Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1539/2015. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 1539/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 22698/200/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR.1539

Ședința publică din data de 07.04.2015

PREȘEDINTE - A. G. H.

JUDECĂTOR - N. C.

GREFIER - M. Ș.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – debitoare V. I. A. P.F. cu sediul în Ploiești, . nr.158, ., jud.Prahova, CNP_, și intimatul – petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. A. C. RO_, cu sediul în B., Piața Daciei ., ..

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.

Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr._/13.10.2014,_/13.10.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:

Tribunalul, în baza art. 131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ. și, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza disp. art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.10.2014, sub nr._, BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC A. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul - verbal de contravenție . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011 și . nr._/10.10.2011, în toate modalitățile prevăzute de lege.

Prin sentința civilă nr._ pronunțată în data de 17.10.2014, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței teritoriale și a trimis dosarul spre soluționare Judecătoriei Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub același număr unic de dosar, la data de 05.11.2014.

În drept, cererea petentului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 622 alin.(2) și (3) și ale art.665 C.proc.civ.

În dovedirea acțiunii, la dosarul cauzei au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, mai multe înscrisuri.

Prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 06.11.2014, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu referire la legea aplicabilă în vederea soluționării cererii, instanța a avut în vedere dispozițiile în vigoare la data sesizării organului de executare prin cererea creditorului, respectiv 12.09.2014. Față de împrejurarea că modificările aduse Codului de Procedură Civilă prin legea nr.138/2014 au intrat în vigoare începând cu data de 20.10.2014, instanța a apreciat că noile dispoziții nu sunt aplicabile în prezenta cauză chiar dacă cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești după data de 20.10.2014, instanța urmând să facă aplicarea prevederilor în vigoare la momentul sesizării organului de executare cu cererea de executare silită.

Din verificarea înscrisurilor depuse de către petent, instanța a constatat că se solicită încuviințarea executării silite privind creanța decurgând din procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011, . nr._/03.10.2011, . nr._/17.10.2011, . nr._/03.10.2011, . nr._/31.10.2011 întocmite de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A.

Potrivit dispozițiilor art. 632 alin.(1) C.proc.civ. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Totodată, potrivit art. 665 alin. (5 )pct. 2 C. proc. civ., instanța are posibilitatea respingerii cererii de încuviințare a executării silite dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.

Așadar, legiuitorul impune o condiție obligatorie în vederea încuviințării executării silite, anume ca titlul ce înglobează creanța certă, lichidă și exigibilă, să aibă caracter executoriu.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției neatacat în termenul prevăzut de art. 31 din același act normativ, respectiv 15 zile de la comunicare, constituie titlu executoriu fără a fi îndeplinită o altă formalitate.

Conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Legat de acest aspect, al comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a avut în vedere Decizia nr. 10, pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii ( M.Of. Partea I nr. 450 din data de 23.07.2013 ), prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare prin afișare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Interpretând coroborat prevederile legale de mai sus, instanța a subliniat că procesul-verbal de constare a contravenției este titlu executoriu doar dacă se dovedește comunicarea acestuia, în principal prin poștă, și doar în subsidiar prin afișare.

Verificând dovezile îndeplinirii procedurii de comunicare a proceselor-verbale de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011 . nr._/24.10.2011 . nr._/03.10.2011 . nr._/17.10.2011 . nr._/03.10.2011 . nr._/31.10.2011, depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că transmiterea către presupusul contravenient, debitorul V. I. A. P.F., a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent.

Instanța a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin poștă cu confirmare de primire, astfel că a apreciat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator nu respectă condițiile prevăzute de lege, așa cum au fost expuse anterior.

Prin urmare, instanța a considerat că, nefiind probată legala comunicare a actului sancționator, nu se poate reține pasivitatea contravenientului în realizarea dreptului său de a contesta respectivul proces-verbal și, ca urmare a acesteia, depășirea termenului imperativ prevăzut de lege în care actul administrativ putea fi atacat. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că nu se poate reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a rămas neatacat și că astfel ar fi dobândit caracterul de titlu executoriu. Reținând că nu a fost îndeplinită condiția ca titlul ce înglobează creanța să fie executoriu potrivit legii, instanța a concluzionat că cererea de încuviințare a executării silite nu este întemeiată.

În consecință, constatând că procesele - verbale de contravenție . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011 și . nr._/10.10.2011 întocmite de C.N.A.D.N.R. – S.A., a căror transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V- a din Codul de procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a proceselor - verbale de contravenție . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011 și . nr._/10.10.2011.

În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată Biroul Executorului Judecătoresc A. A., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitoarei V. I. A. P.F., întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesele - verbale de contravenție . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011 și . nr._/10.10.2011.

În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitoarei.

De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.

Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins, în mod netemeinic și nelegal, cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, „prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire", în conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G. nr. 2/2001.

În acest sens, creditoarea a învederat instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art.27 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”

Mai mult decât atât, apelanta-creditoare a arătat că, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.

Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.

Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.

În opinia apelantei creditoare, instituția contravenției continue are o importanță relevantă în incidența cu alte instituții de drept, iar legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.

În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp."

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda.

Prin urmare, arată apelanta creditoare, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.

Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa și nu subsidiară.

Datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, apelanta consideră că, în mod evident, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.

Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art.13 coroborat cu art.14 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, creditoarea a solicitat instanței de apel să constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Apelanta creditoare a apreciat că, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.

În acest sens, conform art.37 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

De asemenea, apelanta-creditoare a solicitat instanței de control judiciar să constate faptul că, în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.

Prin Ordonanța Guvernului nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr.144/2012), legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.

Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic, conform dispozițiilor Legii nr.455/2001 și ale H.G. nr.1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.

Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri, fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R. S.A. în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr.84/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C.N.A.D.N.R. S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.

Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr.57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002.

Potrivit susținerilor apelantei-creditoare, reiese fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art.662 C.pr.civ.

Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar, în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.

Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art.640 C.pr.civ. și la art.37 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

De asemenea, apelanta-creditoare a susținut că instanța de fond, în baza considerentele sus-menționate, trebuia să constate faptul că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art.662 alin.1 - 3 C.pr.civ.

Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.

Potrivit art.665 alin.5 C.pr.civ., încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.

De asemenea, apelanta-creditoare a arătat că instanța de fond, în temeiul art.252 C.pr.civ. privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite „avea obligația să respecte dispozițiile art.5 din Legea nr.76/ 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."

Totodată, apelanta - creditoare a învederat instanței de apel faptul că, potrivit art.665 alin.2 C.pr.civ., încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.

Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.

În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr.10/2013 a I.C.C.J., întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.

De asemenea, apelanta – creditoare a solicitat să se constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.

Prin urmare, apelanta – creditoare a susținut că aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.

Or, apelanta – creditoare a susținut că norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.

Prin urmare, apelanta – creditoare a solicitat să se constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 C.pr.civ., art.466 și urm. C.pr.civ., precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.

În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 11.02.2015, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților, fără ca intimatul-debitor să se fi prezentat la termenul de judecată și fără să fi depus întâmpinare.

Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin procesele - verbale de contravenție . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011 și . nr._/10.10.2011, intimatul-debitor a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de câte 28,00 de euro pentru fiecare contravenție.

Aceste procese - verbale de contravenție au fost comunicate contravenientului, prin afișare la domiciliul său, la datele de 09.11.2011, 21.11.2011, 01.11.2011, conform proceselor - verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare existente la filele dosarul Judecătoriei B., fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.

Potrivit art.27 din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.

Prin dispozițiile art.37 din același act normativ se statuează că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Conform art.632 C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 C.pr.civ.

Astfel cum statuează art.665 alin.5 C.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:

 cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;

 hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;

 înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;

 creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;

 debitorul se bucură de imunitate de executare;

 titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;

 există alte impedimente prevăzute de lege.

În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.

Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.

În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesele - verbale de contravenție . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011 și . nr._/10.10.2011, întocmite de C.N.A.D.N.R. – S.A., nu constituie titlu executoriu, în sensul art.37 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin afișare la domiciliul său.

În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era și nu este abilitată să verifice, din oficiu, dacă respectiva comunicare s-a realizat în condiții de legalitate, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare, motiv pentru care statuările (obligatorii, e drept) din decizia nr.10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu-și găsesc aplicabilitate în procedura de încuviințare a executării silite.

Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul art.480 alin.2 cu aplicarea art.665 alin.5 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul și va schimba încheierea apelată în sensul admiterii cererii formulate de apelanta - creditoare și încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011 și . nr._/10.10.2011, în ceea ce privește tariful de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – debitoare V. I. A. P.F. cu sediul în Ploiești, . nr.158, ., CNP_, și intimatul – petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. A. C. RO_, cu sediul în B., Piața Daciei . și, în consecință:

Schimbă în tot încheierea apelată, în sensul că admite cererea.

Încuviințează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul - verbal de contravenție . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011 și . nr._/10.10.2011, în ceea ce privește tariful de despăgubire.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. G. H. N. C.

GREFIER

M. Ș.

Noi, Președintele României,

Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii – procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011, . nr._/24.10.2011 și . nr._/10.10.2011, emise de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitoarei V. I. A. P.F. cu sediul în Ploiești, . nr.158, ., jud.Prahova, CNP_, pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red. N.C./tehnored. S.L.F.

4 ex.- 10.04.2015.

d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești

j.f. R. M. R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1539/2015. Tribunalul PRAHOVA