoarce deloc de la această dată în satul Gheja” (Raport de investigații, din 22 februarie 1955); în timp ce era secretar de plasă la Șimleul Silvaniei, Baronul B. a venit să-și pretindă înapoi, din averea expropriată încă în 1945 și împărțită țărănimii sărace din 4 comune, cunoscându-i trecutul am rupt cererea care era semnată de câțiva inconștienți și i s-a refuzat cererea a ori și cât de puțină avere” (declarația numitului S. T.); în anul 1939, a fugit din . cu el mai multe lucruri de valoare” (declarația lui Cioplar Iosifj.
Consideră revizuenta că, instanța de recurs a soluționat cauza, raportat la materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, sens în care exercitarea unui control judiciar este întemeiat, în funcție de noile înscrisuri primite de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, s-a arătat că, în temeiul art.322 pct.5 C.pr.civ. 1865 „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cerere, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare/reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Se apreciază că, pentru a se invoca acest motiv, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să se invoce un înscris, în speță, setul de înscrisuri obținute de la C.N.S.A.S.; înscrisul să fie doveditor, în sensul că se arată modalitatea de preluare a averii lui B. L.; înscrisul să fie nou, adică descoperit după darea hotărârii, în speță, înscrisurile au fost comunicate Instituției Prefectului Județului M. la data de 30.05.2014; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că, înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii, în cauză, înscrisul existând în arhivele C.N.S.A.S., fiind descoperit ulterior; înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, în speță, înscrisurile nu au fost descoperite până acum, activitatea de cercetare fiind o muncă laborioasă, care durează, în timp; înscrisul să fie prezentat de revizuent, iar nu procurat la solicitarea instanței, în cauză, înscrisurile sunt prezentate instanței de către Instituția Prefectului Județului M., iar nu procurate, la solicitarea instanțe).
În speță, arată revizuenta, se poate constată că, înscrisurile invocate îndeplinesc cumulativ toate condițiile la care se referă art.322 pct.5 C.pr.civ., existând o . înscrisuri noi, care nu au putut fi avute în vedere odată cu soluționarea cauzei în fond și în recurs, înscrisurile invocate în cererea de revizuire fiind determinante în cauză, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată prin decizia civilă nr.968/25.06.2012.
Față de schimbarea naturii proprietății funciare după anul 1945 se impune, în opinia revizuentei, a se distinge două etape, și anume: trecerea proprietăților funciare în proprietatea statului, condiționată de legile din timpul celui de-al doilea război mondial și a celor de armistițiu (situație în care se încadrează B. L.) și, a doua etapă, aceea a trecerii proprietăților funciare în proprietatea statului, prin aplicarea Decretului nr.83/1949 ca un act abuziv al statului comunist.
Deoarece, Legea nr.187/23.03.1945 prevede, în mod expres, la art.23, că pădurile nu fac obiectul exproprierii - argument susținut în anumite cauze, atât de unele comisii de validare, cât și de unele instanțe, în sensul că trecerea proprietăților forestiere de la persoane fizice în proprietatea statului efectuată după data de 06.03.1945, este un abuz al statului comunist, neavând acoperire nici prin lege și nici din punct de vedere istoric.
Documentele comunicate de C.N.S.A.S. dovedesc cu claritate că, confiscarea sau exproprierea terenurilor forestiere a fost determinată de alte cauze, total diferite de un abuz săvârșit de statul comunist (legi de armistițiu, taxe succesorale neachitate, datorii la bugetul statului, vacante succesorale, etc.).
Ca urmare a actului de la 23 August 1944, bunurile reprezentând proprietatea cetățenilor maghiari și germani din Transilvania au fost sechestrate și puse sub supravegherea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.).
Bazele juridice ale acestui proces s-au dezvoltat în timp, fiind constituite din mai multe elemente: pct.8 al Convenției de Armistițiu a României - 12.09.1944, Legea nr.478/1944, Legea nr.644/1945 și Legea nr.91/1945, în fapt, prin această ultimă lege precizându-se competențele C.A.S.B.I.
În aceste acte normative s-au clasificat categoriile de cetățeni și instituții ale căror bunuri urmau a fi sechestrate, în conținutul Convenției de Armistițiu din 12.09.1945 stipulându-se că „Guvernul și Înaltul Comandament Român se obligă să nu permită exportul sau exproprierea a oricărei forme de proprietate (inclusiv obiecte de valoare și bani) aparținând Germaniei, Ungariei sau naționalităților lor, sau persoanelor cu reședința în teritoriile lor sau în teritoriile ocupate de ele, fără autorizația Înaltului Comandament Aliat. Guvernul și Înaltul Comandament Român vor păstra aceste bunuri în condițiile ce urmează a se stabili de Înaltul Comandament Aliat”.
Măsurile urmau să fie aplicate cetățenilor maghiari, germani, italieni, români care intrau sub incidența acestor acte normative.
C.A.S.B.I. avea ca atribuții preluarea și gestionarea bunurilor aparținând persoanelor fizice și juridice indicate în aceste acte normative și a funcționat, inițial, sub tutela Ministerului de Finanțe, iar din luna aprilie 1947, a intrat în subordinea Ministerului Economiei Naționale, funcționând în perioada 10.02._48, fiind desființată prin Decretul - Lege nr.228/1948.
Revizuenta C. Județeană de Fond Funciar M. a precizat că, pe parcursul funcționării acestei instituții, au fost adoptate mai multe măsuri prin care au fost exceptați de aplicarea reglementărilor C.A.S.B.I. mai mulți cetățeni, ca urmare a solicitărilor depuse și a analizei documentelor respective, aceste exceptări fiind publicate în Monitorul Oficial.
În fondurile arhivistice se regăsesc procesele - verbale de la sfârșitul anului 1948, de preluare a pădurilor de către stat de la Comisiile Județene de Lichidare C.A.S.B.I. (doar cele care, până atunci, nu fuseseră redate foștilor proprietari din motive obiective).
Referitor la preluarea terenurilor aparținând persoanelor care intrau sub incidența C.A.S.B.I., Legea nr.187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, prevede, la pct.3 lit. a) – d), categoriile de cetățeni ale căror proprietăți au trecut asupra Statului: a) cetățeni - persoane fizice sau juridice care au colaborat cu Germania hitleristă; b) criminali de război; c) cei care s-au refugiat în străinătate după 23 August 1944; d) absenteiști.
Terenurile arabile au făcut obiectul reformei agrare, fiind împărțite țăranilor, iar pădurile au rămas în administrarea instituțiilor statului.
În concluzie, revizuenta a arătat că, prin conținutul actelor normative care au condus anumite proprietăți sub incidența C.A.S.B.I., atât istoric, cât și legislativ, nu se poate accepta că trecerea acestor proprietăți asupra statului s-a făcut ca urmare a unui abuz al regimului comunist.
Conduita lui B. L. din perioada ocupației hortyste din Ardeal a fost vădit contrară intereselor României și populației românești din Ardeal, documentele pe care este fundamentată cererea de revizuire fiind dovezi clare că acesta a luptat alături de armatele hortyste împotriva armatei române și a aliaților în cel de-al doilea război mondial.
Revizuirea este, în opinia Comisiei Județene de Fond Funciar M., într-adevăr, o cale de atac extraordinară, în redactare și în reformare a hotărârii, având, în speță, de analizat împrejurarea concretă că nu a avut la îndemână o analiză completă a înscrisurilor, respectiv a documentelor invocate care conduc la concluzia că urmașul fostului baron Banfy L., fost ofițer în armata ungară din subordinea guvernului hortist, nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv petentul B. I. I. L..
În opinia revizuentei, important este faptul că aceste documente există, arhivarea lor este, prin natura lucrurilor, discretă și neperceptibilă direct văzului public, de unde concluzia obiectivă că înscrisurile până la urmă găsite fac dovada a cine a fost autorul petentului și destinația proprietăților, în cazul în care le-a avut.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.322 pct.5 C.pr.civ.
În raport de susținerilerevizuentei C. Județeană de Fond Funciar M., La data de 06.08.2014, R. Naționala a Pădurilor – ROMSILVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în integralitate a cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, modificarea în tot a deciziei civile nr.968/ 25.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, pentru toate considerentele de fapt și de drept avute în vedere de revizuenta și față de înscrisul depus.
La data de 19.08.2014, și intimatul B. I. I. L. a formulatîntâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 19.08.2014, tribunalul a respins cererea formulată de revizuenta C. Județeană de Fond Funciar M. privind introducerea în cauză, în calitate de intimată a Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA, întrucât, în calea extraordinară de atac, de retractare a revizuirii nu se poate modifica cadrul procesual existent (f.182 – vol. I).
Prin decizia nr.1199/_ pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de revizuenta C. Județeană de Fond Funciar M., a fost anulată decizia civilă nr.968/25.06.2012 a Tribunalului Prahova – Secția I Civilă pronunțată în dosarul nr._, fixându-se termen de judecată în vederea rejudecări căii de atac a recursului.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, deoarece motivele pentru care poate fi introdusă o cerere de revizuire sunt prevăzute limitativ de lege.
Hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării.
Deci, în cadrul revizuirii, nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.
Revizuirea este o cale de atac de retractare, deoarece se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina în fond, solicitând să se revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care, de regulă s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.
Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost justă în raport de actele dosarului existente la data pronunțării hotărârii, însă, ulterior s-au descoperit materiale noi sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât, situația de fapt reținută de instanță, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realității, impunându-se retractarea hotărârii respective.
În speță, revizuenta C. Județeană de Fond Funciar M. și-a întemeiat cererea de revizuire pe disp. art.322 pct.5 C.pr.civ. arătând că există o . înscrisuri noi care nu au putut fi avute în vedere odată cu soluționarea cauzei în fond și în recurs, înscrisuri determinante, în cauză, în sensul că, dacă, ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, alta ar fi fost soluția pronunțată.
Documentele comunicate de C.NS.A.S. dovedesc, cu claritate că, confiscarea sau exproprierea terenurilor forestiere a fost determinată de alte cauze, total diferite de un abuz săvârșit de statul comunist (legi de armistițiu, taxe succesorale neachitate, datorii la bugetul statului, vacanțe succesorale, etc.).
Potrivit art.322 pct.5 C.pr.civ. „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat”.
Astfel, cererea formulată de revizuentă nu este inadmisibilă, cum susține intimatul B. I. I. L., pe cale de apărare, aceasta urmând a fi analizată de tribunal, astfel cum a fost intitulată, iar nu ca o veritabilă excepție, cererea formulată îndeplinind, pe deplin, condițiile de admisibilitate.
Hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire, respectiv decizia civilă nr.968/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, irevocabilă, evocă fondul, prin decizie fiind respins ca nefondat recursul declarat de petentul B. I. I. L. și admis recursul declarat de intimata C. Județeană M. de Fond Funciar, a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței recurate.
Hotărârea primei instanțe evocă fondul dacă a rămas definitivă, prin neapelare, prin anularea apelului, respingerea acestuia pe baza unei excepții procesuale sau perimarea apelului; instanța de recurs a admis recursul, a casat sau modificat decizia instanței de apel și a respins apelul, ceea ce înseamnă că a evocat fondul, soluția fiind aceeași și în cazul hotărârilor care nu sunt susceptibile de apel.
Nu evocă fondul hotărârea de declinare a competenței, hotărârea de expedient, hotărârea prin care se respinge sau se anulează apelul sau recursul în temeiul unei excepții procesuale, hotărârea prin care s-a respins o contestație în anulare sau revizuire, hotărârea de perimare.
Nu îndeplinesc această condiție hotărârile prin care apelul sau recursul au fost anulate ca neregulat introduse sau netimbrate, hotărârile prin care s-a constatat nulitatea recursului, cele prin care s-a constatat perimarea apelului sau recursului, hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere or cele prin care s-a admis apelul, s-a anulat sentința și s-a fixat termen pentru evocarea fondului, hotărârile prin care s-a respins recursul ca nefondat sau ca tardiv, hotărârile prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea pentru greșita aplicare sau interpretare a legii, păstrându-se situația de fapt.
O altă condiție pentru admisibilitatea revizuirii este ca hotărârea să fie definitivă ori o hotărâre a instanței de recurs, de unde reiese că, revizuirea se poate exercita nu numai împotriva unor hotărâri irevocabile, ci și împotriva unor hotărâri definitive.
Totodată, revizuirea poate fi exercitată chiar dacă partea a uzat de apel, condiție care, dacă nu este îndeplinită, nu este admisibilă.
Cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.pr.civ. reglementează situația în care, dacă, după, darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Acest motiv de revizuire cuprinde două situații distincte, respectiv prima situație are în vedere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții pentru admisibilitatea revizuirii - invocarea de către revizuentă a unui înscris.
În speță, revizuenta invocă ca și înscrisuri noi, înscrisurile obținute de la C.N.S.A.S.
O altă condiție esențială, este aceea ca înscrisul să fie doveditor, adică trebuie să fie probant prin el însuși, iar nu un înscris care face trimitere la un mijloc de probă.
Astfel, partea căreia i se opune înscrisul trebuie să fi participat la întocmirea lui sau, în caz contrar, înscrisul să fi dobândit dată certă, pentru a fi opozabil părții.
Înscrisurile noi sunt toate actele scrise, emanate de la părțile din proces sau de la un terț care ar fi putut înrâuri soluția cauzei dacă ar fi fost folosite la prima instanță.
Prin înscrisurile depuse de revizuentă în susținerea cererii de revizuire se arată modalitatea de preluare a averii autorului intimatului B. L..
O altă condiție este ca înscrisul să fie nou, adică să fie descoperit după darea hotărârii, în speță, înscrisurile fiind comunicate revizuentei la data de 30.05.2014.
Cerința nu este îndeplinită dacă înscrisul a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, întrucât, se opune la cercetarea lui puterea de lucru judecat a hotărârii.
Astfel, practica judiciară a statuat că, în măsura în care faptele consemnate în actele de care se prevalează partea au fost analizate cu ocazia judecării fondului și găsite neconcludente, aceste acte nu constituie înscrisuri doveditoare în sensul art.322 pct.5 C.pr.civ.
Nu pot fi considerate înscrisuri noi, un articol publicat într-o revistă și nici schimbarea legii.
Înscrisul trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constitute ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii.
Tribunalul constată că înscrisurile depuse de revizuentă în susținerea cererii sale existau la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
O altă condiție ce se cere a fi îndeplinită de art.322 pct.5 C.pr.civ. este aceea ca înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare nai presus de voința părții.
Nu interesează dacă reținerea înscrisului de către partea adversă a fost intenționată sau involuntară.
De asemenea este necesar ca revizuenta să nu fi cunoscut faptul reținerii înscrisului de către adversar în momentul judecării fondului.
Printr-o împrejurare mai presus de voința părții se înțelege forța majoră, care trebuie dovedită.
Totodată, art.322 pct.5 C.pr.civ. presupune că înscrisul să fie determinant, ceea ce înseamnă că, dacă înscrisul ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții.
O atare condiție nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat nu atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare care au fost analizate de instanță.
În ceea ce privește invocarea de către intimatul B. I. I. L. a faptului că revizuenta dorește să justifice întârzierea invocării înscrisurilor prin faptul că activitatea de cercetare este o muncă laborioasă, care durează în timp, dar această împrejurare nu este mai presus de voința părților, în condițiile în care, de la data pronunțării sentinței până la descoperirea înscrisurilor a trecut o perioadă de timp, tribunalul constată că legea nu limitează descoperirea înscrisurilor de un anumit moment în timp, ci impune ca acestea să fie descoperite după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Astfel, tribunalul a constatat că înscrisurile depuse de revizuenta C. Județeană de Fond Funciar M. îndeplinesc, pe deplin și cumulativ, condițiile esențiale prev. de art.322 pct.5 C.pr.civ., motiv pentru care a admis în principiu cererea de revizuire, a anulat decizia civilă nr.968 din 25.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ și a fixat termen în vederea rejudecării recursului la data de 30.09.2014.
La data de 30.09.2014, recurenta C. Județeană de Fond Funciar M. a formulat cerere privind introducerea în cauză a Statului Român, prin reprezentantul său legal M.F.P., în calitate de titular al dreptului de proprietate publică a terenului din fondul forestier național care face obiectul prezentei cauze (f.210 – vol. I), cerere care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, motivat de faptul că, în faza procesuală a recursului, nu se poate introduce în cauză o parte care nu a figurat, în această calitate, cu ocazia judecării pricinii în primă instanță, avându-se în vedere și natura litigiului cu care a fost învestită instanța, aceea de „fond funciar” (f.299 – vol. I).
La termenul de judecată din data de 30.09.2014, R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul recurentei C. Județeană de Fond Funciar M., invocând în drept prevederile art.49 alin.3, ale art.51 – 55 C.pr.civ. (f.295 – vol. I).
Pentru a se constata, în principiu, admisibilitatea cererii de intervenție principală, trebuie să se aprecieze existenta interesului celui care intervine, respectiv al Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA.
Asupra interesului legitim, pe de o parte, acesta este evident în contextul prevederilor Codului silvic - Legea nr.46/2008, ale H.G. nr.229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare și ale Legii nr.213/1998, raportate la Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Lege nr.1/2000, Legea nr.247/2005 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005, unitatea deținând un drept special de administrare a fondului forestier național instituit de prevederile Codului silvic - Legea nr.46/2008, ale Legii nr.213/1998 privind proprietatea publica și ale H.G. nr.229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare.
Actul normativ de reorganizare al R.N.P. Romsilva și de aprobare a regulamentului propriu de organizare și funcționare aprobat prin H.G. nr.229/ 2009 stabilește forma de organizare, scopul, domeniul de activitate, atribuțiile și competentele Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA și a unităților din subordine.
Astfel, art.1 alin.3 din acest act normativ prevede că „Romsilva este regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului ...”, art.4 alin.1 și 3 reglementând scopul regiei „Romsilva are ca scop principal gestionarea durabilă și unitară a fondului forestier proprietate publică a statului”, iar „Prin activitățile pe care le desfășoară, Romsilva urmărește: a) aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, acționând pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, exercitând și
atribuții de serviciu public cu specific silvic”.
Potrivit art.2 lit. a, pct.1 al Regulamentului de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva „Romsilva are următoarele atribuții și competențe principale: A. în domeniul silviculturii ...: 1. asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului ...”.
În aplicarea art.3, lit. k), Romsilva „reprezintă în justiție, în nume propriu, dreptul de administrare în domeniile care constituie obiectul său de activitate”.
Legea nr.46/2008 - Codul silvic actual, stabilește în sarcina R.N.P. ROMSILVA administrarea fondului forestier proprietate publică a statului, dar și norme cu valoare de principiu și responsabilități și atribuții specifice administrații: art.5 „Principiile care stau la baza gestionării durabile a pădurilor sunt următoarele: b) asigurarea integrității fondului forestier și a permanentei pădurii”; art.11 alin.1 „Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de R. Națională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură”; alin.2 „Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură”.
Legea nr.213/2008 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia atât în justificarea interesului propriu al Direcției Silvice M., cât și în justificarea cererii de introducere în prezenta cauză a Statului R. prin M.F.P. întemeiată pe prevederile art.57 alin.1, 3 și 4 C.pr.civ.
Dreptul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva de a promova acțiuni proprii privind constatarea nulității absolute a unor cate de reconstituire considerate nelegale și faptul ca regia are calitatea procesuală activă de a promova astfel de acțiuni este dovedit prin decizia nr.15 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.17/2011 prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că R. Națională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
În interpretarea și aplicarea unitară adispozițiilor art. II alin.2 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.18/1991, stabilește că R. Națională aPădurilor - Romsilva ere calitate procesuală activă de a formula acțiuni în constatarea nulității absolute aactelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prezenta decizie, dată în înfăptuirea justiției, vine să lămurească chestiunea procedurală privind calitatea procesuală a R.N.P. Romsilva, discutată și contestată în multe alte acțiuni.
Din moment ce Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a inițiat recursul în interesul legii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție recunoaște calitatea procesuală activă a R.N.P. ROMSILVA de a promova acțiuni proprii, se apreciază ca fiind justificată, pe deplin, cererea de intervenție în interes propriu.
Motivele Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA arătate în susținerea admiterii în principiu a cererii sunt, în deplin acord, cu conținutul recursului în interesul legii și a deciziei de mai sus.
Scopul este acela de a urmări respectarea prevederilor legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate și apărarea integrității fondului forestier naționale afectat prin acte de reconstituire nelegale.
Deci, atât reprezentanții proprii ai Direcției Silvice M., cât și ai ocoalelor silvice din subordine cu statut de membrii în comisiile locale și județene, dar și toți membrii acestora în mod individual, comisiile locale și județeană, în mod colectiv, cât și instanța de judecată au îndatorirea și obligația să verifice existenta cumulativă a cel puțin patru elemente necesare dovedirii dreptului la reconstituire: autorul (fostul proprietar) care să facă dovada că a fost deposedat abuziv de regimul comunist; persoana îndreptățită care trebuie să demonstreze cu acte de stare civilă vocația succesorală după autorul deposedat abuziv; mărimea dreptului de proprietate, dovedită cu acte de proprietate care stau la baza solicitării; amplasamentul proprietății dovedit cu acte de proprietate și schițe.
Dovedirea cu documente a acestor elemente este cerută expres de dispozițiilor legilor de fond funciar și de regulamentele de aplicare a lor (Legea nr. 18/1991, republicată, art.9, art.11, aart.13, Legea nr.1/2000, art.2, art.6, art.24, art.26, art.27, H.G. nr.890/2005, art.9, art.11, art.61, art.63).
Mai mult, din conținutul acestor acte normative rezultă cu multă claritate că cele patru elemente trebuiesc arătate de solicitantul reconstituirii dreptului de proprietate și se dovedesc de acesta odată cu depunerea cererii la comisiile abilitate, cu documente de proprietate autentice și schițe privind amplasamentul.
Nesocotirea acestor condiții de reconstituire da dreptul, așadar, de a promova orice acțiuni în instanță în scopul revenirii în legalitate, inclusiv acțiuni în constatarea nulității absolute, respectiv cereri de intervenție în nume propriu.
Se invocă un interes prin faptul că prevederile legilor fondului funciar impun unităților din cadrul R.N.P. ROMSILVA și a ocoalelor silvice din subordinea acestora să sprijine comisiile locale și județene în identificarea suprafețelor validate și să pună la dispoziția acestora documentele pe care le deține și care pot contribui la identificarea amplasamentelor ce urmează a se valida și a le preda pe bază de protocoale către comisiile locale.
De asemenea, se invocă un interes, în sensul că R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA ar putea fi prejudiciată prin reconstituirea, în mod nelegal, a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră incluse în fondul forestier încredințat de stat pentru administrare în regim silvic, putând conduce la imposibilitatea de administrare efectivă a acestor suprafețe de teren forestier cu vegetație forestieră, evidențiate în amenajamentele silvice.
Se justifică un interes, deoarece regia are numit un reprezentant ca membru cu drepturi depline în C. Județeană M. de fond funciar, în persoana directorului unității și unde, cu ocazia analizării propunerilor în ședință Comisiei Județene M. în care se adoptă hotărâri (inclusiv cea atacată în prezenta cauză), își exercita votul, în numele și pe seama unității pe care o reprezintă, în sensul validării sau invalidării suprafețelor, pe baza propunerilor și a cererilor de retrocedare.
La termenul de judecată din data de 30.09.2014, tribunalul a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei C. Județeană de Fond Funciar M. formulată de R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA.
Ulterior, la data de 24.11.2014, și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de intervenție în interesul Comisiei Județene M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f.11 – vol. I), arătând că, cererea de intervenție poate fi formulată de orice terț care ar putea fi prejudiciat în vreun fel de hotărârea ce ar urma să se pronunțe într-o pricină.
Art.49 C.pr.civ. prevede, expres, în primul alineat că „oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane”, iar prin alin.2 și 3 se stabilește că intervenția este în interes propriu când cei care intervine invocă un drept ai său sau este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia.
Justificarea interesului, solicitat în mod imperativ prin dispozițiile art.49 alin.1 C.pr.civ., rezidă tocmai îh calitatea subscrisei, respectiv atribuțiile acesteia în ceea ce privește finalizarea procedurii de soluționare a dosarelor constituite îh temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților.
Având în vedere stadiul procesual în care se află prezentul litigiu, raportat la admisibilitatea prezentei cereri, s-a concluzionat faptul că aceasta poate fi primită dacă are loc o rejudecare a fondului, temeiul legal constituindu-l dispozițiile art.50 alin.3 C.pr.civ.
Nu în ultimul rând, s-au învederat și prevederile art.51 C.pr.civ. potrivit cărora „Cererea de intervenție în interesul uneia din părți se poate face chiar înaintea instanței de recurs”, considerente în raport cu care se solicită admiterea cererea și, pe cale de consecință, respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul B. I. I. L..
În ceea ce privește motivul pentru care se formulează prezenta cerere în interesul Comisiei Județene M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și împotriva acțiunii formulate de către petent, s-a arătat faptul că acesta nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în raport de actele aflate la dosarul cauzei.
În speță, prin cererea nr.203/24.11.2005, numita B. E. M. Helena R. Johanna a solicitat Comisiei Locale Stânceni restituirea, în baza Legii nr. 247/2005, a suprafeței de 436,39 ha. teren cu vegetație forestieră care a aparținut antecesorului său B. L..
Referitor la solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren forestier înscrise în C.F. nr. 815, nr. 817 și nr.1586 Stânceni, s-a menționat faptul că, aceste terenuri au fost confiscate, fiind considerate ca bunuri inamice și preluate în baza Legii nr.91/09.02.1945 pentru înființarea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referință din legea nr.247/2005 (6 martie 1945 - 22 decembrie1989), ca efect al Legilor nr.498/03.07.1942, nr.443/02.09.1944 și nr. 478/06.10.1944, anterioare instaurării regimului comunist, promulgate de Regele M..
Prin urmare, terenurile solicitate nu fac obiectul Legii nr.247/2005.
Se mai menționează și faptul că Legea nr.91/1945 prevedea ca atribuții ale C.A.S.B.I, administrarea bunurilor mobile și imobile, aparținând persoanelor prevăzute de art.8 din Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944, și anume: persoanele fizice și juridice de naționalitate germană sau ungară, ori persoanele cu reședința sau sediul în teritoriul Germaniei sau Ungariei, ori în teritoriile ocupate de acestea.
Este vorba de cei care au colaborat ori s-au retras odată cu armatele de ocupație.
Legea nr.91/09.02.1945 în baza căreia bunurile revendicate de petent au fost preluate în administrarea statului este anterioară datei de 6 martie 1945, data instaurării primului guvern comunist în România, fiind mai mult decât evident faptul că bunurile imobile care au intrat sub incidența acesteia nu intră în categoria preluărilor abuzive ale regimului comunist.
Ca atare, titularii dreptului de proprietate asupra acestor bunuri, cât și autorii acestora nu pot obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere sau agricole preluate în administrarea C.A.S.B.I.
Preluarea bunurilor de către C.A.S.B.I. nu constituie, potrivit dispozițiilor Legii nr.247/2005 un act de preluare abuzivă.
Potrivit dispozițiilor art.2 din Legea nr.91/1945, pentru înființarea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice, această entitate avea doar atribuții de administrare și supraveghere asupra bunurilor mobile și imobile aparținând statelor german și ungar, persoanelor fizice și juridice de naționalitate germană sau ungară, persoanelor cu reședința sau sediul pe teritoriul Germaniei sau Ungariei ori teritoriile ocupate de acestea.
În temeiul art.10 din Decretul nr.228/1948 pentru desființarea Comisiei ministeriale pentru executarea Tratatului de pace pentru desființarea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.) și pentru reglementarea conservării, administrării și lichidării bunurilor administrate în această Casă, persoanele deposedate aveau posibilitatea de a solicita restituirea bunurilor confiscate.
În situația în care ar fi fost depuse astfel de cereri, soluționate prin restituirea bunurilor confiscate, iar ulterior respectivele bunuri ar fi reintrat în patrimoniul statului român prin acte de naționalizare sau în orice alt mod, solicitanții ar fi fost îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, în condițiile legii.
În cazul terenurilor cu destinație forestieră care, la data intrării în vigoare a Decretului nr.228/1948, fuseseră naționalizate prin efectul Constituției din 1948, neputând deci face obiectul unor astfel de cereri, comisiile de fond funciar urmează a se raporta la condițiile art.19 din Legea nr.260/1945 referitoare la modul în care bunurile au intrat în proprietatea persoanelor care le solicită sau a antecesorilor acestora.
Prin urmare, dacă dreptul de proprietate al solicitantului a luat naștere în temeiul actelor normative menționate de textul de lege sus menționat sau al altor alte declarate nule de dispozițiile Legii nr.260/1945 și nu pe una dintre căile prevăzute de dreptul civil (moștenire, vânzare, etc., între persoane fizice sau persoane juridice, altele decât statul maghiar sau persoanele juridice la care se face referire în textul citat), orice înscriere în cartea funciară și orice act translativ de proprietate astfel întocmit este lovit de nulitate absolută, neputând constitui un document doveditor al dreptului de proprietate, în condițiile legilor fondului funciar.
Dacă bunurile au intrat în mod legal în patrimoniul solicitanților sau al antecesorilor acestora (în condițiile art.19 din Legea nr.260/1945), cererile lor vor fi soluționate la fel ca orice alte cereri depuse în temeiul legilor fondului funciar, întrucât se prezumă că preluarea terenurilor s-a făcut ca urmare a intrării în vigoare a Constituției din 1948.
Dacă, pe de altă parte, bunurile au intrat în oricare dintre modurile declarate ca lovite de nulitate absolută de dispozițiile Legii nr. 260/1945, cererile vor fi respinse.
Dacă solicitantul sau antecesorii acestora nu au depus cereri în temeiul art.10 din Decretul nr.228/1948 sau au depus astfel de cereri fără a le fi restituite bunurile, acestea intrând în patrimoniul statului român în temeiul acestui decret, cererile depuse în temeiul legilor fondului funciar vor fi respinse.
Preluările survenite în temeiul acestui act normativ nu fac obiectul legilor din domeniul restituirii proprietății funciare, actul normativ nefiind calificat de legislația actuală ca unul abuziv și, mai mult decât atât, el a fost elaborat în aplicarea Tratatului de P. de la Paris, de la 10 februarie 1947, dintre Puterile Aliate și statele Axei, convenție semnată inclusiv de către statul maghiar.
Acest lucru rezultă, cât se poate de clar, și din prevederile art.6 din Legea nr.91/1945 potrivit cărora „în legătura cu scopul înființării ei, Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice exercită atribuțiunile rezervate Statului sau organelor sale, astfel cum sunt arătate și înscrise în următoarele convențiuni și legi:
b) Convenția de Armistițiu din 12 septemvrie 1944;
c) Legea nr.498 din 3 iulie 1942 și Legea nr.443 din 2 septemvrie 1944, pentru regimul bunurilor supușilor Statelor cu care România se găsește în stare de război;
d) Legea nr.644 din 19 decemvrie 1944 și orice legi prezente sau viitoare conferind Statului drepturi în legătură cu cele de mai sus”.
Față de cele menționate, s-a învederat faptul că atribuțiile C.A.S.B.I. au fost exercitate cu privire la bunuri ce au fost expropriate anterior anului 1945 ceea ce înseamnă că, indiferent de faptul că acele bunuri au fost sau nu administrate de C.A.S.B.I., ele nu pot face obiectul Legii nr.247/2005, întrucât au fost preluate anterior perioadei de referință prevăzute de lege.
În concret, având în vedere că terenurile au fost preluate de la autorul petentului, anterior instaurării regimului comunist, acestuia nu i se aplică regimul reparatoriu instituit de Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările ulterioare intervenite prin Legea nr.1/2000 și Legea nr.247/2005, deoarece, petentul nu are cum să beneficieze de dispozițiile acestor acte normative.
Legislația aplicabilă în materia retrocedărilor a stabilit, cu valoare de principiu, că terenurile expropriate anterior anului 1945 nu pot face obiectul retrocedării.
Faptul că legiuitorul a înțeles, prin legislația aplicabilă în materia fondului funciar, să stabilească ca perioadă de referință, perioada cuprinsă între anii 1945 - 1990, rezultă și din prevederile exprese ale art.6 alin.12 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora la stabilirea întinderii dreptului de proprietate se va ține cont de consemnările efectuate între anii 1945 - 1990 care au valoare declarativă.
De asemenea, perioada de referință aplicabilă în materia fondului funciar rezultă, în mod explicit, și din prevederile art.6 alin.21 din același act normativ, prevederi potrivit cărora legiuitorul menționează că fostului proprietar trebuie să i se fi preluat terenul prin măsuri abuzive aplicate în perioada 1945 - 1990.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea cererii și, pe cale de consecință, admiterea recursului formulat de către C. Județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și respingerea acțiunii formulată de petentul B. I. I. L., ca neîntemeiată, precum și, potrivit art.242 alin.2 C.pr.civ., judecarea prezentei cauze și în lipsă.
Tribunalul rejudecând cauza, ca urmare a anulării deciziei civile nr. 968/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, prin decizia nr.1199/26.08.2014 prin care a fost admisă cererea de revizuire, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se retine că, la data de 08.03.1946, a decedat B. I. care a avut ca descendenți de gradul I pe B. Janos, decedat la data de 07.02.1962 și B. L., decedat la data de 16.12.1974, în calitate de fii, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.52/01.08.2002 (f.19 – dos. fond, vol. I).
La data de 19.01.1943, s-a născut B. E. M. R. Helena Johanna, având ca părinți pe B. L. și B. Helena, astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr._/08.01.1957 (f.18 – dos. fond, vol. I).
La data de 24.11.2005, B. E. M. R. Helena Johanna a depus, la C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor .>cererea înregistrată sub nr.203, prin care solicita, în temeiul prevederilor Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și în calitate de succesoare în drepturi a fostului proprietar deposedat B. L. (Ladislau, V.), decedat la data de 16.12.1974 în Mun. Cluj – N., fiind cetățean român, reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafețele de terenuri cu vegetație forestieră înscrise în C.F. nr.817, nr. 815 și nr.1586 Stânceni, aflate în aria de competentă a instituției menționată (f.15 – dos. fond, vol. I).
În motivarea cererii, s-a arătat că, în situația de carte funciară, B. L. apare ca și coproprietar împreună cu B. D., în cote egale, suprafețele revendicate fiind cele aferente cotei de proprietate, cu precizarea expresă că, în speță, nu se solicită reconstituirea dreptului de proprietate după unchiul solicitantului B. D. care a avut moștenitori direcți.
În continuare, s-a menționat că numitei B. E. M. R. Helena Johanna i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha. pădure pe raza . de proprietate nr.9558 eliberat de C. Județeană de Fond Funciar M. la data de 12.03.2003 (f.37 – dos. fond, vol. I).
Prin adresa nr.5381, 5382, 5383, 5384/8/C III/18.07.2006 a Guvernului României - Instituția Prefectului - Județul M. se comunica numitei B. E. M. R. Helena Johanna că, urmare a cererii înregistrată sub nr.203/24.11.2005 la C. L. de Fond Funciar Stânceni, potrivit Hotărârii nr.416/2006 a Comisiei Județeană de Fond Funciar M., se amână soluționarea cererii, urmând ca aceasta să se completeze cu acte în probațiune, respectiv C.F. nr.817 Stânceni top 1516/1/1,1128/1/17, 1516/3, 1128/1/12 cota 50 % = 400,59 ha. pădure; C.F. nr.815 Stânceni top 2871/2/2, 1128/1/18/2/2/1 cota 50 % = 18,85 ha. pădure și C.F. nr.1586 Stânceni top 2366/2 cota 50 % = 16,11 ha. pădure (f.38 – dos. fond, vol. I).
Ulterior, prin adresa nr._,_,_,_/C III/27.12.2006 emisă de Guvernul României - Instituția Prefectului - Județul M. se comunică numitei B. E. M. R. Helena Johanna că se amână validarea propunerii privind cererea înregistrată sub nr.203/24.11.2005 depusă la Primăria . restituie documentația Comisiei Locale de Fond Funciar Stânceni pentru analiză și propunere de validare, fiind făcute observațiile: „nu figurează CASBI, CF netraduse, CF nr.817 e pe Reghinul săsesc, CF nr.1586 B3 expropriere 1937” (f.39 – dos. fond, vol. I).
Potrivit procesului – verbal al ședinței Comisiei Locale de Fond Funciar Stânceni din data de 02.10.2008, din verificarea actelor de stare civilă, a certificatelor de stare civilă, a certificatului de calitate de moștenitor nr.52/2002, rezultă calitatea de succesore (fiică) a defunctului B. L. (nb. a numitei B. E. M. R. Helena Johanna), suprafața totală rezultată din cele trei C.F. - uri fiind următoarea: C.f. nr.817 – 400,59 ha. pădure, C.F. nr.815 – 19,69 ha. pădure și C.F. nr.1586 – 16,11 ha. pădure, în total 436,39 ha. pădure pentru care s-a propus restituirea, propunere aprobată cu 6 voturi (f.51 – dos. fond, vol. I).
Prin adresa nr.2522/20.10.2008 comunicată de C. L. de Fond Funciar Stânceni Comisiei Județene de Fond Funciar M. a fost înaintat un număr de 6 dosare cuprinzând cererile solicitanților, însoțite de documentația prevăzută de lege, respectiv: acte de stare civilă, acte doveditoare ale proprietății, declarația prevăzută de art.10 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, planul parcelar, procesul – verbal de punere în posesie și documentul constatator de recunoaștere reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, procesele – verbale ale Comisiei Locale de Fond Funciar Stânceni din data de 02.10.2008 din care rezultă modul de rezolvare a cererilor depuse și motivația soluțiilor propuse, printre acestea regăsindu-se și Anexa nr.37 cu o poziție admisă pentru suprafața totală de 436,39 ha. teren agricol (f.50 – dos. fond, vol. I).
La data de 06.04.2009, Instituția Prefectului – Județul M. - C. Județeană de Fond Funciar M. a emis Hotărârea nr.177 prin care, la art.2, se dispunea amânarea validării propunerii pentru Anexa nr.46, poz.1, respectiv Anexa nr.37, poz.1, B. E. M. R. Helena Johanna cu suprafața de 436,39 ha. terenuri cu vegetație forestieră, urmând a se transmite dosarul la C. L. de Fond Funciar Stânceni în vederea completării acestuia cu schițe privind vechile amplasamente silvice, întocmirea unui referat – sinteză privind suprafețele înscrise în actele doveditoare anexate, traducerea în limba română a acestora, analiza în evoluție cronologică a proprietății având în vedere înscrierile din pozițiile B11 – 13, C.F. nr.817, urmând ca, după reanalizarea dosarului, să fie conexat cu cererile formulate la Comisiile Locale de Fond Funciar L. Bradului și Răstolnița (f.56 – dos. fond, vol. I).
Măsura amânării validării propunerii pentru Anexa nr.37, poz.1 - B. E. M. R. Helena Johanna și a retransmiterii dosarului în vederea completării acestuia cu înscrisuri suplimentare a fost comunicată Societății de avocatură care acorda asistentă juridică, astfel cum rezultă din adresa nr.1300/ 30.06.2009 (f.58 – dos. fond, vol. I).
În aceste condiții, la data de 07.08.2009, petentul B. I. I. L., Straut F. – Cotyso și B. – D. M., în calitate de continuatori ai numitei B. E. M. R. Helena Johanna, ca și succesori testamentari au înaintat Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar . expertiză tehnică extrajudiciară de identificare a imobilelor înscrise în C.F. nr.817, C.F. nr.815 și C.F. nr.1586 Stânceni (f.59 – 67 – dos. fond, vol. I).
Potrivit adresei nr.2455/14.10.2009, C. L. de Fond Funciar Stânceni a comunicat Comisiei Județene de Fond Funciar M. faptul că a fost completat dosarul, cu documentele solicitate, privind pe numita B. E. M. R. Helena Johanna, inclusiv cu raportul de expertiză tehnică extrajudiciară ing. Tepeluș I. și, procedându-se la reanalizarea dosarului, în ședința comisiei locale din data de 17.08.2009, a fost menținută Hotărârea Comisiei Locale din data de 02.10.2008 în ceea ce privește întinderea suprafeței ce se va retroceda, respectiv 436,39 ha. pădure și amplasamentul validat, respectiv UP IV, u.a. 89 % - u.a. 104 (f.83 – dos. fond, vol. I).
După acest moment, C. Județeană de Fond Funciar M., prin măsurile dispuse, a tergiversat procedura de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de numita B. E. M. R. Helena Johanna comunicând, prin adresa nr.19136DV/A/Dos.15/25.11.2009, moștenitorilor testamentari – legatari cu titlu particular B. I. I. L., Straut F. – Cotyso și B. – D. M. faptul că propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Stânceni, raportat la Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar M. nr.177/2009, a fost pusă pe ordinea de zi a ședinței din data de 26.11.2009 (f.90 – dos. fond, vol. I) când, a fost dată Hotărârea nr.643 prin care, la art.1, se dispunea amânarea validării Anexei nr. 46 cu o poziție și Anexa nr.37 cu o poziție, în suprafață de 436,39 ha. teren cu vegetație forestieră, după defunctul B. L., moștenitoarea acestuia fiind B. E. M. R. Helena Johanna, urmând a se transmite, în copie, întreaga documentație Direcției Silvice M. (f.92 – dos. fond, vol. I).
Prin adresa înaintată Comisiei Județene de Fond Funciar M. la data de 12.01.2010, petentul B. I. I. L. a solicitat ca, având în vedere sentința civilă nr.1844/16.12.2009 pronunțată de Judecătoria Reghin și încheierea de ședință din dosarul nr._ al aceleiași instanțe, hotărâri prin care, în ceea ce privește continuarea procedurilor de reconstituire a antecesoarei sale B. E. M. R. Helena Johanna, a fost recunoscută calitatea procesuală a petentului, context în care se solicită ca, pentru soluționarea cererii de revendicare având ca obiect suprafețe forestiere preluate, în mod abuziv, de la B. L., să se dispună includerea dosarului pe ordinea de zi a celei mai apropiate ședințe a Comisiei Județene de Fond Funciar M., spre a fi analizat și soluționat cu maximă celeritate, cu precizarea expresă că se solicită a se lua act de continuarea procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate numai de către petentul B. I. I. L., pentru întreaga suprafață revendicată de B. E. M. R. Helena Johanna (f.94 – dos. fond, vol. I).
Este cert, însă, că între petentul B. I. I. L., R. Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică M. și C. Județeană de Fond Funciar M. s-a purtat o amplă corespondentă concretizată în numeroase cereri și adrese, sens în care pot fi nominalizate: cererile din data de 18.01.2010, 26.01.2010, 10.02.2010, 17.05.2010, 01.06.2010, 12.07.2010, nota de informare legislativă din data de 10.02.2010, adresele din data de 19.02.2010, 22.03.2010, 30.03.2010, 03.06.2010, 24.06.2010, 28.07.2010, 23.08.2010răspunsul din data de 25.04.2010, Memoriul din data de 25.06.2010 înaintat Ministerului Mediului și pădurilor – A.N.R.P. formulate de petent, adresele nr.1306/29.01.2010, nr. 1322/02.02.2010, nr.3042/DV/A/Dos.6./25.02.2010, nr.1709/03.05.2010, nr. 1886/11.06.2010, nr.2041/22.07.2010, nr.2109/16.08.2010, nr._/DV/B/ Dos.9/17.08.2010, nr._/DV/B/Dos.9/15.09.2010 ale Comisiei Județene de Fond Funciar M., adresele nr.1421/26.02. 2010 și nr.3527/08. 04.2010 ale R. Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică M., etc.
Astfel, prin Hotărârea nr.435/16.09.2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar M. a cărei anulare se solicită pe calea prezentului demers judiciar, în baza referatului nr.7 suplimentar din data de 16.09.2010 al Colectivului de lucru de pe lângă C. Județeană de Fond Funciar M., procesul – verbal din data de 16.09.2010 al ședinței comisiei județene și propunerile înaintate de C. L. de Fond Funciar Stânceni cu adresa nr.2455/14.10.2009, a fost invalidată, conform art.1, propunerea înaintată cu adresa nr.2455/14.10.2009, amânată prin H.C.J. nr.643/26.11.2009 privind validarea anexei nr.46 cu poziție admisă, respectiv anexa nr.37 cu o poziție pe suprafața de 436,39 ha. teren cu vegetație forestieră după defunctul B. L. (Ladislau) pentru moștenitoarea B. E. M. R. Helena Johanna, solicitată prin cererea nr.203/24.11. 2005 (f.234 –dos fond, vol. I).
La art.2 din sus – menționata hotărâre se arată că se respinge cererea nr. 203/24.11.2005, întrucât, din analiza înscrierilor din foaia B a C.F. nr.817 și nr.1586 s-a constatat că suprafața dobândită, prin cumpărare, de defunctul B. L. provine din cartea funciară nr.110 Stânceni în care este înscrisă fosta proprietate a vânzătorului Schwartz Mendel, în soluționarea cererii fiind analizată copia fidelă a C.F. nr.110, ocazie cu care s-a constata că, în poziția B26, la data de 26.09.1921, s-a notat dreptul de expropriere și asupra imobilelor cumpărate de defunctul B. L. și, mai mult decât atât, în poziția B36, împreună cu înscrierea, la data de 21.01.1937, a contractului de vânzare – cumpărare din data de 29.12.1936 se precizează că se menține „notațiunea de sub B26”, această precizare fiind înscrisă și în poziția B3 din C.F. nr.1586, iar la pozițiile B6, B13 și B4 din C.F. nr.815, nr.817 și nr.1586 Stânceni,, la data de 27.06.1950, „se notează încheierea de respingere a cauzei Statului c/a. Domeniului B. din Stânceni”, iar nu contra cumpărătorului B. L..
Pe cale de consecință, soluția Comisiei Județene de Fond Funciar M. este motivată, pe de o parte, prin aceea că nu ar fi fost prezentate contractele prin care vechii proprietari deposedați au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafețelor solicitate, iar pe de altă parte, întrucât terenurile solicitate au fost expropriate în urma reformei agrare din anul 1921.
Potrivit contractului de vânzare – cumpărare tradus din limba maghiară (f.479 – dos. fond, vol. II), încheiat la data de 29.12.1936 între Schwarz Mendel (urmașii lui Schwarz Mendel, ca și succesori legali ai lui Schwarz Mendel), în calitate de vânzător și B. D. și B. L., în calitate de cumpărători, firma a înstrăinat cartea funciară nr.132 din localitatea L. Bradului, sub poziția A+1, cu nr. topo 960, precum și imobilele intabulate în C.F. nr.815 din localitatea Stânceni, sub poziția nr. A+2,3 cu nr. topo 284/2/2 și 1128/1/18/2/2 și, deși aceste imobile apar pe numele lui Schwarz Mendel, de mai mult de 30 de ani sunt în proprietatea și folosința vânzătorului, motiv pentru care acesta este de acord ca, în caz de nevoie, cumpărătorii să poată solicita intabularea proprietății acestui imobil bazat pe utilitate efectivă.
În același contract se menționează și faptul că nu fac obiectul cedării obligațiunile de expropriere referitoare la cei 140 iugări cadastrali (1 iugăr cadastral = 0,5755 ha.) parte din proprietatea denumită „Neagra”, înstrăinate conform contractului încheiat la data de 23.11.1934 cu Biller Izrael.
Astfel, analizând cuprinsul Foii de proprietate asupra suprafețelor înscrise C.F. nr.1586 Stânceni se constată că, la data de 21.01.1937, a fost notat, în baza contractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 29.12.1936, dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A+1, transnotat din C.F. nr.110, cu titlu de cumpărare, în părți egale, în favoarea lui B. D. și B. Ladislau (f.254 – dos. fond, vol. I).
Următoarea mențiune din aceeași foaie de proprietate, se referă la notarea, în baza deciziei nr.3507/1921 a Jud. Reghin asupra imobilului sub A+1 și că se notează dreptul de expropriere, această notare, prin prisma momentului avut în vedere – anul 1921, neputând fi ulterioară anului 1936 când s-a dobândit imobilul de către bunicul petentului – B. L..
În continuare, se arată „27.06.1950 nr.395 Se notează încheierea de respingere a cauzei Statului c/a. Domeniul B. din Stânceni pentru notarea dreptului de expropriere referitor la imobilul înscris sub nr. crt. A+1), însă, la acea dată – anul 1921, B. L. nu era proprietar al imobilului pe care l-a dobândit 15 ani mai târziu, respectiv în anul 1936.
Pe cale de consecință, în condițiile în care dreptul de proprietate dobândit de B. D. și B. Ladislau, în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 29.12.1936, a fost înscris în C.F. nr.1586, înseamnă că vânzătorul Schwarz Mendel nu fusese expropriat la data perfectării actului, procedura începută în baza Legii din anul 1921 nefiind finalizată, concluzie la baza căreia stă și notarea de la B4 (nb. B4. la data de 27.06.1950 se notează încheierea de respingere a cauzei Statului c/a. Domeniul B. din Stânceni pentru notarea dreptului de expropriere referitor la imobilele înscrise sub nr. crt. A + 1).
De altfel, printre organele de aplicare ale împroprietării prevăzute de art.101 din Legea din 30 iulie 1921 pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, se afla și Comisiune de ocol pentru împroprietărire care, potrivit art.102, avea „însărcinarea de a de a judeca listele întocmite de comitetul local cu sătenii îndreptățiți și le va așeza în ordine de preferință, potrivit art.92 și următorii. Comisiunea hotărăște cu majoritate de voturi. Hotărârea se dă cu apel la comisiunea județeană de împroprietărire”.
Or, în cauză, intimatele nu au depus niciun înscris care să ateste că, în ceea ce privește suprafața de teren din C.F. nr.1586, s-ar fi realizat procedura de expropriere.
Mai mult decât atât, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, analizând înscrisul intitulat „Document special” adresat de moștenitorii lui Schwarz Mendel Tribunalului Regal – înscris depus la dosarul cazului nr. P.882/1942 împotriva pârâților Baronii B. D. și L., „pertinentă este exclusiv convenția din 18 aprilie 1936 anexată sub nr. F/9”, iar „contractul din 29 decembrie 1936 anexat sub nr. F/8 s-a întocmit exclusiv pentru înaintarea lui la cartea funciară și pentru taxe”, ceea ce înseamnă că, prin acest din urmă contract s-a transmis, realmente, dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren înscrise în C.F. nr.1586 și C.F. nr.815 Stânceni către B. D. și B. Ladislau.
Referitor la C.F. nr.815 Stânceni, se constată a fi făcută mențiunea că sub notarea B 4 - 5 „13.02.1937 nr.115 în baza procesului – verbal dresat la 12.02.1932 și a contractului de vânzare – cumpărare din 29 decembrie 1936 se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului de sub nr. de ord. A + 2 – 3 în folosul lui B. D. și B. Ladislau”.
Așa fiind, autorul petentului - B. L. (Ladislau) deținea, în cotă de ½, dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren înscrise la A + 2 – 3, nr. top 284/2/2, respectiv 1128/1/18/2/2, în aceeași carte funciară, la B6, fiind notată încheierea de respingere a cauzei Statului c/a. Domeniului B. pentru notarea dreptului de expropriere asupra imobilului de la A + 2 - 3, ceea ce înseamnă că, la fel ca și în cazul imobilelor înscrise în C.F. nr.1586 Stânceni, nici cu privire la imobilele în discuție, respectiv cele înscrise în C.F. nr.815 Stânceni nu s-a realizat procedura de expropriere.
În ceea ce privește C.F. nr.817 Stânceni, se constată că, potrivit notării de la B 9 – 10, în baza contractului din data de 30.11.1938, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului de sub a + 1 - 3, cu titlu de drept de cumpărare, în părți egale, în favoarea lui B. D. și B. Ladislau (f.253 - dos. fond, vol. I), susținând petentul că imobilele provin de la Schwarz Mendel.
Însă, conform Hotărârii nr.376/25.07.1931, Comisiunea de Ocol pentru Expropriere și Împroprietărire din Reghin Toplița, jud. M. s-a decis, la pct. II, exproprierea unei suprafețe de 446 jug. pădure din proprietatea firmei Succesorii Schwarz Mendel din Reghin situată pe hotarul . în C.F. nr.110 și C.F. nr.817 a ..1516/1/1, o suprafață de 80 jug. de la locul numit Jod și din nr. top. 1128/1/17 și nr.1516/3, o suprafață de 366 jug. de la locul numit „Neagra” în favoarea statului, pentru transformarea în pășune și în scopul completării pășunei comunale Stânceni (f.464 – dos. fond, vol. II).
Nr. de top din care au fost expropriate suprafețele sus – menționate corespund cu nr. top de la notarea A + 1 - 2 din C.F. nr.817 Stânceni, ceea ce înseamnă că, fiind expropriate anterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare din data de 30.11.1938, tranzacția nu putea fi opusă statului cu privire la respectivele suprafețe de teren, restul suprafețelor de teren neexpropriate rămânând, în continuare, ale proprietarilor.
Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară de specialitate topografie ing. T. I. (f.60 – dos. fond, vol. I) a identificat imobilele înscrise în C.F. nr.817, C.F. nr.815 și C.F. nr.1586 Stânceni, jud. M., astfel: C.F. nr.1586 Stânceni - A + 1, nr. top. 2366/2 pădure, în zona pârâului Jingului, cu 56 iugăre (hold), respectiv suprafața de 322.280,00 mp. (32,2280 ha.), suprafața cuvenită petentului B. I. I. L. fiind în cotă de ½, și anume: 16,1140 ha.; C.F. nr.815 Stânceni - A + 2, nr. top. 284/2/2, pădure, în zona pârâului Paltinu, cu 8 iugăre (hold) și 1.301 stânjeni (o1), respectiv suprafața de 50.724,00 mp. (5,0724 ha.) și A + 3, nr. topo 1128/1/18/2/2, pădure, în zona G. mică, cu 59 iugăre (hold) și 1.134 stânjeni (o1), respectiv suprafața de 343.627,00 mp. (34,3627 ha.), suprafețele menționate însumând 394.351,00 mp., adică 39,4351 ha., suprafața cuvenită petentului B. I. I. L. fiind în cotă de ½, și anume: 19,7175 ha.; C.F. nr.817 Stânceni - A + 1, nr. top 1516/1/1, pădure, în zona Iad, cu 167 iugăre (hold) și 360 stânjeni (o1), respectiv 962.381 mp. (96,2381 ha.), A + 2, nr. top. 1128/1/17, pădure, în zona Jingului și nr. top 1516/3, pădure, în zona Valea N., cu 1.050 iugăre (hold) și 1.480 stânjeni (o1), respectiv suprafața de 6.048.078,00 mp. (604,8078 ha.) și A + 3, nr. top. 1128/1/12, pădure, în zona Cădăreni, cu 174 iugăre (hold), respectiv suprafața de 1.001.370,00 mp. (100,1370 ha.), suprafețele menționate însumând 8.011.829,00 mp., adică 801,1829 ha.
Din această suprafață (nb. din suprafața de 801,1829 ha.) au fost expropriate, astfel cum s-a mai arătat, suprafața de 446 iugări (potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr._ /3241 din data de 21.04.2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010 – 2014, 1 iugăr = 5.755 mp. și 1 stânjen = 3,60 mp.), ceea ce înseamnă că, prin transformarea în metri pătrați a suprafeței expropriate de 446 iugări, rezultă 2.566.730,00 mp., respectiv 256,6730 ha.
Reținând că, potrivit raportului de expertiză extrajudiciară sus – menționat, suprafața totală de teren înscrisă în C.F. nr.817 Stânceni este de 8.011.829,00 mp., echivalentul suprafeței de 801,1829 ha. și, procedând la scăderea din această suprafață a celei care a fost expropriată, și anume 256,6730 ha. echivalentul suprafeței de 446 iugări, rezultă suprafața de 544,5099 ha. din care, dată fiind cota ce i se cuvine petentului B. I. I. L., respectiv ½, rezultă suprafața de teren de 272,2549 ha. la care, adăugându-se suprafețele de teren înscrise în C.F. nr.1586 Stânceni și C.F. nr.815 Stânceni la care petentul este îndreptățit, respectiv 16,1140 ha. și 19.,7175 ha., rezultă suprafața totală de teren la care este îndreptățit a i se reconstitui dreptul de proprietate de 308,0864 ha. pădure.
Deși, în cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară de specialitate topografie ing. T. I. s-a concluzionat că suprafața de teren la care petentul B. I. I. L. este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate ar fi de 436,4230 ha., astfel cum s-a arătat în precedent, ca urmare a exproprierii parțiale din C.F. nr.817 Stânceni, acesta are dreptul la reconstituire pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră de 308,0864 ha. care urmează a fi încadrată în amplasamentele silvice UP IV, u.a. 89 – 104, urmare a anulării, în baza art.1 și 2 din Legea nr.1/2000, a Hotărârii nr.435/16.09.2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar M..
În spetă, C. Județeană de Fond Funciar M. a susținut că exproprierea ar fi intervenit pentru toate suprafețele de teren solicitate de petent și, deși, potrivit adresei nr.1031/03.05.1934 emisă de Ministerul Agriculturii și Domeniilor – Serviciul Agricol al jud. M., se făcea cunoscut Sefului Regiunii Agricole Reghin împrejurarea că, la data de 25.04.1934, Curtea de Apel a confirmat exproprierea suprafeței de 870 iug. de la Mendel Schvartz și Societatea Forestieră din Stânceni, urmează a se observa faptul că această suprafață nu a fost identificată, astfel încât, nu se poate stabili dacă provine din cărțile funciare invocate de petent.
În ceea ce privește justificarea reconstituirii dreptului de proprietate, astfel cum s-a mai arătat, obiectul prezentului demers judiciar îl constituie suprafețele de teren dobândite de autorul petentului B. I. I. L., respectiv B. L. (Ladislau, V.), cu titlu de cumpărare, în perioada anilor 1936 – 1938, în calitatea sa de cetățean român al României M., dreptul său de proprietate și, implicit, îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate fiind confirmate prin întreg materialul probatoriu administrat în cauză, astfel cum a fost prezentat și analizat în cele ce preced, respectiv: actele de proprietate și înscrierile în C.F. nr.815 Stânceni, C.F. nr.817 Stânceni și C.F. nr.1586 Stânceni, raportul de expertiză tehnică extrajudiciară de specialitate topografie ing. T. I. care a identificat suprafețele de teren, menționând amplasamentele acestora, numerele topografice și categoria de folosință, etc.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, petenta B. E. M. R. Helena Johanna a făcut dovada în acest sens, fiind descendenta de gradul I al proprietarului tabular B. L. și unica moștenitoare a acestuia, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar (certificatul de calitate de moștenitor nr.52/01.08.2002) și necontestate de celelalte părți litigante, iar ca urmare a decesului său survenit la data de 05.07.2009, conform certificatului de calitate de moștenitor testamentar nr. 40/12.10.2009, procedura administrativ – jurisdicțională a fost continuată de petentul B. I. I. L..
Alegația privitoare la faptul că terenurile solicitate de petentul B. I. I. L. ar avea regim C.A.S.B.I., deoarece toate imobilele deținute de familia B., inclusiv B. L. și B. D. au fost supuse administrării acestei case nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, potrivit art.1 din Legea nr.91/9 februarie 1945 pentru înființarea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice „se înființează, pe data publicării prezentului decret – lege, Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.), persoană juridică de drept public, care va funcționa sub autoritatea tutelară a Ministerului Finanțelor”.
Stabilind competentele și atribuțiile care revin C.A.S.B.I., art.2 lit. a) din actul normativ sus – menționat stipulează că aceasta administrează bunurile mobile și imobile, aparținând persoanelor prevăzute de art.8 din Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944, și anume: statele german și ungar, persoanele fizice și juridice de naționalitate germană sau ungară, ori persoanele cu reședința sau sediul în teritoriul Germaniei sau Ungariei ori în teritoriile ocupate de acestea”, sens în care „supraveghează și controlează administrarea întreprinderilor comerciale sau industriale, al căror capital aparține într-o proporție de cel puțin 20 % persoanelor arătate la pct. a)” și „de asemenea, va putea supraveghea și controla, numind în acest scop un administrator, și întreprinderile comerciale care au funcționat sub controlul financiar netăgăduit al persoanelor prevăzute la pct. a)”.
Cu privire la efectele Legii nr.91/1945 se omite caracterul realmente esențial care reiese din chiar titulatura C.A.S.B.I., respectiv aceea de Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice, fiind așadar avut în vedere un simplu drept de administrare asupra suprafețelor de teren în litigiu, exercitat în numele și pe seama adevăraților proprietari.
Posesia exercitată de C.A.S.B.I. în numele și pe seama adevăraților proprietari avea un unic scop, și anume acela al conservării și protejării bunurilor, în vederea limitării efectelor negative de ordin patrimonial pe care războiul le-ar fi putut avea asupra civililor, fiind astfel o simplă detenție precară.
La înființarea C.A.S.B.I., prin Decretul – Lege emis de Regele M., nu s-a pus niciodată problema preluării definitive a bunurilor ori a preluării în scopul folosinței în interes propriu de către stat ori de structuri din cadrul acestuia, ci doar a conservării acestora, unicul interes protejat fiind cel al proprietarilor de etnie germană și maghiară.
Pe cale de consecință, dispozițiile Legii nr.91/1945 nu au avut ca efect scoaterea din circuitul civil a bunurilor statelor inamice sau a cetățenilor acestora, scopul acestei legi fiind, așa cum s-a arătat, acela de a conserva aceste bunuri, regimul juridic al acestora, inclusiv restituirea lor către proprietarii de drept fiind, ulterior, reglementată prin alte acte normative care modifică prevederile legii în discuție.
De altfel, în interpretarea dată în vederea coordonării și aplicării legislației în domeniul restituirii proprietăților funciare, A.N.R.P. a apreciat că proprietățile avute în vedere de Legea nr.91/1945 pot face obiectul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005, o condiție esențială în soluționarea cererii fiind existenta calității de cetățean român a solicitantului.
În spetă, antecesorul petentului B. I. I. L., respectiv B. L. (Ladislau) a fost cetățean român, inclusiv în timpul ocupării Ardealului de Nord – Vest, și-a petrecut întreaga viață și a decedat în România, în Mun. Cluj – N., la data 16.12.1974, astfel cum rezultă din actele de stare civilă aflate la dosar, neputând fi considerat ca fiind transfug sau inamic ori că ar fi săvârșit sau că ar fi fost condamnat pentru fapte reprobabile îndreptate împotriva Statului Român.
Referitor la împrejurarea că, la data de 31.05.2014, Instituției Prefectului – Județul M. i-a fost comunicat de către C.N.S.A.S. un set de înscrisuri care ar demonstra faptul că antecesorul petentului B. I. I. L., respectiv B. L. ar fi avut o atitudine potrivnică intereselor României și poporului român în perioada horthystă, atitudine concretizată inclusiv printr-un comportament agresiv fată de locuitorii comunei, se arată că, dintr-o . documente ar rezulta următoarele: numitul Banffi L., în primul război mondial, a căzut prizonier și a trăit, câțiva ani, în Rusia și, întorcându-se acasă, a terminat facultatea de agronomie și s-a ocupat cu administrarea moșiei din Gheja, în anii 1941 - 1942 fugind în Ungaria, iar la Cluj a primit serviciu la „Vitezi Szek” (notă informativă); sus-numitul (B. L.) a locuit în Gheja până în anul 1939, când a plecat la Cluj, de unde nu a mai venit înapoi, iar în anul 1940, Ardealul de Nord fiind cedat Ungariei, el a rămas în teritoriul cedat, respectiv în Orașul Cluj. Sus-numitul, în anul 1939, când a plecat la Cluj, a lăsat moșia sub administrarea numitului M. T. și nu se mai întoarce în satul Gheja până în anul 1944, când a venit cu trupele hortiste și hitleriste cu gradul de locotenent în armata hortistă, însă, nu a stat decât câteva zile și a plecat mai departe cu trupele pe front și, astfel, nu se mai întoarce deloc de la această dată în satul Gheja” (Raport de investigații, din 22 februarie 1955); în timp ce era secretar de plasă la Șimleul Silvaniei, Baronul B. a venit să-și pretindă înapoi, din averea expropriată încă în 1945 și împărțită țărănimii sărace din 4 comune, cunoscându-i trecutul am rupt cererea care era semnată de câțiva inconștienți și i s-a refuzat cererea a ori și cât de puțină avere” (declarația numitului S. T.); în anul 1939, a fugit din . cu el mai multe lucruri de valoare” (declarația lui Cioplar I.).
Astfel, cum s-a mai arătat, antecesorul petentului B. I. I. L., respectiv B. L. (Ladislau) a fost cetățean român, inclusiv în timpul ocupării Ardealului de Nord – Vest, acest statut de cetățean român excluzând posibilitatea înrolării în armata ungară, cu atât mai mult calitatea de ofițer al acestei armate.
Observând conduita lui B. L. (Ladislau, V.), prin prisma înscrisurilor obținute, la rândul său, de petentul B. I. I. L. de la aceeași instituție – C.N.S.A.S. se constată că, potrivit notei (f.226 – vol. II), acesta a fost moșier, a posedat împreunăm cu mama sa 300 iugăre teren din care 200 iugăre arabil și 100 iugăre pădure și, în conformitate cu Ordinul Conducerii M.A.I. din august 1963, acestuia și familiei sale li s-au ridicat restricțiile domiciliare, iar prin adresa nr._/07.08.1963 s-a comunicat D.G.M. – D.E.P. pentru a lua măsuri.
Potrivit Hotărârii pentru preschimbarea dosarului de verificare nr.1922 în dosar de informare de grup, dosarul fiind deschis la data de 10.07.1961, verificările durând 9 luni, s-a apreciat că temeiul luării acestei măsuri constă în faptul că mai multe persoane, printre care și B. L. având ca studii Facultatea de Agronomie, fiind inginer, fără ocupație, fără apartenentă politică în trecut sau la momentul respectiv, ar fi elemente naționaliste, foști mari moșieri, fiecare având rude și legături în diferite țări capitaliste cu care mențin relații de corespondentă.
La data de 21.12.1963, M.A.I. – Direcția Regională a aprobat planul de măsuri înregistrat sub nr.302 în acțiunea informativă nr.125 privind pe numiții Bethlem Edmund, Mikes M., Mikes E. și B. V., în privința acestuia din urmă dispunându-se scoaterea din acțiune, întrucât, nu rezultă să aibă relații organizate cu elemente din grup.
La rândul său, prin declarația dată de numitul D. A.. s-a arătat că l-a cunoscut pe baronul B. din anul 1929 și până în anul 1939, ca fiind un mare bogătaș la care au lucrat aproape toți oamenii din . strânse cu Preotul R. O. care, prin anul 1939, s-a mutat la castel, deoarece baronul plecase în teritoriul cedat Ungariei, în anul 1947 venind călugări printre care M. G. care au adus un camion cu diferite lucruri, printre care și arme.
Cu privire la acest trafic de arme, este imposibil de crezut faptul că, la nivelul anului 1947, când organele securității statului căutau tot ceea ce însemna partizani, ar fi putut transporta arme de la Gheja la Cluj, permițându-i-se, apoi, să locuiască liniștit, împreună cu familia sa la Cluj, unde de altfel a și încetat din viață.
Deși, prin nota datată 23.03.1950 se arăta că baronul B. a „venit să-și pretindă din averea expropriată încă din anul 1945 și împărțită țărănimii sărace din 4 comune”, în cuprinsul procesului – verbal de interogatoriu, numitul M. G. a menționat că îl cunoaște pe numitul B. V. care era baronul din Gheja, că acesta a avut comportări bune fată de populația din . B. I. se comporta foarte brutal cu oamenii, bătându-i.
În continuare, se precizează că, numitul M. G. făcând o vizită la Cluj, prin anul 1947, B. V. i-a relatat că are îngropat în pământul de la castel, în satul Gheja, veselă de porțelan și sticlă, făcându-i chiar și o schiță pentru a-l ajuta să găsească aceste lucruri pe care urma să le trimită la Cluj, astfel că, în toamna anului 1947, B. V. a trimis un camion pentru a lua bunurile respective și, împreună cu fostul Preot R. O. și soția numitului S. I. care era președintele Sfatului Popular, s-au deplasat la castel, ocazie cu care au constatat că, în locurile indicate, se săpase, astfel că nu a mai găsită vesela, ci numai, în podul casei, 2 perechi de hamuri, o sa de călărie și 4 buc. covoare care erau ambalate, fiind lăsate la domiciliul numitului S. care avea locuința la castel, apoi seara au fost duse la domiciliul preotului R., de unde au fost transportate la Cluj, B. V. fiind foarte bucuros pentru găsirea acelor lucruri.
Cunoscute fiind practicile regimului comunist, prin prisma potențialelor informări ale organelor securității statului, este cât se poate de evident faptul că autorul petentului B. L. nu a întreprins acțiuni ostile Statului Român, fiind dimpotrivă o persoană de încredere, de vreme ce, însuși președintele Sfatului Popular și fostul Preot R. O. l-au sprijinit în găsirea anumitor bunuri dosite la castel, în condițiile în care, ambele persoane, prin funcțiile deținute, erau posibili colaboratori ai organelor statului.
Nu în ultimul rând, potrivit notei informative din data de 02.01.1961, s-a reținut că B. L. a refuzat să participe la confiscarea averilor evreiești, în acest timp fiind acționar la o întreprindere locală de prelucrare a vatei care, după anul 1944, a fost sursa sa de venituri, ulterior fiind angajat la diferite munci fizice la poligrafie, la grădinăria lui Paleosai, paznic de noapte, cabinier la studio, etc.
De asemenea, B. L. a fost și lucrător la atelierul de litografie a Institutului de Mecanică din . exploatare, conform adresei nr._/17.01.1952 a Secției 6 a Securității Statului C.F.R. Cluj.
Și în alte note de investigații se arată că B. L. este cunoscut ca fiind o persoană liniștită, închisă și necomunicativă, în general, nemulțumit de situata lui, cu referire la pensia sa socială și, deși fiica este campioană la înot, nu se poate bucura de privilegiile calităților sale sportive, astfel cum s-au bucurat alți sportivi de talia ei sau care sunt mai puțin dotați, iar împreună cu familia, se observă o atitudine primitoare și binevoitoare fată de vecini, colocatari, etc., căutând să fie de acord cu orice, să fie cât mai corecți, numai să fie lăsați în pace.
Dată fiind această prezentare a profilului moral al autorului petentului B. L. și a acțiunilor sale în perioada regimului totalitarist este evident că acesta nu a avut o atitudine contră sau dușmănoasă intereselor Statului Român sau poporului român, o astfel de atitudine, în cazul în care ar fi existat, fiind clar sancționată, datorită cunoscutei aversiuni a autorităților comuniste fată de cei care au deținut averi.
Singura „vină” pe care a avut-o B. L. a fost aceea de a deține imobile în proprietate, fiind astfel considerat de autoritățile statului de la epoca respectivă ca fiind un element dușmănos raportat la noua ordine socială instaurată de regimul comunist, cu precizarea că, deși justificat, exclusiv de statutul său social și material, i s-a impus domiciliu obligatoriu, această măsură administrativă a fost ridicată tot de autoritățile comuniste, în anul 1963.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că, în mod corect, s-a dispus reconstituirea dreptului în favoarea petentului B. I. I. L. asupra suprafeței de 308,0864 ha. teren cu vegetație forestieră, ce urmează a fi încadrată în amenajamentele silvice UP IV, u.a. 89 – 104, conform raportului de expertiză extrajudiciară tehnică de specialitate topografie ing. T. I., în condițiile în care s-a probat atât calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de dispozițiile legislației speciale din materia restituirii proprietăților imobiliare, cât și obiectul cererii de revendicare care îl constituie suprafețele de teren dobândite de autorul său B. L., în cursul anilor 1936 – 1938, cu titlu de cumpărare, în calitatea sa de cetățean român din cadrul României.
Critica formulată de recurenta C. Județeană de Fond Funciar M. privind reținerea, în sarcina sa, conform art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, a obligației de plată a daunelor cominatorii de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, cuantum apreciat de recurentul - petent B. I. I. L. ca fiind extrem de redus nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, în considerentele sentinței recurate nu este indicat temeiul de drept invocat, daunele respective fiind datorate în condițiile dreptului comun.
Astfel, este cunoscut faptul că există anumite mijloace juridice puse la îndemâna creditorului pentru a constrânge pe debitor să execute în natură obligațiile de „a face” și de „a nu face”, cu excepția celor intuitu personae.
Dacă aceste mijloace se dovedesc a fi insuficiente și debitorul continuă a nu executa, practica judecătorească a creat un alt mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură, daunele cominatorii.
Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere – sau pentru o altă unitate de timp – până la executarea obligației, cu precizarea că, atât cuantumul sumei, cât și unitatea de timp se stabilesc prin hotărâre judecătorească, iar în situația în care debitorul persistă în a nu executa obligația stabilită în sarcina sa, instanța poate mări cuantumul lor.
Trăsătura esențială a daunelor cominatorii este aceea că ele apar ca un mijloc de constrângere, prin amenințarea pe care o prezintă pentru debitor, spre a-l determina să execute obligația și, de aceea, ele sunt un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligațiilor.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției daunelor cominatorii, se constată că, în spetă, se impunea obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar M. la plata daunelor cominatorii, având în vedere perioada lungă de timp scursă de la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.203, respectiv 24.11.2005 și, chiar dacă, s-a apreciat de către petent că, în cauză, cuantumul ar fi extrem de redus, nu trebuie uitat faptul că ele reprezintă un mijloc indirect de asigurare a executării obligației stabilită în sarcina debitorului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă ambele recursuri ca nefondate și, dată fiind modalitatea în care s-a dat dezlegare pricinii deduse judecății, va fi respinsă ca neîntemeiată și cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei C. Județeană de Fond Funciar M., formulată de R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA (f.295 – vol. I), având în vedere că, prin această cerere sunt susținute apărările de fond ale comisiei județene.
Tribunalul urmează a lua act de susținerea recurentului - petent B. I. I. L. în sensul că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând cauza, ca urmare a anulării deciziei civile nr. 968/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, prin decizia nr. 1199/26.08.2014 prin care a fost admisă cererea de revizuire:
Respinge recursurile declarate de recurentul - petent B. I. I. L., cu domiciliul ales în Mun. Cluj N., ., jud. Cluj și de recurenta - intimată C. JUDEȚEANĂ M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Târgu M., Piața Victoriei nr. 1, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 427/15.03.2011 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR STÂNCENI, cu sediul în Stânceni, ., jud. M. și intervenienta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ M., cu sediul în Târgu M., .. 6, jud. M., ca nefondate.
Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei C. Județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ca neîntemeiată.
Ia act că recurentul - petent își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. H. N. C. C. M.
GREFIER,
Ș. M.
Operator date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
2 ex. – 20.05. 2013
d.f.nr._ – Judecătoria Reghin
j.f. A. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1687/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1523/2015.... → |
|---|
