Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 796/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 796/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 27038/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 796
Ședința publică din data de 26 Februarie 2015
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta – creditoare . SRL BUCURESTI, CUI_, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva Încheierii de ședință din data de 04 august 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-debitoare F. A., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., ., J. Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform O.P. nr._/25.07.2014, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-creditoare reprezentată de avocat M. M., lipsind intimata-debitoare.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantei-creditoare, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei-creditoare, având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Tribunalul ia act de susținerile reprezentantului apelantei-creditoare și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 17.07.2014, sub nr._, B. R. Ortansa A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul de executare 815/2014, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI împotriva debitoarei F. A..
În motivare, s-a arătat că titlul executoriu îl reprezintă contractul de credit nr. 191/26.03.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și debitoarea F. A..
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 665 C.pr.civ.
În dovedire s-au depus următoarele înscrisuri: cererea creditoarei de executare silită, titlul executoriu, încheierea executorului judecătoresc de deschidere a dosarului de executare silită, contractul de cesiune de creanțe, extras din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare.
Prin încheierea din data de 04.08.2014 Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul B. R. Ortansa A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția menționată, instanța de fond a reținut că în fapt, între Banca Comercială Româna S.A și debitoarea F. A. a fost încheiat contractul de credit 191/26.03.2007, iar ulterior, între Banca Comercială Română S.A și S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 277/31.05.2011, fără că în cuprinsul contractului să fie individualizate creanțele și debitorii cedați.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 pct. 1.1 partea finală din contractul nr. 277/31.05.2011 “situația debitorilor cedați și a creanțelor cedate este prezentată în Anexa 1”, anexă ce nu a fost depusă la dosarul cauzei.
Totodată, deși în extrasul din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare depus la dosar apare numele debitoarei F. A., acest document nu permite identificarea cu exactitate a creanței ce a trecut în patrimoniul cesionarului S.C. E. K. România S.R.L. București.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.663 alin. 1 C.pr. civ. executarea silită poate porni numai la cererea creditorului. Totodată, din interpretarea art. 632 alin. 1 și art. 662 alin. 1 C.pr. civ rezultă că executarea silită se poate face în baza unui titlu executoriu și numai dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 120 din OUG 99/2006 contractele de credit constituie titluri executorii.
În cauză, instanța de fond a reținut existența valabilă a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit 191/26.03.2007, în care calitatea de creditor aparține BCR S.A., însă a apreciat că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că S.C. E. K. România S.R.L București a dobândit creanța rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit 191/26.03.2007 și implicit calitatea de creditoare a debitoarei F. A..
Pentru considerentele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 663 alin.1 C.pr.civ. și apreciind că nu s-a făcut dovada identității dintre persoana care a formulat solicitarea de executare silită, respectiv S.C. E. K. România S.R.L. București și cea care are calitatea de creditor în temeiul titlului executoriu invocat, instanța de fond, în baza art. 665 alin. 5 pct..7 C.pr.civ, a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silită formulată de petenta B. R. Ortansa A., în dosarul de executare nr. 815/2014 – apreciind totodată că nedovedirea transmiterii creanței individualizate de contractul de credit invocat constituie un impediment în încuviințarea executării silite.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel . România SRL București, solicitând schimbarea în tot a încheierii apelate, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite formulata de B. R. Ortansa A..
În motivare, apelanta a arătat că împotriva debitoarei a pornit executarea silita în temeiul titlului executoriu - contractul de credit nr. 191/26.03.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și debitoarea F. A., creanța rezultata din contract fiind cesionata către apelantă.
Apelanta a învederat că Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite, reținând ca nu s-a depus dovada cesionarii creanței împotriva debitoarei, iar cesiunea de creanța este realizată înainte de . Noului Cod Civil, astfel încât, această cesiune este guvernată de regulile instituite de vechiul cod civil care, la art.1391, prevede „la strămutarea unei creanțe (...) predarea între cedent și cesionar se face prin remiterea titlului”.
Așadar, cesiunea de creanță este un contract care este valabil încheiat prin simpla tradițiune a titlului și fără a fi necesar a se încheia vreun înscris, ceea ce înseamnă că, în lipsa obligativității formei scrise, se deduce că dovada cesiunii se face prin dovedirea posesiei titlului.
La momentul formulării cererii de executare silită, E. K. România S.R.L. a depus titlul executoriu în original, respectiv contractul încheiat de Banca Comercială Română S.A. cu F. A., anexat cererii înaintată organului de executare, astfel că, la data formulării cererii de executare silită (moment anterior solicitării încuviințării), E. K. România S.R.L. se afla în posesia titlului executoriu.
Coroborând această situație de fapt cu dispozițiile art.1391 C.civ., instanța de fond ar fi trebuit, în opinia apelantei, să concluzioneze că în mod aparent, E. K. România S.R.L. justifică pretenția de a avea calitatea de creditor a numitei F. A. și, mai mult decât atât, prin depunerea la dosar a unei copii a contractului de cesiune de creanță, s-a făcut dovada existenței unui transfer convențional al unor creanțe de la Banca Comercială Română S.A. la E. K. România S.R.L.; așadar, și sub acest aspect, în aparență se justifica posesia legitimă a titlului executoriu, respectiv pare a exista un temei legal pentru prezența titlului în posesia S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L.
În plus, față de aceasta, la dosar a fost depus și un extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM), conținând și o referire la debitorul cedat.
De altfel, prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanță la A.E.G.R.M., s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitorului cu privire la cesiune și, în aceste condiții, ținând cont și de natura necontencioasă a cererii de încuviințare a executării silite, instanța trebuia să verifice numai aparența de legalitate a cererii, după cum trebuia să se rezume la a constata că, în mod aparent, E. K. România S.R.L. justifică pretenția de a avea calitatea de creditor al obligației conținute în titlul executoriu aflat în original în posesia sa și al cărui debitor este F. A..
În consecință, instanța de fond ar fi trebuit să admită cererea de încuviințare a executării silite, urmând ca, eventuale discuții asupra cauzei să se facă numai în condițiile exercitării, de către partea interesată, a dreptului de dispoziție în procesul civil, în principiu prin formularea unei eventuale contestații la executare.
În drept, apelanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1391 C.civ. și 466 C.pr.civ.
Examinând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin contract de credit nr. 191/26.03.2007, Banca Comercială Română S.A. a acordat debitoarei F. A. un credit în sumă de 3.000 lei, iar prin cererea de executare silită adresată B.E.J. R. Ortansa A., S.C. E. K. România S.R.L. a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul sus - menționat privind pe debitoarea F. A. până la concurența sumei de 6.091,77 lei reprezentând debit principal neachitat la care se adaugă dobânzile și comisioanele aferente, potrivit Anexei la cererea de executare silită depusă la fila 5 dosar fond (verso).
Tribunalul reține astfel că între cedenta Banca Comercială Română S.A. și creditoarea - cesionară E. K. România S.R.L. a intervenit contractul de cesiune de creanță nr. 277/31.05.2011 prin care cedenta a cedat creanța sa împotriva debitoarei F. A., la dosarul cauzei, creditoarea E. K. România S.R.L. depunând și un extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (A.E.G.R.M.) care conține și o referire la debitorul cedat.
De altfel, prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanță la A.E.G.R.M., s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitorului cu privire la cesiune și, în aceste condiții, ținând cont și de natura necontencioasă a cererii de încuviințare a executării silite, instanța trebuie să verifice numai aparența de legalitate a cererii, după cum trebuia să se rezume la a constata că, în mod aparent, E. K. România S.R.L. justifică pretenția de a avea calitatea de creditor al obligației conținute în titlul executoriu aflat în original în posesia sa și al cărui debitor este F. A..
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond a reținut că, în cauza de față, nu s-a făcut dovada identității dintre persoana care a formulat solicitarea de încuviințare a executării silite, respectiv E. K. România S.R.L. București și cea care are calitatea de creditor în temeiul titlului executoriu invocat, întrucât, în realitate, creditoarea a depus la dosar titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr.191/26.03.2007 potrivit căruia debitoarea a obținut un credit pe care nu l-a achitat, astfel încât, creditoarea a procedat la executarea silită.
Contractul de cesiune de creanță a contractului de credit din 2007 a fost încheiat sub imperiului Codului civil de la 1864 care, la art.1391, prevede că „la strămutarea unei creanțe, a unui drept sau a unei acțiuni, predarea între cedent și cesionar se face prin remiterea titlului”, creanța considerându-se transferată din momentul încheierii contractului de cesiune.
Prin urmare, în lipsa obligativității formei scrise, dovada cesiunii de creanță se face prin dovedirea posesiei titlului executoriu care, în speță, a fost depus de E. K. România S.R.L. București la momentul formulării cererii de încuviințare a executării silite, posesia titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 191/26.03.2007 privind pe debitoarea F. A., fiind anterioară sesizării instanței de executare.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să admită apelul și, în baza art.480 alin.2 C.pr.civ., va schimba în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii formulată de B.E.J. R. Ortansa A., sens în care va dispune încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 191/26.03.2007 privind pe debitoarea F. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare . SRL BUCURESTI, CUI_, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva Încheierii de ședință din data de 04 august 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-debitoare F. A., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., ., . și, în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată, în sensul că admite cererea și dispune încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 191/26.03.2007, privind pe debitoarea F. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A.-G. H. C. A. M.
Fiind în C.O., semnează
Președintele instanței
GREFIER
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C.A./tehnored. B.M.D.
5 ex./22.07.2015
D.f._ Judec. Ploiești
J.f. Șimon R. O.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu – reprezentat de contractul de credit de consum nr. 191/26.03.2007, emis de creditoarea EOS KSI ROMÂNIA S.R.L., CUI_, împotriva debitoarei F. A., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., ., ., pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 801/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 797/2015.... → |
|---|
