Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 3277/331/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 23
Ședința publică din data de 06.01.2015
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_; J40/552/15.01.2004 cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva încheierii din data de 03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul – debitor A. I. M. CNP_ cu domiciliul în ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr. 6927/15.10.2014 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul invocă din oficiu excepția tardivității declarării apelului și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., la data de 27.10.2014, sub nr._, executorul judecătoresc M. I. a solicitat încuviințarea executării silite în toate modalitățile de executare și autorizarea creditorului pentru a trece la executarea silită a obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contraventiei . 11 nr._/12.12.2011.
Prin cererea de executare silită, creditorul a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii menționate pentru recuperarea creanței în cuantum de 28 euro– reprezentând tarif de despăgubire, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.
În susținerea cererii, potrivit dispozițiilor art. 665 al. 1 C., la dosar au fost atașate următoarele înscrisuri în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul: cererea de executare formulată de creditoare, titlurile executorii, dovada de îndeplinire a procedurilor de comunicare a proceselor verbale, încheierea executorului judecătoresc prevăzută de disp. art. 664 alin. 1 C., precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea de ședință din data de 03.11.2014 Judecătoria Vălenii de M. a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. M. I., ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea formulată este neîntemeiată față de faptul că prin procesele-verbale de constatare a contravenției încheiate de intimată, debitorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002. Prin aceleași procese-verbale, debitorul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în forma în vigoare la acel moment.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța a reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța a apreciat că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii și încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesul Verbal de Constatare a Contravenției.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art.37 din OG 2/2001, având în vedere că potrivit art.27 din OG 2/2001 anterior apariției deciziei 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
A precizat apelanta că procesul-verbal de contravenție a fost efectuat și comunicat în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravenției și de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională și nici nu s-a achitata de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din OG 2/2001, în cuprinsul acestuia fiind identificată creanța supusă executării silite, creanță care îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege, respectiv aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă, constând în tariful de despăgubire care este distinct de sancțiunea amenzii aplicată, tarif de despăgubire ce reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite constând în utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și recuperarea creanțelor aferente.
A susținut apelanta că, mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite, fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare și ca atare, în această fază procesuală, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, respectiv să facă distincțiile la care trimite decizia nr.10/2013 întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege și nu instanța investită cu o cerere de executare silită.
La termenul de judecată din data de 06.01.2015, tribunalul, din oficiu a invocat excepția de tardivitate a formulării cererii de apel.
Termenul de apel este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii apelului ca tardiv formulat. Cererea de repunere în termenul de exercitare a apelului trebuie formulată în termenul prevăzut de Codul procedură civilă, făcându-se dovada acelei împrejurări mai presus de voința părții care au împiedicat-o să efectueze actul procedural în termenul prevăzut de lege.
Apelanta a declarat apel la data de 14.11.2014 astfel cum rezultă din rezoluția aplicată pe cererea de apel.
Hotărârea apelată a fost comunicată acesteia la data de 07.11.2014, așa cum reiese din dovada de comunicare aflată la fila 12 dosar fond.
De la data de 07.11.2014, în termen de 5 zile, termen care se calculează pe zile libere, apelanta avea posibilitatea să exercite calea de atac a apelului.
Termenul de apel de 5 zile în care apelanta avea obligația să declare apelul se împlinea la data de 13.11.2014.
Potrivit C. pr. civ., există un singur termen pentru introducerea apelului cât și pentru motivarea acestuia, în cazul în care termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii, precum și în cazul în care partea a cerut să se comunice hotărârea părții adverse.
Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Cum în speța de față creditoarea a declarat calea de atac cu depășirea termenului legal prev. de C. pr. civ., tribunalul va admite excepția tardivității declarării apelului invocată din oficiu și va respinge apelul declarat de creditoare împotriva încheierii de ședință din 03.11.2014, a Judecătoriei Vălenii de M., ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_; J40/552/15.01.2004 cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva încheierii din data de 03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul – debitor A. I. M. CNP_ cu domiciliul în ., județul Prahova, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. M. R.
GREFIER
R. C.
Operator date cu caracter personal 5595
Red./tehnored. RM
4 ex/15.01.2015
d.f._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. J. A. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 43/2015.... → |
|---|
